Decizia nr. 98/RC/2016
Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59 din 24 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. x/282/2014 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv, dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole, mopede, motociclete sau triciclu cu motor, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (3) C. pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv, dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole, mopede, motociclete sau triciclu cu motor, începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Pogoanele a reținut că, la data de 21 februarie 2014, în jurul orelor 16,07, inculpatul A. s-a deplasat cu autoturismul, pentru a-l conduce la domiciliu pe numitul B. La km 41, în dreptul magazinului SC C. SRL, inculpatul a pierdut controlul volanului, acroșând-o pe minora D., care se deplasa cu bicicleta în aceeași direcție de mers, iar apoi a tamponat autoutilitara, staționată în afara carosabilului.
Întrucât inculpatul emana halena alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest Drager și deoarece a indicat o valoare a alcoolemiei de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la Spitalul de boli cronice Smeeni unde i s-au recoltat doua probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Rezultatele analizei probelor de sânge au fost consemnate în buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie din 28 februarie 2014 eliberat de S.J.M.L. Buzău, conform căruia inculpatul a avut la prima proba recoltata, la orele 17,30, o alcoolemie de 2,00 g‰, iar la a doua proba recoltata, la orele 18,30, o alcoolemie de 1,85 g‰.
Instanța de fond a reținut că intervalul de timp la care s-a făcut recoltarea probelor biologice este în concordanță cu prevederile art. 9 alin. (1) al Anexei - Norme metodologice la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512/2013, respectiv, în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
Prin procesul verbal din 21 februarie 2014, semnat de inculpat, se reține că acesta înainte să plece cu autoturismul nu a consumat alcool și că este de acord cu prelevarea probelor de sânge (fila 81).
Prin procesul verbal din 20 martie 2014, semnat de inculpat, se reține că între orele 13,00-16,00 acesta a consumat cantitatea de 1,5 - 2 l vin rose din comerț (fila 85).
În cuprinsul declarației din 03 aprilie 2014 inculpatul a arătat că, între orele 12,30 - 16,00 a consumat la domiciliu, împreună cu martorul E., în cantități aproximativ egale și în timp îndelungat, cantitatea de aprox. 2 litri de vin rose, cumpărat din comerț, după ce în prealabil, între orele 12,00-12,30 au mâncat, după care, puțin după ora 16,00, s-a urcat la volanul autoutilitarei (fila 71).
Ulterior, la data de 02 iunie 2014, inculpatul a declarat că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și că a consumat la domiciliu, între orele 12,30 - 16,00, cantitatea de 1.000 ml vin, după care s-a urcat la volanul autoutilitarei (fila 69).
Cu ocazia audierii de către instanță, la data de 11 martie 2015, inculpatul a declarat că a băut mai mult alcool decât ceea ce a declarat inițial, că a consumat 250 ml whisky în intervalul 15,50 - 16,15, după care a mâncat un polonic de ciorbă cu tocană și a mai băut 500 ml vin, așa cum a estimat acesta (fila 132).
Instanța de fond a apreciat vădit mincionoasă declarația inculpatului, acesta mutând deliberat momentul consumului de alcool foarte aproape de ora producerii evenimentului rutier (depistării în trafic), astfel încât alcoolemia la momentul respectiv să fie sub limita de 0,80 g‰, dar să corespundă celei rezultate din probele biologice.
De altfel, s-a mai reținut de către instanța de fond, că intervalul în care inculpatul a consumat alcool este contrazis de martorul E., care a declarat că a consumat vin cu inculpatul între orele 12,30 - 16,00. De asemenea, pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a consumat alcool în același interval de timp.
Din desfășurătorul telefonic înaintat de Serviciul de Telecomunicații Speciale - Direcția pentru Apel Unic de Urgență a rezultat că primul apel la 112 Buzău, prin care se reclama evenimentul rutier în care a fost implicat inculpatul, a avut loc la ora 16,07, or acesta a declarat că a consumat alcool și după ora 16,15.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală din 2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei inculpatului (filele 154-156) s-a reținut că în varianta nr. 1 de consum, declarată de inculpat în cursul urmăririi penale, 1.000 ml vin, între orele 12,30 - 16,00, alcoolemia teoretică în absorbție era de cca. 1,95g‰, iar în varianta nr. 2 de consum, declarată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, (250 ml whisky, a mâncat și 500 ml vin, între orele 15,50 - 16,15) alcoolemia teoretică în absorbție era de cca. 0,75g‰. S-a mai reținut că alcoolemia provine dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută, iar neconcordanța denotă un consum real de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
În acest sens, instanța de fond a reținut că această concluzie se coroborează cu mențiunea din procesul verbal din 20 martie 2014, prin care se reține declarația inculpatului că între orele 13,00-16,00 a consumat cantitatea de 1,5 - 2 l vin rose din comerț (fila 85).
Având în vedere că față de cantitatea și felul alcoolului pe care însuși inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că l-a consumat (cca. 2 litri de vin din comerț), la împrejurarea că nivelul alcoolemiei era foarte mare și în scădere (2,00 g‰ la prima recoltare, 1,85 g‰ la a doua recoltare), instanța de fond a arătat că se poate concluziona mai presus de orice îndoială că la momentul depistării în trafic, inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge mai mare de 0,80 g‰.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că în data de 21 februarie 2014 a condus un autovehicul pe drumurile publice, DN 2C, pe raza loc. Padina, jud. Buzău, având o alcoolemie de 2,00 g‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. reținând în acest sens că inculpatul nu are antecedente penale, este bine văzut în comunitate, având o afacere în domeniul agricol, are trei copii minori în întreținere.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a condamnat pe inculpatul A. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța, deși a avut în vedere aplicarea art. 91 C. pen., a reținut că nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de lit. c) al aceluiași articol, inculpatul, personal și prin apărător, precizând că nu este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în aceste condiții dispunându - se ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv, dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole, mopede, motociclete sau triciclu cu motor, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (3) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv, dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole, mopede, motociclete sau triciclu cu motor, începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul A., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat, în principal, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat în esență că, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., elementul material se realizează prin activitatea de conducere de către o persoană pe drumul public, a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr%o. Potrivit Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 pronunțate de Curtea Constituțională dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., în ceea ce privește sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”,sunt neconstituționale.
Astfel, a arătat că, în raport de Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, momentul prelevării mostrelor biologice când inculpatul a avut o alcoolemie de 2,00 g/l alcool pur în sânge, plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii acesteia, or, după ora opririi sale în trafic starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice a încetat.
Totodată, s-a arătat că, dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia îi este incidentă norma declarată neconstituțională având obligația să nu o mai aplice.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, soluția adoptată de instanța de fond, în sensul aplicării unei pedepse cu executare în detenție fiind o soluție excesivă și în contradicție cu practica instanțelor de control judiciar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost demonstrată prin materialul probator administrat în cauză de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței de fond cu judecarea cauzei respectiv: procesul verbal de investigare tehnico - științifică a locului faptei, declarațiile inculpatului, buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie, buletinul de examinare clinica, toate coroborate cu depoziția martorului Bașturea Titi.
S-a observat că solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ. are la bază o interpetare a Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, conform căreia această soluție a instanței de contencios constituțional ar reprezenta o formă de dezincriminare a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
Instanța de control judiciar, analizând considerentele Deciziei nr. 732/2014 nu a reținut, însă, poziția susținută în motivarea căii de atac.
Astfel, în opinia instanței de control judiciar, critica de neconstituționalitate vizează condiționarea activității infracționale de alcoolemia stabilită la momentul prelevării, existând posibilitatea ca acest moment să fie situat în timp după epuizarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective specifice unei infracțiuni de pericol. Chiar din analiza considerentelor deciziei rezultă că instanța de contencios constituțional a reținut că infracțiunea subzistă, fiind vorba de o infracțiune de pericol care, sub aspectul laturii subiective presupune intenția directă sau indirectă.
În baza mijloacelor de probă administrate s-a reținut că, în intervalul aferent conducerii autoturismului pe drumurile publice, inculpatul a prezentat o îmbibație alcoolică superioară limitei legale prev. de art. 336 C. pen., fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei de către inculpat, fiind o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea de apel a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte aceasta prevăzând rezultatul faptei și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale care se coroborează cu declarația inculpatului apelant de recunoaștere a faptei.
Prin urmare, s-a apreciat că prin reținerea comiterii infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. de către inculpat, instanța de fond a evaluat în mod judicios întregul material probator administrat în cauză.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, pe de o parte, Curtea de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, faptul că inculpatul a nesocotit normele legale comițând o infracțiune a cărei existență în legislație este generată de necesitatea prevenirii altor evenimente rutiere mult mai grave, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a dat dovadă de sinceritate și colaborare cu organele judiciare.
Totodată a fost avută în vedere valoarea relativ mare a alcoolemiei, precum și faptul că depistarea inculpatului a fost posibilă numai ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat, lipsa reflexelor și a atenției specifice fiind concretizată în acroșarea unui alt participant la trafic care se afla pe o bicicletă.
S-a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul stabilit în mod legal și temeinic de instanța de fond, însă în regim de suspendare sub supraveghere a executării.
Așa fiind, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 59 din 24 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. x/282/2014, a desființat în parte sentința penală atacată, și în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită față de inculpat, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Buzău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței de executare.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Padina, jud. Buzău, ținând seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale a acestuia.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând, în drept, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ..
În susținerea căii de atac, inculpatul a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 sintagma ʺla momentul prelevării mostrelor biologiceʺ din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. a fost declarată neconstituțională.
În acest context, a arătat că, în mod greșit, Curtea de apel a apreciat că declararea neconstituțională a sintagmei anterior menționate, nu reprezintă o formă de dezincriminare a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
Astfel a menționat că, și în situația în care norma subzistă, în prezent, nu mai are relevanță penală decât alcoolemia găsită la momentul conducerii vehiculului și opririi acestuia în trafic, iar instanțele de fond și apel nu au ținut cont de concentrația de alcool rezultată după efectuarea calcului retro, care era obligatoriu având în vedere dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014.
În concluzie a precizat că, și în situația în care s-ar aprecia drept valabilă opinia Curții de apel, prevederile art. 336 alin. (1) C. pen. sunt lipsite de efecte juridice, având în vedere că Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, în acord prevederile art. 336 alin. (1) C. pen. cu dispozițiile Constituției.
Față de aceste considerente, a solicitat în baza art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admiterea recursului în casație și achitarea sa.
Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 11 februarie 2016 în Dosarul nr. x/282/2014, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. civ., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.
Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul în casație declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În speță, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului, care, la data de 21 februarie 2014 a condus un autovehicul pe drumurile publice, având o alcoolemie de 2,00 g‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Prin noul C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, în varianta simplă, în art. 336 alin. (1), potrivit căruia - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amendă. Art. 336 alin. (1) C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.
Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.
Din expunerea de motive a N.C.P., rezultă că prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilității unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare. Soluția legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibației alcoolice existente la momentul conducerii autovehiculului și necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuale, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 392 din 28 mai 2014, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare, reținând că în noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015) a constatat că sintagma - la momentul prelevării mostrelor biologice - din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 parag. 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că sintagma menționată lipsește de previzibilitatea norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
Totodată, s-a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 336 alin. (1) C. pen. se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.
Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.
Contrar susținerilor recurentului - inculpat privind dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art. 336 C. pen. ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, rezultă că prin această decizie nu s-a declarat neconstituționalitatea întregii reglementări cuprinse în art. 336 C. pen., ci numai a acelei părți ce prevede data considerării infracțiunii ca înregistrând momentul consumativ.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată, că nu se poate vorbi de o dezincriminare a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, fapta rămânând incriminată chiar și în lipsa unei intervenții din partea legiuitorului după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014.
Singura consecință produsă prin absența intervenției legiuitorului rezidă în faptul că stabilirea îmbibației alcoolice nu se mai face pe baza valorii pe care o are alcoolemia la momentul prelevării mostrelor biologice, ci în funcție de valoarea alcoolemiei din timpul conducerii vehiculului pe drumurile publice, revenindu - se astfel la condiția incriminării din norma veche (art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002) ipoteză care necesită recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, la solicitarea estimării retroactive a alcoolemiei, atunci când suspectul sau inculpatul solicită aceasta.
În consecință, fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., constând în acea că, la data de 21 februarie 2014 a condus un autovehicul pe drumurile publice, având o alcoolemie de 2,00 g‰ este, în continuare, prevăzută și pedepsită ca infracțiune de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen.
Drept urmare, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 1030 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/282/2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2016.