Contestaţie la executare. Mandat european de arestare. Predare amânată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- contestaţie la executare
C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)
În ipoteza în care instanţa dispune, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente până la soluţionarea definitivă a procesului penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, aşa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016
Prin sentinţa nr. 227/DL din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că la data de 22 noiembrie 2016 Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a formulat contestaţie la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a aceleiaşi instanţe, definitivă, cu privire la A., solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că nu se înţelege dispozitivul sentinţei, având în vedere că la momentul pronunţării acesteia A. avea pe rolul instanţelor judiciare române un proces care între timp s-a finalizat cu o soluţie de condamnare, definitivă, la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 luni închisoare în regim de deţinere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală contestată s-au dispus următoarele:
În baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetăţeanului român A. şi predarea acestuia, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispune amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române.
În baza art. 103 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004, dispune arestarea acestuia pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
Examinând actele dosarului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi cu poziţia procesuală a persoanei solicitate, curtea de apel a reţinut, între altele, următoarele:
Prin adresa emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 102 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală în vederea soluţionării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 decembrie 2015 de către autorităţile judiciare italiene cu privire la cetăţeanul român A.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că, la data de 4 decembrie 2015, Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano a emis un mandat de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie în formă agravată şi deţinere şi port ilegal de arme, prevăzute în art. 628 alin. (1) şi (3) C. pen. italian, art. 10 şi art. 12 din Legea nr. 497/1974, toate cu aplicarea art. 110, art. 112 alin. (1) nr. 4 şi art. 61 nr. 2 şi nr. 7 C. pen. italian, fapte comise la data de 1 decembrie 2014 în Milano.
Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv Legea nr. 302/2004.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetăţeanului român A. şi predarea acestuia, cu respectarea regulii specialităţii.
Cât priveşte predarea, din înscrisurile existente la dosar s-a reţinut că persoana solicitată A. are şi calitatea de inculpat într-un dosar penal, aflat în prezent în faza procesuală a camerei preliminare pe rolul Tribunalului Bucureşti, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea, în cursul anului 2013, a infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. şi favorizare a infractorului prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen., împrejurare în raport cu care s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la amânarea predării.
Ca atare, în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 74 din Legea nr. 302/2004.
Cum în cauză s-au constatat îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea în vederea predării, în baza art. 103 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea numitului A. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
Într-un asemenea context, curtea de apel a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind vorba de o situaţie în care să fie nevoie de explicitarea dispozitivului hotărârii care este foarte clar, în sensul că predarea persoanei solicitate A. a devenit efectivă de la momentul încetării motivului care a justificat amânarea, respectiv finalizarea procesului la Tribunalul Bucureşti, acesta urmând a fi predat către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 74 din Legea nr. 302/2004 şi cu condiţia ca, după finalizarea cercetărilor de către autorităţile judiciare italiene, acestea să-l returneze în România pentru a-şi executa pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, procurorul.
În motivele scrise, procurorul a susţinut nelegalitatea sentinţei penale contestate sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în mod greşit, instanţa a apreciat că dispozitivul sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti nu necesită lămuriri, iar motivarea dată în sensul respingerii contestaţiei la executare este în contradicţie cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind amânarea predării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia în raport cu motivele invocate şi în baza dispoziţiilor legale incidente, constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013:
Predarea amânată
(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013:
Predarea amânată sau temporară
(1) Dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 598 C. proc. pen.:
(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetăţeanului român A. şi predarea acestuia, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române.
Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a formulat contestaţie la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a aceleiaşi instanţe, definitivă, solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii.
Prin sentinţa penală atacată s-a respins contestaţia la executare, această soluţie fiind contestată de procuror sub aspectul legalităţii, susţinându-se că este necesar a se lămuri dispozitivul sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, având în vedere textul legal în vigoare la momentul la care s-a judecat cererea, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care prevede în mod expres că în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că prin hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală) s-a constatat incidenţa prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind amânată predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene până la finalizarea procesului în faţa autorităţilor judiciare române, având în vedere că aceasta avea pe rolul instanţei naţionale un alt proces penal.
Se constată, însă, că la momentul punerii în executare a mandatului european de arestare era în vigoare o altă dispoziţie legală decât cea avută în vedere de instanţa de judecată, art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, fiind modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 300/2013.
Drept urmare, faţă de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în cauză se impune lămurirea dispozitivului sentinţei prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, „în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, (...) până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române.” Lămurirea acestei sintagme nu poate fi dată decât prin referire la dispoziţiile legale aplicabile (art. 112 alin. 1 raportat la art. 58 alin. 1 din Legea nr. 302/2004).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dezacord cu opinia exprimată prin sentinţa contestată, apreciază că intenţia legiuitorului este clară în sensul că, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că în situaţia în care autorităţile judiciare italiene solicită predarea înainte de executarea pedepsei au la dispoziţie prevederile legale privind predarea temporară, alin. (4) din art. 58 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, statuând că, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de procuror împotriva sentinţei nr. 227/DL din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a desfiinţat, în totalitate, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare şi a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în sensul următor:
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.