Decizia nr. 1080/2016
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
La data de 05 aprilie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, sub nr. x/64/2016, contestația la executare formulată de către condamnatul A. împotriva executării Sentinței penale nr. 9/F din data de 17 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov.
În motivarea contestației, ce a fost tradusă, contestatorul a arătat că nu este de acord să execute pedeapsa pe teritoriul României, deoarece viața sa va fi pusă în pericol ca urmare a amenințărilor și torturilor la care va fi supus de către ceilalți deținuți, datorită originii sale etnice.
Contestația a fost înaintată instanței de către direcția de specialitate, din cadrul Ministerului Justiției.
La solicitarea instanței a fost atașat Dosarul nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 9/2016. Prin această din urmă sentință, s-au dispus următoarele:
S-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și în consecință:
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost recunoscută sentința penală din data de 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Landului Linz din Republica Austria, în Dosarul nr. 34 Hv 96/13s, definitivă la data de 17 iunie 2015, privind pe A. și s-a dispus executarea pedepsei de 990 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav calificat prin efracție, parțial rămas în forma tentativei, prevăzută de art. 127, 128 alin. (1) cifra 4, 129 cifra 1, 130 cazul 4, art. 15 alin. (1) C. pen. austriac [corespondență în C. pen. român, dispozițiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.] aplicată prin hotărârea menționată anterior, într-un penitenciar din România.
S-a dispus transferul persoanei condamnate A. din Penitenciarul Linz, Austria, într-un Penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa de 990 de zile închisoare perioada executată de 72 zile închisoare și de la data de 03 august 2015 până la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii către autoritățile competente ale statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și în copie, direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
Din cuprinsul Dosarului nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov rezultă că persoana condamnată A., nu a consimțit la predare, dar nici nu a formulat apel împotriva hotărârii de recunoaștere, așa cum rezultă în înscrisul înaintat de către autoritățile judiciare din Austria.
Potrivit procesului-verbal de la Dosar nr. x/64/2016, A. este cetățean român și nu a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România, cu motivarea că în Austria condițiile de detenție sunt mult mai bune ca cele din România. Potrivit prevederilor art. 155 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, consimțământul persoanei condamnate, nu este necesar dacă persoana este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a constatat că, absența consimțământului persoanei condamnate nu poate reprezenta un impediment la transferarea acestuia într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei, având în vedere că acesta este cetățean român, locuia anterior încarcerării sale în Austria, pe teritoriul României.
S-a mai reținut că afirmațiile sale, din cuprinsul contestației la executare, în sensul că, viața sa, va fi pusă în pericol ca urmare a amenințărilor și torturilor la care va fi supus de către ceilalți deținuți, datorită originii sale etnice, nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, sau de vreun act al vreunei instanțe de judecată. Nu s-a probat în niciun fel afirmația făcută, în sensul că, deținuții din România sunt supuși torturii ca urmare a apartenenței etnice.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, astfel cum a fost republicată, nu este necesar consimțământul persoanei condamnate, dar și împrejurarea că, nu a făcut niciun fel de dovadă, în sprijinul afirmațiilor din contestația la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov, prin Sentința penală nr. 23/F din data de 18 aprilie 2016 a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către A.
Împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat contestație, contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. x/64/2016.
În prezenta contestație, acesta a susținut aceleași motive invocate și în fața instanței de fond și anume că datorită originii sale etnice și a faptului că nu este de acord să execute pedeapsa în România, întrucât viața sa va fi pusă în pericol ca urmare a amenințărilor și a torturilor la care va fi supus.
În plus, a solicitat Înaltei Curți să fie avut în vedere faptul că a executat o parte din pedeapsă, însă la instanța de fond nu s-a ținut cont de acest aspect.
Examinând motivele contestației formulate raportat la hotărârea atacată, Înalta Curte constată că prezenta contestație nu este fondată având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 598. - (1) C. proc. pen. prevăd următoarele: "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție."
În cauza de față, pe de o parte, se constată că petentul a reiterat aceleași motive invocate în fața instanței de fond, respectiv că datorită originii sale etnice nu este de acord să execute pedeapsa în România, întrucât viața sa va fi pusă în pericol ca urmare a amenințărilor și a torturilor la care va fi supus, contestatorul neînțelegând să critice, de fapt hotărârea atacată pentru soluția pronunțată în cauza prezentă.
Critica contestatorului în sensul că nu dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România, face obiectul unei contestații împotriva unei hotărâri de recunoaștere a unei hotărâri străine în sensul disp. art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cauză ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov, secția penală, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 9/F din 17 februarie 2016.
Or, contestatorul a beneficiat de calea de atac împotriva Sentinței penale nr. 9/F din 17 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, însă nu a înțeles să uzeze de aceasta, hotărârea rămânând definitivă la data de 31 martie 2016 prin neapelare.
Totodată, se reține că disp. art. 155 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd situația că, nu este necesar consimțământul persoanei condamnate dacă persoana este cetățean român și trăiește pe teritoriul României, cerință care, în soluționarea cauzei privind recunoașterea hotărârii străine a fost îndeplinită, deoarece condamnatul era cetățean român și locuia în România, înainte de a fi arestat.
De asemenea, se reține că nu sunt dovedite afirmațiile contestatorului prin motivele invocate în sensul că în executarea pedepsei într-un penitenciar din România viața sa va fi pusă în pericol ca urmare a amenințărilor și a torturilor la care va fi supus datorită etniei sale, afirmațiile contestatorului fiind pur formale, nesusținute în niciun fel de vreun înscris sau probă veridică care să susțină aceste afirmații.
Motivul invocat, în plus, direct în fața Înaltei Curți în sensul ca să fie avut în vedere faptul că prezentul contestator a executat o parte din pedeapsă, însă la fond nu s-a ținut cont de acest aspect, nu poate fi analizat de Înalta Curte atâta vreme cât hotărârea atacată nu vizează acest aspect, acesta nefăcând obiectul contestației la executare formulate în fața Curții de Apel Brașov.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 130 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2016.
Procesat de GGC - CT