Decizia nr. 994/2016
Asupra contestației de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 192/PI din data de 04 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus executarea mandatului european de arestare - Măsuri preliminare nr. 2289/2013, emis de către Judecătoria de Instrucție nr. 7 din Valencia - Spania, pe numele persoanei solicitate A. și a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Spania.
S-a constatat că persoana solicitată a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Spania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. - cetățean german.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pe numele persoanei solicitate A., cetățean german, a fost emis mandatul european de arestare - Măsuri preliminare nr. 2289/2013, de către Judecătoria de Instrucție nr. 7 din Valencia - Spania, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals prev. de art. 248 și următoarele C. pen. spaniol și respectiv art. 392 și următoarele C. pen. spaniol.
Din mandatul european de arestare s-a desprins starea de fapt care a constat în aceea că, în data de 04 august 2008 în Gandia și respectiv la data de 04 septembrie 2008 în Valencia, a participat personal ca presupus autor, semnându-se împuterniciri la Notariatul din Gandia și Contractul de Investiție în Valencia, necunoscându-se persoanele prejudiciate.
În ședința publică din 04 iulie 2016, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, după care aceasta a afirmat că dorește să fie predată autorităților judiciare spaniole și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.
Cu privire la propunerea de arestare a persoanei urmărite, instanța a reținut că potrivit art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
De altfel, s-a reținut că nu există nici un impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație persoana solicitată A.
În ședința publică din data de 21 iulie 2016, s-a pus în discuție admisibilitatea căii de atac.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
Potrivit art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
În speță, persoana solicitată A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 192/PI din 04 iulie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, hotărâre care, a fost dată în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărâre care însă, este definitivă.
Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, întrucât nu pot fi atacate cu contestație hotărârile definitive, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 192/PI pronunțată la data de 04 iulie 2016 de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 40 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba germană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2016.