Decizia nr. 939/2016
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr. x/2009/SIEP ex Tolmezzo, față de persoana solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 26 zile începând cu data 17 iunie 2016 și până la data de 12 iulie 2016, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.
Administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cetățeanul român este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere 13 iunie 2016, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2016, începând cu ora 18.00, iar prin Încheierea penală nr. x/IP/2016 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 14 iunie 2016 până în 28 iunie 2016, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a constatat că, prin sesizarea înregistrată la instanță la data de 14 iunie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere și procesul verbal de identificare și ascultare privind persoana solicitată A. emise în Dosarul nr. x/II.5/2016 în data de 13 iunie 2016 față de care a fost emisă semnalarea trimisă prin Organizația Internațională a Poliției Criminale INTERPOL - Biroul Sirene Național din Italia, în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, solicitându-se fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 13 iunie 2016 și ordonanța de reținere din 13 iunie 2016 prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe 24 de ore începând cu data de 13 iunie 2016, ora 18,00.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 14 iunie 2016 și conform dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 14 iunie 2016, dată la care prin Încheierea penală nr. x/IP/2016, s-a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare tradus în limba română și, totodată arestarea provizorie pe o durată de 15 zile începând cu data de 14 iunie 2016 până în 28 iunie 2016.
În ședința publică din 14 iunie 2016, față de lipsa mandatului european de arestare tradus în limba română, s-a amânat cauza pentru data de 17 iunie 2016.
În ședința publică din data de 17 iunie 2016, persoana solicitată A. a arătat instanței că nu este de acord să fie predat către autoritățile judiciare italiene, și a relevat că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.
Examinând cererea formulată, instanța a reținut că, pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, având Dosarul de referință nr. x/2009/SIEP ex Tolmezzo, în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin hotărârea penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009, definitivă la 31 octombrie 2009, emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia pentru săvârșirea infracțiunii de imigrare ilegală prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 286 din 1998 a autorităților italiene și art. 263 C. pen. român.
În conținutul mandatului european de arestare, s-a reținut că, în data de 28 august 2006, în localitatea Tarvisio (UD), carabinierii au oprit pentru un control vehiculul condus de condamnat, care aparținea mamei acestuia, la intrarea în Italia pe la punctul de trecere a frontierei italo-austriac. În mașină, împreună cu condamnatul A. se aflau trei cetățene moldovence și o cetățeană ucraineană, clandestine, deoarece nu aveau viză, acesta favorizându-le intrarea în Italia.
Curtea a constatat că este competentă că soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 102 cu referire la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege.
De asemenea, procedându-se la verificarea dublei incriminări se constată că fapta pentru care s-a emis mandatul european este prevăzută și de legea penală română, fiind incriminată în dispozițiile art. 263 C. pen. român.
Curtea a mai constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință, de îndată, motivele reținerii. Astfel, s-a reținut că în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza card de adresă emis de autoritățile orașului Gyor la data de 15 septembrie 2009, a fișei de evidență pentru CNP și a certificatului de naștere eliberat de Consiliul Popular al orașului Zalău, în prezenta apărătorului ales, avocat B., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 13 iunie 2016.
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform deciziei cadru, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare face parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.
Cu privire la solicitarea persoanei solicitate de a se dispune respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis împotriva acestuia pe motiv că executarea pedepsei aplicate ar fi prescrisă conform legislației penale române, Curtea a constatat că aspectul invocat constituie un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare. În cauză, față de pedeapsa aplicată, natura infracțiunii comise, văzând și demersurile autorităților judiciare Italiene pentru punerea în executare a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, a constatat că nu poate da eficiență motivului facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul contestatorului a solicitat admiterea căii de atac și respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare din Italia, având în vedere că în cauză există un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele menționate în art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare, de către autoritățile judiciare din Italia, în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin Hotărârea penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009, definitivă la 31 octombrie 2009, emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia pentru săvârșirea infracțiunii de imigrare ilegală prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea 286 din 1998 a autorităților italiene.
În fapt s-a reținut că, în data de 28 august 2006, în localitatea Tarvisio (UD), carabinierii au oprit pentru un control vehiculul condus de condamnat, care aparținea mamei acestuia, la intrarea în Italia pe la punctul de trecere a frontierei italo-austriac. În mașină, împreună cu condamnatul A. se aflau trei cetățene moldovence și o cetățeană ucraineană, clandestine, deoarece nu aveau viză, acesta favorizându-le intrarea în Italia.
Din examinarea prevederilor legale aplicabile, se constată că infracțiunea imputată se regăsește printre cele enumerate în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care fapta nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.
Se are în vedere, însă, că fapta pentru care s-a emis mandatul european este prevăzută și de legea penală română, fiind incriminată în dispozițiile art. 263 C. pen. român, care reglementează infracțiunea de trafic de migranți.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, iar faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
În acest sens, se are în vedere că, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia și nu a renunțat la regula specialității. De asemenea, se reține că persoana solicitată a invocat, raportat la dispozițiile legii române (art. 161, art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.), intervenirea prescripției executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin hotărârea penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009 irevocabilă la 31 octombrie 2009, emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia.
Actele dosarului confirmă poziția persoanei solicitate, susținută de apărare atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, cu privire la existența unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele menționate în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv cel prevăzut la lit. g) (când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române).
Pe de altă parte, se are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța trebuie să țină seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Prin urmare, față de substanța acestui text legal - care practic impune o analiză a efectelor punerii în executare a mandatului european de arestare în raport cu circumstanțele cauzei (astfel cum sunt expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri în cadrul susținerilor apărării și ultimului cuvânt al persoanei solicitate) - coroborat cu dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, în temeiul cărora autoritățile judiciare române pot refuza executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte reține că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, față de pedeapsa aplicată și natura infracțiunii comise, nu poate să dea eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului emis de autoritățile din Italia.
În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va desființa în totalitate sentința atacată și, în rejudecare: va respinge cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr. x/2009/SIEP ex Tolmezzo, față de persoana solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor.
Va revoca măsura arestării persoanei solicitate A. și va dispune punerea în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare nr. 55 din 17 iunie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Desființează în totalitate sentința atacată și, în rejudecare:
Respinge cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr. x/2009 SIEP ex Tolmezzo, față de persoana solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor.
Revocă măsura arestării persoanei solicitate A. și dispune punerea în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare nr. 55 din 17 iunie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2016.