Decizia nr. 996/2016
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 160 din 13 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2016, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene în Dosarul nr. x/119/15/AG - Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 14 iulie 2016 și până la data de 12 august 2016, inclusiv.
În motivarea instanței, în esență, s-a reținut că, la data 29 iunie 2016, a fost înregistrată Adresa nr. x/II/5/2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat Semnalarea nr. x/COV din 17 iunie 2016, emisă de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, prin care a fost sesizată instanța, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare italiene la data de 3 martie 2016 în Dosarul nr. x/119/15/AG.
Prin Încheierea nr. 53 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admisă propunerea de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 29 iunie 2016 până la data de 13 iulie 2016, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare. S-a reținut că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 416 (asociere în scopuri criminale), art. 600 alin. (1) și (3) (aducere în stare de sclavie sau servitude), art. 81, 624, 625 nr. 4 în referire cu prevederile art. 111 alin. (1), 112 alin. (4) (concurs în furt comis în circumstanțe agravante în formă continuată - determinarea unei persoane cu o vârstă inferioară a optsprezece ani a comite infracțiunea).
Curtea de Apel a mai reținut că persoana solicitată A. s-a asociat cu numiții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., constituind astfel o organizare în scopul de a obține beneficii economice, exploatând minori aproape în totalitate, majoritatea din ei cu o vârstă de paisprezece ani, deci care nu puteau fi pedepsiți de lege. Furturile au fost comise în Roma, Milano și în alte locuri, constant până în luna iunie 2006.
S-a mai reținut și că nu sunt incidente dispozițiile art. 98 lit. c) din Legea nr. 302/2004 pentru a se refuza predarea persoanei solicitate, întrucât persoana solicitată nu a declarat că este de acord cu executarea pedepsei în România și nu a solicitat recunoașterea hotărârii de condamnare ci dimpotrivă a contestat hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile italiene invocând faptul că a fost judecat în lipsă și nu a avut cunoștință de proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație persoana solicitată A. și, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea contestației formulate, casarea încheierii atacate, iar pe fondul cauzei, să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana solicitată să fie extrădată în baza mandatului european de arestare.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.
În prezenta cauză, autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul de arestare emis, la data de 3 martie 2016, de către autoritățile judiciare italiene (Biroul Procurorului General al Tribunalului din Roma), acesta fiind condamnat în lipsă prin Sentința din data de 22 octombrie 2009 de către Curte de Juri de Apel din Roma, irevocabilă din data de 3 mai 2011 la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Din verificarea mandatului european de arestare, se constată că, infracțiunile prev. de art. 416 (asociere în scopuri criminale), 600 alin. (1) și (3) (aducere în stare de sclavie sau servitude), art 81, 624, 625 nr. 4 în referire cu prevederile art. 111 alin. (1), 112 alin. (4) (concurs în furt comis în circumstanțe agravante în formă continuată - determinarea unei persoane cu o vârstă inferioară a optsprezece ani a comite infracțiunea), pentru care a fost condamnată persoana solicitată, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în cazurile prevăzute de lit. a) - c).
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din aceiași lege, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, când, printre altele mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent
Analizând dispozițiile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că nu este incident acest caz de refuz al predării persoanei solicitate, deoarece pentru a fi aplicabil, contestatorul trebuia să indice instanței naționale faptul că dorește să i se recunoască hotărârea pronunțată de către autoritatea străină și dorește să execute pedeapsa pe teritoriul țării, împrejurării neincidente în speță.
În ceea ce privește susținerile persoanei solicitată A., în sensul că a fost judecat în lipsă, Înalta Curte constată că ele se circumscriu motivului facultativ de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Se constată că situației de excepție invocate de contestator îi corespunde cazul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) pct. IV din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia, când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, pct. IV lit. i) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, așa cum rezultă din mandatul european persoana solicitată nu a primit personal notificarea deciziei, dar legislația italiană acordă persoanei condamnate dreptul de a înainta recurs împotriva sentinței emisă în cazul în care aceasta nu a fost informată, nu din vina sa, de dezbaterea procesului sau de sentința emisă împotriva sa (art. 175 alin. (2) C. proc. pen.: "în cazul în care sentința a fost pronunțată în contumacie și inculpatul este returnat, în urma propriei cereri, în termenul prevăzut de lege, acesta poate înainta recurs excepție cazul în care se constată că era la curent cu dezbaterea procesului sau a ordonanței emisă împotriva sa și nu s-a prezentat în mod voit sau nu a înaintat recurs. În acest scop, Autoritatea Judiciară este obligată să verifice această circumstanță").
În fine, examinând aspectele expuse de persoana solicitată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele invocate au fost examinate de instanța de fond care a reținut corect că afecțiunile medicale atestate de actele medicale aflate la dosar, nu relevă un risc major pentru persoana solicitată care să constituie un impediment în executarea mandatului european de arestare, având în vedere că atestă că situația acestuia la externare era ameliorată și alte acte medicale ulterioare care să ateste o agravare a stării de sănătate nu au fost depuse la dosar.
În consecință, în raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte apreciază criticile formulate de contestatorul persoană solicitată ca neîntemeiate, hotărârea instanței de fond dovedindu-se a fi temeinică și legală.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 160 pronunțată la data de 13 iulie 2016 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2016.
V-a constata că persoana solicitată a fost reținută și arestată de la data de 29 iunie 2016 la zi.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată persoana solicitată A. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 105 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 160 pronunțată la data de 13 iulie 2016 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2016.
Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată de la data de 29 iunie 2016 la zi.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 105 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2016.
Procesat de GGC - N