Decizia nr. 90/A/2017
Deliberând asupra cauzei, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1705/A din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 352 din 18 mai 2007 a Tribunalului Ialomița, inculpata A., a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2481 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin decizia penală nr. 224 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpatei i-a fost majorată pedeapsa la 5 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această decizie a fost reformată, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații B., C., D., E., F., A., G., H., I., numai sub aspectul clarificării conținutului pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților.
Împotriva sentinței penale nr. 352 din 18 mai 2007 a Tribunalului Ialomița, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. f) C. proc. pen., respinsă prin sentința penală nr. 122/F din data de 10.08.2016 Tribunalului Ialomița, pronunțată în Dosarul nr. x/98/2016.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuenta A. a declarat apel, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât instanța nu a apreciat corect asupra incidenței cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., precum și a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale.
De asemenea, în cadrul motivelor de apel, revizuenta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior.
Apelul împotriva sentinței penale nr. 122/F din 10 august 2016 a fost respins, ca nefondat, iar cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost respinsă ca inadmisibilă, arătându-se, în esență, că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile apreciate ca fiind neconstituționale nu au nici o legătură cu soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentă condamnată.
Împotriva acestei dispoziții din decizia penală nr. 1705/A din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, revizuenta condamnată a declarat apel solicitând, în esență, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior.
Examinând dispoziția atacată din decizia penală nr. 1705/A, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, legiuitorul prevăzând condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Înalta Curte reține că excepția se referă la o dispoziție dintr-o lege, a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, fără ca textele criticate să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Nu este însă îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță, aceasta presupunând că norma invocată orientează soluția.
Or, obiectul cauzei îl constituie apelulul declarat împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnată A., astfel că nu se poate susține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior ar avea vreo influență asupra soluției din speță, examenul instanței fiind limitat la verificarea condițiilor de 459 alin. (3) C. proc. pen.
Dar, chiar și în situația în care s-ar fi dispus sesizarea Curții Constituționale, soluția ce s-ar fi putut da de către instanța de contencios constituțional nu ar fi avut vreo înrâurire asupra cauzei, întrucât prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. impun ca revizuenta să fi invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior în cauza a cărei revizuire o solicită și nu în prezenta procedură.
Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1705/A din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/98/2016, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior.
Va obliga apelanta revizuentă condamnată A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1705/A din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/98/2016, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. anterior.
Obligă apelanta revizuentă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2017.