Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 461 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Prahova, a condamnat pe inculpatul M.Șt. la trei pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de stupefiante, fapte concurente, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pedepse complimentare (aplicate pentru fiecare infracțiune).
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării pedepsei aplicate; s-a dedus din pedeapsa rezultantă reținerea și arestarea preventivă la zi, începând cu data de 7 septembrie 2003, iar în baza art. 350 alin. (1), raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a prelungit și menținut arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile, de la 4 decembrie 2003 până la 2 ianuarie 2004, inclusiv.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații L.A. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, și D.I. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, cu executarea la locul de muncă în cadrul SC I.L.P.C. SRL Ploiești.
Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
S-a constat că inculpații L.A. și D.I. au fost arestați preventiv de la 5 septembrie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.Șt. suma de 1.350.000 lei din care 1.028.000 lei au fost consemnați la C.E.C., iar în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat 4 seturi de foițe de țigară și un dispozitiv mecanic de rulat țigări.
De la inculpatul L.A. s-au confiscat 27 țigări cannabis și cantitatea de 9,49 grame cannabis, iar de la inculpatul M.Șt. s-a dispus confiscarea și a unui număr de 30 țigarete cannabis, în vederea distrugerii acestora.
S-a dispus a se comunica o copie a hotărârii și către S.R. S.S. din cadrul Tribunalului Prahova.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
În cursul anului 2000, inculpatul M.Șt. a primit de la doi cetățeni germani câteva semințe de cannabis pe care le-a plantat în grădina casei sale.
După ce planta a crescut, inculpatul a cules-o, a tocat-o, și a uscat, materia vegetală obținută, fiind păstrată la domiciliul său până în vara anului 2003, când a luat hotărârea să comercializeze cannabisul, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul D.I., solicitându-i acestuia să caute cumpărător.
S-a mai reținut că inculpatul M.Șt. a confecționat 30 țigări cu cannabis, folosind mai multe seturi de foițe de țigară cu autoadeziv și un dispozitiv de rulat.
La data de 30 august 2003, a vândut inculpatului D.I. cele 30 de țigări pentru suma de 900.000 lei și acesta, la rândul său, i-a solicitat inculpatului L.A. fie să cumpere, fie să găsească persoane interesate, convenind că prețul per bucată să fie de 100.000 lei.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin investigatorul acoperit cu numele M.R., a luat legătura cu inculpatul L.A., de la care a cumpărat 20 țigări cannabis contra sumei de 2.000.000 lei la data de 3 septembrie 2003, stabilind o nouă întâlnire pentru data de 5 septembrie 2003, pentru ca inculpatul să-i mai vândă cannabis nerulat în țigară.
Suma obținută a fost înmânată inculpatului D.I. care, la rândul său, i-a mai solicitat inculpatului M.Șt. să-i mai vândă 15 țigări cu cannabis pentru suma de 450.000 lei.
La 5 septembrie 2003, în jurul orelor 16,00, inculpatul L.A., având asupra sa o pungă de polietilenă în care se afla cannabis, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire pentru a valorifica marfa, însă organele de poliție au intervenit, astfel că activitatea infracțională a inculpaților a fost descoperită.
Cei doi inculpați, respectiv L.A. și D.I., s-au oferit să colaboreze cu organele de poliție, astfel că, întâlnindu-se cu inculpatul M.Șt., care avea asupra sa un număr de 30 țigări cu cannabis, a fost reținut de organele de poliție la data de 7 septembrie 2003.
La percheziția domiciliară efectuată la locuința acestuia au fost găsite 4 pachete cu foiță de țigară și un dispozitiv de rulat țigări, bunuri ce au fost confiscate în vederea distrugerii.
Expertiza tehnică efectuată a confirmat că materia vegetală din țigări și din punga de plastic ce s-a aflat asupra inculpatului L.A. conține tetrahidrocannabinol, cu acțiune halucinogenă, cunoscută sub numele uzual de „cânepă indiană” substanță activă interzisă la deținere conform anexei III din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.Șt., susținând că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de circumstanțele personale care pledează în favoarea sa, cuantumul pedepsei aplicate fiind excesiv de mare, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și reducerea sancțiunii, sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
A mai susținut că a săvârșit fapta fiind constrâns de inculpatul D.I., astfel că trebuia să se rețină și circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 562 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul M.Șt., desființând sentința apelată în latura penală;
A înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopind pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în pedepsele componente de 4 ani închisoare și a redus pedepsele principale la câte 3 ani închisoare, urmând ca, după recontopire, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
A menținut restul dispozițiilor apelate.
A prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la 15 decembrie 2003 până la 13 ianuarie 2004, inclusiv.
A computat detenția preventivă a inculpatului de la 7 septembrie 2003 la zi.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.Șt., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea prevederilor art. 86 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și apel au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către inculpat, în baza probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., se constată că, în cauză, nu sunt motive care să impună primirea acestui motiv de recurs.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunii comise, condițiile concrete în care aceasta a fost comisă, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului (este cunoscut fără antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră), elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie 2004.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 562 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2004.