Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30 din 19 mai 2003 a Tribunalului Covasna, au fost condamnați inculpații:
- Ș.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21), lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74, raportat la art. 76 lit. b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, arestarea preventivă de la 7 martie 2003, la data de 19 mai 2003, când s-a pronunțat sentința.
- O.Z. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 alin. (1), precum și art. 74, raportat la art. 76 lit. c) din același cod.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, pe durata de 2 ani și 6 luni, ce constituie termenul de încercare potrivit art. 110 C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen.
Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente O.I., să plătească părții civile A.I. suma de 15.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
Cei doi inculpați, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente sus-arătată, au fost obligați să plătească statului, câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariu de apărător, delegat din oficiu și pentru fiecare inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că, în seara zilei de 21 februarie 2002, inculpații au consumat spirt medicinal diluat cu apă, după care s-au dus la un bar situat pe strada unde locuiesc, pentru a mai consuma băuturi alcoolice.
Văzând că la locuința de lângă localul barului este aprinsă lumina, inculpații au escaladat gardul, au trecut prin curte și au intrat în casă pe ușa de acces, care nu era încuiată. Au ajuns în bucătărie și de acolo în cămară.
În același timp, au adunat diferite alimente, în valoare de 3.500.000 lei, pe care le-au pus în doi saci de rafie. Din cămară au mai luat o cutie cu detergent și o mașină de tocat carne, după care au revenit în bucătărie și au consumat alimente și vin.
Auzind zgomote în casă, inculpații au părăsit locuința, ieșind pe fereastra de aerisire a cămarei și au lăsat sub fereastra de la cămară, bunurile furate și vesta lui O.Z., după care s-au ascuns într-un coteț.
Partea vătămată A.I., în vârstă de 65 ani, a ieșit din casă și găsind sacii cu bunuri și vesta le-a adus în casă și a scos bunurile din saci, după care s-a dus la coteț ca să verifice dacă mai are găinile, unde a dat peste cei doi inculpați.
Pentru a scăpa, inculpatul Ș.J. a lovit-o cu palma peste față pe partea vătămată, după care a dispărut pe poarta de acces, iar celălalt a împins-o pe partea vătămată, care a căzut cu fața în zăpadă, după care a mers în casă și și-a luat vesta, apoi a părăsit locuința prin fereastră.
Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor, solicitând înlăturarea aplicării circumstanțelor atenuante la ambii inculpați și a suspendării condiționate a executării pedepsei la inculpatul minor și majorarea pedepselor.
S-a mai susținut că greșit s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului Ș.J., de la 7 martie 2002, în loc de 7 martie 2003.
Prin decizia penală nr. 234 din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat, apelul și a dispus ca onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei și onorariul de interpret de limba maghiară, în sumă de 150.000 lei, să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru inculpatul Ș.J. s-a dedus detenția preventivă, în continuare, de la data sentinței, la zi și s-a prelungit măsura arestării acestuia, cu încă 30 zile până la 18 octombrie 2003, inclusiv.
Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, reiterând motivele formulate în apel, atât cel privind greșita individualizare a pedepsei, cât și cel referitoare la timpul deducerii arestării preventive la inculpatul major.
Criticile sunt nefondate.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, în care au acționat inculpatul major împreună cu inculpatul minor, ambii aflându-se sub influența alcoolului, că ambii au o pregătire școlară redusă, minorul provine dintr-o familie dezorganizată, că sunt foarte săraci și trăiesc din expediente și că mobilul infracțiunii a fost, în special, procurarea de alimente.
S-a mai avut în vedere că inculpații nu au antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii și că atunci când au realizat gravitatea furtului comis, s-au prezentat singuri la postul de poliție, recunoscând și regretând cele întâmplate, atitudine pe care și-au menținut-o pe tot parcursul procesului penal.
Față de aceste elemente, de natură a ușura răspunderea penală a inculpaților, pe deplin justificat s-au reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante și s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Totodată, la inculpatul minor, s-a apreciat justificat că, în viitor comportarea sa va fi bună chiar și fără executarea efectivă a pedepsei și a dispus suspendarea condiționată a executării.
În același timp, prima instanță a făcut la inculpatul major aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru comiterea infracțiunii cu un minor, iar la minor a făcut aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste considerente, se concluzionează că pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate, așa cum bine a considerat și instanța de apel și nu se impune a se modifica.
Printr-un alt motiv de recurs, s-a susținut că greșit s-a dedus prin sentință, arestarea preventivă a inculpatului Ș.J., de la 7 martie 2002, deși a fost arestat preventiv de la 7 martie 2003.
Nici acest motiv nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea minutei sentinței penale nr. 30 din 19 mai 2003, a Tribunalului Covasna, care constituie rezultatul deliberării și a fost pronunțată în ședință publică, rezultă că s-a dedus corect arestarea preventivă a inculpatului Ș.J. de la 7 martie 2003, la 19 mai 2003 (data sentinței).
De asemenea, s-a trecut corect data arestării preventive, în motivarea sentinței.
În dispozitivul sentinței menționate, dintr-o eroare materială evidentă, la dactilografiere s-a trecut data de 7 martie 2002, în loc de 7 martie 2003.
Aceasta nu constituie însă un motiv de casare a sentinței, căci potrivit dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural, se îndreaptă de însăși instanța de judecată care a întocmit actul.
Criticile formulate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul procurorului urmează a se respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 234/ Ap din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații Ș.J. și O.Z.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.