Decizia nr. 988/2017
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 738/A din data de 16 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2016 (nr. x/2017), în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuenta A. împotriva încheierii din 28 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în Dosarul nr. x/302/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta revizuentă la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către petenta A.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 250 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
A reținut judecătorul fondului că prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2016, sub nr. x/302/2016, petenta - revizuentă A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii, din data de 10 noiembrie 2015, arătând că încheierea menționată anterior nu i-a fost comunicată nici prin intermediul apărătorului din oficiu.
În drept, au fost invocate disp. art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. proc. pen. și art. 457 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată de judecătorul de camera preliminară de la Judecătoria sectorului 5 București la data de 10 noiembrie 2015 în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanței nr. 3976/P/2014 din data de 10 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, ca neîntemeiată. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții, petenta A. a formulat apel.
Prin sentința penală nr. 88/C din 03 februarie 2016 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul cu nr. x/302/2015 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și în baza art. 341 alin. (8) C. proc. pen., art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. și art. 408 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului formulat de către petenta A. în favoarea Curții de Apel București.
Prin Decizia penală nr. 673/A din data de 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta A. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de camera preliminară de la Judecătoria sectorului 5 București la data de 10 noiembrie 2015.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata sumei de 600 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, instanța de fond a constatat că revizuirea poate fi cerută doar în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., iar conform art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., pentru a putea admite în principiu această cerere de revizuire, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de formă:
- cererea să fie formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; - cererea să fi fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); - să fi fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; - persoana care a formulat cererea să se fi conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4), atunci când este cazul.
Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17 din 19 martie 2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. (actualul art. 341 C. proc. pen.), este inadmisibilă. Astfel, instanța supremă a stabilit că hotărârea prin care este soluționată plângerea împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată nu poate fi atacată pe calea revizuirii.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel revizuenta A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 28 aprilie 2017 sub nr. x/302/2016 (nr. x/2017).
S-a arătat că, apelanta revizuentă, prezentă, a susținut oral că nu a fost citată în dosarul aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București și nu i-a fost comunicată de la parchet ordonanța prin care s-a dispus clasarea; a mai susținut că nu a fost citată nici în Dosarul nr. x/II/2/2015.
Examinând admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Curtea a constatat că apelul formulat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., hotărârile supuse apelului sunt următoarele: sentințele, care pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, respectiv încheierile, care pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel; apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.
De asemenea, s-a menționat că hotărârea ce face obiectul căii de atac a apelului în cauza de față este o încheiere pronunțată în calea extraordinară de atac a revizuirii exercitate împotriva unor hotărâri prin care au fost soluționate plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.
Conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la art. 341 alin. (6) C. proc. pen. este definitivă.
Totodată, conform art. 459 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.
În acest context, Curtea a amintit că procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Așadar, s-a reținut că, petenta A. a promovat o cale de atac inadmisibilă, întrucât inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității, ceea ce nu este admisibil în ordinea de drept.
Față de aceste considerente, s-a constatat că revizuenta A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri care, potrivit legii este definitivă, Curtea - în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. - a respins ca inadmisibil apelul declarat de către apelanta A., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta revizuentă la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 738/A din data de 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2016 (nr. x/2017),a formulat contestație,contestatoarea A.
Examinând contestația formulată de contestatoarea A., în raport, cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Înalta Curte constată că, încheierea penală pronunțată de către Curtea de Apel București definitivă.
Prin urmare, contestatoarei petente nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 738/A din data de 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2016 (nr. x/2017).
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația petentei, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei decizii definitive, care la rândul său, a fost pronunțată în calea de atac a apelului.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 738/A din data de 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2016 (nr. x/2017).
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2017.