Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 154/F din data de 25 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a admis contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti de judecătorul delegat la Biroul executări penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a revocat măsura arestării în vederea predării dispusă prin Sentinţa penală nr. 237/F din 08 decembrie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a dispus anularea mandatului de arestare în vederea predării din 08 decembrie 2016, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2017 sub nr. x/2/2016 (x/2017), judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat, în temeiul art. 554 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţie în contra executării Sentinţei penale nr. 237 din 08 decembrie 2016, rămasă definitivă, privind pe condamnatul A. (cetăţean român, fiul lui B. şi C., domiciliat în Târgu Jiu, judeţ Gorj, deţinut în Penitenciarul Târgu Jiu).
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că, prin hotărârea menţionată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de acesta la 30 noiembrie 2016 de autorităţile judiciare italiene - Procura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Veneţia însă a fost amânată predarea persoanei solicitate până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832/2015 a Judecătoriei Târgu Jiu sau până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare italiene pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Prin Sentinţa penală nr. 132 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin Decizia nr. 213/A din 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1.118/2014 Reg din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016. Curtea de Apel Craiova a emis M.E.P.I. nr. 162 din 14 iunie 2017.
S-a constatat că Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a solicitat, prin judecătorul delegat, să se constate dacă sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 237 din 08 decembrie 2016 definitivă la data pronunţării, privind pe condamnatul A., s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de acesta la 30 noiembrie 2016 de autorităţile judiciare italiene - Procura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Veneţia, în baza Sentinţei penale nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la data de 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016. Prin această sentinţă, numitul A. a fost condamnat de autorităţile judiciare din Italia la o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani, 1 lună şi 20 zile.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832/2015 a Judecătoriei Târgu Jiu sau până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate. De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare italiene pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. S-a emis mandatul european de arestare din 08 decembrie 2016.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 132 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin Decizia nr. 213/A din 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la data de 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016 şi s-a a emis M.E.P.I. nr. 162 din 14 iunie 2017.
Având în vedere că Sentinţa penală nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016, a fost recunoscută de autorităţile judiciare din România şi s-a emis M.E.P.I. nr. 162 din 14 iunie 2017 în vederea continuării executării pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 1 lună şi 20 zile pentru infracţiunile de viol în formă continuată şi lipsire de libertate în mod ilegal, într-un penitenciar din România, s-a apreciat că există o împiedicare la executarea mandatului de arestare din 08 decembrie 2016 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, întrucât acest mandat a fost emis în vederea predării.
Or, prin Sentinţa penală nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la data de 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016 s-a aplicat executarea pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 1 lună şi 20 zile şi s-a stabilit a fi continuată într-un penitenciar din România, ca urmare a recunoaşterii hotărârii şi care nu poate fi executată şi într-un penitenciar din Italia, motiv pentru care s-a revocat măsura arestării în vederea predării dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin Sentinţa penală nr. 237/F din 08 decembrie 2016 şi s-a anulat mandatul de arestare în vederea predării din 08 decembrie 2016, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, la data de 31 august 2017, persoana solicitată A., prin care a solicitat să fie extrădat în Italia.
Persoana solicitată a formulat contestaţie susţinând să fie extrădat în Italia, în opinia acestuia, executarea pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 1 lună şi 20 zile aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia în reformarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Padova la data de 21 octombrie 2013, definitivă la 27 ianuarie 2016, pentru infracţiunile de viol în formă continuată şi lipsire de libertate în mod ilegal, se poate realiza într-un penitenciar din Italia, întrucât în această ţară a locuit mult timp, desfăşurând activitate apreciată de autorităţi, afirmând că era unul dintre cei mai buni colaboratori şi viaţa sa îi va fi pusă în pericol în Penitenciarul Craiova de persoanele deţinute, acuzate de crime. Totodată, a precizat că solicită să fie predat autorităţilor italiene pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 septembrie 2017, când s-a stabilit aleatoriu termen pentru soluţionare la data de 25 octombrie 2017. Prin rezoluţie, s-a dispus schimbarea termenului de judecată acordat în cauză la data de 27 septembrie 2017.
Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei şi executarea pedepsei în Italia.
Examinând cauza în raport cu dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 237 din 08 decembrie 2016 faţă condamnatul A. s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de acesta la 30 noiembrie 2016 de autorităţile judiciare italiene - Procura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Veneţia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare italiene. Prin aceeaşi sentinţă, s-a amânat predarea persoanei solicitate ca urmare a condamnării acesteia la o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Târgu Jiu prin Sentinţa penală nr. 832/2015 până la executarea la termen a pedepsei sau până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate, şi s-a emis mandatul european de arestare din 08 decembrie 2016.
Ulterior, faţă de aceeaşi persoană, prin Sentinţa penală nr. 132 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin Decizia nr. 213/A din 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1.118/2014 Reg din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia şi s-a emis M.E.P.I. nr. 162 din 14 iunie 2017 în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani, 1 lună şi 20 de zile într-un penitenciar din România.
Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.
În raport de aceste dispoziţii legale şi de situaţia juridică prezentată mai sus, se constată că situaţia de împiedicare la executarea mandatului de arestare în vederea predării către autorităţile italiene, invocată de judecătorul delegat care a formulat, din oficiu, contestaţia la executare, se încadrează în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen, respectiv când se iveşte vreo împiedicare la executare.
Astfel, se constată că urmare soluţiei dispuse prin Sentinţa penală nr. 132 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 1.118 din 17 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Veneţia şi s-a dispus continuarea executării pedepsei de 4 ani, 1 lună şi 20 de zile închisoare, într-un penitenciar din România, există o împiedicare în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatului european de arestare emis în baza Sentinţei penale nr. 237 din 08 decembrie 2016.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului invocate în susţinerea căii de atac promovate vizează pe de o parte chestiuni de ordin personal, iar alte motive susţinute de acesta, ca lipsa vinovăţiei, ţin de fondul cauzei, astfel că exced cazului de împiedicare la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, apreciind că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 154/F din data de 25 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 154/F din data de 25 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2017.
Procesat de GGC - ED