Suspendarea legală. Condiții și efecte.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Cercetarea procesului. Probele.
Index alfabetic : suspendare
-incident
-înscris
-verificare
NCPC, art. 307
Suspendarea legală prevăzută de art. 307 din noul C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ. În plus, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părţi.
Astfel, nu doar îndeplinirea condiţiei de tip obiectiv - denunţarea ca fals a înscrisului - trebuie să fie reţinută, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinţei legale, ce este supusă aprecierii instanţei, ca înscrisul să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în litigiul civil cu care este învestită.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1646 din 9 noiembrie 2017
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă, prin încheierea de şedinţă publică pronunţată la data de 13 decembrie 2016, în dosarul nr. x/3/2013, în conformitate cu art. 307 N.C.P.C., a suspendat judecata cauzei privind apelul formulat de apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5941 din 27.11.2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr.x/3/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. (fostă S.C. D. S.A.) Bucureşti, prin administrator judiciar E., şi a înaintat înscrisul denunţat ca fals – Act adiţional nr. x la antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x nr.x/02.04.2010 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, pentru cercetarea falsului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen, reclamanţii A. şi B., la data de 07 martie 2017, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.
În recursul lor, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct.5 şi pct.6 ale art.488 alin.1 Noul C.pr.civ., recurenţii- reclamanţi A. şi B. au susţinut, în esenţă, că în mod ilegal s-a dispus suspendarea dosarului, nu există niciun temei legal pentru suspendare, instanţa nu motivează în drept suspendarea, iar trimiterea dosarului la Poliţie pentru a se efectua cercetări pentru constatarea falsului în actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nu corespunde voinţei lor, arătând aceştia că au precizat că nu doresc să se judece în penal, nu doresc pedepsirea penală.
Astfel, arată recurenţii- reclamanţi că ceea ce solicită este să primească banii pe care intimata i-a luat ilegal de la ei, au plătit preţul convenit prin contract, iar a doua zi, intimata a întocmit un act adiţional, fără a fi semnat de către recurenţi, cu semnături false şi fără ca recurenţii să fie prezenţi, în lipsa lor; prin acest act adiţional s-a majorat ilegal preţul. Ulterior au fost evacuaţi, fără hotărâre judecătorească, cu ameninţări, şi în prezent au rămas fără locuinţă, şi cu banii pierduţi- 50.000 Euro.
De asemenea, au mai arătat că nu mai există persoana juridică iniţială (S.C. D. S.A.), întrucât a dat faliment, şi nu este posibilă judecarea în penal cu o persoană juridică inexistentă, falimentară.
În fine, recurenţii- reclamanţi au mai susţinut că instanţa nu a soluţionat apelul, deşi a fost învestită legal, motivele de apel sunt exacte, iar la dosar sunt probe temeinice, concludente, instanţa civilă având posibilitatea de a desfiinţa un act ilegal prin mijloace de drept civil.
Prin Rezoluţia din 24 aprilie 2017, s-a dispus comunicarea recursului către intimatele- pârâte S.C. C. S.A. (fostă, S.C. D. S.A.)- prin administrator special F. şi S.C. C. S.A. (fostă, S.C. D. S.A.)- prin administrator judiciar E., care au depus întâmpinare, la data de 23 mai 2017, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în raport de dispoziţiile 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.
Completul de filtru C3, la data de 22 iunie 2017, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună, în scris, punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 28 iunie 2017, recurenţii- reclamanţi A. şi B. depunând punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care au arătat că sunt de acord în totalitate cu raportul la recurs, raport care corespunde total voinţei lor juridice, situaţiei de fapt şi stării procesuale în care se află dosarul.
Completul de filtru C3, la data de 19 octombrie 2017, constatând că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art.493 alin.7 din Noul C. proc. civ., faţă de faptul că părţile nu şi-au exprimat acordul ca judecata cauzei să se facă în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 9 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu citarea părţilor.
Intimatele- pârâte S.C. C. S.A. (fostă, S.C. D. S.A.)- prin administrator special F. şi S.C. C. S.A. (fostă, S.C. D. S.A.)- prin administrator judiciar E., cărora, în conformitate cu dispoziţiile art.490 alin.2 teza I, cu referire la art.471 alin.5 din Legea nr.134/2010- noul C. proc. civ., şi art.XVII alin.3, raportat la art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, li s-a comunicat recursul au formulat întâmpinare, la data de 23 mai 2017, prin care au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, şi a fost respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Critica recurenţilor-reclamanţi care a vizat nelegalitatea încheierii instanţei de apel pentru nemotivare, prin care au susţinut că instanţa nu motivează în drept suspendarea, este nefondată.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Se poate aprecia că textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar.
Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Or, în speţă, se reţine că instanţa de apel a procedat la soluţionarea cauzei cu analiza aspectelor care au impus suspendarea judecăţii cauzei, şi cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 307 Noul C. proc. civ., hotărârea fiind motivată, deoarece instanţa a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii suspendării şi, astfel, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Referitor la criticile recurenţilor-reclamanţi ce vizează, în esenţă, incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin.1 pct. 5 Noul C. proc. civ., dispoziţii care prevăd că hotărârea poate fi recurată când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte reţine următoarele: 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
Din perspectiva motivului invocat, recurenţii au susţinut greşita interpretare şi aplicare a prevederilor 307 Noul C. proc. civ., în esenţă, susţinând aceştia, că în mod nelegal s-a dispus suspendarea dosarului, nu există niciun temei legal pentru suspendare, instanţa nu motivează în drept suspendarea, iar trimiterea dosarului la Poliţie pentru a se efectua cercetări pentru constatarea falsului în actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nu corespunde voinţei lor, cu atât mai mult cu cât au precizat că nu doresc să se judece în penal, nu doresc pedepsirea penală.
În ceea ce priveşte aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că au fost în mod judicios interpretate, instanţa de apel procedând la o corectă aplicare a lor prin suspendarea judecăţii apelului formulat de reclamanţi şi înaintarea înscrisului denunţat ca fals- Actul adiţional nr. x la antecontractul de vânzare- cumpărare nr. x/02.04.2010- Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru cercetarea falsului.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 307 Noul C. proc. civ., dacă după ascultarea părţilor potrivit art. 306 Noul C. proc. civ., instanţa constată că partea care a depus înscrisul stăruie să se folosească de acesta, iar denunţarea înscrisului ca fals nu a fost retrasă şi dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, aceasta poate suspenda judecata procesului şi sesiza parchetul competent pentru cercetarea falsului, încheind un proces- verbal în acest scop.Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.
Dispoziţiile legale sus-menţionate reglementează un caz special de suspendare facultativă a judecării unei cauze, o ipoteză a art. 413 alin.1 pct.3 Noul C.pr.civ., instanţa putând lua măsura numai dacă va considera oportun şi când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca: partea care a prezentat înscrisul denunţat ca fals să stăruie să se folosească de acesta; denunţarea ca fals a înscrisului nu a fost retrasă, şi, autorul falsului sau complicele acestuia este indicat.
Aşadar, suspendarea legală prevăzută de art. 307 Noul C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.
În plus, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părţi.
Astfel, nu doar îndeplinirea condiţiei de tip obiectiv - denunţarea ca fals a înscrisului - trebuie să fie reţinută, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinţei legale, ce este supusă aprecierii instanţei, ca înscrisul să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în litigiul civil cu care este învestită.
În cauză, suspendarea judecării cauzei de către instanţa de apel a fost determinată de cererea de înscriere în fals cu privire la Actul adiţional încheiat la data de 03.04.2010, în ceea ce priveşte semnătura care apare pe acest înscris în numele reclamantei B., şi cu reţinerea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 307 Noul C. proc. civ.
Or, atâta timp cât înscrisul denunţat ca fals este însuşi un act juridic dedus judecăţii, prin acţiune solicitându-se constatarea nulităţii antecontractului de vânzare- cumpărare nr. x/ 02.04.2010, precum şi a actului adiţional încheiat la data de 03.04.2010, Înalta Curte constată că este fondată soluţia instanţei de suspendare a judecării apelului. Faptul că s-a făcut o sesizare de denunţare ca fals a înscrisului ce formează obiectul cauzei, justifică pe deplin, aşa cum corect şi legal a apreciat şi instanţa de apel, suspendarea judecăţii procesului pe temeiul art. 307 Noul C. proc. civ., întrucât, rezultatul cercetării penale, cu evidenţă, ar avea înrâurire asupra soluţiei.
Dacă instanţa nu ar suspenda procesul, rămânând în pronunţare asupra cauzei fără ca procesul penal să fie finalizat, înscrisul contestat ca fals nu va putea fi înlăturat din materialul probator doar pentru considerentul contestării sale în această procedură, ci va trebui să fie evaluat împreună cu toate probele cauzei, mai mult, în ipoteza în care instanţa nu ar suspenda judecata, iar actul este declarat fals, hotărârea pronunţată ar fi susceptibilă de a fi revizuită.
Astfel, având în vedere că denunţarea ca fals este în legătură cu un înscris ce a generat litigiul de faţă, fiind îndeplinită condiţia prevăzută în mod expres de art. 307 Noul C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel a apreciat că se impune suspendarea judecării apelului şi înaintarea înscrisului către Parchet, pentru cercetarea falsului.
Instanţa de control judiciar apreciază că dreptul la un proces în termen optim şi previzibil nu poate fi absolutizat, în detrimentul altor principii fundamentale, precum legalitatea şi aflarea adevărului. Nu se poate susţine o încălcare a principiului egalităţii părţilor prin măsura suspendării judecăţii cauzei, din actele dosarului nerezultând că reclamantul ar fi fost în vreun fel discriminat.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, încheierea contestată în cauză fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 307 Noul C. proc. civ., republicat.
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivele de casare prevăzute la art.488 alin.1 pct.5 şi pct.6 Noul C.pr.civ., Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art.496 alin.1 teza a II-a Noul C.pr.civ., a respins, ca nefondat, recursul.