Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2807 din 12.05.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-au hotărât următoarele:
1. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 274 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, în formă agravată.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi 3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
2. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 274 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, în formă agravată.
În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi 3 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa totală aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 18.04.2016, ora 11:45, până la data de 19.04.2016, ora 11:45.
În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de faptul că partea civilă A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Timişoara, Direcţia Regională Vamală Timişoara nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat fiind recuperat în totalitate.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra următoarelor bunuri:
- 15 (cincisprezece) cartuşe ţigarete marca C. netimbrate cu banderole de marcaj emise de autorităţile române;
- 1(unu) cartuş ţigarete marca D. netimbrate cu banderole de marcaj emise de autorităţile române;
- suma de 190 (o sută nouăzeci) de euro ridicată în urma efectuării percheziţiei domiciliare din data de 18.04.2016 la locuinţa inculpaţilor A. şi B.;
- sumele aflate, în momentul indisponibilizării, în conturile x - cont în lei şi y - cont în euro, deschise la E. SA pe numele inculpatului A.
În temeiul art. 112 lit. a) C. pen. au fost confiscate de la inculpatul A. următoarele bunuri:
- 15 (cincisprezece) cartuşe ţigarete marca C. netimbrate cu banderole de marcaj emise de autorităţile române;
- 1 (unu) cartuş ţigarete marca D. netimbrate cu banderole de marcaj emise de autorităţile române, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Timiş, conform dovezii seria AT, nr. 0032884 din 19.04.2016, ce au fost ridicate în urma efectuării percheziţiei domiciliare din data de 18.04.2016, la locuinţa inculpaţilor A. şi B.
În baza art. 255 C. proc. pen. s-a restituit inculpatului A. suma de 190 (o sută nouăzeci) de euro ridicată în urma efectuării percheziţiei domiciliare din data de 18.04.2016, depusă la E. în contul x, impunându-i-se obligaţia de a o păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, în esenţă, că, la data de 16.12.2015, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 1 Poliţie au fost sesizaţi de către o persoană care nu a dorit să-şi decline identitatea, despre faptul că numitul A. se ocupa cu comercializarea ţigaretelor provenite din contrabandă, mărcile C. şi D.
În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a declarat că se ocupa cu procurarea, deţinerea şi comercializarea ţigaretelor de contrabandă din luna noiembrie 2015 şi că, din anul 2014, concubina sa (B.) lucra în străinătate, obţinând venituri lunare de aproximativ 1300 (o mie trei sute) euro, din îngrijirea bătrânilor,bani pe care îi depunea într-un cont la E., în lei sau în euro, deschis pe numele său.
Inculpatul a mai precizat că, în perioada 2006 - mai 2015, a locuit în casa numitului F., la adresa str. Şcolii, mun. Timişoara, unde s-a ocupat de întreţinerea acesteia, respectiv reparaşii, zugrăveli şi alte asemenea activităţi, în schimbul cărora era plătit. Deopotrivă, în aceeaşi perioadă îl ajuta pe F. la vânzarea de autoturisme, lui revenindu-i un comision pentru ajutorul acordat. În acest fel, în perioada respectivă a adunat o sumă de bani consistentă, pe care a depus-o în aceleaşi conturi bancare la E. Banii obţinuţi în urma procurării, depozitării şi comercializării ţigaretelor provenite din contrabandă nu i-a depus în nici un cont, întrucât sumele erau infime.
Totodată, a învederat că, în anul 2014, l-a cunoscut pe G., care locuieşte în zona Mehala, lângă o biserică, şi care se ocupă cu comercializarea de legume şi fructe într-un microbuz de culoare albă, şi s-a înţeles cu acesta să îl aprovizioneze cu ţigarete provenite din contrabandă, la un preţ sub preţul pieţei, cu scopul de a le comercializa ulterior pentru a câştiga un leu sau doi lei la pachet. Astfel, a stabilit cu G. să îi aducă la domiciliul acestuia din Timişoara, str. x, nr. 18, o dată pe lună, 40-50 cartuşe de ţigarete provenite din contrabandă, pe care le achiziţiona la preţul de 8,5-9 lei pe pachet, pe care ulterior le comercializa la diferite cunoştinţe şi prieteni cu preţul de 10 - 11 lei pe pachet, respectiv 100 -110 lei pe cartuş.
Inculpatul a mai precizat că a vândut ţigarete provenind din contrabandă numiţilor H., I. şi J., dar şi altor persoane ale căror nume nu le cunoaşte, dar care locuiesc în aceeaşi zonă cu el. Comercializa pachetele de ţigări doar la cartuş, iar persoanele cărora le vindea veneau la domiciliul lui sau se deplasa el la domiciliul acestora. Pachetele de ţigarete erau achitate pe loc sau, câteodată, le dădea pe încredere, persoanele care le cumpărau achitându-le la pensie sau la salariu.
Inculpatul A. a mai arătat că, la începutul lunii aprilie 2016, la domiciliul acestuia din Timişoara, str. x, nr. 18, a venit şoferul numitului G., care i-a dat un număr de 35 de cartuşe de ţigarete provenite din contrabandă, marca C. sau D., pe care le-a procurat la preţul de 8,50 pe pachet, respectiv 85 lei pe cartuş, achitându-i şoferului suma finală de 2.975 lei. Din această cantitate de ţigări a vândut un număr de 19 cartuşe de ţigarete la preţul de 110 lei pe cartuş, restul pachetelor fiind ridicate de organele de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 18.04.2016.
Inculpatul a mai precizat că nu cunoaşte de unde se aprovizionează numitul G. cu ţigarete, arătând însă că de fiecare dată când dorea să achiziţioneze ţigarete de la acesta, se întâlneau în Piaţa K., unde G. îi aducea cantitatea dorită în aceeaşi zi sau a doua zi de la data solicitării. Din vânzarea de ţigarete de contrabandă obţinea pe lună un profit de 500 euro, pe care îi depunea în două conturi bancare, unul în lei, în care a virat aproximativ 28.500 lei, iar altul în valută, în care a virat aproximativ 11.350 euro, bani necesari pentru construcţia unei case în com. Variaş.
Totodată, a mai arătat că, de aproximativ 4 ani, B. lucra câteva luni pe an în Germania, unde îngrijea bătrâni, fără contract de muncă, şi că la fiecare două luni aceasta primea suma de 2100 euro, pe care, de asemenea, a virat-o în cele două conturi.
Inculpata B. a declarat că nu are cunoştinţă despre persoanele de la care A., concubinul său, procura ţigarete provenite din contrabandă.
De asemenea, a mai arătat că lucrează în străinătate, fără contract de muncă, deplasarea în Germania efectuând-o, de cele mai multe ori, cu un microbuz ce aparţine SC U. SRL În străinătate îngrijeşte bătrâni, iar banii obţinuţi pentru această activitate, de aproximativ 1.000 (o mie) euro/lună, îi remite fostului soţ pentru a-i depune într-unul din conturile bancare deschise pe numele acestuia la E..
A mai arătat că în străinătate pleca o perioadă de trei luni, după care o lună rămânea acasă împreună cu fostul soţ, A., şi fiica sa, L. Când fostul soţ era plecat la serviciu, acesta o suna şi îi cerea să dea ţigarete unor diverse persoane, care veneau la geamul din stradă sau direct în locuinţa sa; de multe ori dădea ţigările pe datorie, persoanele care le primeau urmând a le achita la pensie sau la salariu; alteori, banii încasaţi îi preda fostului soţ sau îi folosea pentru cumpărăturile casei.
Totodată, a învederat că vindea aproximativ cinci cartuşe de ţigări pe săptămână. Nu cunoaşte persoanele de la care inculpatul A. achiziţiona ţigările provenite din contrabandă, auzind doar că o persoană de la care fostul soţ cumpăra ţigări se numeşte G.. Banii pe care îi aducea acasă în urma muncii prestate în Germania îi dădea inculpatului A., care îi punea într-un cont la E.. Din câte cunoaşte, inculpatul A. se ocupă de contrabanda cu ţigări din anul 2015.
Martorul cu identitate protejată, M. a declarat că, în cursul anului 2015, a auzit de la nişte cunoştinţe că numitul A. se ocupă cu comercializarea de ţigarete provenite din contrabandă, marca C. şi D.. Fiind fumător şi neavând venituri mari, a dorit să procure ţigarete mai ieftine, motiv pentru care a luat legătura cu A., devenit unul dintre clienţii acestuia.
Martorul a mai arătat că pe un cartuş de ţigarete marca C., provenit din contrabandă, plătea suma de 120 lei; întrucât nu avea întotdeauna suma necesară pentru cumpărarea unui cartuş de ţigarete, în luna ianuarie 2016 l-a rugat pe A. să îi vândă doar câteva pachete, dar acesta l-a fost refuzat, spunându-i că el nu vinde decât la cartuş, în cantităţi mari.
Totodată, a învederat că, pentru procurarea de ţigarete provenite din contrabandă, îl apela pe numitul A. la numărul 077380xxxx, la care acesta răspundea de fiecare dată, iar ulterior se întâlneau în locuri condiţionate de acesta din urmă, în zone mai retrase sau direct la domiciliul acestuia din str. X, nr. 18, mun. Timişoara.
Martora I. a declarat că din anul 2014 cunoaşte o persoană cu numele "A.", care locuieşte în zona Dorobanţi din Timişoara, şi care era agent de pază la firma N., fiind coleg de serviciu al cumnatului său, O.. Într-o discuţie avută cu cumnatul său, acesta i l-a recomandat pe numitul "A." ca fiind o persoană în măsură să îi vândă ţigări mai ieftine pentru consumul propriu. Ca urmare, din acel moment a ţinut legătura cu "A.", telefonic, la două numere de telefon pe care i le-a dat cumnatul său, respectiv x şi y. Practic, de câte ori dorea să cumpere ţigări, îl suna pe "A." şi îi cerea să îi aducă câte un cartuş de ţigări C.; acesta din urmă îi aducea ţigările acasă, în faţa blocului unde locuieşte, iar ea îi plătea 110 lei pentru un cartuş de C. Acesta lucru se întâmpla aproximativ o dată pe lună.
Martora a mai arătat că deţine abonamentul P. cu nr. 072046xxxx, de pe care l-a contactat de fiecare dată pe numitul "A.", şi că nu cunoaşte provenienţa ţigărilor pe care i le vindea acesta şi nici nu a fost interesată de acest lucru, fiind mulţumită cu faptul că putea obţine mai ieftin ţigările necesare consumului propriu. La data de 14.02.2016, seara, după ora 19:00, s-a întâlnit, în faţa blocului unde locuieşte, cu numitul "A." şi a cumpărat de la acesta, din câte îşi aminteşte, două cartuşe de ţigări.
Martorul Q. a declarat că îl cunoaşte pe A., fiind colegi de serviciu, şi că numărul de telefon utilizat de acesta este 076801xxxx, în timp ce al lui este 077041xxxx. Nu a cumpărat de la numitul A. ţigări marca D. sau C., fiind nefumător, şi nici nu a avut, la data de 12.02.2016, ora 13:59, o discuţie telefonică cu acesta, în cadrul căreia l-ar fi rugat să îi ducă ţigări posibil marca D.
Martorul R. a declarat că nu îl cunoaşte pe numitul A. şi că numărul său de telefon este 076085xxxx. Nu a comandat niciun cartuş de ţigări marca C.,în data de 05.03.2016, întrucât fumează doar ţigări marca S., pe care le achiziţionează din magazin.
Martora T. a declarat că nu îl cunoaşte pe numitul A. şi că nu a comandat de la acesta niciun cartuş de ţigări marca C., ea nefumând niciodată. Fiul acesteia, R., este fumător, însă fumează de obicei S., ţigări pe care le cumpără din magazin. Nu are cunoştinţă despre faptul că fiul său ar fi cumpărat vreodată ţigări provenite din contrabandă.
Din comunicaţiile interceptate a reieşit că inculpaţii A. şi B. depozitau ţigaretele provenite din contrabandă la locuinţa acestora din Timişoara, str. x, jud. Timiş, şi că, în mod direct ori prin intermedierea concubinei sale, inculpatul vindea ţigaretele, la cartuş, unor persoane cu care lualegătura telefonic sau prin alt mod, după o înţelegere prealabilă cu acestea.
La data de 18.04.2016, conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară, la locuinţa susmenţionată au fost găsite următoarele bunuri:15 (cincisprezece) cartuşe ţigarete marca C., netimbrate cu banderole de marcaj emise de autorităţile române; 1 (unu) cartuş ţigarete marca D., netimbrat cu banderole de marcaj emise de autorităţile române; suma de 190 (o sută nouăzeci) euro; contracte de depozit pentru persoane fizice x, cont în lei, şi x, cont în euro, deschise la E. S.A. pe numele incupatului A.
Prin ordonanţa nr. 524/P/2016 din 18.04.2016 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Prin adresa din 20.05.2016, A.N.A.F.- Direcţia Regională Vamală Timişoara a comunicat că valoarea prejudiciului creat bugetului de stat în urma săvârşirii faptei de către inculpaţii A. şi B. este de 1847 lei, sumă cu care instituţia susmenţionată s-a constituit parte civilă în cauză şi pe care incupatul A. a achitat-o integral, la data de 06.06.2016.
În faţa instanţei de fond, inculpatul A. a declarat că, la data de 18 aprilie 2016, în jurul orelor 10:30-11:00, la domiciliul acestuia din Timişoara, str. x, au venit mai multe echipaje de poliţie, care i-au spus că vor face o percheziţie în imobil; fiin confuz, întrucât în noaptea precedentă consumase mai multe băuturi alcoolice, a permis echipajelor de poliţie să intre în imobil şi să facă percheziţie. În urma percheziţiei, în imobilul său au fost găsite un număr de 16 cartuşe de ţigări, din care 15 marca C. şi unul marca D., care fuseseră primite ca şi gaj în vederea restituirii unei sume de bani pe care o împrumutase numitului G. Banii îi împrumutase înainte de sărbătorile din iarnă, în decembrie 2015, cu condiţia de a-i fi restituiţi după sărbători. După sărbători, datornicul i-a spus că nu poate să îi dea înapoi, rugându-l să-l mai păsuiască. După un timp, l-a sunat din nou pe datornic ca să-i restituie banii, însă acesta nu i-a mai răspuns la telefon. În baza acestei datorii a primit de la G. 25 pachete cartuşe de ţigări, din care a consumat o parte.
Inculpatul a mai declarat că i-a împrumutat 500 euro lui G., pe care îl cunoaşte din piaţă, deoarece a cumpărat de mai multe ori ţigări de la el, începând cu anul 2014, însă nu ştie unde locuieşte acesta şi nici nu l-a mai văzut prin Piaţa K. A comercializat ţigările rămase pentru a-şi recupera banii, dând pachete colegilor săi contra sumei de 8 lei pachetul. Nu comercializează ţigarete de contrabandă, întrucât dacă făcea acest lucru, în momentul în care a fost evacuat, în cursul anului 2015, din imobilul nr. 9 de pe str. Şcolii, unde stătea împreună cu alte persoane de etnie romă, în respectiva locaţie s-ar fi găsit pachete de ţigări.
A mai arătat că a fost sunat de colegii săi pentru a le da pachetele de ţigări primite drept gaj. Nu a comercializat ţigări, ci doar a cumpărat, de două ori pe lună, de la G., pentru cumnata unui coleg, I., câte un cartuş, pe care i-l remitea acesteia la preţul de achiziţie. În perioada în care a stat pe str. Şcolii, la persoanele de etnie romă, respectiv la F., aceştia l-au dus să lucreze în străinătate, unde a strâns suma de 8000 euro; din aceştia, a împrumutat 7000 euro lui F., în cursul anului 2013, sumă de bani care i-a fost restituită în martie 2014 şi pe care a pus-o într-un cont la E., în euro. Foloseşte nr. de telefon 077380xxxx, de vreo 3-4 ani.
Inculpatul a mai precizat că şi soţia sa a dat din pachetele de ţigări lăsate drept gaj, persoanele pe care el le trimitea, dar aceasta nu a primit niciodată bani pe acestea.
Inculpata B. a declarat că a fost mult timp plecată din ţară, la muncă, în străinătate. Când s-a efectuat percheziţia era acasă şi ştie că organele de poliţie au găsit în imobil 26 cartuşe de ţigări. A dat din respectivele ţigări persoanelor indicate de soţul său, însă nu a primit nici un ban pe acestea, A. spunându-i că nu trebuie să ştie prea multe. A stat împreună cu coinculpatul pe str. Şcolii, dar nu a deţinut în imobil cartuşe de ţigări. Atunci când venea de la muncă din străinătate, sumele de bani câştigate le dădea lui A., care le depunea la bancă. Din acei bani, reţinea o parte pentru nevoile zilnice. Nu cunoaşte care este suma care se află în conturi, întrucât nu s-a interesat niciodată, singurul care ridica bani de la bancă fiind A. Putea să scoată bani de la bancă bani, dar nu a făcut acest lucru.
A mai arătat că nu ştie de câte ori a fost sunat A. pentru a vinde respectivele ţigările întrucât acesta se afla la lucru, iar când era sunat acasă, nu îl interesa acest aspect. Nu ştie ca inculpatul A. să îi fi cumpărat cumnatei colegului său cartuşe de ţigări din piaţă şi nu îl cunoaşte pe G. Nu cunoaşte nici dacă inculpatul A. i-a împrumutat acestuia anumite sume de bani şi nu ştie să fi existat mai multe pachete de ţigări în imobil în afară de cele găsite. A dat aproximativ 1-2 cartuşe de ţigări şi ştie că în luna februarie 2015 acele cartuşe se aflau în imobil. Lucrează în străinătate 2-3 luni, după care se întoarce în ţară pentru 2-3 săptămâni, iar ulterior pleacă din nou. Lucrează în străinătate de aproximativ 6-7 ani şi câştigă aproximativ 1.300 euro pe lună.
Martora I. a declarat în faţa instanţei că îl cunoaşte pe inculpatul A. de la cumnatul său, care, ştiind că e fumătoare, i-a zis că are un coleg care îşi achiziţionează ţigări şi poate să se înţeleagă cu el ca atunci când îşi cumpără pentru el sa îi cumpere şi ei ţigări. Urmare acestui fapt, cumnatul i-a dat nr. lui de telefon, pe care nu îl reţine deoarece nu îl suna foarte des şi nici nu îl mai are memorat în telefon. A luat legătura cu inculpatul A. şi s-a înţeles cu acesta ca, o dată pe lună, când mergea să îşi cumpere ţigări, să îi cumpere şi ei un cartuş. În piaţă nu se vindea mai puţin de un cartuş, iar ei îi ajungea unul pe lună. Colaborarea ei cu inculpatul A. a fost doar de câteva luni, în cursul anului 2015, deoarece în cursul aceluiaşi an a fost solicitată de poliţie pentru a da declaraţii cu privire la ţigările achiziţionate, motiv pentru care s-a speriat. De la inculpatul A. cumpăra ţigări marca C. cu preţul cu care acestea erau vândute pe piaţă, respectiv cu 111 lei cartuşul.
Martora a mai arătat că nu cunoaşte persoana de la care inculpatul lua ţigările. După ce achiziţiona ţigările, inculpatul o suna şi o întreba dacă e acasă ca să treacă să i le dea, iar ea cobora pentru a le lua. Inculpatul avea două telefoane, însă întrucât unul s-a spart, îl suna numai pe cel al cărui număr începea cu 076. Nu a cumpărat ţigări de la inculpata B., ci doar de la inculpatul A.
Martorul F. a declarat că îl cunoaşte pe A. de aproximativ 10-11 ani şi că din anul 2010 acesta a stat în imobilul său din Timişoara, str. Şcolii, unde l-a lăsat să locuiască pentru a avea grijă de casă, întrucât el stătea în Franţa. În timpul în care au stat în locuinţa sa, nu i-a văzut pe inculpat şi pe soţia acestuia să fumeze şi nici nu a observat pachete de ţigări la aceştia. Pe inculpat îl vizitau doar colegii de serviciu, respectiv agenţii de pază cu care lucra, dar nu a văzut ca inculpatul să le fi emis acestora pachete de ţigări. Soţia acestuia, inculpata B., mai pleca la munca în străinătate, ca să îngrijească de bătrâni câte 3 luni, după care 3 luni stătea acasă.
Cu privire la sumele de bani pe care le deţine inculpatul A., martorul a arătat că, în cursul anului 2010, acesta i-a împrumutat suma de 8.000 euro, din care, după aproximativ o lună, i-a restituit 1000 euro. Restul de 7000 euro i l-a restituit în anul 2014, deoarece inculpatul i-a spus că dorea să îşi construiască o casă. În anul 2015, a fost sunat de către inculpatul A., în timp ce era în Franţa, care i-a spus că a venit executorul să îi evacueze. După evacuare nu s-a mai întâlnit cu inculpatul şi nu ştie dacă a cheltuit acei bani pe ceva, acesta spunându-i doar că îi trebuie bani ca să renoveze casa pentru fiica sa. Nu ştie ca inculpatul să fi făcut contrabandă cu ţigări; ştie că acesta are un singur telefon mobil, pe care îl şi apelează şi pe care acesta îl deşine şi în prezent.
Martorul cu identitate protejată, M., a declarat că, în anul 2016, a cumpărat mai multe tipuri de ţigări de la inculpat, la pachet sau cartuş, pe care le achiziţiona din diferite locuri. Preţul unui cartuş era de 100 lei, iar al unui pachet de 11 lei. A cumpărat doar de la inculpat, cu care vorbea la telefon, pe soţia acestuia necunoscând-o. Inculpatul avea un singur număr de telefon.
Martorul a mai arătat că nu cunoştea faptul că ţigările proveneau din contrabandă şi nici de unde erau obţinute.
Martorul O. a arătat că a lucrat patru ani împreună cu inculpatul A., la S.C. N. S.R.L., perioadă în care a fost prieten cu acesta. Nu a mai luat legătura cu inculpatul A. de când a plecat de la firma de pază, întâlnindu-se cu acesta ulterior doar de o dată sau de două ori. În perioada în care stătea în Timişoara şi lucrau împreună, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul A. la câte o bere, existând dăţi în care ieşeau toţi patru, respectiv inculpatul A. cu inculpata B. şi el împreună cu soţia sa. Nu cunoaşte dacă inculpatul avea bani puşi deoparte sau ce venituri avea, deoarece nu l-a interesat. Nu l-a văzut personal pe inculpatul A. să vândă ţigări şi nici nu a cumpărat niciodată ţigări de la acesta deoarece prefera să cumpere ţigări cu timbru pentru sănătate. Cunoaşte faptul că inculpata B. pleca la muncă în străinătate, unde stătea aproximativ 3 luni, după care se întorcea în ţară şi pleca din nou, după o lună de zile.
A mai arătat că ştie că inculpatul îşi procura ţigări din piaţă, de la o persoană cunoscută sub numele de G.. I-a dat numărul de telefon al inculpatului cumnatei sale, I., pentru ca acesta să se înţeleagă cu inculpatul pentru a-i lua şi ei ţigări. Cumnata sa a cumpărat ţigări de la inculpatul A. vreo 4-5 ani, la preţul cu care îl achiziţiona inculpatul din piaţa.
În urma coroborării probelor anterior menţionate, prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor A. şi B., de a se ocupa cu depozitarea, în imobilul din mun. Timişoara, str. x, nr. 18, jud. Timiş (la data de 18.04.2016 au fost descoperite 15 cartuşe de tigarete marca C. şi 1 cartuş de ţigarete marca D., netrimbrate), precum şi cu comercializarea de ţigarete, ştiind că provin din contrabandă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, în formă agravată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Instanţa a reţinut în acest sens că probele admistrate în cauză fac dovada faptului recunoscut, de altfel, de către cei doi inculpaţi, în cursul urmăririi penale, că deţineau şi comercializau pachete de ţigarete marca C. şi D. fără timbru, cunoscând că provin din contrabandă, apărările formulate în fond neputând fi primite.
Sub aspect subiectiv, instanţa a reţinut că în speţă este îndeplinită condiţia prevăzută de alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 vizând cunoaşterea, de către inculpaţii A. şi B., a faptului că ţigările deţinute şi comercializate proveneau din contrabandă sau eraudestinate săvârşirii acesteia, notând în acest sens că faptul că ţigaretele care au fost descoperite asupra acestora erau netimbrate, precum şi împrejurarea declarată de inculpaţi că le cumpăraseră de la persoane necunoscute în vederea revânzării, în scopul de a obţine un câştig, demonstrează că inculpaţii cunoşteau că bunurile respective nu fuseseră supuse controlului vamal.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel inculpaţii A. şi B., fără a motiva calea de atac.
Prin decizia penală nr. 1031/A din 26.09.2017, Curtea de Apel Timişoara, sectia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 2807 din 12.05.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, deşi, în faţa primei instanţe, inculpaţii au negat săvârşirea faptei, solicitând achitarea lor, probatoriul administrat în cauză face dovada certă a infracţiunii ce constituie obiect al acuzaţiei în cauza pendinte şi a vinovăţiei inculpaţilor.
În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cursul urmăririi penale, în declaraţia de suspect, A. a arătat că, în anul 2014, a luat legătura cu o persoană pe nume G., pentru a-l aproviziona cu ţigări de contrabandă la un preţ bun, de la care a luat 40-50 de cartuşe ţigări pe lună. Ulterior, a comercializat ţigările la cartuş cu preţul de 100-110 lei, achiziţionându-le cu 8,5-9 lei pachetul. În luna aprilie 2016, a achiziţionat 35 cartuşe ţigări de la G. cu 85 lei cartuşul; profitul său din vânzarea ţigărilor de contrabandă, care era de circa 500 euro pe lună, a fost depus în două conturi bancare.
În cadrul declaraţiior de inculpat date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, A. şi-a retras declaraţia de suspect, susţinând că a dat respectiva declaraţie fiind sub influenţa alcoolului.
Instanţa de apel a reţinut că această schimbare de poziţie a inculpatului nu este una credibilă, întrucât, pe de o parte, audierea sa ca suspect s-a finalizat la orele 13:45, astfel că este improbabil ca starea determinată de consumul de alcool, în noaptea precedentă audierii, să-i fi influenţat declaraţia. De altfel, multiplele amănunte prin care îşi descrie, în calitate de suspect, activitatea infracţională, oglindeşte o persoană lucidă, neînclinată spre fabulaţie.
Pe de altă parte, s-a reţinut că interceptările realizate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi relevă împrejurarea că inculpatul se ocupa în mod obişnuit de distribuţia de ţigări de contrabandă.
În cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspectă, cât şi de inculpată, B. a recunoscut că, în vederea completării veniturilor, inculpatul A. s-a hotărât să comercializeze ţigări de contrabandă, pe care le cumpăra de la o persoană cu numele de G. Când inculpatul era la serviciu, acesta o suna şi îi solicita să dea ţigări diferitelor persoane persoane care veneau la geamul dinspre stradă sau în interiorul locuinţei sale. Nu ştie exact de când se ocupa inculpatul A. cu comercializarea ţigărilor, dar crede că din anul 2015. Banii încasaţi pe ţigările de contrabandă erau daţi concubinului său, când acesta se întorcea de la lucru.
În fine, instanţa de apel a reţinut că împrejurarea că cei doi inculpaţi se ocupau de comercializarea ţigărilor de contrabandă, în mod obişnuit, este dovedită şi prin declaraţia martorului sub acoperire M., care a arătat în faţa primei instanţe că, în anul 2016, a cumpărat de la inculpatul A. mai multe tipuri de ţigări.
În consecinţă, instanţa de apel a concluzionat că probatoriul administrat în cauză reliefează faptul că cei doi inculpaţi nu au efectuat numai în mod izolat vânzări de ţigări de contrabandă, ci aceştia desfăşurau această activitate în mod constant, pentru a obţine venituri ilicite.
Ca urmare, apreciind că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, instanţa de apel a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate.
*****
Împotriva deciziei penale nr. 1031/A din 26 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B.
În motivarea căii de atac, inculpaţii, prin apărător ales, au invocat un unic caz de recurs în casaţie, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În argumentarea acestuia, făcând trimitere la conţinutul art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, apărarea a arătat că din interpretarea acestor prevederi legale rezultă, în mod evident, faptul ca infracţiunea prevăzută de alin. (3) al textului de lege precitat, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi definitiv, este o infracţiune corelativă, condiţionată de săvârşirea anterioară a infracţiunii de contrabandă prev. de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi text de lege.
În consecinţă susţinând că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este o infracţiune conexă cu incriminare cadru, a cărei săvârşire este condiţionată de preexistenţa uneia dintre infracţiunile prevăzute de alin. (1) sau (2) ale aceluiaşi text de lege, apărătorul a arătat că în cazul concret dedus judecăţii există ipotetic două situaţii distincte ce se pot crea în cazul infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, respectiv:
1. situaţia în care valoarea în vamă a ţigaretelor depistate este de 20.000 lei sau mai mică, caz în care organele de cercetare penală trebuie sa facă dovada faptului ca ţigaretele au fost introduse în ţară printr-o infracţiune de contrabandă şi că inculpaţii cunoşteau acest aspect; în cazul în care mărfurile au fost introduse în ţară prin locurile anume stabilite pentru control vamal, iar valoarea în vamă a mărfurilor accizabile este mai mică de 20.000 lei, în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine infracţiunea de contrabandă, ci, eventual, o contravenţie; într-o astfel de situaţie, pentru a nu se mai pune în discuţie valoarea în vamă a ţigaretelor este necesar să se facă dovada faptului ca acestea au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
2. situaţia în care mărfurile accizabile cu care inculpaţii ar fi fost depistaţi aveau o valoare mai mare de 20.000 lei (neincidentă în cauză), în care organele de cercetare penală nu aveau obligaţia să probeze faptul ca acestea au fost introduse în ţară prin contrabandă, fiind cert că acestea nu puteau fi introduse în ţară decât printr-o infracţiune de contrabandă, în oricare dintre modalităţile prevăzute în textul de incriminare.
Pornind de la argumentele teoretice prezentate, apărarea a susţinut că, întrucât în cauză valoarea ţigaretelor cu care au fost depistaţi incupaţii este de 1.875 lei, nu se poate afirma cu certitudine ca acestea au fost introduse în ţară printr-o infracţiune de contrabandă.
Simpla menţiune din rechizitoriu în sensul că cele 16 cartuşe de ţigări (160 de pachete) provin din contrabandă nu este suficientă pentru reţinerea provenienţei ilegale a acestora, organelor de anchetă revenindu-le obligaţia de a proba, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că ţigaretele depistate provin dintr-o infracţiune de contrabandă şi că inculpaţii cunoşteau acest fapt.
Ca urmare, s-a susţinut că, independent de declaraţiile martorilor, pentru a putea dispune condamnarea inculpaţilor, instanţele trebuiau să stabilească cu certitudine faptul ca ţigările au fost introduse în ţară printr-o infracţiune de contrabandă şi, totodată, că A. şi B. cunoşteau acest fapt.
Or, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul A. cunoştea doar faptul că ţigările fuseseră introduse în ţară prin încălcarea dispoziţiilor din legislaţia vamală. În consecinţă, inculpatul a fost condamnat fără a se proba cu certitudine faptul că ţigările proveneau din contrabandă şi că el cunoştea acest lucru.
Deopotrivă, apărarea a mai arătat că prin dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, aspect care rezultă din folosirea în cuprinsul textului de lege a sintagmei "cunoscând ca acestea provin din contrabanda". Fiind o infracţiune corelativă, fapta prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu poate fi apreciată ca fiind dovedită decât în măsura în care se dovedeşte existenţa infracţiunii în legătură cu care aceasta s-a desfăşurat, respectiv a infracţiunii tip, care în speţă nu există.
În consecinţă, susţinând că în cauză nu s-a făcut dovada că pachetele de ţigări marca C. (15 pachete) şi D. (1 pachet) găsite la domiciliul inculpatului A., la data de 18.04.2016, proveneau din contrabandă sau erau destinate săvârşirii acesteia, aşa cum impune textul art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, apărarea a concluzionat că fapta de care se face vinovat inculpatul A. nu intră sub incidenţa legii penale, constituind, eventual, o contravenţie care reclamă aplicarea art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 12/1990.
Referitor la inculpata B., apărarea a arătat că, lucrând în străinătate, aceasta nu avea cunoştinţă de originea ţigărilor procurate de concubinul său, pe care, ocazional, la solicitarea lui A., le remitea diferitelor persoane indicate de acesta, motiv pentru care nici în sarcina ei nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni.
Constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 9 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis, în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării lor pe fond.
La termenul acordat pentru dezbaterea recursurilor în casaţie, respectiv 23 martie 2018, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căilor extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Prin urmare, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.
În cauza de faţă, inculpaţii A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare evocat este incident în situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea.
În susţinerea acestui motiv de casare, apărarea a susţinut, pe de o parte, că activitatea reţinută în sarcina inculpatului A. nu se circumscrie infracţiunii de contrabandă asimilată prev. de art. 270 alin. (3) C. pen., întrucât probatoriul administrat în cauză nu a făcut decât dovada faptului că acesta cunoştea că ţigările pe care le deţinea şi comercializa fuseseră introduse în ţară prin încălcarea legislaţiei vamale, fară a stabili însă cu certitudine că ele proveneau din infracţiunea de contrabandă prev.de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 sau că erau destinate săvârşirii acesteia, astfel cum obligă textul de inscriminare prin sintagma "cunoscând că aceastea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia" şi că el cunoştea acest lucru.
Pe de altă parte, apărarea a susţinut că, dată fiind situaţia particulară a inculpatei B., care, desfăşurând activităţi lucrative pe perioade determinate în străinătate, nu era prezentă permanent la domiciliul comun, aceasta nu avea cum să cunoască provenienţa ţigărilor pe care, doar ocazional, le remitea diferitelor persoane indicate de A., la solicitarea acestuia. Ca urmare, aceste activităţi accidentale nu pot fi asimilate unor operaţiuni de comercializare apte a constitui elementul material al infracţiunii prev. de at. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Examinând criticile recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că, cel puţin în partida inculpatei B., ele antamează elemente circumscrise, în mod esenţial, temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalităţii acesteia. Apărarea tinde la o reevaluare a situaţiei de fapt şi a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă, urmărind să supună cenzurii Înaltei Curţi chestiuni referitoare la vinovăţia incupatei, prin raportare la particularităţile faptice reţinute în decizia recurată.
Or, aşa cum s-a subliniat în precedent, sfera controlului judiciar în procedura extraordinară a recursului în casaţie este limitată la chestiuni de drept de o anumită gravitate, circumscrise unuia dintre cazurile de casare expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a se putea analiza, concomitent, şi elemente de netemeinicie a deciziei atacate.
Ca stare de fapt, în sarcina inculpaţilor A. şi B. s-a reţinut, cu titlu definitiv, că fapta acestora de a se ocupa cu depozitarea, în imobilul din mun. Timişoara, str. x, nr. 18, jud. Timiş (în care, la data de 18.04.2016, au fost descoperite 15 cartuşe de tigarete marca C., netimbrate, şi 1 cartuş de ţigarete marca D., netrimbrat), precum şi cu comercializarea de ţigarete, ştiind că provin din contrabandă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă, (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, în formă agravată prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În ceea ce priveşte critica subsumată cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocată expres în privinţa inculpatului A. şi numai incidental, în partida inculpatei B., Înalta Curte constată că aceasta vizează, în concret, interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, sub aspectul sferei de cuprindere a sintagmei "cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia", din cuprinsul normei de incriminare de referinţă.
În acest sens, apărarea susţine că, întrucât sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" din cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006, în sarcina inculpatului A. nu se putea reţine infracţiunea de contrabandă asimilată (prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006) decât în situţia în care se dovedea existenţa infracţiunii în legătură cu care aceasta s-a desfăşurat, respectiv a infracţiunii de contrabandă tip, care, în speţă nu există, şi a faptului cunoaşterii acestui aspect de către inculpat.
Ca urmare, reţinând ca fiind probat doar faptul că inculpatul A. cunoştea că ţigările pe care le deţinea şi comercializa fuseseră introduse în ţară prin încălcarea legislaţiei vamale, apărarea susţine că fapta de care se face vinovat acesta nu intră sub incidenţa legii penale, constituind, eventual, o contravenţie care reclamă aplicarea art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 12/1990.
Critica apărării este neîntemeiată.
Interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sub aspectul invocat de apărare, a făcut obiectul dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept în materie penală prin decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 28/01/2016.
Prin această decizie, instanţa supremă a statuat, cu titlu obligatoriu, că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, pornind de la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra sferei noţiunii de "contrabandă", dar şi de la considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, privind sfera aceleiaşi noţiuni uzitată în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, instanţa supremă a reţinut că infracţiunea asimilată prevăzută de dispoziţiile legale precitate nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminată în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:
- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;
- să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.
Ca urmare, cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Altfel spus, ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.
În consecinţă, s-a concluzionat că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, ci vizează doar introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele particulare ale speţei, Înalta Curte constată că, data fiind sfera noţiunii de " contrabandă" din cuprinsul sintagmei "cunoscând că acestea provin din contrabandă", existentă în conţinutul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, decelată de instanţa supremă prin decizia de dezlegare anterior evocată, argumentele invocate de recurentul inculpat A. în susţinerea cazului de recurs în casaţie sunt, în mod evident, nesustenabile, dovedirea cunoaşterii de către inculpat a faptului că ţigările pe care le deţinea şi comercializa fuseseră introduse în ţară prin încălcarea legislaţiei vamale (fapt recunoscut prin chiar motivele de recurs în casaţie şi confirmat de situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel) fiind suficientă pentru reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii prevăzute de norma de incriminare susmenţionată.
În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta concretă reţinută în sarcina inculpatului A. (identică celei reţinute în sarcina inculpatei B.) se circumscrie fidel elementelor de tipicitate legală a infracţiunii de contrabandă (varianta asimilată) prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în varianta agravantă prev. de art. 274 din acelaşi act normativ, pentru care ambii inculpaţi au fost condamnaţi definitiv.
În consecinţă, susţinerile recurenţilor inculpaţi privind condamnarea lor pentru o faptă neprevăzută de o legea penală sunt, în mod evident, neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1031/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorior desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în cuantum de câte 260 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1031/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpati B. şi A., în cuantum de câte 260 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.