Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat, printre alții, pe inculpații:

- D.N.S.F. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la infracțiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 25, raportat la art. 280 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 7 și art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; câte 10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru două infracțiuni de trafic de stupefiante, prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; câte 5 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru două infracțiuni de nerespectarea regimului materialelor explozive, prevăzute de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și un an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4/1997 a Judecătoriei Oradea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv, de la 10 mai 2000 până la 20 septembrie 2001.

- M.D. la 10 ani închisoare, pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 182 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3461/1997 a Judecătoriei Timișoara.

S-a menținut, de asemenea, starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 28 iunie 2000 la 20 septembrie 2001.

- R.L.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. și la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 august 2000 la 20 septembrie 2001.

- C.O.V. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen. și la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 septembrie 2000 la 20 septembrie 2001.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat un autoturism marca DAEWO CIELO, indisponibilizat de I.P.J. Timiș.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra apartamentului nr. 17, situat în Oradea, str. Oneștilor și asupra unui autoturism BMW, luată prin ordonanța din 25 ianuarie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Inculpatul D.N.S.F. a fost obligat la plata sumei de 29.728 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă A. Bihor; la plata sumei de 20.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă V.I.; la plata sumei de 145.612.280 lei către partea civilă A. Cluj, sucursala Bihor; la plata sumei de 9.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării, către partea civilă Z.F. și la plata sumei de 74.100.982 lei către partea civilă Direcția Regională Vamală Timișoara.

Inculpatul M.D. a fost obligat la plata sumei de 127.511.030 lei către partea civilă A. Oradea și la plata sumei de 7500 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă L.N.

Toți inculpații a au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 8.000.000 lei pentru fiecare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- În noaptea de 15 mai 1998, inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane (coinculpați în cauză) a sustras din garajul părții vătămate D.I., autoturismul proprietatea acestuia marca MERCEDES, pe care l-a vândut apoi inculpatului M.D. cu 5000 dolari S.U.A.

După cumpărare, inculpatul M.D. a modificat, prin repoansonare, seria caroseriei cât și cartea de identitate, după care, prin vânzări succesive, autoturismul respectiv a intrat în posesia mai multor cumpărători de bună-credință.

Partea vătămată D.I. a fost despăgubită pentru autoturismul furat de către A. Oradea, cu suma de 29.728 mărci germane.

- În noaptea de 27 iunie 1999, același inculpat a sustras dintr-o parcare autoturismul MERCEDES, proprietatea lui O.A., pe care l-a vândut inculpatului M.D. cu 5000 mărci germane.

La rândul său, inculpatul M.D. a modificat seria caroseriei și certificatul de înmatriculare ale autoturismului respectiv, pe care l-a vândut, pe baza unei declarații de vânzare false, martorului A.I., de unde a fost ridicat în cursul cercetărilor și predat părții vătămate.

- În cursul lunii decembrie 1999, inculpatul M.D. a modificat seria caroseriei autoturismului CIELO, proprietar SC A. SRL Oradea după ce fusese sustras de autori rămași neidentificați și predat acestuia.

- În cursul lunii iunie 2000, inculpatul M.D. a predat autoturismul respectiv lui D.T., pentru acoperirea unei datorii de 500 mărci germane pe care o avea la acesta.

Partea vătămată a fost despăgubiră de ASIROM Oradea, autoturismul respectiv fiind sechestrat de IPJ Timișoara.

- În cursul anului 2000, inculpatul M.D. a vândut martorului L.N. un autoturism VENTO înmatriculat în Austria și a predat martorului P.H. autoturismul marca MERCEDES, în contul unei datorii, cu numere de înmatriculare și cărți de identitate false, după ce autoturismele respective fuseseră furate din municipiul București de către autori neidentificați.

- În perioada 9 septembrie 1999 – 6 februarie 2000, inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane, au sustras alte trei autoturisme din locurile de parcare care au fost apoi dezmembrate și valorificate ca piese de schimb, părți vătămate fiind V.I., SC I.O. SA Oradea și Z.F.

- În luna ianuarie 2000, același inculpat a înmatriculat un autoturism marca BMW, provenit din import, fără plata caselor vamale prevăzute de lege, prejudiciind astfel Direcția Regională Vamală Timiș cu suma de 74.100.982 lei.

- În cursul lunii iulie 1999, inculpatul D.N.S.F. a primit de la coinculpatul C.V.O. o ladă din lemn în care se afla dinamită, predând acestuia în schimb, o pungă ce conținea cocaină.

- În luna decembrie 1999, inculpatul D.N.S.F. s-a deplasat la locuința coinculpatului R.L.G. din municipiul Oradea, primind de la acesta o cantitate de mercur și capse de inițiere, urmând a-i livra droguri în schimb.

Ulterior, cu ajutorul unor persoane interpuse, materialele explozive menționate au ajuns pe rând, la V.D. și la coinculpații D.R.I. și P.E., pentru a fi folosite la reglarea de conturi cu alte grupuri de infractori, la recuperarea unor datorii prin șantaj ori pentru obținerea unor despăgubiri necuvenite de la societățile de asigurare.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 97/ A din 16 aprilie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a desființat sentința atacată numai în ce privește anularea actelor false și la greșita deducere a arestului preventiv pentru inculpații D.N.S.F. și M.D.

Totodată, s-au respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații D.N.S.F.. M.D., R.L.G. și C.O.V. solicitau achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar inculpații C.C., D.R.I. și W.E. solicitau reducerea pedepselor în raport de circumstanțele personale.

Împotriva menționatelor hotărâri, au declarat recurs numai inculpații D.N.S.F., M.D., R.L.G. și C.O.V., solicitând casarea lor în temeiul art. 385⁹ pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., cerând în principal să fie achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt, probele administrate nefăcând dovada vinovăției lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor în raport de circumstanțele lor personale. Separat, inculpatul M.D. a mai cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recursurile inculpaților, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele-verbale și planșele foto întocmite cu ocazia cercetărilor la fața locului și a efectuării unor percheziții domiciliare; înscrisurile ridicate în aceste împrejurări, expertizele grafice și constatările tehnico-științifice efectuate în cauză, declarațiile unui număr de peste 80 martori și verificările prin INTERPOL, coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpaților) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă fără dubiu că inculpatul D.N. a sustras împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și din locuri publice mai multe autoturisme pe care le-a valorificat apoi prin intermediul celorlalți coinculpați. Același inculpat s-a sustras de la plata taxelor vamale în sumă de 74.100.982 lei cu ocazia înmatriculării în țară a unui autoturism și a folosit acte false pentru înmatricularea altui autovehicul.

Totodată, inculpatul a deținut și traficat droguri și materiale explozive, destinate pentru reglarea unor conturi cu alte grupuri de infractori, pentru recuperarea unor datorii, cât și în scopul obținerii unor sume de bani necuvenite de la societăți de asigurare.

Este dovedit, de asemenea, că inculpatul M.D. a preluat în mod repetat autoturisme de la coinculpatul D.N.S.F., cunoscând că proveneau din furt, cărora le-a modificat seriile de pe caroserii, prin repoansonare, întocmind acte de înmatriculare false pentru acestea.

Din același probatoriu mai rezultă că inculpatul R.L.G. a furnizat coinculpatului D.N.S.F., capse de inițiere și mercur, primind în schimb substanțe stupefiante, iar inculpatul C.V. a furnizat aceluiași coinculpat o ladă cu dinamită în schimbul unei cantități de cocaină.

Susținerile inculpatului C.V., în sensul că la data când s-au comis faptele reținute în sarcina sa era plecat din țară, nu se confirmă, mențiunile din pașaportul acestuia fiind insuficiente pentru a face dovada absenței sale din țară în perioada 20 iulie – 11 noiembrie 1999, cu atât mai mult cu cât în perioada menționată inculpatul a tranzitat mai multe țări din Europa fără ca pe pașaportul său să fie înscrise vizele de intrare și ieșire din țările respective.

Prin urmare, în raport de probatoriul administrat, achitarea inculpaților D.N.S.F., M.D., R.L.G. și C.O.V. și nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, pentru inculpatul M.D., nu se justifică.

Referitor la pedepsele aplicate celor patru inculpați recurenți, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, gradul de pericol social sporit al infracțiunilor, care au fost comise în grup organizat, prin acte repetate, având consecințe grave asupra relațiilor care ocrotesc viața și bunurile cetățenilor, cât și avutul public, persoana infractorilor, care fac parte din lumea interlopă, o parte dintre aceștia aflându-se în stare de recidivă, cât și de poziția nesinceră adoptată în tot cursul procesului penal.

Întrucât criticile formulate de cei patru inculpați nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de aceștia, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, perioadele arestării preventive, pentru inculpatul D.N.S.F. de la 9 mai 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul M.D. de la 27 iunie 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul R.L.G. de la 14 august 2000 la 17 februarie 2003 și pentru inculpatul C.O.V. de la 27 septembrie 2000 la 17 februarie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.N.S.F., M.D., R.L.G. și C.O.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive astfel:

- pentru inculpatul D.N.S.F., de la 9 mai 2000 la 17 februarie 2004;

- pentru inculpatul M.D., de la 27 iunie 2000, la 17 februarie 2004;

- pentru inculpatul R.L.G., de la 14 august 2000, la 17 februarie 2004 și

- pentru inculpatul C.O.V., de la 27 septembrie 2000, la 17 februarie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați M.D. și C.O.V. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați D.N.S.F. și R.L.G. să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2004.