Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 749 din 17 decembrie 2002 a condamnat pe inculpații:
- A.I., la pedepsele de:
- 13 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 13 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus la zi durata arestului preventiv începând cu 20 iunie 2001.
- V.M.G., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească minorilor C.M.R. și C.I.I. prin reprezentantul lor legal suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale și părții civile C.M., 20 milioane lei, daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, suma de 9.860.599 lei daune, ce reprezintă suma ce ar fi fost prestată ca întreținere față de aceasta de la data săvârșirii faptei, 14 septembrie 2000, până la pronunțarea hotărârii, 18 decembrie 2002.
A obligat același inculpat la 463.000 lei lunar cu titlu de prestație periodică către C.M. începând cu data pronunțării hotărârii.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata unor prestații periodice lunare, pentru cei doi minori.
A obligat același inculpat să plătească părții civile C.T. suma de 25 milioane lei daune morale, și a respins cererea de daune materiale formulată de aceeași parte civilă, ca nedovedită.
A obligat inculpatul la 25 milioane lei către partea civilă C.R.I.
A obligat inculpatul A.I. la 2 milioane lei daune materiale și la 5 milioane lei daune morale către partea civilă E.M.
A obligat inculpatul A.I. în solidar cu V.M.G. să plătească lui E.N. sumele de 5 milioane lei daune materiale și 10 milioane lei daune morale.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpatul A.I. să plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași suma de 3.032.684 lei, iar Serviciului Județean de Ambulanță suma de 154.000 lei, cu titlu de daune.
Aceiași inculpați au fost obligați în solidar să plătească părții civile Spitalul Universitar Sf. Spiridon Iași suma de 1.127.876 lei plus dobânda legală aferentă, calculată la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
A obligat inculpatul A.I. la 449.156 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iași.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat în solidar inculpații să plătească 4.500.000 lei către părțile civile E.M., E.N. și C.M. reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
În baza probelor administrate instanța a reținut următoarea situație de fapt:
S.C. A.B. S.A. Iași deține pe raza comunei Ciurea două ferme, una pomicolă și una viticolă.
În ziua de 13 septembrie 2000, paza Fermei Pomicole a fost asigurată de numiții G.V. și B.G., primul având calitatea de gardian public, iar paza Fermei Viticole, de numiții C.I., A.I. și P.G.A.
Cele două ferme sunt una în prelungirea celeilalte, iar lângă cea Pomicolă se află și o suprafață de teren agricol din care 2500 mp pentru anume lucrări prestate în cadrul S.C. A.B. S.A. au fost arendați, în anul 2000, fraților E.M. și E.N., aceștia destinându-i producției de legume și zarzavaturi.
Paznicii celor două ferme se cunosc între ei, iar B.G. se cunoaște și cu frații E., el trăind în concubinaj cu o mătușă a acestora.
Respectivele ferme sunt delimitate printr-un gard din ochiuri de sârmă.
În ziua de 13 septembrie 2000, în jurul orelor 24,00, pe când numiții P.G.A., C.I. și A.I. se deplasau prin livada de meri din cadrul Fermei Pomicole înspre Ferma Viticolă, respectiv înspre Punctul denumit „V.”, hotărându-se să efectueze pândă din livadă înspre vie, să identifice persoane care, prin gaura sus-menționată din gard, ar intenționa să sustragă struguri, au observat în livada de meri doi bărbați, ce s-a stabilit ulterior a fi E.M. și verișorul său, C.I.
Necunoscându-i și bănuindu-i de idei infracționale de furt, numiții A., C. și P. i-au întrebat ce caută în zonă, aceștia răspunzând că sunt paznici la „grădină”.
Necrezându-i, întrucât știau că paza livezii era asigurată de gardianul public, G.V. și B.G., despre care și E.M. și C.I. au declarat că-i cunosc, cei trei paznici de la vie le-au cerut acestora să cheme la fața locului pe gardianul public și pe B.G., pentru a se convinge de cele afirmate.
Astfel, C.I., care în seara cu pricina a venit la grădina de zarzavat și legume, pentru a-și ajuta verișorii E. la anume lucrări agricole, dar și la paza acesteia, s-a deplasat prin livada de meri înspre coliba unde știa că se află G. și B., cu scopul de a-i chema pe aceștia la fața locului, aici rămânând cu cei trei paznici doar numitul E.M.
În acest timp, între numiții P., C., A. și E.M. a continuat discuția contradictorie, primii acuzându-l pe cel din urmă că a intenționat a fura struguri și mere, iar acesta din urmă replicându-le primilor că, de fapt, conform unei înțelegeri cu conducerea Fermei Pomicole, asigura și el paza livezii alături de numiții G. și B.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2534 din 25 septembrie 2000, rezultă că E.M., ca urmare a agresiunii suferite, a prezentat „plagă contuză, contuzie dento-parodontală 22, luxație dentară parțială 21, contuzie cerebrală minoră, necesitând pentru vindecare 17-19 zile de îngrijiri medicale”.
Văzându-l pe fratele său murdar de sânge în zona feței și aflând că cel care l-a agresat este A.I., E.N., la rându-i, l-a lovit și el cu pumnul în față pe acesta din urmă, el prezentând, conform certificatului medico-legal nr. 2523 din 22 septembrie 2000 „acuze subiective, fără leziuni post-traumatice obiective”.
Nereușind să aplaneze conflictul, gardianul public a solicitat, prin stația de emisie-recepție, ajutorul echipei de intervenție din cadrul Corpului Gardienilor Publici și, totodată, întrucât echipa de intervenție formată din P.I. și H.A., i-a comunicat că nu cunoaște amplasamentul locului faptei, le-a cerut celor prezenți, iar aceștia au fost de acord ca, pentru lămurirea problemei, să se deplaseze la sediul fermei.
Inculpatul A.I. i-a solicitat numitului P. să se deplaseze la coliba din apropiere, unde dormea un coleg de-al lor, respectiv V.M. și să-l cheme și pe acesta în ajutor.
Numitul P. s-a conformat solicitării și a revenit imediat, însoțit de V.M., ambii având cu ei și câte un câine.
Imediat după lovirea lui E.N., a încercat a pleca din grup și numitul C.I.
Înfuriindu-se, A.I. l-a lovit pe acesta din urmă cu țepușa pe care o avea asupra sa, în zona capului, el dezechilibrându-se și căzând cu fața înainte.
Până a cădea, numitului V.M., aflat în fața sa, i s-a părut că acesta vine înspre el, cu intenția de a-l lovi. Fapt pentru care, a contracarat, lovindu-l și el în zona feței, dar cu pumnul. După care, C.I. a căzut cu fața în jos, pe o parte a corpului, pe aleea betonată pe care mergeau.
V.M. recunoaște aplicarea loviturii sus-menționate.
Sub amenințarea cu pistolul-mitralieră a gardianului public G.V., grupurile și-au continuat drumul până la sediul Fermei fără a mai exercita acțiuni fizice violente.
În acest răstimp, s-a reclamat că C.I., lovit cu țepușa în zona capului, a început să delireze.
De la domiciliu, acuzând dureri în zona locului lovit, a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iași, aici internându-se și acordându-i-se primul ajutor. Cu toate acestea, în aceeași zi, a decedat.
Din raportul de necropsie nr. 688/ C din 8 ianuarie 2000, ale cărui concluzii au fost avizate de Comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași, rezultă că moartea lui C.I. a fost violentă și că s-a datorat „comei cerebrale cu tulburări viscerale consecutive, comă consecutivă unui traumatism cranio-cerebral produs prin lovire cu obiect contondent, cel mai probabil cu o furcă și nicidecum cu un pumn, fiind posibilă supraviețuirea de 4-5 ore până la intrarea în comă”.
S-a mai subliniat de către medicii legiști că „leziunile au caracteristici ce atestă producerea lor în „aceeași unitate de timp” și că prin morfologia și localizarea lor, cele cranio-cerebrale nu pledează pentru producerea lor prin cădere”.
Sentința astfel pronunțată a fost apelată de părțile civile E.M. și E.N. și inculpatul A.I.
Părțile civile au criticat hotărârea sub aspectul greșitei cuantificări a daunelor morale.
Criticile formulate de inculpatul A.I. au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei sale condamnări.
Apreciază că în cauză s-au comis greșeli în aprecierea situației faptice ce au condus la decesul victimei prin interpretarea inexactă a tuturor împrejurărilor.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului.
În subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei avându-se în vedere că inculpatul este tânăr, nu a mai săvârșit fapte penale, criterii ce impun reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 360 din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de inculpatul A.I. și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate în întregime și condiționat pedepsele de 3 luni și 6 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 181 C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de părțile civile E.M. și E.N.
Hotărârea sus-menționată a fost recurată în termen legal de inculpatul A.I., reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Raportat la materialul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului A.I. a fost dovedită pe deplin.
Rapoartele medicilor legiști aflate la cauză au concluzionat că afecțiunea morbidă care a provocat decesul lui C.I. este coma cerebrală traumatică, efect al traumatismului cranio-cerebral, cu fractura de bază produs prin loviri cu un corp contondent ce putea fi o furcă.
Din contextul materialului probator a rezultat că obiecte contondente aveau martorul P.C. și inculpatul. Cel dintâi avea o țepușă cu un singur corn metalic, iar inculpatul o țepușă cu două coarne metalice, distanța dintre ele fiind de 8 cm.
Pe corpul victimei au fost identificate, pe piciorul stâng două găuri, ce corespund obiectului contondent folosit de inculpat la agresiune.
În ambele faze procesuale martorii audiați au relatat că în timp ce victima încerca să fugă, inculpatul a lovit-o cu țepușa în cap, producându-i leziunile grave ce au dus în final la decesul acesteia.
Lovind victima într-o regiune vitală cu un obiect apt de a produce moartea și cu mare intensitate, inculpatul a avut reprezentarea suprimării victimei, rezultat față de care chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul că nu are antecedente penale, este un element tânăr, și dând eficiența cuvenită acestor împrejurări a aplicat o pedeapsă aflată la limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Reducerea pedepsei de 13 ani aplicată nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există motive de casare, Curtea, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul A.I.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la data de 20 iunie 2001 la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 360 din 7 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 20 iunie 2001 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.