Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 308 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul I.M., în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 586 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67 din 10 februarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 29 aprilie 2003 la zi.
Constată că nu există constituire de parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 26 aprilie 2003, inculpatul I.M. a consumat băuturi alcoolice în locuința fratelui său I.I. din com. Băiculești, jud. Argeș, venind și celălalt frate, victima I.A. și martorul M.G.
De menționat că frații, inculpat I.M. și victima I.A. locuiau împreună într-un imobil din apropiere.
Victima I.A. a mers la domiciliul său, fiind urmată la scurt timp de ceilalți doi frați.
Aici, pe fondul consumului de alcool, a izbucnit o ceartă urmare căreia inculpatul I.A. a lovit-o cu pumnii și picioarele pe victima I.A., până ce aceasta a rămas în stare de inconștiență.
Inculpatul și fratele său I.I. au mers apoi la locuința acestuia din urmă, unde a continuat să consume alcool.
Văzând că victima s-a ridicat de jos în camera în care o bătuse anterior, inculpatul I.M. a mers la aceasta și a început să o lovească din nou, târând-o în curte, legând-o cu o frânghie de picioare și suspendând-o cu capul în jos, prin agățare de un dud.
Observând cele de mai sus, martorul M.G. a tăiat cu un cuțit funia, victima rămânând în stare de inconștiență lângă dud.
A doua zi victima a fost găsită în această stare în grădină, transportată la spital unde, însă, a decedat.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea sus-numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale subdurale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut forte produs prin lovire cu corp dur.
Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, regretând fapta, pe care a motivat-o prin starea de ebrietate în care se afla.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie în privința individualizării pedepsei, care este severă, solicitând reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 277 din 27 noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral, personal și prin apărătorul din oficiu în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat, întemeiat pe cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
În raport de situația de fapt, corect reținută și temeinic dovedită și încadrarea juridică, legal făcută, pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
S-au avut în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, a cărei urmare este ireversibilă, împrejurările comiterii acesteia, îndeosebi varietatea și durata relativ mare a acțiunilor de violență, antecedentele inculpatului, condamnat tot pentru o infracțiune gravă de violență, dar și starea de ebrietate în care făptuitorul se afla și vârsta acestuia, de 26 ani.
Pedeapsa aplicată este și justificată și necesară pentru realizarea echilibrată a funcțiilor sale, de constrângere și reeducare și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Cererea de reducere a pedepsei nu este susținută de vreo altă împrejurare decât cele avute deja în vedere de instanțe la individualizarea judiciară realizată, astfel încât, constatând că aceasta nu este întemeiată, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Nici din examinarea hotărârii, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 18 februarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 277 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.