Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 518 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, inculpatele R.G., M.V. și I.C., au fost condamnate fiecare la câte o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare, prima pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) și art. 291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar celelalte două pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.
Totodată, în baza art. 346 alin. (1), raportat la art. 14 C. proc. pen., inculpatele au fost obligate în solidar să plătească 39.089.543 lei despăgubiri părții civile SC C. SA Ploiești, luându-se act că, din prejudiciul total de 48.589.534 lei, s-au recuperat 9.500.000 lei de la inculpata R.G.
În esență, s-a reținut că, în perioada 1997 - 1998, inculpata M.F. operator-calculator la societatea sus-menționată, a întocmit, fictiv, mai multe facturi de livrare a unor nutrețuri combinate, menționând un preț mai mic decât cel real (la care fuseseră facturate și vândute aceste nutrețuri) și astfel, a contribuit la însușirea sumei 20.416.311 lei de către inculpata R.G.
Inculpata I.C., în calitate de contabilă la aceeași parte civilă, a întocmit rapoarte de gestiune cu date nereale, facilitând însușirea sumei sus-menționate.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 561 din 8 mai 2002, admițând apelul inculpatei M.V., a desființat, în parte, sentința și a înlăturat obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 912 din 28 iunie 2002, admițând recursul părții civile, a casat decizia instanței de apel și a menținut sentința.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general, hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate pentru nestabilirea corectă a sumei reprezentând despăgubirile civile la care au fost obligate inculpatele, solicitându-se casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare, referitor la latura civilă.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, numai atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Or, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că partea civilă SC C. SA Ploiești, este o persoană juridică privată neaflându-se în nici una din situațiile la care se referă textul de lege sus-menționat.
Așa fiind, urmează a se constata că recursul în anulare declarat în cauză care se referă exclusiv la modul de rezolvare a acțiunii civile este inadmisibil, și, în consecință, va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 518 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, deciziei penale nr. 561 din 8 mai 2002 a Tribunalului Prahova și deciziei penale nr. 912 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatele M.V., I.C. și R.G.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpatelor I.C. și R.G., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2004.