Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 129 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a anulat raportul de evaluare nr. x din 4 decembrie 2013 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
2. Recursul Agenţiei Naţionale de Integritate
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004, art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 161/2003, prin aceea că:
• în considerentele sentinţei s-a făcut referire la soluţia dispusă în dosarul instrumentat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, deşi conflictul de interese de natură administrativă are o reglementare juridică distinctă, având un alt regim juridic decât infracţiunea de conflict de interese;
• în procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local Tulcea din 5 august 2014 nu se consemnează anunţarea de către A. a interesului personal; simpla declaraţie că "nu voi participa la vot la acest proiect de hotărâre" nu poate fi considerată o menţionare a interesului personal avut de intimatul-reclamant în adoptarea H.C.L. nr. 199 din 5 august 2010; obligaţia anunţării interesului personal trebuia îndeplinită la începutul dezbaterilor, iar nu în timpul lor, fiind consemnată în mod obligatoriu în procesul-verbal; intimatul a participat în mod efectiv la şedinţa consiliului local, în urma căreia a fost adoptată hotărârea menţionată.
3. Apărările intimatului A.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A prezentat situaţia de fapt, subliniind că organele de cercetare penală au fost sesizate din cauza unei erori de redactare a referentei B., care a menţionat în procesul-verbal că el ar fi votat "pentru" proiectul de hotărâre în cauză. Ancheta penală a clarificat împrejurările adoptării hotărârii de consiliu local, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
A adus la cunoştinţa inspectorului de integritate această soluţie, precum şi înscrisurile care îi susţineau punctul de vedere dar s-a întocmit totuşi raportul, reţinându-se la capitolul Concluzii, alin. (2) exclusiv "fapta de a participa la vot" (ca teză probatorie).
A mai arătat că hotărârea curţii de apel este legală, întrucât din analiza probatoriului rezultă că a anunţat înainte de începerea dezbaterilor la pct. 31 din ordinea de zi că nu participă la dezbaterea acestui punct, nu a participat la deliberări şi nu a votat.
4. Procedura derulată în recurs
Prin încheierea pronunţată la data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul ANI, dispunând soluţionarea acestuia conform propunerii din Raport, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare şi a apărărilor intimatului, Înalta Curte constată că nu există temei pentru reformarea acesteia.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către intimatul-reclamant A., pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu o acţiune având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x din 4 decembrie 2013 prin care Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente în sensul unui conflict de interese, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010), art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. a), c) din Legea nr. 393/2004.
Prin actul administrativ atacat s-a reţinut că A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Tulcea nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a participat la vot şi şi-a exprimat votul de aprobare a H.C.L. nr. 199 din 5 august 2010, prin care s-a încheiat contractul de concesiune de către S.C. C. S.R.L., al cărei asociat şi administrator este, având ca obiect terenul situat în municipiul Tulcea, în suprafaţă de 2525,10 mp.
Curtea de apel, pe baza înscrisurilor administrate, inclusiv declaraţiile date în faţa organelor de cercetare penală de către B. şi mai mulţi consilieri locali, dar şi a înregistrării video a şedinţei consiliului local din data de 5 august 2010 efectuată de D., a ajuns la concluzia că reclamantul A. nu a participat la votarea hotărârii în cauză.
Această soluţie este corectă.
Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte remarcă mai întâi că sentinţa atacată a fost motivată prin trimitere concretă la mijloacele de probă administrate în cursul procedurii administrative, neexistând nici un element care să susţină ideea că s-ar fi confundat cele două tipuri de răspundere administrativă/penală.
Pe de altă parte, contrar recurentei ANI, Înalta Curte reţine că nu poate fi ignorată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen., dată în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Situaţia de fapt care s-a conturat în urma anchetei penale, redată în cuprinsul rezoluţiei, prezintă cu grad de certitudine câteva elemente care trebuie luate în considerare:
• "A. şi-a manifestat expres opţiunea de a nu participa la vot, care a fost înregistrată în tabelul cu situaţia votului încheiat pe parcursul desfăşurării şedinţei"
• "în mod efectiv nu a participat la votarea Hotărârii nr. 199 din 5 august 2010 ..."
• "nu a îndeplinit un act şi nu a participat la luarea unei decizii prin care să realizeze un folos ...".
În acest context, adoptarea unei alte decizii nu se putea fundamenta decât pe elemente probatorii noi, care în speţă nu există.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, invocate de recurentă:
"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii;
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă;
(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".
Potrivit procedurii interne a consiliului local, rezultatul votului se consemnează într-un "tabel cu situaţia votului", în speţă acesta a fost întocmit de secretarul Municipiului Tulcea, E., care a menţionat în dreptul numelui consilierului A. "N/vot", adică "nu participă la vot". Ulterior, tabelul este transmis aparatului propriu de secretariat al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, în vederea redactării procesului-verbal.
În procesul-verbal întocmit de referenta B., s-a consemnat că A. ar fi votat "pentru" la poziţia respectivă, numai că ancheta penală a lămurit că a fost o simplă eroare materială, asumată de redactor, existând probe clare că intimatul nu a participat la vot,respectiv rezultatul votului: 19 voturi pentru (deşi au fost prezenţi 20 de consilieri) şi mai ales înregistrarea video redată în rezoluţia parchetului:
"La punctul 31 din Ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local al Municipiului Tulcea a fost pus în discuţie pentru votare şi proiectul de hotărâre pentru hotărârea nr. 199, privind încredinţarea unei suprafeţe de teren către S.C. C. S.R.L.
Secretara E. a întrebat dacă există unanimitate de voturi, iar consilierul A. a ridicat mâna, şi i-a atras atenţia că nu participă la vot. În continuare E. a arătat că ştie acest lucru, indicând în mod expres că A. nu participă la vot ".
Ca urmare, Înalta Curte constată că scopul reglementărilor invocate de recurentă: de a asigura imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public a fost atins, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 din C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 2 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2016.
Procesat de GGC - MM