Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 636/A din 21 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, iar în temeiul art. 50 rap. la art. 40 alin. (5) teza finală C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 525 din 19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel a reţinut că hotărârea contestată este pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, iar această instanţă nu mai poate soluţiona calea de atac a contestaţiei formulate de petent.
Prin decizia penală nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., prin avocat, împotriva deciziei penale nr. 495/A din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2015.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 27 iunie 2018, sub nr. de dosar x/2018, condamnatul A., prin avocat, a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.
Contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) (când se iveşte vreo împiedicare la executare), făcându-se referire şi la dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. în ceea ce priveşte competenţa.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulate şi anularea punerii în executare a deciziei penale mai sus indicate.
De asemenea, în temeiul art. 5 CEDO şi art. 554 alin. (2) raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate până la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea acestei căi de atac contestatorul arată următoarele:
Prin contestaţia împotriva executării se invocă incidente legate de punerea în executare a hotărârii. Conform art. 555 C. proc. pen., punerea în executare se face prin emiterea mandatului de executare. Nu s-a urmat procedura normală de punere în executare. Aşadar, sunt invocate cauze legale prin care nu se putea pune în executare hotărârea sau nu se poate continua executarea hotărârii.
1. Curtea de Apel Târgu Mureş nu a comunicat, conform art. 407 C. proc. pen., contestatorului minuta hotărârii în ziua de 3 noiembrie 2018 şi nici ulterior.
S-a precizat că discuţia porneşte de la mandatul de executare, întrucât minuta deciziei contestate nu a fost comunicată dlui. A. conform art. 407 alin. (1) C. proc. pen., ci dl. A. a fost direct încarcerat în ziua de 3 noiembrie 2017 în baza mandatului de executare, care avea anexat un extras pur anacronic, în sensul că efectuează punerea în executare pentru o faptă preluată din rechizitoriul din 2014, care nu concordă în nicio măsură cu vreo faptă din decizia pronunţată peste mai mult de 3 ani de zile, ci, dimpotrivă, se referă la fapte achitate prin decizie. Mai mult, extrasul de pe hotărâre anexat mandatului de executare are următoarele caracteristici absolut îndoielnice cu privire la autenticitatea lui, cu privire la identitatea lui cu prezumtivul extras din hotărâre aflat la dosarul cauzei şi cu minuta, respectiv:
Extrasul din hotărâre, care, potrivit art. 553 alin. (3) C. proc. pen. se trimite tribunalului în aceeaşi zi cu emiterea minutei (i.e. 03 11 2017) se regăseşte nesemnat la dosar, având numerotare de la 1 la 4, în vreme ce extrasul anexat mandatului de executare emis de Tribunalul Bacău are o numerotare de la 108 la 111 şi pare a fi tehnoredactat cu font diferit. în plus, conţinutul diferă în mod evident faţă de extrasul din dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, de exemplu, există la final rânduri în minus, cum este ultimul paragraf din extrasul anexat mandatului de executare, care se termină cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare aferente judecăţii în fond, spre deosebire de ultimul paragraf din extrasul de la dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, care adaugă rândul privind cheltuielile judiciare aferente judecăţii in apel.
Nu există în dosar dovada comunicării extrasului de către Curtea de Apel Târgu Mureş către Tribunalul Bacău, ci există doar plicul poştal din partea Tribunalului Bacău către Curtea de Apel Târgu Mureş, înregistrat de primire la 08 11 2017, prin care Tribunalul Bacău a confirmat Curţii primirea extrasului. Astfel, nu se poate stabili ce anume s-a primit de către Tribunalul Bacău, respectiv ce anume a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017. În acest sens, a precizat că a formulat o cerere la Tribunalul Bacău prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe. extrasul din hotărâre care a fost primit de către Tribunalul Bacău de la Curtea de Apel Târgu Mureş şi care a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017.
Or, corelaţia dintre minuta şi extras este importantă pentru că ambele se întocmesc potrivit legii în aceeaşi zi, anume ziua pronunţării, 03 11 2017. Iar numerotarea minutei în dosar, respectiv filele x, pare a fi alterată olograf.
S-a arătat că s-a solicitat Curţii de Apel Târgu Mureş, prin avocat, eliberarea unei copii legalizate a minutei din 03 11 2017, iar semnătura doamnei preşedinte de complet de pe înscrisul astfel eliberat de către Curtea de Apel Târgu Mureş nu este identică cu semnătura de pe minuta care se regăseşte în dosarul studiat în arhiva înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în data de 20 02 2018, când era pe rol recursul în casaţie şi nici cu alte semnături ale preşedintelui de complet din actele procedurale premergătoare (e.g. 27 09 2017 - încheierea şi declaraţiile inculpaţilor audiaţi atunci).
Toate aceste împrejurări impuneau judecătorului delegat cu executarea de la Tribunalul Bacău, conform art. 554 alin. (2) C. proc. pen., să sesizeze instanţa care a pronunţat hotărârea din apel, care să procedeze conform art. 597 şi 598 C. proc. pen. Neprocedând în acest fel, se află în situaţia de a face apel la aceste dispoziţii legale, pe calea contestaţiei la executare de competenţi instanţei care a pronunţat hotărârea.
Extrasul şi minuta fie nu au existat în data de 3 noiembrie 2017, fie nu conţineau datele necesare punerii în executare, de vreme ce judecătorul delegat a preferat să preia din altă parte, neprocedural, fapta pentru care a emis mandatul şi să anexeze un extras total diferit ca numerotare, formă şi conţinut faţă de extrasul şi minuta eliberate în ianuarie 2018 la solicitarea condamnatului.
2. Nesemnarea hotărârii de către unul din membrii completului
Decizia penală nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017, redactată şi tehnoredactată de al doilea membru al completului de judecată, domnul judecător B., este semnată pentru preşedintele completului de judecată de preşedintele instanţei, cu arătarea cazului de imposibilitate de semnare ca fund concediul de odihnă, fără ca la dosar să existe procesul-verbal care să ateste această împrejurare.
Lipsa procesului-verbal de concediu de odihnă al preşedintelui completului de judecată a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş prin referatul cu informaţii solicitat în baza art. 72 alin. (6) C. proc. pen. de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, care a avut ca obiect strămutare, referat prin care s-a afirmat că preşedintele completului de judecată a fost plecat în concediu de odihnă inclusiv în perioada redactării deciziei penale nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017, fără să confirme existenţa procesului-verbal care trebuia să ateste această împrejurare, ca temei al semnării deciziei, pentru preşedintele completului de judecată, de către preşedintei instanţei, în plus. Nici nu rezultă din hotărâre când (data) a semnat preşedintele instanţei pentru preşedintele completului de judecată.
S-a precizat că acel referat cu informaţii solicitat în baza art. 72 alin. (6) C. proc. pen. de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost atipic, în sensul că instanţa de la care solicita strămutarea a dat explicaţii punctuale faţă de fiecare argument din cererea de strămutare, ca şi când Curtea de Apel Târgu Mureş ar fi fost parte adversă în proces. De exemplu, referatul a fost însoţit de un al doilea referat întocmit şi semnat de doamna grefier C., prin care aceasta precizează în detaliu că motivul amânării pronunţării din încheierea de amânare a pronunţării din 27.10.2017, respectiv "nu s-a putut ajunge la un consens între membrii completului de judecată în ceea ce priveşte stabilirea stării de fapt", i-a fost dictat de preşedintele completului de judecată, tocmai cel care nu a semnat hotărârea, fără să existe procesul-verbal de concediu de odihnă.
Cu privire la semnarea deciziei de către alt judecător - preşedintele instanţei - sunt relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/2018:
Par. 175 "prin Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Bczicnik împotriva Sloveniei, Curtea europeană a statuat că judecătorii care nu au participat la proces nu pot motiva ŞI SEMNA hotărârea judecătorească, pentru că nu pot oferi garanţia că s-a realizat o bună administrare, a actului de justiţie." (s.n.)
Par. 176: "redactarea unei hotărâri judecătoreşti este inerent legată de motivarea ei, acest din urmă aspect constituind, astfel cum s-a arătat mai sus, o obligaţie a judecătorului cauzei ce decurge din prevederile art. 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii."
Conform art. 406 alin. (2) C. proc. pen. hotărârea se semnează de toţi membrii completului, or, în cazul nostru decizia, redactată şi tehnoredactată de al doilea membru al completului de judecată, este semnată pentru preşedintele completului de judecată de preşedintele instanţei, cu arătarea cazului de imposibilitate de semnare ca fiind concediul de odihnă, fără ca la dosar să existe procesul-verbal care să ateste această împrejurare.
3. Suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii
S-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate până la soluţionarea contestaţiei, în baza art. 5 C.E.D.O. (garantarea dreptului la libertate) şi art. 554 alin. (2) raportat la art. 555 C. proc. pen., întrucât decizia din 3 noiembrie 2017 nu putea fi pusă în executare, întrucât:
Art. 555 C. proc. pen. prevede: "pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3)". (s.n.)
Art. 554 alin. (2) C. proc. pen. prevede: "dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau vreo împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanţa de executare, care va proceda potrivit dispoziţiilor art. 597 şi 598". (s.n.)
Art. 553 alin. (3) C. proc. pen. prevede: "când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei de apel sau în faţa instanţei ierarhic superioare, aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel.." (s.n.)
Iar art. 5 par. 1 lit. a) C.E.D.O. se referă la deţinere legală pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent.
În baza prevederilor legale evidenţiate mai sus, s-a susţinut că trebuia ab initio să formeze obiect al sesizării instanţei care a emis hotărârea de către chiar judecătorul delegat cu executarea de la Tribunalul Bacău, fiind inadmisibil să se emită un mandat de arestare pentru o faptă preluată tale quale din rechizitoriu, în condiţiile în care excedea în mod vădit extrasului din hotărâre, prevăzut de art. 553 alin. (3) C. proc. pen.
Este clar că extrasul fie nu a existat, fie nu conţinea datele necesare punerii în executare, de vreme ce judecătorul delegat a preferat să preia din altă parte, neprocedural, fapta pentru care a emis mandatul, aşadar contestatorul este deţinut nelegal, în termenii art. 5 par, 1 lit. a) C.E.D.O., fiind afectată însăşi punerea în executare a deciziei.
În acest sens, astfel cum s-a arătat, a fost nevoit să formulez o cerere la Tribunalul Bacău prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe extrasul din hotărâre care a fost primit de către Tribunalul Bacău de la Curtea de Apel Târgu Mureş şi care a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017.
Întrucât, există piedică la executare constând în chiar faptul că decizia ab initio nu putea fi pusă în executare astfel cum a fost efectuată prin mandatul de arestare emis; pentru soluţionarea prezentei contestaţii, pe fondul său, sunt necesare probe suplimentare, implicit un termen de soluţionare, contestatorul se află zi de zi în executare, încarcerat în baza mandatului de arestare emis nelegal, pentru motivele care formează obiectul prezentei contestaţii, în baza art. 5 C.E.D.O., raportat la art. 554 alin. (2) - art. 555 C. proc. pen., solicită suspendarea executării deciziei contestate (i.e. decizia penală nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze; cu minori şi de familie pronunţate în dosarul penal nr. x/2015) până la soluţionarea prezentei contestaţii.
Alăturat contestaţiei au fost înaintate şi depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri.
2. Prezentarea hotărârii atacate:
Prin decizia penală nr. 455/A din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2015 s-au dispus următoarele:
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinţei penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău, conform art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cerere formulată de reprezentantul Ministerului Public - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş la termenul de judecată din 26 iunie anul curent.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. admite apelurile promovate împotriva sentinţei penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău de către inculpaţii A., D., E., F. şi G., desfiinţează parţial hotărârea judecătorească apelată şi rejudecând cauza, în următoarele limite:
I. Admite cererea formulată de inculpatul G. de continuare a judecăţii cauzei, potrivit art. 396 alin. (8) C. proc. pen. şi înlăturând dispoziţia instanţei de fond de încetare a procesului penal, faţă de acest inculpat, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea faptei de dare de mită, dispune, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea acestui inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii incriminate de disp. art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 şi reţinerea art. 5 din C. pen. nou.
II. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului F. de sub acuza comiterii fiecărei infracţiuni de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen..(două fapte de complicitate la luare de mită).
III. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului E. de sub acuza comiterii a fiecărei infracţiuni de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen..(două fapte de complicitate la luare de mită).
Constată că în prezenta cauză inculpatul E. a fost reţinut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 14 februarie 2015 şi supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 14 februarie 2015 până la data pronunţării prezentei.
Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de acest inculpat.
IV. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului D. de sub acuza comiterii infracţiunilor de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru două fapte de complicitate la luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunţătorii H. şi I.
Conform art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. condamnă pe inculpatul D., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 3 (trei)ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).
Potrivit art. 71 din vechiul C. pen. aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen.
Conform art. 81, 82 din vechiul C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 5 ani (3 plus 2 ani).
Atrage atenţia inculpatului asupra respectării prevederilor art. 83 din vechiul C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen. suspendă executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta.
Constată că în prezenta cauză inculpatul D. a fost reţinut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 şi supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 3 februarie 2015 până la data pronunţării prezentei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D. perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu.
Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de acest inculpat.
V. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului A. de sub acuza comiterii infracţiunilor de luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru patru fapte de luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunţătorii H.(două fapte) şi I.(o faptă) şi cu coinculpatul G. (o faptă).
Conform art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. condamnă pe inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, la pedeapsa de 4 (patru)ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).
Potrivit art. 71 din vechiul C. pen. aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen.
Constată că în cauză inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 şi de la 3 martie 2016 la 1 aprilie 2016 şi supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 2 aprilie 2016 până la data pronunţării prezentei.
Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada executată de acesta in stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.
Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de acest inculpat.
Dispune confiscarea de la inculpaţii A. şi D., în cotă egală de 50% a sumei de 307.187 RON, sumă primită de la denunţătorul J., cu titlu de mită,respectiv câte 153593,5 RON, de la fiecare dintre cei doi inculpaţi menţionaţi.
Înlătură toate celelalte dispoziţii din sentinţa penală criticată referitoare la confiscarea sumelor de bani presupus primite cu titlu de mită de inculpaţii din prezenta cauză.
Dispune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituite prin ordonanţa emisă în data de 2 iulie 2014 de procurorul DNA în dosarul nr. x/2011 al DNA- Serviciul Teritorial Bacău, asupra bunurilor imobile ce constituie proprietatea inculpatului A., bunuri imobile situate în municipiul Bacău, judeţul Bacău, respectiv:
- teren compus din 3 loturi: L1-108 mp categorie curţi construcţii, L 2- 283 mp - categoria curţi construcţii şi L3 - 519 mp categoria curţi construcţii;
- 3 corpuri de clădire: C2 - 21,29 mp, C3 - 37,25 mp, C4 - 83,71 mp.,menţinând însă măsura sechestrului asigurator dispusă prin menţionata ordonanţă a procurorului asupra imobilului C1-252,42 mp.
Înlătură din sentinţa penală criticată obligarea inculpaţilor E. şi F. la plata sumei de 8.000 RON, respectiv 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpaţii A. şi D., să achite fiecare statului, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei la prim grad jurisdicţional, suma de câte 2.000 RON, conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.
3. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în procedura contestaţiei:
Prin înscrisul formulat la data de 14 august 2018 şi depus la dosarul cauzei la data de 28 august 2018, contestatorul A. a solicitat soluţionarea contestaţiei la executare în lipsa sa, având în vedere starea de sănătate precară care ar putea fi agravată de deplasarea la instanţă .
La termenul de judecată din 14 septembrie 2018, domnul K., avocatul contestatorului a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, respectiv decizia penală nr. 201/A din 2 aprilie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi fotocopii după două sesizări (sesizare iniţială şi completare a sesizării) adresate Inspecţiei Judiciare.
La acelaşi termen de judecată a fost formulată o cerere de recuzare cu privire la unul dintre membrii completului de judecată întemeiată pe prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Motivarea scrisă a cererii de recuzare a fost depusă la dosarul cauzei la data de 17 septembrie 2018 (filele x).
Cererea de recuzare a fost soluţionată prin încheierea pronunţată la data de 17 septembrie 2018, fiind respinsă(fila x).
Contestatorul condamnat, prin avocat, a mai depus la dosarul cauzei un set de documente anterior termenului de judecată din 22 octombrie 2018, când au avut loc dezbaterile (filele x, 128-216).
4. Opinia instanţei de fond:
Analizând contestaţia la executare formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a susţinerilor părţilor şi ale procurorului, dar şi din oficiu, în lumina dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a apreciat că aceasta este nefondată.
Motivele invocate de contestator, care se referă în esenţă la: suspiciunea că minuta din data de 03.11.2017 nu a fost semnată de preşedintele de complet, semnarea deciziei de preşedintele de complet şi nu de judecătorul care a redactat-o, alterarea numerotării olografe a dosarului, alterarea numerotării olografe a minutei, împrejurarea că extrasul deciziei pronunţate de Curtea de Apel nu a fost trimis Tribunalului Bacău în aceeaşi zi în vederea emiterii mandatului de executare, diferenţe de tehnoredactare între extrasul anexat mandatului de executare şi minuta, diferenţe între extrasul trimis Tribunalului Bacău faţă de cel aflat la dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, nu se subsumează în cazul de contestaţie la executare invocat şi reglementat de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua, care se referă la existenţa unei împiedicări la executare.
Înainte de a analiza fundamentul sau veridicitatea afirmaţiilor făcute de către contestator, instanţa a subliniat că acest caz/temei de contestaţie la executare se referă la existenţa unor cauze datorită cărora să nu se poată continua executarea acesteia (ex: stabilirea generală a obligaţiei inculpatului de a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. din 1969, fără a enumera aceste măsuri, lipsa unor precizări care să facă posibilă identificarea bunurilor cu privire la care se dispune confiscarea specială).
Contestatorul nu invocă însă cauze de acest gen, ci anumite probleme de ordin administrativ, care nu au nici un fel de impact asupra executării pedepsei.
S-a arătat că nici hotărârea atacată, nici mandatul de executare emis nu prezintă elemente care să determine imposibilitatea executării dispoziţiilor instanţei, neexistând lipsuri, omisiuni sau alterări care să reprezinte piedici la executare.
Natura pedepsei aplicate, durata acesteia, modalitatea de individualizare, infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa, durata şi conţinutul pedepsei complementare, durata şi conţinutul pedepsei accesorii, deducerea reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, confiscarea unor sume de bani, ridicarea măsurii sechestrului asigurător sunt prevăzute în mod clar şi fără echivoc, astfel încât nu există nici un impediment la executarea vreunei dispoziţii din decizia penală atacată.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia şi nu un mijloc de semnalare sau rezolvare a unor potenţiale aspecte de natură organizatorică, administrativă, sau a unor presupuse încălcări ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (căci, în cele din urmă, în probleme de acest gen rezidă temeiurile invocate de contestator).
Instanţa a subliniat că susţinerile contestatorului nu sunt reale, în condiţiile în care:
- în ceea ce priveşte lipsa de identitate dintre semnăturile preşedintelui completului de pe minuta aflată la dosar şi copia legalizată a minutei ce a fost eliberată contestatorului, instanţa a precizat că copia minutei se eliberează solicitantului cu menţiunea "pentru conformitate" adică această copie nu se semnează de niciunul dintre membrii completului de judecată;
- eliberarea unei fotocopii de pe minuta deciziei către contestator presupune efectuarea unei fotocopii de pe exemplarul aflat la mapa de minute, pe care, în mod evident apar semnăturile membrilor completului care a pronunţat decizia.
- preşedintele completului de judecată, d-na judecător L. s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 4 decembrie - 22 decembrie 2017(perioada în care a fost redactată decizia), astfel încât s-a făcut aplicarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.. o atare împrejurare nu necesită întocmirea unui proces-verbal (care se face în situaţiile în care unul dintre membrii completului nu poate participa la şedinţa de judecată şi este înlocuit, conform planificării de permanenţă), fiind făcută însă menţiune de către grefierul de şedinţă despre motivul împiedicării semnării deciziei motivate de către preşedintele completului (conform aceluiaşi art. 406 alin. (4), teza finală C. proc. pen.).
- modificările numerotării olografe pe unele file (172-173) sunt consecinţa unei erori a grefierului de şedinţă care, având de ataşat foarte multe înscrisuri la dosarul cauzei, a ataşat şi numerotat minuta, înaintea unor documente care, cronologic, erau anterioare acesteia, şi ca atare trebuiau ataşate, cusute şi numerotate înaintea minutei; după ce s-a constatat eroarea, s-a procedat la reordonarea documentelor, şi cel mai probabil, la renumerotarea unor file (de altfel, în acest sens a fost întocmit şi un referat de către grefierul de şedinţă - fila x).
- existenţa la dosarul cauzei a unui exemplar nesemnat din extrasul hotărârii, se explică prin faptul că acestea nu se semnează de membrii completului (care semnează doar minuta), ci se semnează doar de către grefierul de şedinţă care îl şi întocmeşte (se semnează pentru conformitate).
În legătură cu existenţa unui extras al deciziei penale care nu poartă ştampila oficială a Curţii de Apel Târgu Mureş şi nu este semnat pentru conformitate de către grefierul de şedinţă, aceasta se datorează trimiterii acestui extras, pe cale neoficială, prin e-mail (ca document în format word) de către grefierul de la compartimentul executări penale al Curţii de Apel Târgu Mureş către grefierul omolog de la Tribunalul Bacău.
Fiind vorba de un document editabil, nu poartă ştampila Curţii de Apel Târgu Mureş şi nici semnătura pentru conformitate şi este redactat cu alte caractere, neavând cuvinte sau pasaje boldate.
Acest gen de comunicare informală a avut loc între grefieri care execută acelaşi gen de atribuţiuni, pentru a uşura activitatea în emiterea formelor de executare.
În ceea ce priveşte o eventuală întârziere în comunicarea dispozitivului (a extrasului după minută) nu poate avea consecinţe asupra punerii în executare a mandatului, în condiţiile în care decizia pronunţată în apel este executorie de drept.
Împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie condamnatul A..
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.
În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare de către condamnatul A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 455/A din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2015, care constituie hotărârea pronunţată de către instanţa de apel, ca ultim grad de jurisdicţie ordinară.
Înalta Curte constată că, prin decizia atacată de către condamnat, s-a statuat cu caracter definitiv asupra lămuririi dispozitivului deciziei penale nr. 455/A din 03.11.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în sensul că se invocă anumite probleme de ordin administrativ, care nu au nici un fel de impact asupra executării pedepsei.
Titlul reprezentat de o decizie pronunţată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de instanţa ce a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. care prevăd că (...) în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.
Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 4251alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către condamnatul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Înalta Curte constată că dispoziţiile legale a căror constituţionalitate se contestă nu au legătură cu soluţia ce poate fi pronunţată în cauză de vreme ce legea nu permite formularea unei contestaţii în prezenta cauză, astfel cum s-a menţionat în considerentele prezentei decizii.
Or, inadmisibilitatea căii de atac formulată de condamnatul A. conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, sesizarea instanţei de contencios constituţional neputând avea un efect real asupra soluţiei din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A..
De asemenea, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A..
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.
II. Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2019.