Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1017/A din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 475 din 26.03.2018 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Penală în baza art. 396 alin. (1) C. proc. civ. pen.. rap. la art. 61 alin. (1), (2), (3) şi 4 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 27.08.2015), la pedeapsa amenzii penale în sumă de 6.000 de RON, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 20 de RON a unei zile-amendă.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a stabilit onorariul avocatului din oficiu B. la suma de 260 de RON.
În baza art. 272 C. proc. civ. pen.. onorariul avocatului din oficiu s-a achitat din fondurile Ministerului de Justiţie, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa nr. x/2015 din 18.11.2016, înregistrat la Judecătoria Bistriţa sub nr. x/2016, a fost trimis în judecată inculpatul A., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 27.08.2015).
S-a reţinut că fapta inculpatului de a conduce data de 27 august 2015 a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a deţine permis de conducere, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, astfel cum a fost reţinută de către instanţă prin prisma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, recunoscută de către acesta, săvârşită cu vinovăţie, în forma intenţiei directe, sub aspectul laturii subiective, întruneşte în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., pentru care instanţa, condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii penale în sumă de 6.000 de RON, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 20 de RON a unei zile-amendă.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare, ţinând cont cu prioritate de criteriile generale prev. de art. 74 din C. pen., instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei şi circumstanţele în care s-a comis aceasta - conducerea unui autovehicul pe o distanţă de aproximativ 16 km fără a deţine permis de conducere, urmările produse - faptul că inculpatul nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal - acesta dând declaraţii organelor de urmărire însă neprezentându-se în faţa instanţei, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, aşa cum rezultă acestea din actele dosarului.
Chiar dacă inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei, şi implicit nu şi-a manifestat acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, instanţa a aprecia că aplicarea unei pedepse cu executare efectivă în regim penitenciar ar fi excesivă raportat la toate datele cauzei. Gravitatea faptei comise de către inculpat nu este atât de ridicată încât să justifice încarcerarea inculpatului.
Împotriva sentinţei penale nr. 475 din 26.03.2018 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Penală a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa privind pe inculpatul A..
În motivarea apelului parchetului s-a arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere la pedeapsa amenzii penale în sumă de 6000 RON, deşi dispoziţiile art. 335 alin. (1) C. pen. prevăd pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Ca atare s-a solicitat admiterea apelului declarat şi condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în regim de detenţie, deoarece inculpatul nu şi-a manifestat acordul pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii.
Prin decizia penală nr. 1017/A din data de 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, împotriva sentinţei penale nr. 475 din 26.03.2018, a Judecătoriei Bistriţa, secţia penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată şi fără privarea de libertate, aşa cum a apreciat în mod pertinent şi instanţa de fond, astfel chiar dacă inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei, şi implicit nu şi-a manifestat acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, aplicarea unei pedepse cu executare efectivă în regim penitenciar ar fi excesivă raportat la toate datele cauzei, gravitatea faptei comise de către inculpat nu este atât de ridicată încât să justifice încarcerarea inculpatului, precum şi absenţa antecedentelor penale şi poziţia de recunoaştere adoptată de acesta în faza de urmărire penală, astfel că aplicarea pedepsei amenzii este oportună.
Împotriva deciziei penale nr. 1017/A din data de 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, la data de 31 octombrie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casaţie.
În motivarea cererii sale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen..: respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
S-a arătat că sancţionarea penală a inculpatului A. a fost realizată prin aplicarea unei pedepse care nu este prevăzută de textul de incriminare incident, astfel încât se impune înlăturarea acestei greşite aplicări a legii, de către instanţa de recurs, în sensul de a se aplica, în urma admiterii recursului, a unei pedepse cu închisoare în cuantum înscris între limitele legale.
Cu privire la modalitatea de executare a închisorii s-a precizat că inculpatul nu s-a prezentat la judecată şi nu există exprimat, în nici o formă, acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, ceea ce exclude, până în prezent, o modalitate neprivativă de liberate a executării pedepsei.
S-a menţionat că în măsura în care inculpatul îşi va exprima această opţiune -acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii - în cursul judecăţii recursului aplicarea art. 91 şi urm. C. pen. ar fi suficientă şi oportună pentru realizarea funcţiilor pedepsei.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2016, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1017/A din data de 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori privind pe inculpatul A..
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2019, cu citarea intimatului inculpat A..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se dispune astfel s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe inculpatul A. a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. civ. pen.., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie, conform art. 434 C. proc. civ. pen.
În ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pen.. s-a constatat că, în cauză, a fost invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen.
Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1017/A din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul A., Înalta Curte constată că este întemeiat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. civ. pen.., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. civ. pen.., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. civ. pen.., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.
Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casaţiei, cu privire la inculpatul A., invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen..: respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
S-a susţinut că pedeapsa amenzii penale în sumă de 6.000 de RON, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 20 de RON a unei zile-amendă, stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., este nelegală, întrucât textul de lege incriminator prevede închisoare de la unu la 5 ani.
Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).
Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În raport cu această prevedere, Înalta Curte constă că pedeapsa cu amendă, stabilită inculpatului de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, este nelegală, iar această nelegalitate nu poate fi remediată pe calea recursului în casaţie de faţă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, care, în mod nelegal, a respins ca nefondat apelul prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj critica sentinţa chiar sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. civ. pen.., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1017/A din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul A..
Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj.
Se vor anula formele de executare dispuse în cauză.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. civ. pen.. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1017/A din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul A..
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj.
Anulează formele de executare dispuse în cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 ianuarie 2019.