Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.
S-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 12.11.2018.
S-a stabilit că prelungirea ce se acordă se va supune aceloraşi condiţii, precum cele ce au stat la baza acordului iniţial încheiat cu autorităţile italiene.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 15.10.2018, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată, sub nr. x/2018, solicitarea autorităţilor italiene de prelungire a perioadei de 180 de zile pentru care numitul A. a fost predat temporar, potrivit încheierii penale nr. 77/11.05.2018 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 488/23.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În fapt, autorităţile italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia au arătat că, în perioada acordată de predare provizorie pe timp de 180 de zile, suspectul a fost interogat, investigaţiile au fost finalizate, iar urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură imediată, o procedură specială care permite reducerea considerabilă a duratei procesului, sărind peste oficierea audierii preliminare. Şi totuşi, încheierea procesului de gradul I până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.
La data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere a procesului în faţa Tribunalului din Napoli Nord Secţiunea I colegiu A, cu trimitere de asemenea, la faza iniţială a procesului la data de 23 octombrie 2018. Luând în considerare cele de mai sus şi ţinând cont de circumstanţa în care este vorba de un proces împotriva unui inculpat încarcerat, pare foarte probabil, ca perioada de judecată a procesului nu va fi lungă.
În acest sens, a fost primită de către Procuratura din Napoli - Direcţia Districtuală Antimafia o cerere adresată acestei autorităţi judiciare, care ceruse deja predarea temporară, să evalueze oportunitatea de a solicita autorităţii judiciare române să prelungească termenul cu încă 180 de zile.
Se consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a accepta cererea procuraturii şi pentru a solicita autorităţii judiciare române să acorde o prelungire a predării temporare cu încă 180 de zile. Această prelungire ar putea permite, de fapt, desfăşurarea procesului de gradul I şi încheierea acestuia. În caz contrar, întoarcerea inculpatului încarcerat în România ar putea provoca prejudicii grave desfăşurării procesului care ar rămâne suspendat de fapt pentru impedimentul legitim al inculpatului reţinut în străinătate.
S-a menţionat că, efectuarea procesului de gradul I şi încheierea acestuia devin necesare în interesul justiţiei şi al inculpatului A., dat fiind că doar în cursul aceluiaşi proces pot fi administrate probe împotriva şi în favoarea inculpatului şi numai după pronunţarea hotărârii de gradul I poate fi emisă o sentinţă de răspundere penală sau de achitare a inculpatului, în ceea ce priveşte gravele contestaţii ridicate împotriva lui.
În cazul acordării prelungirii cererii, autoritatea italiană garantează returnarea către autorităţile române a inculpatului A. în termenul menţionat anterior şi, în orice caz, în cele eventual diferite care vor fi indicate de autorităţile române. Autoritatea judiciară italiană asigură propria disponibilitate la orice formă de cooperare pentru a garanta audierea lui A., dacă este necesar, la exigenţele/nevoile procedurii româneşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că, prin încheierea penală nr. 77/F/11.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.
S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x R.G.N.R. şi x R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu şi-a dat consimţământul.
Persoana solicitată nu renunţă la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se va efectua de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
S-a convenit ca toate autorităţile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală, care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin sentinţa penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectă termenul şi perioada de predare temporară, de 180 de zile calculate de la data predării efective şi că autoritatea judiciară Italiană se obligă la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deţinere.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.
Cum, prin adresa emisă de autorităţile italiene acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puţin 180 de zile, s-a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităţilor italiene, în vederea obţinerii acordului pentru predarea temporară.
În altă ordine de idei, în faţa acestei situaţii create, pe de o parte de solicitarea autorităţilor italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unităţi de parchet le efectuează faţă de persoana solicitată A., aflate într-o fază publică a urmăririi penale, s-a considerat că în cauză se impune o soluţie de predare temporară a acestei persoane autorităţilor italiene, emitente ale mandatului european de arestare.
După cum se poate observa, având în vedere îndeosebi natura acuzaţiilor ce se aduc, prezenţa persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă faţă de interesul autorităţilor române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiaşi persoane. Se mai adaugă la acestea şi interesul persoanei solicitate, exprimat iniţial, în cursul audierilor, de a fi prezent în faţa autorităţilor italiene pentru a-şi demonstra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor aduse. Chiar dacă la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, s-a considerat că, în această situaţie, interesul autorităţilor italiene este prioritar.
Din informarea făcută de autorităţile italiene, rezultă că predarea temporară a persoanei solicitate A., şi-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă suspectul a fost audiat în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) şi, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile, cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziţia autorităţilor emitente ale mandatului european de arestare.
Astfel, s-a arătat că, până în prezent, în perioada acordată de predare provizorie, pe timp de 180 de zile, suspectul a fost interogat, investigaţiile au fost finalizate, iar urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură imediată, o procedură specială, care permite reducerea considerabilă a duratei procesului, sărind peste oficierea audierii preliminare. Şi totuşi, încheierea procesului de gradul I până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.
Autorităţile italiene au mai arătat că, la data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere a procesului în faţa Tribunalului din Napoli Nord Secţiunea I colegiu A, cu trimitere de asemenea, la faza iniţială a procesului la data de 23 octombrie 2018. Luând în considerare aceste aspecte şi ţinând cont că este vorba de un proces împotriva unui inculpat încarcerat, aceleaşi autorităţi dau asigurări, în acest sens, că pare foarte probabil, ca perioada de judecată a procesului să nu fie lungă.
În continuare, aceleaşi autorităţi au dat asigurări că drepturile procesuale ale persoanei solicitate pot avea un grad mai înalt de eficacitate, doar în condiţiile în care acesta este prezent personal la toate termenele stabilite de instanţă pentru administrarea probatoriului.
S-a reţinut că, obiectivele statuate în acordul încheiat între autorităţile române, respectiv, Curtea de Apel Piteşti, şi autorităţile italiene au fost atinse doar în parte, în acest interval de 180 de zile pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că legea română, în speţă, Legea nr. 302/2004, nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât acelaşi act normativ lasă în puterea autorităţilor judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, nimic nu se opune ca, în baza aceluiaşi mutuum consensus iniţial al celor două autorităţi, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat acordarea predării temporare iniţiale, obiective care şi-au atins doar parţial scopul, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii.
S-a considerat că, chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul ţării noastre, prioritar, atât pentru interesul propriu persoanei solicitate, cât şi pentru interesul public, înţeles de data aceasta din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, iar în acest sens se poate da relevanţa cuvenită gravităţii faptelor imputate, aşa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Or, tocmai având în vedere şi această situaţie, prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor lui procesuale.
Faţă de cele de mai sus arătate, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 12.11.2018.
S-a stabilit că prelungirea ce se acordă se va supune aceloraşi condiţii precum cele ce au stat la baza acordului iniţial încheiat cu autorităţile italiene.
Împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Prin motivele de contestaţie formulate de apărătorii aleşi ai contestatorului, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar respingerea solicitării autorităţilor italiene de prelungire a predării temporare a persoanei solicitate, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
În acest sens, s-a susţinut că persoana solicitată nu a fost legal citată la instanţa de fond, astfel că nu a avut cunoştinţă de existenţa solicitării autorităţilor italiene de prelungire a predării temporare şi nu a avut posibilitatea să se apere.
Totodată, s-a invocat faptul că nu există o reglementare legală care să permită prelungirea predării temporare, iar prin admiterea solicitării s-a acordat în mod nejustificat prevalenţă intereselor statului Italian, în detrimentul intereselor statului roman şi ale persoanei solicitate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată, pentru considerentele următoare:
În ceea ce priveşte solicitarea principală a contestatorului, de trimitere a cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, pe considerentul că la judecarea cauzei nu s-au respectat dispoziţiile privind citarea, se constată că este neîntemeiată, întrucât aspectul invocat nu poate fi circumscris situaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă că, la judecarea cauzei de către Curtea de Apel Piteşti, la data de 18 octombrie 2018, procedura de citare cu contestatorul persoană solicitată A. nu a fost îndeplinită, însă acesta a fost reprezentat de apărătorul său ales, avocat B., în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei .
Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 353 alin. (1), teza finală, C. proc. pen., conform cărora, "Înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare."
De altfel, nu se identifică vreo vătămare, specifică nulităţii relative, produsă persoanei solicitate, în cauză, nefiind incidente dispoziţiile art. 282 C. proc. pen., întrucât apărătorul ales care s-a prezentat la instanţa de fond nu a invocat nicio neregularitate cu privire la citare, la termenul la care această neregularitate s-ar fi produs, a făcut o apărare efectivă şi a formulat concluzii atât cu privire la inadmisibilitatea sesizării, cât şi concluzii pe fond.
Analizând criticile privind netemeinicia hotărârii atacate, se reţine că, faţă de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în dosarul nr. x R.G.N.R. şi x R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. x din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracţiunile de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.
Prin sentinţa penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.
Persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.
Prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. x din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Prin încheierea penală nr. 77/F din 11.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă prin decizia nr. 488 din 23 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. - către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia.
S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x R.G.N.R. şi x R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu şi-a dat consimţământul.
Persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile.
Referitor la critica formulată de contestatorul persoană solicitată, privind inadmisibilitatea solicitării autorităţilor judiciare italiene, întrucât nu există o reglementare legală care să permită prelungirea predării temporare, se constată că este nefondată.
Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.
Pe de altă parte, se constată că Legea nr. 302/2004 nu prevede o durată maximă a perioadei de timp pentru care se poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.
În acord cu instanţa de fond, se apreciază că, deşi Legea nr. 302/2004 nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare, având în vedere că acelaşi act normativ lasă în puterea autorităţilor judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, în baza aceluiaşi mutuum consensus iniţial al celor două autorităţi, se poate dispune şi prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară.
Se constată, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat acordarea predării temporare iniţiale, obiective şi care şi-au atins doar parţial scopul, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii.
În acest sens, s-a invocat faptul că în perioada acordată de predare provizorie pe timp de 180 de zile, contestatorul persoană solicitată a fost interogat, urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură specială care permite reducerea considerabilă a duratei procesului. De asemenea, s-a mai arătat că, la data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere în faţa Tribunalului din Napoli Nord Secţiunea I colegiu A, însă finalizarea primei faze a procesului până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.
Contrar susţinerilor apărării, având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, raportat la natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare (infracţiunile de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.) şi la stadiul cauzei penale, se apreciază că prelungirea predării temporare a contestatorului persoană solicitată către autorităţile judiciare italiene este interesul acestuia, prezenţa sa în faţa instanţei fiind necesară pentru a-şi formula apărările în cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2018.