Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatorului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. şi a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. civ. pen.
În acest sens, s-a reţinut că sesizarea Curţii Constituţionale se poate face dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. Excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o normă cuprinsă într-o lege sau ordonanţă a guvernului;
2. Norma a cărei neconstiuţionalitate se invocă să aibă legătură cu cauza în care s-a invocat;
3. Norma a cărei neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost declarată neconstituţională.
Astfel că, în ipoteza, în care aceste condiţii de admisibilitate nu sunt îndeplinite, instanţa în faţă căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate o va respinge ca inadmisibilă.
Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât, chiar în ipoteza admiterii acesteia, petentul nu ar obţine nici un folos practic. Chiar în eventualitatea în care s-ar constata că excluderea tuturor subiecţilor procesuali de la iniţierea procedurii prevăzute de art. 5491, C. proc. civ. pen.. este contrară constituţiei, petentul nu ar avea nici un beneficiu procesual, întrucât oricum nu are acces la această procedură, care este deschisă doar în cazul pronunţării unei soluţii de clasare în cursul urmăririi penale, iar nu şi în cazul domniei sale, care a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv.
Împotriva acestei soluţii, recurentul contestator A. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06.02.2019, când s-a fixat termen de judecată la data de 14.02.2019.
La termenul din 14 februarie 2019, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepţia tardivităţii căii de atac declarate.
Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator A. este tardiv formulat.
În acest sens se reţine că dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd că hotărârea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. proc. civ. pen.., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte, şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.
Recurentul contestator A. a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. şi a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. civ. pen.. la data de 16 ianuarie 2019.
În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală a fost pronunţată în data de 29 noiembrie 2018 iar recurentul contestator A. a declarat recurs la data de 16 ianuarie 2019, termenul de 48 de ore, în care acesta putea declara recurs expirase.
Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere data pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte constată că data la care a declarat recurs s-a făcut cu depăşirea termenului în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs şi nici a celorlalte cereri invocate prin înscrisurile transmise de recurent şi, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. şi a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. civ. pen.
Va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. şi a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. civ. pen.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 februarie 2019.