Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 596/PI din 03 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 103 alin. (5) şi art. 107 alin. (1) din Legea 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete la data de 19.02.2018 în baza sentinţei executorii nr. 145/2013, pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete la data de 19.02.2018 în baza sentinţei executorii nr. 145/2013, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Spania.
În baza art. 103 alin. (3) din Legea 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Spania.
În baza art. 103 alin. (5) şi art. 115 alin. (2) din Legea 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
S-a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data prezentă, iar dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu autoritatea competentă a statului emitent.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 03.12 2018 şi până la data de 01.01.2019, inclusiv, sens în care în baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a emis de îndată mandat de arestare.
Administraţia locului de deţinere a reţinut că persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 20.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara şi va constata încetate efectele mandatului de arestare nr. x/PI/ME din 20.11.2018
În baza art. 111 alin. (5) din Legea 302/2004 a constatat că în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa de reţinere din data de 20.11.2018 emisă de procuror în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, începând cu ora 12:30; iar prin încheierea penală din 20.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 20.11.2018 până în 04.12.2018, inclusiv; arestarea provizorie fiind revocată prin prezenta hotărâre judecătorească, când s-a dispus arestarea persoanei solicitate.
Prezenta sentinţă a fost comunicată persoanei solicitate şi autorităţilor prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 a obligat Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române să comunice de îndată Curţii de Apel Timişoara data când a fost predată persoana solicitată.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.11.2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat, în baza art. 101 alin. (4) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării, faţă de persoana solicitată A., arătându-se în motivare că aceasta a fost prezentată la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, fiind depistată la punctul de trecere a frontierei Nădlac (judeţul Arad) pe punctul de ieşire din România, întrucât a fost introdusă o semnalare în vederea arestării şi predării către autorităţile judiciare din Spania, pentru executarea unui rest de 592 zile închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, constând în aceea că la data de 05.09.2012, în Albacete, a furat dintr-o staţie de carburanţi, având faţa acoperită şi o armă asupra sa.
Prin încheierea de şedinţă din 20.11.2018, instanţa a dispus, în temeiul prevederilor art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 20.11.2018 până la data de 04.12.2018, inclusiv, sens în care a fost emis mandatul de arestare nr. x/PI/ME/20.11.2018, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 03.12.2018, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.
La data de 23.11.2018, procurorul a formulat în scris propunere de luare a arestării pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate A., în vederea predării autorităţilor din Spania pentru executarea unui rest de 592 zile închisoare din pedeapsa totală de 900 zile închisoare, aplicată prin sentinţa de condamnare din data de 20.12.2012, definitivă la data de 27.02.2013 ("executorie 145/2013"), pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete, la data de 19.02.2018, în baza sentinţei executorii nr. 145/2013, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt prin intimidare, prevăzut de art. 237 şi 242 C. pen. Conform sentinţei executorii 145/2013, persoanei solicitate i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa închisorii o pedeapsă de 30 luni închisoare (900 zile), rămânând de executat, la data emiterii mandatului european de arestare, un număr de 592 zile de închisoare.
În cuprinsul mandatul european de arestare a fost descrisă următoarea stare de fapt:
"La data de 05 septembrie 2012, ora 22:15, în Albacete, cu pistol şi mască, a furat dintr-o benzinărie."
În şedinţa publică din 03.12.2018, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, s-a reţinut că persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Spania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Curtea a reţinut că în condiţiile art. 96 alin. (2) din Legea 302/2004 predarea poate avea loc şi pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, sub condiţia ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Totodată, decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre stipulează expres că un mandat european de arestare poate fi emis când s-a pronunţat o condamnare cu o durată de cel puţin 4 luni.
Instanţa, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, fapta pentru care este solicitată persoana urmărită, regăsindu-se la art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, ce nu impune verificarea dublei incriminări şi, totodată, este incriminată şi de legislaţia penală română sub forma infracţiunii de tâlhărie calificată, astfel că este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări; în legislaţia penală română infracţiunea descrisă în mandatul european de arestare fiind reglementată de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale nefiind împlinit. Totodată, cuantumul pedepsei rămase de executat în Spania este mai mare de 4 luni, împrejurare ce permite executarea mandatului european de arestare.
Instanţa a reţinut că persoana solicitată nu este de acord să fie predată în Spania, fiind cetăţean român.
În ciuda poziţiei persoanei în cauză, instanţa a reţinut că se impune predarea acesteia autorităţilor judiciare din Spania, deoarece împrejurarea că persoana solicitată este cetăţean român, poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, respectiv este o opţiune, însă nu şi o obligaţie imperativă în sarcina instanţei, în acest este art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004.
În cazul de faţă, instanţa a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate, având în vedere că, în conformitate cu menţiunile din mandatul european de arestare, persoana în cauză a executat pe teritoriul Spaniei parţial pedeapsa aplicată acestuia în mod definitiv în cuantum de 900 de zile, rămânând un rest de executat de 592 zile.
Împotriva sentinţei penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că pe numele persoanei solicitată, Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete a emis la data de 19.02.2018, mandatul european de arestare, în baza sentinţei executorii nr. 145/2013, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt prin intimidare, prevăzut de art. 237 şi 242 C. pen. Conform sentinţei executorii 145/2013, persoanei solicitate i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa închisorii o pedeapsă de 30 luni închisoare (900 zile), rămânând de executat, la data emiterii mandatului european de arestare, un număr de 592 zile de închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Spania. Cât priveşte invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu este de acord cu predarea, motivând că familia sa este în România, aceasta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistenţa vreuneia dintre situaţiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 ca motive obligatorii ori opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Astfel, în raport cu aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare şi predarea persoanei solicitate în vederea executării restului de pedeapsă.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, similar primei instanţe, conchide că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.12.2018.