Asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 216 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B., împotriva Sentinţei penale nr. 20/2015 din data de 9 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 a Curţii de Apel Cluj.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi revizuenţii să plătească în favoarea statului suma de câte 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Prin Sentinţa penală nr. 20 din 09 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosar nr. x/2012, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina revizuentului B.
1. din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen.
2. din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen.
3. din infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 actualizată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.
A fost condamnat revizuentul B.:
- la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen.;
- la 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen.;
- la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 actualizată cu aplic. art. 5 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) vechiul C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, stabilind ca revizuentul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen.
Potrivit art. 861 şi 862 vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863 vechiul C. pen. a fost obligat revizuentul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor trimestrial, la datele stabilite de consilierul de probaţiune;
- să anunţe în prealabil consilierului de probaţiune despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţei, locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum ţi întoarcerea din deplasare;
- să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A fost atenţionat revizuentul asupra disp. art. 844 vechiul C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) vechiul C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată revizuentului B. reţinerea de 24 de ore din 01 martie 2012.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina revizuentei A. din infracţiunile de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 vechiul C. pen. rap. la art. 290 vechiul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 vechiul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen.
A fost condamnată revizuenta A. la 10 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 vechiul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen.
Conform art. 81, art. 82 vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.
A fost atenţionată revizuenta asupra disp. art. 83 vechiul C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. şi art. 71 alin. (5) vechiul C. pen.
S-a dispus confiscarea sumei de 7.000 euro de la revizuenţii B. şi A.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanţa din 2 martie 2012 a DNA - Serviciul Teritorial Oradea până la concurenţa sumei confiscate.
S-a dispus desfiinţarea totală a contractului de asistenţă juridică nr. 1 din 10 ianuarie 2012 şi a chitanţei fiscale seria x nr. x din 28 februarie 2012.
Au fost obligaţi revizuenţii să plătească câte 10.000 RON în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi revizuenţii B. şi A.
Prin Decizia penală nr. 434 din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis apelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate revizuentului B., în sensul că, aceasta urmează să fie executată în regim de detenţie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate şi respinse, ca nefondate apelurile revizuenţilor.
Asupra cererii de revizuire formulată în prezenta cauză, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu s-au depus acte sau nu rezultă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la judecata în fond şi apel a cauzei privind pe revizuenţi, că hotărârea de condamnare nu se bazează pe declaraţia mincinoasă a martorului denunţător C. şi nici pe comiterea infracţiunii de fals de către comisarul şef D. din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.
Referitor la pct. 4 şi 5 din cererea iniţială de revizuire referitoare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că, o hotărârea de condamnare s-a bazat pe o prevedere legală, care ulterior a fost declarată neconstituţională, făcând referire la Decizia CCR nr. 302 din 04 mai 2018 privind dispoziţiile art. 281 lit. b) C. proc. pen. şi Decizia CCR din 19 iunie 2018 referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, s-a constat că nu au mai fost susţinute de revizuenţi ca şi motive de revizuire, aşa cum rezultă din cererea de revizuire, depusă după cererea iniţială şi precizările la cererea de revizuire depuse la dosar în data de 27 noiembrie 2018 în sensul că, cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., poziţie menţinută şi în concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor asupra admisibilităţii în principiu şi concluziile scrise depuse de revizuenţi la data de 20 decembrie 2018.
Împotriva Sentinţei penale nr. 216 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, revizuenţii B. şi A. au declarat apel, fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Prin memoriul depus la data de 19 martie 2019, apelanţii revizuenţi au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi să se ia act de retragerea/renunţarea la cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Cluj, precum şi înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare stabilite de prima instanţă.
Poziţia procesuală exprimată prin memoriul menţionat a fost reiterată de către apelantul revizuent B. la termenul din data de 21 martie 2019, acesta depunând, totodată, şi declaraţia notarială dată de apelanta A., prin care aceasta arată că îşi retrage cererea de revizuire.
În argumentare, invocând Decizia nr. 34/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 9 şi art. 406 C. proc. civ., a susţinut că renunţarea la judecată poate fi făcută, verbal sau prin cerere scrisă, oricând; a considera altfel, ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate.
Prin urmare, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. renunţarea la judecată se poate face în apel sau în căile extraordinare de atac, iar instanţa luând act de renunţare va dispune anularea hotărârii.
Apelanţii revizuenţi au apreciat că situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice cererii de revizuire îşi găsesc rezolvarea prin aplicarea dispoziţiilor procesual civile, întrucât în C. proc. pen. nu sunt prevăzute dispoziţii contrare celor din normele procesual civile invocate, iar conform art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfăşoară potrivit legii.
Cu privire la obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare stabilite de prima instanţă, au solicitat stabilirea unei sume modice, arătând că suma respectivă este mare în raport cu cheltuielile generate de judecarea cauzei la fond, precum şi în raport cu practica judiciară în sensul că pentru cererile de revizuire respinse ca inadmisibile se stabilesc cheltuieli de judecată de câte 100 - 150 RON.
Examinând apelurile în raport cu dispoziţiile legale incidente, precum şi prin prisma susţinerilor apelanţilor revizuenţi, Înalta Curte reţine următoarele:
Prioritar, având în vedere dispoziţiile art. 410 C. proc. pen., potrivit cărora termenul de declarare a căii de atac începe să curgă de la comunicarea copiei minutei, precum şi răspunsul Curţii de Apel Cluj în sensul că revizuenţilor nu le-a fost comunicată minuta Sentinţei penale nr. 216 din 20 decembrie 2018, Înalta Curte constată că revizuenţii B. şi A. au declarat apelurile în termen.
Referitor la poziţia procesuală exprimată de către apelanţii revizuenţi cu privire la cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Cluj, deşi legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în conţinutul normelor procesual penale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii şi posibilitatea de a se lua act de manifestarea de voinţă a părţii în sensul retragerii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că, o atare posibilitate este consacrată de Decizia nr. 34/2006 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că "instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă."
Neintervenind niciuna din situaţiile care să conducă la încetarea sau modificarea efectelor deciziei menţionate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4741 C. proc. pen., se constată că sunt aplicabile în continuare prevederile acesteia, având efect obligatoriu, potrivit legii.
Astfel, din considerentele acestei decizii reiese că, situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice cererii de revizuire trebuie să îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să le-o dea prin exprimarea liberă a voinţei sale, întrucât "a considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ. care, reglementând procedura de drept comun în această privinţă, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din acelaşi cod, este aplicabil şi în materia dreptului penal".
Se observă că, dispoziţiile art. 246 C. proc. civ. din 1865, care prevedeau că "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă", au fost înlocuite prin intrarea în vigoare la 15 februarie 2013 a noului C. proc. civ. cu dispoziţiile art. 406 din acest cod, în temeiul cărora, "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă", aplicabile şi în materie penală conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Totodată, în considerarea aspectelor enunţate se constată că, pe lângă normele procesual penale care reglementează, în mod expres, posibilitatea părţii care a formulat o cerere de a o retrage până la închiderea dezbaterilor [respectiv: art. 22 alin. (1) C. proc. pen. - partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel, art. 415 C. proc. pen. - retragerea apelului, art. 4251 alin. (3) C. proc. pen. - retragerea contestaţiei, art. 436 alin. (3) C. proc. pen. - retragerea recursului în casaţie, art. 275 alin. (2) C. proc. pen. - în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea], jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, valorifică principiul disponibilităţii (în sensul că partea care adresează instanţei o cerere poate oricând să renunţe la judecarea ei), şi în alte materii în care nu există o reglementare specială pentru situaţiile în care partea îşi manifestă voinţa în sensul retragerii cererii formulate (exempli gratia: încheierile nr. 926 Dosar nr. x/2016, nr. 17/2016 Dosar nr. x/2015, nr. 237 Dosar nr. x/2015 - în materia plângerii reglementate de art. 340 C. proc. pen., Sentinţele nr. 793 Dosar nr. x/2016, nr. 410 Dosar nr. x/2016 - în materia strămutării judecării cauzei, Decizia nr. 211/A Dosar nr. x/2016 - în materia contestaţiei în anulare).
Ca atare, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, în contextul celor expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză", Înalta Curte este îndreptăţită să ia act de retragerea cererii de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. în condiţiile existenţei unei manifestări de voinţă a acestora în acest sens.
Faţă de această împrejurare, întrucât obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat, ocazionate de judecarea cauzei în fond, revine în continuare revizuenţilor în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., procedând la o nouă evaluare prin raportare la etapa procesuală în care se află cauza, respectiv examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire conform art. 459 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind suficient un cuantum mai mic decât cel stabilit de către prima instanţă.
În consecinţă, Înalta Curte va admite apelurile declarate de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 216 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi rejudecând, va lua act de retragerea cererilor de revizuire formulate de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 9 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. x/2012.
Va obliga apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea cauzei în fond, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 216 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând:
Ia act de retragerea cererilor de revizuire formulate de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 9 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. x/2012.
Obligă apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea cauzei în fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.
Procesat de GGC - CT