Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 71 din 10 mai 2018 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, din infracţiunile de: "complicitate la evaziune fiscală - evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) şi "fals în înscrisuri sub semnătură privată", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de "complicitate la evaziune fiscală - evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive" (faptă din perioada martie 2009 - iunie 2012).
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1968 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, şi lit. b) - dreptul de a exercita o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 861 C. pen. din 1969, în referire la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat potrivit art. 862 alin. (2) C. pen. din 1969.
În baza art. 863 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare stabilit, inculpata A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probaţiune Arad;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864, raportat la art. 83 - 84 C. pen. din 1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al neexecutării obligaţiilor civile.
În baza art. 19, art. 22, art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, şi, în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., şi A., să plătească părţii civile suma de 99.570 RON, reprezentând prejudiciu cauzat, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, calculate de la data scadenţei până la data achitării în totalitate a prejudiciului.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpata A., 118 facturi fiscale şi x chitanţe, după cum urmează:
- facturi emise tehnoredactate: MUR X din 4 decembrie 2010, MUR X din 7 decembrie 2010, MUR X din 10 decembrie 2010, MUR X din 14 decembrie 2010, MUR X din 16 decembrie 2010, MUR X din 21 decembrie 2010, MUR X din 23 decembrie 2010, MUR X din 29 decembrie 2010 având ştampila SC C. SRL;
- chitanţe emise tehnoredactate: EXO X din 4 decembrie 2010, EXO X din 7 decembrie 2010, EXO X din 10 decembrie 2010, EXO X din 14 decembrie 2010, EXO X din 16 decembrie 2010, EXO X din 21 decembrie 2010, EXO X din 23 decembrie 2010, EXO X din 29 decembrie 2010, având ştampila SC C. SRL;
- facturi completate de mână: MUR X din 30 aprilie 2011, MUR X din 4 mai 2011, MUR X din 12 mai 2011, MUR X din 18 mai 2011, MUR X din 16 iunie 2011, MUR X din 3 iunie 2011, MUR X din 29 iunie 2011, MUR X din 24 iunie 2011, MUR X din 4 august 2011, MUR X din 31 august 2011, MUR X din 18 august 2011, MUR X din 6 septembrie 2011, MUR X din 30 septembrie 2011, MUR X din 24 septembrie 2011, având ştampila SC C. SRL.;
- chitanţe completate de mână: EXI X din 30 aprilie 2011, EXI X din 4 mai 2011, EXI X din 12 mai 2011, EXI X din 18 mai 2011, EXI X din 16 iunie 2011, EXI X din 3 iunie 2011, EXI X din 29 iunie 2011, EXI X din 24 iunie 2011, EXI X din 4 august 2011, EXI X din 31 august 2011, EXI X din 18 august 2011, EXI X din 6 septembrie 2011, EXI X din 30 septembrie 2011, EXI X din 24 septembrie 2011, având ştampila SC C. SRL.;
- facturi emise tehnoredactate: GAU X din 3 martie 2009, GAU X din 8 martie 2009, GAU X din 9 martie 2009, GAU X din 9 martie 2009, GAU X din 13 martie 2009, GAU X din 15 martie 2009, GAU X din 18 martie 2009, GAU X din 18 martie 2009, GAU X din 19 martie 2009, GAU X din 23 martie 2009, GAU X din 24 martie 2009, GAU X din 4 decembrie 2009, GAU X din 8 decembrie 2009, GAU X din 14 decembrie 2009, GAU X din 18 decembrie 2009, GAU X din 9 noiembrie 2010, GAU X din 12 noiembrie 2010, GAU X din 16 noiembrie 2010, GAU X din 23 noiembrie 2010, GAU X din 19 noiembrie 2010, GAU X din 30 septembrie 2010, GAU X din 28 septembrie 2010, GAU X din 27 septembrie 2010, GAU X din 24 septembrie 2010, GAU X din 23 septembrie 2010, GAU X din 22 septembrie 2010, GAU X din 20 septembrie 2010, GAU X din 17 septembrie 2010, GAU X din 15 septembrie 2010, GAU X din 13 septembrie 2010, GAU X din 9 septembrie 2010, având ştampila SC D. SRL.;
- chitanţe emise tehnoredactate: TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, având ştampila SC D. SRL.;
- facturi completate de mână: GAU X din 31 martie 2011, GAU X din 27 martie 2011, GAU X din 24 martie 2011, GAU X din 21 martie 2011, GAU X din 17 martie 2011, GAU X din 15 martie 2011, GAU X din 13 martie 2011, GAU X din 10 martie 2011, GAU X din 7 martie 2011, GAU X din 1 martie 2011, GAU X din 5 martie 2011, GAU X din 28 februarie 2011, GAU X din 24 februarie 2011, GAU X din 21 februarie 2011, GAU X din 14 februarie 2011, GAU X din 5 februarie 2011, GAU X din 2 februarie 2011, având ştampila SC D. SRL.;
- chitanţe completate de mână: TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, având ştampila SC D. SRL.;
- facturile completate de mână: DIS X din 2 iunie 2010, DIS X din 4 iunie 2010, DIS X din 11 iunie 2010, DIS X din 18 iunie 2010, DIS X din 25 iunie 2010, având ştampila SC E. SRL.;
- chitanţele completate de mână: PAK X din 2 iunie 2010, PAK X din 4 iunie 2010, PAK X din 11 iunie 2010, PAK X din 18 iunie 2010, PAK X din 25 iunie 2010, având ştampila SC E. SRL.;
- facturile tehnoredactate: CEC X din 30 martie 2010, CEC X din 25 martie 2010, CEC X din 22 martie 2010, CEC X din 16 martie 2010, CEC X din 11 martie 2010, CEC X din 23 februarie 2010, CEC X din 17 februarie 2010, CEC X din 15 februarie 2010, CEC X din 11 februarie 2010, CEC X din 8 februarie 2010, având ştampila SC F. SRL.;
- chitanţe tehnoredactate: CON X din 30 martie 2010, CON X din 25 martie 2010, CON X din 22 martie 2010, CON X din 16 martie 2010, CON X din 11 martie 2010, CON X din 23 februarie 2010, CON X din 17 februarie 2010, CON X din 15 februarie 2010, CON X din 11 februarie 2010, CON X din 8 februarie 2010, având ştampila SC F. SRL.;
- facturi: KIS X din 6 octombrie 2009, KIS X din 22 octombrie 2019, KIS X din 1 septembrie 2009, KIS X din 4 septembrie 2009, KIS X din 21 septembrie 2009, KIS X din 24 septembrie 2009, KIS X din 28 septembrie 2009, KIS X din 25 septembrie 2009, KIS X din 30 septembrie 2009, KIS X din 24 august 2009, KIS X din 28 august 2009, KIS X din 18 august 2009, KIS X din 12 august 2009, KIS X din 4 august 2009, KIS X din 7 august 2009.;
- chitanţe: TAX X din 7 august 2009, TAX X din 4 august 2009, TAX X din 12 august 2009, TAX X din 18 august 2009, TAX X din 28 august 2009, TAX X din 24 august 2009, TAX X din 30 septembrie 2009, TAX X din 25 septembrie 2009, TAX X din 28 septembrie 2009, TAX X din 24 septembrie 2009, TAX X din 21 septembrie 2009, TAX X din 4 septembrie 2009, TAX X din 1 septembrie 2009, TAX X din 6 octombrie 2009, TAX X din 22 octombrie 2009.
- facturile tehnoredactate: NAP X din 3 decembrie 2010, NAP X din 6 decembrie 2010, NAP X din 9 decembrie 2010, NAP X din 13 decembrie 2010, NAP X din 15 decembrie 2010, NAP X din 16 decembrie 2010, NAP X din 18 decembrie 2010, NAP X din 20 decembrie 2010, NAP X din 22 decembrie 2010, emise de SC G. SRL.;
- chitanţele tehnoredactate: SUD X din 3 decembrie 2010, SUD X din 6 decembrie 2010, SUD X din 9 decembrie 2010, SUD X din 13 decembrie 2010, SUD X din 15 decembrie 2010, SUD X din 16 decembrie 2010, SUD X din 18 decembrie 2010, SUD X din 20 decembrie 2010, SUD X din 22 decembrie 2010 emise de SC G. SRL.;
- facturile completate de mână: ZAR X din 31 mai 2012, ZAR X din 21 mai 2012, ZAR X din 16 mai 2012, ZAR X/fără dată, ZAR X din 28 iunie 2012, ZAR X din 17 iunie 2012, ZAR X din 14 iunie 2012, ZAR X din 8 iunie 2012, ZAR X din 2 iunie 2012, având ştampila SC H. SRL
- chitanţele completate de mână: SER X din 31 mai 2012, SER X din 21 mai 2012, SER X din 16 mai 2012, SER X din 3 mai 2012, SER X din 28 iunie 2012, SER X din 17 iunie 2012, SER X din 14 iunie 2012, SER X din 8 iunie 2012, SER X din 2 iunie 2012, având ştampila SC H. SRL.
În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu completările şi modificările ulterioare, s-a dispus înaintarea unei copii a prezentei hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea ei definitivă, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Ministerul Justiţiei, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în evidenţele acestui registru, în ceea ce o priveşte pe inculpata A.
În baza art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la H.G. nr. 1000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informaţii în cazierul fiscal al contribuabililor, s-a dispus comunicarea sentinţei, după rămânerea definitivă, către A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov - AJFP Harghita, în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatei A.
În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma de la data săvârşirii faptei, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra:
- autovehiculului marca X, nr. de identificare x, serie motor . . . . . . . . . . . ., proprietatea inculpatului B.;
- cotei de 3/4 parte din teren extravilan arabil în suprafaţă de 2.520 mp, număr tarla x, număr parcelă 670/21 şi cotei de 3/4 parte teren extravilan fâneaţă în suprafaţă de 2.900 mp, număr tarla x, număr parcelă 606/9, aflate pe raza mun. Miercurea-Ciuc, proprietatea inculpatei A."
S-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut că în perioada martie 2009- iunie 2012, cu ştiinţă a întocmit un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv operaţiuni comerciale care nu au avut loc în realitate între societatea SC I. SRL şi SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL pe care ulterior le-a înmânat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia, ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169.570 RON.
Prin Decizia penală nr. 574/A din 6 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 10 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2017.
A desfiinţat în parte hotărârea atacată şi a rejudecat în următoarele limite cauza:
Au fost înlăturate din dispozitivul hotărârii atacate dispoziţiile privind aplicarea: art. 861 C. pen. din 1969 cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen., art. 863 C. pen. din 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 precum şi a art. 864 raportat la art. 83 - 84 C. pen. din 1969, respectiv a aliniatelor 4, 5, 6, 7 din dispozitiv.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatei A. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 10 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2017.
A fost obligată apelanta A. la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
Suma de 130 RON reprezentând onorariu avocaţial parţial din oficiu pe seama inculpatei s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
Instanţa de apel a reţinut că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat în mod indubitabil că în perioada martie 2009 - iunie 2012, inculpata A. a întocmit cu intenţie un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte nereale, respectiv operaţiuni comerciale care nu au avut loc între SC I. SRL pe de o parte şi societăţile comerciale SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL, facturi pe care ulterior le-a dat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia fapt ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169,570 RON. Conform declaraţiilor date inclusiv în faţa instanţei de apel a rezultat că inculpata a recunoscut întocmirea a 60 de facturi şi 59 de chitanţe. De asemenea, inculpata a arătat că recunoaşte întocmirea tuturor facturilor reţinute în actul de sesizare "pentru că o obligă legea" şi pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă. În aceste condiţii s-a arătat că inculpatei nu i se poate aplica procedura recunoaşterii vinovăţiei pentru că inculpata nu a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Instanţa de apel a constatat că pedeapsa a fost corect stabilită sub aspectul cuantumului, însă hotărârea primei instanţe este criticabilă din punct de vedere al modalităţii de executare a pedepsei. Astfel, activitatea inculpatei s-a întins pe o perioadă lungă de timp, inculpata a completat un număr ridicat de facturi şi chitanţe fiscale cu date neadevărate, care au condus la prejudicierea bugetului de stat cu o sumă importantă, din care aceasta nu a achitat până la acest moment nicio parte, activitatea inculpatei a fost deosebit de importantă în derularea activităţilor infracţionale, fără acţiunile sale de complice, neputându-se realiza acţiunea principală de evaziune fiscală, întrucât ea este cea care a emis documentele fiscale, aparent provenind de la şapte societăţi comerciale, având acasă un număr impresionant de ştampile ale acestor societăţi (care însă erau contrafăcute, având altă formă şi alte impresiuni decât cele reale), pe care le-a folosit pentru a crea aparenţa de autenticitate.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatei, care a fost condamnată definitiv la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei - prin Sentinţa penală nr. 107 din 9 februarie 2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin Decizia penală nr. 2/A din 12 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală în alte şapte dosare diferite - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală şi trimisă în judecată în patru dintre aceste dosare, respectiv a fost sancţionată cu amendă administrativă tot pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală (aspecte care reies din cazierul judiciar actualizat în fata de 17 mai 2018) - s-a considerat că în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei este necesară condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.
Împotriva Deciziei penale nr. 574/A din 06 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpata A..
Recurenta inculpată A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În motivarea recursului în casaţie, recurenta inculpată a susţinut, în esenţă, că i-a fost respinsă cererea de judecare în procedura simplificată în mod nelegal şi nemotivat astfel încât limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnată nu au fost reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 22 februarie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.
Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.
Recurenta inculpată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată este nelegală, întrucât nu a fost judecată conform procedurii simplificate deşi ea a recunoscut faptele comise.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta inculpată a fost cercetată pentru evaziune fiscală în forma complicităţii, iar în faţa instanţei de fond a solicitat judecarea în procedura simplificată.
Potrivit prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., aplicarea procedurii simplificate are loc doar în ipoteza în care, inculpatul trimis în judecată recunoaşte integral starea de fapt din actul de sesizare, textul de lege precizând în mod expres că se aplică această procedură dacă" recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa". În această situaţie, inculpatul trebuie să fie de acord ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi.
Potrivit rechizitoriului, în sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în perioada martie 2009 - iunie 2012, cu ştiinţă a întocmit un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv operaţiuni comerciale care nu au avut loc în realitate între societatea SC I. SRL şi SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL pe care ulterior le-a înmânat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia, ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169.570 RON.
Recurenta inculpată însă a declarat atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de apel, că recunoaşte întocmirea a 60 de facturi şi 59 de chitanţe. Exclusiv în faţa instanţei de apel a arătat că recunoaşte întocmirea tuturor facturilor reţinute în actul de sesizare "pentru că o obligă legea" şi pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.
Se constată că nu a avut loc o recunoaştere totală a faptelor reţinute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, ci una parţială. În aceste condiţii, în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au respins cererea inculpatei de judecare în procedura simplificată.
Procedând la analizarea limitelor de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatei prin prisma aplicării sancţiunilor raportat la faptele săvârşite de către aceasta, Înalta Curte reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată.
Înalta Curte constată că recurenta inculpată a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani. Prin decizia instanţei de apel s-a stabilit ca executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul sancţionează evaziunea fiscală săvârşită în modalitatea evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierii altor operaţiuni fictive cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare se încadrează între limitele minime şi maxime prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Drept urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 574/A din data de 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 574/A din data de 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2019.
Procesat de GGC -LM