Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 492 din 23 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:
- G.J., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
- C.J., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
- H.X., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea prevenției acestora de la 2 iunie 2001, la zi.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaților după executarea pedepselor.
S-a luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare dintre inculpați a fost obligat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul interpretului în cuantum de 855.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Victima D.F., cunoscută ca jucător de jocuri de noroc și consumator de droguri, obișnuia să împrumute sume de bani necesare îndeletnicirilor sale.
La jumătatea lunii mai 2001, D.F. a împrumutat suma de 1000 dolari S.U.A. de la inculpatul G.J., pe care s-a obligat să o restituie într-o săptămână.
Deoarece nu a respectat înțelegerea, la data de 31 mai 2001, inculpații G.J. și C.J. s-au dus la locuința martorei W.M., unde se afla victima și, împotriva voinței acesteia, au dus-o în apartamentul lor situat pe Șoseaua Ștefan cel mare din București; aici victima fost sechestrată de inculpații G.J., C.J. și H.X., ceea ce a determinat-o să se sinucidă, pe data de 1 iunie 2001, aruncându-se de la balconul apartamentului situat la etajul 8 al blocului.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A 3/817/01 din 26 iulie 2001 al Institutului de medicină legală Prof. dr. Mina Minovici București rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat dilacerării cerebrale consecința unui politraumatism cu fractură cominutivă de boltă și bază craniană, maxilar, mandibulă, fractură de stern, fracturi costale bilaterale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax.
Leziunile constatate au dus la moartea victimei și s-au produs prin lovire de corpuri dure în condițiile unei precipitări.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, listele apelurilor telefonice ale inculpaților, documente emise de cazinourile P. și P. București, procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile martorilor F.D., D.Z.Q., I.D., M.G., A.F.L., P.E.A., T.E.R., W.M., D.D.E., G.W.L., Z.J.J., T.A.E., X.C., R.J.Z., L.M., declarațiile inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 617 din 8 octombrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, dispunând deducerea prevenției la zi și obligarea acestora la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului și la 800.000 lei onorariul cuvenit interpretului ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații G.J., C.J. și H.X. care au susținut că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați și au solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171, 17 și 14 C. proc. pen.
Cu privire la situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică dată faptelor comise de aceștia, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea au fost corect stabilite, soluția de condamnare pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.
Din analiza materialului probator administrat de instanța de judecată rezultă că victima D.F. a fost constrânsă să-i însoțească pe inculpați până în apartamentul acestora unde a fost obligată să rămână, întrucât nu își plătise datoria bănească.
În acest sens, declarațiile martorilor A.F.L., T.E.R., P.E.A. și D.D.E. sunt concludente cu privire la constrângerea fizică exercitată asupra victimei pentru a o obliga să-i urmeze pe inculpații G.J. și C.J., cei doi încadrând victima și prinzând-o de mâini, modalitate în care au condus-o până în apartamentul din Șoseaua Ștefan cel Mare, unde au sechestrat-o.
Martorii X.C., D.F., G.W., D.Z.Q. dezvăluie în declarațiile lor mobilul acestei acțiuni, acela de al obliga pe D.F. să restituie datoria pe care o făcuse, plata acesteia fiind condiția eliberării sale.
Victima, o persoană labilă psihic pe fondul consumului de droguri, a cedat presiunilor exercitate asupra sa și s-a sinucis.
În raport de aceste probe care stabilesc în mod neîndoielnic vinovăția inculpaților, Curtea constată că nu se impune nici achitarea acestora și nici schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de ei și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen.
Cât privește individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanțele de judecată au procedat în mod temeinic și legal față de inculpații G.J. și C.J.
Aceștia sunt cei care au constrâns victima să-și părăsească locuința și să-i urmeze având inițiativa răpirii și sechestrării ei.
În raport de pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, de violența de caracter pe care o presupune transpunerea în fapt a unei asemenea hotărâri infracționale, de consecințele tragice și de neînlăturat ale acțiunii lor, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților G.J. și C.J. sunt just individualizate și reflectă o temeinică aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de cei doi inculpați urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților de la 2 iunie 2001 la 24 februarie 2004.
Critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se dovedește a fi întemeiată însă cu privire la recurentul-inculpat H.X.
Curtea constată că instanțele de judecată nu au dat eficiența cuvenită tuturor datelor referitoare la persoana inculpaților și la împrejurările care atenuează răspunderea penală, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 72 C. pen.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă în mod evident contribuția mai redusă pe care acest inculpat a avut-o la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, el neparticipând la răpirea victimei D.F. care a fost adusă în apartamentul în care locuia și recurentul de către cei doi făptuitori.
Împreună cu aceștia (iar în timpul absenței inculpatului G.J., plecat la cazino, împreună numai cu C.J.), recurentul inculpat H.X. a asigurat sechestrarea victimei care se afla sub influența unor substanțe sedative.
În momentul în care victima s-a sinucis, recurentul inculpat dormea.
În scopul unei juste proporționalizări a pedepselor aplicate în funcție de contribuția fiecărui participant la comiterea faptei și al asigurării realizării scopului preventiv-educativ al acestora în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul H.X. numai cu privire la individualizarea pedepsei.
În cauză se va face aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 16 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Curtea apreciază că această pedeapsă este în măsură să răspundă cerințelor unei individualizări eficiente și juste raportate la criteriile concrete privind fapta și persoana făptuitorului.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul H.X. împotriva deciziei penale nr. 617 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 492 din 22 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și alin. ultim C. proc. pen., la infracțiunea de lipsire de libertate care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și reduce pedeapsa de la 16 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.J. și C.J.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților arestarea preventivă de la 2 iunie 2001 la zi.
Obligă pe inculpații G.J. și C.J. la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul de apărător din oficiu în sumă de 400.000 lei privind pe inculpatul H.X. va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2004.