Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/PI/2018 din data de 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva somaţiei emisă de Judecătoria Oradea - Biroul Executări Penale, în baza sentinţei penale nr. 1003/2017 pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 89/A/2018 a Curţii de Apel Oradea.
Pentru a hotărî în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3153 din 17 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Oradea s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, excepţie invocată din oficiu, şi, s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, str. x nr. 2B, în contradictoriu cu intimata Judecătoria Oradea - Biroul Executări Penale, cu sediul în Oradea, A., nr. 10, judeţul Bihor.
În acest sens, s-a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 06.03.2018, sub dosarul nr. x/2018, contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimata Judecătoria Oradea - Biroul Executări Penale, a solicitat anularea titlului executoriu emis de Judecătoria Oradea - Biroul executări Penale, în baza sentinţei penale nr. 1003/2017, pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 89/A/2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, precum şi a tuturor actelor de executare.
În motivare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, faptul că titlul executoriu este vădit netemeinic şi nelegal, întrucât contestatoarea nu a fost parte în dosarul penal, reprezentând numai Statul Român, în baza mandatului acordat de Administraţia Naţională de Administrare Fiscală, iar obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare este imposibil de executat, întrucât, în speţă, Statul Român are atât calitatea de debitor cât şi de creditor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 17, alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 7, pct. 32-33 din H.G. nr. 520/24.07.2013, art. 275, alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
La termenul de judecată din data de 10 mai 2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, instanţa a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr. 89/A/2018, pronunţată în data de 21 februarie 2018, în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei penale nr. 1003/27.10.2017 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care o menţine în întregime. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a obligat apelanta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin contestaţia formulată s-a susţinut faptul că obligaţia de plată dispusă prin hotărârea Curţii de Apel Oradea este imposibil de executat.
Conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că,,în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen. "Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".
Potrivit art. 129, alin. (2), pct. 2 C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică … 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de alt grad". Potrivit art. 130, alin. (2) din acelaşi act normativ "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, în consecinţă are caracter absolut, astfel încât părţile sau instanţa nu pot deroga de la aceste norme. Aşadar, în contextul în care prezenta contestaţie priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Judecătoria Oradea nu este competentă în soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, faţă de prevederile legale menţionate şi în raport de motivele invocate în contestaţie, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a constatat următoarele:
Dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d), art. 600 alin. (1) şi art. 601 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care se poate formula contestaţie la executarea împotriva unei hotărâri penale.
Astfel, în art. 598 alin. (1) C. proc. pen. se stipulează că o astfel de contestaţie se poate face: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei." În aliniatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că,,în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Raportat la conţinutul normei precizate, curtea a observat că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu cazului prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi nu sunt incidente nici celelalte cazurile de contestaţie mai sus menţionate.
Motivele invocate nu se constituie într-o cauză de împiedicare la executarea hotărârii definitive, nefiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, cheltuielile judiciare nu pot fi asimilate despăgubirilor civile, pentru a-şi găsi aplicabilitatea prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen. şi nici amenzilor judiciare, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 601 alin. (1) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecţii procesuali principali sau de părţi, pentru buna desfăşurare a procesului penal. Aşadar, deşi în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen.
Având în vedere că obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii apelului formulat de către aceasta, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părţii a cărei sesizare a fost respinsă şi nu se circumscrie unor dispoziţii civile care să atragă incidenţa art. 600 alin. (3) C. proc. pen. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2143 din 9 noiembrie 2016, secţia I civilă şi prin decizia penală nr. 1140 din 15 septembrie 2016, secţia penală.
Aşa fiind, întrucât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestaţia la executare este apreciată ca fiind nefondată.
Recunoaşterea unor alte cazuri în care poate fi formulată contestaţia la executare, cum ar fi cele cu privire la executarea cheltuielilor judiciare către stat, respectiv exonerarea contestatoarei de la plata acestora, fără a fi prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia.
Contestaţia la executare este un mijloc procedural ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor în legătură cu executarea hotărârilor penale definitive, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor instanţei care au intrat sub puterea lucrului judecat. Or, motivele de contestaţie privind greşita obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată sau întrunirea cumulativă a calităţilor de debitor şi creditor cu privire la plata cheltuielilor judiciare în apel în cauza nr. x/2016 a Curţii de Apel Oradea, nu numai că nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de contestaţie la executare, dar vizează modificarea deciziei contestate, inadmisibilă în această procedură.
Împotriva sentinţei penale nr. 94/PI/2018 din data de 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestatie Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.
Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 89/A/2018, pronunţată în data de 21 februarie 2018, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei penale nr. 1003/27.10.2017 pronunţată de Judecătoria Oradea şi în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În contestaţia formulată împotriva sentinţei penale nr. 94/PI/2018 din data de 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în esenţă, a solicitat anularea titlului executoriu emis de Judecătoria Oradea, Biroul executări penale, în baza sentinţei penale nr. 1003/2017, pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 89/A/2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost obligată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta a contestat somaţia emisă la 21 februarie 2016 de Judecătoria Oradea, Biroul executări penale, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, aşa cum a fost obligată prin decizia nr. 89/A/2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, în cuprinsul deciziei nr. 2143 din 9 noiembrie 2016 a secţiei I civilă s-a precizat faptul că:
"Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecţii procesuali principali sau de părţi, pentru buna desfăşurare a procesului penal. Rezultă că, deşi în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen."
În acest context, se reţine că suma datorată cu titlu de cheltuieli judiciare nu reprezintă nici despăgubiri civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate potrivit dispoziţiilor art. 600 C. proc. pen., şi nici amendă judiciară, care poate fi contestată conform art. 601 din acelaşi cod, ci, ele rezultă din culpa procesuală a părţii a cărei cerere a fost respinsă.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond, faptul că legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei penale nr. 94/PI/2018 din data de 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei penale nr. 94/PI/2018 din data de 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 decembrie 2018.