Asupra contestaţiei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259/F din data de 123 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
S-a dispus extrădarea persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 12.12.2018 până la data de 10.01.2019,inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore,de la data de 11.12.2018 la data de 12.12.2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12.12.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost înregistrată sub nr. x, cererea de extrădare formulată de autorităţile americane privind pe numitul A., de cetăţenie română.
La cererea de extrădare au fost anexate documente prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral:
- declaraţia dată sub jurământ de numita B., procuror al Statelor Unite în Districtul de Est al statului Kentucky, în sprijinul cererii de extrădare;
- rechizitoriul nr. 5:18 x înregistrat la 05.07.2018 la Tribunalul Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky;
- mandatul de arestare emis la 05.07.2018 de Tribunalul Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky;
- copia dispoziţiilor legale aplicabile;
- declaraţia dată sub jurământ de agentul special C. în sprijinul cererii de extrădare;
- fotografii ale persoanei extrădabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat următoarele:
Autorităţile americane solicită extrădarea persoanei extrădabile A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzaţii legate de apartenenţa la o organizaţie coruptă, conspiraţie la comiterea fraudei prin cablu şi conspiraţie la spălare de bani.
Persoana extrădabilă A. este trimis în judecată printr-un rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 5 iulie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
Cap de acuzare 1: conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secţiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani;
Cap de acuzare 8: conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secţiunea 1349, faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; şi Cap de acuzare 9: conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h). iaplă. pedepsită cu închisoare până la 20 de ani.
În baza infracţiunilor din rechizitoriu, în data de 5 iulie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea lui A., mandat de arestare ce rămâne valabil.
In fapt, s-a reţinut,în esenţă, că, în perioada 2015-2018, persoana extrădabilă A., împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autorităţile americane, au participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitaţii Online şi operaţiuni de spălare de bani prin Reţeaua D.. Reţeaua D. s-a folosit de licitaţiile online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, precum E. şi F. pentru a da anunţuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Reţeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunţate, prin metode convingătoare. Membrii reţelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale, facturi care conţineau indicaţii pentru victime despre modul de efectuare al plăţii şi le inspirau siguranţă. Plăţile din partea persoanelor vătămate se efectuau deseori sub formă de carduri preplătite reîncărcabile, carduri de debit preplătite şi carduri cadou de diferite tipuri, mandate poştale efectuate în Statele Unite ale Americii, cecuri bancare garantate de bancă, transferuri de plată prin G. şi H., depozite şi trasnferuri bancare. Ulterior, membrii reţelei au colaborat şi la spălarea veniturilor obţinute din licitaţiile frauduloase pe internet, prin schimbarea plăţilor efectuate de către victime în monede bitcoin în SUA, transferarea de bitcoin în Europa de Est şi, în cele din urmă, schimbarea monedelor bitcoin înapoi în monede naţionale. Persoana extrădabilă a acţionat ca manager de nivel mediu în cadrul reţelei de licitaţii frauduloase pe internet.
În urma controlului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată s-a constatat că:
1.persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie română;
2.între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009;
3.extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008;
4.la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autorităţile americane);
5.nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
La termenul de judecată din data de 12.12.2018 a fost audiată persoana extrădabilă A. care a declarat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate,fiind persoana menţionată în documentele înaintate de autorităţile americane,precizând că nu îşi dă consimţământul să fie extrădată şi că doreşte să beneficieze de regula specialităţii.
Analizând actele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, în limitele impuse de art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cu care curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile extrădării.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul actului de sesizare a instanţei au corespondent în legislaţia română.,respectiv în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat-), art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen. (efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată(spălare de bani).
De asemenea, din documentele transmise de statul solicitant rezultă că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă A. sunt pedepsite de legile din Statele Unite prin privarea de libertate pe o perioadă mai mare de un an şi sunt cuprinse în Articolul 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008,iar termenul de prescripţie american aplicabil nu împiedică urmărirea penală a acesteia pentru faptele pentru care se solicită extrădarea.
Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării,expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind identificat niciun alt motiv de refuz opţional al extrădării.
Contrar criticilor aduse de apărătorul ales al persoanei extrădabile A., că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare,Curtea a constatat că extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită şi pentru care s-a emis un mandat de arestare şi nu se poate susţine că autorităţile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.
Ca atare, pentru considerentele arătate,Curtea, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale extrădării prevăzute de art. 24, 26 şi art. 36 din Legea nr. 302/2004 rep., art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii,în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008,a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut că, Completul 13 drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - secţiei I Penală (aşa cum rezultă clar din actele dosarului şi din fişa ECRIS) învestit cu soluţionarea prezentei cauze, este un complet nelegal constituit din punct de vedere funcţional. Judecătorul indicat de către prevederile legii speciale este de fapt judecătorul fondului cauzei pentru că, pe de o parte, nu este precizat în mod expres că ar trebui să fie un judecător de drepturi şi libertăţi, iar, pe de altă parte, cauza a ajuns pe fondul ei, iar în dreptul român, pe fondul cauzei, cauza se judecă doar de judecătorul de fond, nu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.
A mai arătat că persoana extrădabilă nu a avut parte de un proces echitabil la instanţa de fond, fiind încălcate prevederile art. 49 din Legea nr. 302/2004 cu privire la opoziţia la extrădare, procedură pe care clientul său a optat să o urmeze. Practic, persoanei extrădabile nu i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile legii speciale, nu a fost întrebată dacă înţelege să se folosească de vreo probă în cauză sau dacă solicită să prezinte statului solicitant probe suplimentare pentru a putea aprecia dacă extrădarea se impune sau nu.
Pe fondul cauzei, a susţinut că în statul în care ar putea fi extrădat contestatorul persoană extrădabilă nu a beneficiat până acum de dreptul la un proces echitabil pentru că nu a fost citat în cauză, nu a avut cunoştinţă că se efectuează vreun act de urmărire penală, nu i-a fost adus la cunoştinţă că poate fi reprezentat de un avocat.
În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nu se impune punerea în libertate a contestatorului persoană extrădabilă A. şi arestarea provizorie trebuie să continue, a solicitat trimiterea cauzei la un judecător competent funcţional, care să respecte drepturile prevăzute de Legea nr. 302/2004.
Examinând contestaţia formulată, în raport, cu motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
De asemenea, între Statele Unite ale Americii şi România există un tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Conform art. 1 al Tratatului între Statele Unite ale Americii şi România, ratificat prin Legea nr. 111/2008, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române, iar conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.
În prezenta cauză, prin cererea înregistrată pe rolului Curţii de Apel Bucureşti, autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea persoanei extrădabile A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzaţii legate de apartenenţa la o organizaţie coruptă, conspiraţie la comiterea fraudei prin cablu şi conspiraţie la spălare de bani.
Persoana extrădabilă A. a fost trimisă în judecată printr-un rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 5 iulie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care este inculpat pentru comiterea infracţiunilor: conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secţiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secţiunea 1349, faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani şi conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h). iaplă. pedepsită cu închisoare până la 20 de ani.
În baza infracţiunilor din rechizitoriu, în data de 5 iulie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea lui A., mandat de arestare ce rămâne valabil.
In fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada 2015 - 2018, persoana extrădabilă A., împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autorităţile americane, au participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitaţii Online şi operaţiuni de spălare de bani prin Reţeaua D.. Reţeaua D. s-a folosit de licitaţiile online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, precum E. şi F. pentru a da anunţuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Reţeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunţate, prin metode convingătoare. Membrii reţelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale, facturi care conţineau indicaţii pentru victime despre modul de efectuare al plăţii şi le inspirau siguranţă. Plăţile din partea persoanelor vătămate se efectuau deseori sub formă de carduri preplătite reîncărcabile, carduri de debit preplătite şi carduri cadou de diferite tipuri, mandate poştale efectuate în Statele Unite ale Americii, cecuri bancare garantate de bancă, transferuri de plată prin G. şi H., depozite şi trasnferuri bancare. Ulterior, membrii reţelei au colaborat şi la spălarea veniturilor obţinute din licitaţiile frauduloase pe internet, prin schimbarea plăţilor efectuate de către victime în monede bitcoin în SUA, transferarea de bitcoin în Europa de Est şi, în cele din urmă, schimbarea monedelor bitcoin înapoi în monede naţionale. Persoana extrădabilă a acţionat ca manager de nivel mediu în cadrul reţelei de licitaţii frauduloase pe internet.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii de extrădare prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008 şi nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Înalta Curte mai constată că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legislaţia română, respectiv în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat-), art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen. (efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (spălare de bani), fiind pedepsite, atât în statul solicitant, cât şi în statul solicitat cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Totodată, se constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, şi niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele prevăzute la art. 4 - 7 din Tratatului între Statele Unite ale Americii şi România, ratificat prin Legea nr. 111/2008
Astfel, faptele de care este acuzat numitul I. nu reprezintă infracţiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Prin criticile formulate, persoana extrădabilă a susţinut că hotărârea de extrădare a fost soluţionată de către un complet de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care nu avea competenţa să judece, în raport, cu dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în condiţiile în care, în dreptul român, pe fondul cauzei, cauza se judecă doar de judecătorul de fond, nu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.
A mai arătat că persoana extrădabilă nu a avut parte de un proces echitabil la instanţa de fond, fiind încălcate prevederile art. 49 din Legea nr. 302/2004 cu privire la opoziţia la extrădare. Practic, persoanei extrădabile nu i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile legii speciale, nu a fost întrebată dacă înţelege să se folosească de vreo probă în cauză sau dacă solicită să prezinte statului solicitant probe suplimentare pentru a putea aprecia dacă extrădarea se impune sau nu.
A mai susţinut că în statul în care ar putea fi extrădat contestatorul persoană extrădabilă nu a beneficiat până acum de dreptul la un proces echitabil pentru că nu a fost citat în cauză, nu a avut cunoştinţă că se efectuează vreun act de urmărire penală, nu i-a fost adus la cunoştinţă că poate fi reprezentat de un avocat.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de extrădare nu a fost soluţionată de un judecător de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, completul de judecată fiind compus dintr-un judecător, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 42 din Legea de cooperare judiciară, nefiind încălcată nicio normă privind compunerea acestuia.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se soluţionează de un complet format dintr-un judecător al secţiei penale a curţii de apel componente, în cuprinsul hotărârii atacate nefiind făcută nicio menţiune în sensul că ar fi fost pronunţată de un judecător de drepturi şi libertăţi.
Se apreciază că în cauză nu există nicio incompatibilitate a judecătorului care a soluţionat cererea de extrădare, indicativul despre care apărarea susţine că aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi este de fapt un indicativ folosit la repartizarea dosarelor.
Referitor la celelalte critici, se apreciază că în cauză nu au fost constatate indicii referitoare la nerespectarea caracterului inechitabil al procesului care se va desfăşura în statul solicitant faţă de contestator, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor privind cooperarea judiciară şi nu s-au identificat motive de fond pentru ca autoritatea judiciară română să refuze extrădarea în prezenta cauză.
Nu poate fi primită susţinerea apărării, în sensul, că persoana extrădabilă A. nu va beneficia de un proces echitabil în Statele Unite ale Americii, atâta vreme cât una din premisele încheierii Tratatului de extrădare se referă la faptul că sistemele de justiţie ale celor două părţi contractante oferă garanţii suficiente, în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită şi pentru care s-a emis un mandat de arestare şi nu se poate susţine că autorităţile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 259/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 259/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 decembrie 2018.