Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 5 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x al Tribunalului Cluj, secţia Penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. A. astfel:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen./1969 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen./1969), la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani, 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969.
În temeiul art. 2151 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen./1969 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 2151 alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen./1969), la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen./1969, s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen./1969 s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:
- 2 (doi) ani, 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen./1969 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969
Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen./1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenţiei preventive (reţinerea şi arestul preventiv) începând cu data de 12.08.2013 şi până la data de 14.02.2014.
În temeiul art. 861 C. pen./1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen./1969, respectiv acela de 5 ani.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen./1969 a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de Probaţiune Cluj:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la date fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. pen./1969.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen./1969.
2. B. astfel:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen./1969 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen./1969), la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani, 4 (patru) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969.
În temeiul art. 2151 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen./1969 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 2151 alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen./1969), la pedeapsa de:
- 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen./1969, s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen./1969, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:
- 2 (doi) ani, 4 (patru) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen./1969.
Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen./1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii preventive de 24 de ore, începând cu data de 12.08.2013, ora 14:30 şi până la data de 13.08.2013, ora 14:30.
În temeiul art. 861 C. pen./1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen./1969, respectiv acela de 4 ani şi 8 luni.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen./1969 a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de Probaţiune Cluj:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la date fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. pen./1969.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen./1969.
În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 C. civ. şi art. 1382 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 418.847 RON, plus majorările, dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.
S-a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă.
În temeiul art. 118 alin. 1lit. e) C. pen./1969 s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a sumei de câte 13.833,33 euro de la fiecare dintre inculpaţii A. şi B..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurator luată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emis la data de 04.11.2013, în dosarul nr. x, asupra sumelor de bani aflate în contul bancar al inculpatului B. deschis la C. - Sucursala Cluj Mărăşti .
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator luată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la data de 16.09.2013, în dosarul nr. x, asupra bunului imobil situat în Cluj-Napoca, str. x, nr. 4, jud. Cluj, proprietatea inculpatului B., în cotă de 1/1, imobil întabulat în CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. top x .
S-a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 5.400 RON fiecare.
II. În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen./1969, respectiv de delapidare, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 2151 alin. (1), alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen./1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen./1969, ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.
În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă faţă de inculpatul D..
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen./1969 s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a sumei de 13.833,33 euro de la inculpatul D..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la data de 09.09.2013, în dosarul nr. x, asupra bunurilor (două autoturisme marca E., cu nr. de înmatriculare x, respectiv nr. K-112-B) aparţinând inculpatului D. .
Conform art. 272 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 360 RON reprezentând onorariul avocaţial din oficiu (cuvenit av. F.), care s-a avansat din F.M.J.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu cercetarea şi judecarea inculpatului D. au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
În drept, fapta inculpaţilor A. (administrator de fapt), B. (administrator de fapt) şi D. (asociat unic şi administrator statutar), care acţionând în baza unei înţelegeri prealabile, în numele S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, în perioada 30.03.2012 - 31.10.2012, în scopul de sustragerii de la plata în România a taxei pe valoare adăugată, aferentă achiziţiilor intracomunitare de autoturisme second-hand, în regim de taxare inversă, în mod repetat au omis să evidenţieze în actele contabile ale societăţii şi în alte documente legale, în sensul art. 2 din Legea nr. 241/2005 (deconturi de TVA, declaraţii informative 394 privind livrările/achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, declaraţii recapitulative 390 privind livrările/achiziţiile intracomunitare), o parte din tranzacţiile intracomunitare efectuate, declarate de către contribuabilii din celelalte state membre UE, conform informaţiilor furnizate prin sistemul VIES, precum şi revânzarea acelor autoturismele pe piaţa internă, cauzând astfel bugetului de stat consolidat un prejudiciu de 418.847 RON, reprezentând TVA neînregistrat, nedeclarat şi nevirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen./1969 şi art. 5 C. pen. (în speţă, legea penală mai favorabilă fiind Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 54/2010, dar şi vechiul C. pen., dacă luăm în considerare tratamentul sancţionator al concursul de infracţiuni şi modalităţile de individualizare a pedepselor, mai blânde, existente în legea penală veche).
În cauză, s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. pen., la solicitarea inculpatului A., din infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen./1969, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fiind înlăturate practic dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, având în vedere împrejurarea că, astfel cum s-a stabilit prin concluziile raportului de expertiză contabilă, prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpaţilor (respectiv 418.847 RON) este mai mic de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale (aproximativ 91.850 euro, dacă luăm în considerare cursul oficial BNR pentru luna octombrie 2012, de 4,56 RON pentru 1 euro).
Fapta inculpaţilor A. (administrator de fapt), B. (administrator de fapt) şi D. (asociat unic şi administrator statutar), care acţionând în baza unei înţelegeri prealabile în calitate de administratori ai S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, în perioada 30.03.2012 - 31.10.2012, în mod repetat şi-au însuşit din patrimoniul societăţii sumele încasate cu ocazia întocmirii şi emiterii facturilor de vânzare a unui număr de 415 autoturisme (este vorba despre achiziţii intracomunitare de autoturisme, revândute pe piaţa internă, înregistrate în contabilitate şi declarate la organele fiscale), respectiv suma de 100 euro pentru fiecare autoturism facturat de societate, în total suma de 41.500 euro (189.240 RON, dacă luăm în considerare cursul oficial BNR pentru luna octombrie 2012, de 4,56 RON pentru 1 euro), sume cuvenite S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, ca preţ de vânzare al autoturismelor care trebuia să conţină şi TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen./1969 şi art. 5 C. pen.
Şi în cazul infracţiunii de delapidare, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. pen. (fiind pusă în discuţia părţilor din oficiu această chestiune), din infracţiunea de delapidare, în formă continuată şi agravată, prev. de art. 2151 alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen./1969, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fiind înlăturate practic dispoziţiile 2151 alin. (2) C. pen./1969 (referitoare la delapidarea care a avut consecinţe deosebit de grave), având în vedere împrejurarea că, astfel cum am arătat anterior în cuprinsul stării de fapt, prejudiciul cauzat S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca prin fapta de delapidare reţinută în sarcina inculpaţilor (respectiv 189.240 RON) este mai mic de 200.000 RON, prin urmare fapta inculpaţilor neproducând consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen./1969.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A. şi B. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.
Inculpatul A., prin apărătorul ales, a solicitat achitarea sa cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa.
S-a învederat faptul că banii pretins încasaţi cu titlu de TVA, nu au fost încasaţi în realitate, prin nedeclararea achiziţiilor intracomunitare în valoare de 9.696.560 RON o societate a comis contravenţie 2191 lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2002 republicată, iar nu infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În opinia apărătorului ales al inculpatului din perspectiva laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nedeclararea nu este identică cu omisiunea evidenţierii, invocând în acest sens şi practica Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.
S-a mai arătat că completarea greşită a declaraţiilor 390 VIES este irelevantă raportat la acuzaţia dedusă judecăţii, iar nedepunerea formularului de decont de TVA cod 300, sau decont special de TVA cod 301 constituie contravenţie şi nu infracţiune.
Au fost indicate în acest sens şi dispoziţiile art. 219 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. h) din O.G. nr. 92/2003 respectiv C. pen. fiscală actualizat.
De asemenea, inculpatul A. a invocat faptul că nu a fost niciodată administratorul de fapt al G. S.R.L. CLUJ NAPOCA, iar împrejurarea că ar fi coordonat activităţile de aducere în ţară de autoturisme şi de comercializarea lor, nu corespunde adevărului şi nu rezultă din probele dosarului făcând ample referiri la depoziţiile martorilor din prezenta cauză. Această calitate o avea în realitate inculpatul B..
În aceste condiţii, s-a susţinut că inculpatul nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, aşa cum este ea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu se ocupa de evidenţa contabilă a acestei societăţi comerciale, nu avea nicio tangenţă cu întocmirea facturilor, ori chitanţelor neluând legătura cu contabilul H., neînmânând vreunei persoane împuterniciri sau alte acte, nedeplasându-se la primărie pentru a obţine certificare de acte fiscale.
De asemenea, în legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici sub aspectul laturii obiective şi nici a laturii subiective, astfel nu poate fi identificată vreo intenţie din partea cuiva de a nu fi înregistrate în contabilitate cele 35 operaţiuni cu atât mai mult cu cât au fost înregistrate 415 vânzări autoturisme, iar printre documentele predate contabilului H., nu au fost regăsite documentele referitoare la aceste 35 autoturisme.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, s-a susţinut că nu există nicio dovadă că operaţiunile declarate de societăţile din străinătate, au existat în realitate, făcând aici referire la societatea I. din Cehia, care nu are ca obiect de activitate comercializarea de autoturisme, probele de la dosar nu au stabilit cu certitudine, că au existat operaţiuni comerciale între societatea G. S.R.L. CLUJ NAPOCA şi această societate din Cehia.
În ceea ce priveşte confiscarea specială s-a susţinut că aceasta a fost dispusă în mod eronat, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că ar fi primit aceste sume.
Pentru argumentele expuse s-a solicitat achitarea sa şi exonerarea de plata obligaţiilor civile, precum şi înlăturarea măsurii confiscării.
Prin decizia penală nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori s-au decis următoarele:
I În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de către inculpaţii A. şi B. şi, conform art. 419 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelului şi cu privire la inculpatul D., decedat împotriva sentinţei penale nr. 1/05 012018 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o în parte şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:
Conform art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitaţi inculpaţii
A., B. şi D. sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. .75 lit. a) C. pen./1969.
A fost înlăturată dispoziţia privind reţinerea concursului de infracţiuni în sarcina inculpaţilor apelanţi A. şi B..
A fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a sumei de câte 13833,33 euro.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, inculpatul A., a declarat recurs în casaţie la data de 27 iulie 2018, prin avocaţi J. şi K. (împuternicire fila 20).
În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:
"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
S-a arătat că în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa în condiţiile în care toate acţiunile care i se impută sunt anterioare începerii activităţii societăţii S.C. G. S.R.L., iar aspectele reţinute de către Curtea de Apel Cluj în cuprinsul deciziei nu justifică reţinerea calităţii de administrator de fapt.
Inculpatul a considerat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, arătând că nu a avut nici o tangenţă cu partea contabilă a societăţii, neîntocmind facturi ori chitanţe, neluând legătura cu contabilul H., neînmânând nici unei persoane împuterniciri ori alte acte, nedeplasându-se la primărie pentru a ridica certificate de atestare fiscală (era imposibil acest lucru din moment ce doar administratorul de drept ori persoanele împuternicite de acesta aveau această posibilitate iar inculpatul nu am fost împuternicit niciodată de către D.; doar inculpatul B. avea împuternicire în acest sens), arătând că nu am semnat niciun document al S.C. G. S.R.L..
În temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. teza I (fapta nu este prevăzută de legea penală), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
Prin încheierea din camera de consiliu din 17 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 14 noiembrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A., a intimatului inculpat B. şi a părţii civile Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi a S.C. G. S.R.L. Cluj Napoca.
S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpaţii A. şi B..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie, conform art. 434 C. proc. pen.
În ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
Prin cererea de recurs în casaţie inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, şi, în rejudecare, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., (fapta nu este prevăzută de legea penală), invocând drept caz al recursului în casaţie cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În esenţă, din motivele expuse rezultă nemulţumirea inculpatului în legătură cu faptul că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, acesta susţinând că toate acţiunile care i-au fost imputate sunt anterioare începerii activităţii societăţii S.C. G. S.R.L., că nu a fost implicat sub nici o formă în activitatea de aducere de autoturisme, că nu a întocmit documente, că nu a transportat maşini, că nu a rezervat ori identificat autoturisme în străinătate, nu a vândut nici un autoturism şi nici nu a plătit comisioane aferente acestor tranzacţii.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.
Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.
Ori, aceste motive expuse în cererea de recurs în casaţie au fost invocate şi la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei de condamnare pronunţată de către prima instanţă de judecată, fiind analizate judicios şi înlăturate de către instanţa de control judiciar, care a reţinut că tocmai inculpatul A. a fost creierul activităţilor desfăşurate prin S.C. G. S.R.L. Cluj-Napoca, în condiţiile în care a mai desfăşurat activităţi similare prin S.C. L. S.R.L. Vâlcele, societate care avea acelaşi obiect de activitate ca şi S.C. G. S.R.L. Cluj-Napoca, în care a colaborat cu inculpatul B. şi care a avut acelaşi contabil, pe H..
Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 90 RON şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 360 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 90 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 ianuarie 2019.