Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.11.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3:
1. anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 228510/28.08.2014 emisă de Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice şi comunicată la 01.09.2014, prin care organele fiscale au respins solicitările reclamantei formulate pe calea cererii de dobânzi nr. 9196/26.03.2014 şi a contestaţiei fiscale nr. x/18.07.2014;
2. anularea deciziei nr. 52168/02.07.2014 emisă de A.F.P. Sector 3 prin care a fost respinsă cererea de acordare de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a sumelor datorate cu titlu de TVA, conform deconturilor nr. X/25.07.2011 (aferent lunii iunie 2011) şi X/24.10.2012 (aferent lunii septembrie 2012);
3. recunoaşterea dreptului societăţii reclamante de a beneficia de dobânzi de întârziere în cuantum total de 2.846.921 RON (din care 1.036.520 RON aferente restituirii cu 262 zile de întârziere TVA de rambursat în cuantum de 9.890.457 RON aprobat la rambursare conform deciziei de impunere nr. x/28.03.2012 şi rambursat reclamantei la data de 30.05.2012 conform extrasului de cont depus şi 1.810.402 RON, aferente restituirii cu 244 zile de întârziere a TVA de rambursat în cuantum de 18.549.196 RON, aprobat la rambursare conform deciziei de nemodificare a bazei de impunere x/31.07.2013 şi rambursat efectiv reclamantei la data de 12.08.2013 conform extrasului de cont curent);
- obligarea AFP Sector 3 la achitarea efectivă către societatea reclamantă a sumei de 2.846.921 RON, cu titlu de dobânzi de întârziere.
În şedinţa publică din data de 26.05.2015, reclamanta a precizat cuantumul dobânzilor solicitate în sumă de 2.869.672 RON, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1710 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost precizată, a dispus anularea deciziei nr. 52168/02.07.2014 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 228510/28.08.2014 şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.869.672 RON, reprezentând dobânzi pentru soluţionarea cu întârziere a deconturilor de TVA aferente lunilor iunie 2011 şi septembrie 2012, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 13.297 RON.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 3, solicitând casarea ei şi, în rejudecare pe fond, respingerea acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. (8) C. proc. civ.
În esenţă, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a pct. 6.1 din Capitolul I din Ordinul nr. 263/2010 pentru aprobarea procedurii de soluţionare a deconturilor cu sume negative de rambursare, art. 70 alin. (2), art. 85 şi art. 104 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, precum şi a prevederilor art. 453 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate intimatei-reclamante.
lntimata-reclamanta a depus la Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti adresa nr. x/2014 prin care aceasta solicita dobânzi de intarziere pentru nesolutionarea in termen a decontului de TVA cu sume negative cu opţiune de rambursare .
Referitor la decontul cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, înregistrat le Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 sub nr. x/2011 precizează ca:
În data de 25.07.2011, intimata-reclamanta a depus sub nr. x decontul cu suma negativa de TVA cu opţiune de rambursare pentru suma de 9.891.884 RON.
În conformitate cu prevederile OMFP nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opţiune de rambursare ", cap. 2 decontul a fost supus analizei de risc şi incadrat in grupa de risc mare.
În data de 02.08.2011 decontul a fost transmis către Activitatea de inspecţie Fiscala in vedere efectuării inspecţiei fiscal anticipate şi a confirmării sumei cuvenite la rambursare.
În data de 09.04.2012 a fost transmis spre valorificare Raportul de Inspecţie Fiscale nr. x/28.03.2012 incheiat de către Activitatea de Inspecţie Fiscala, prin care se aproba, in vederea rambursării, suma de 9.891.845 RON.
Decizia de rambursare a fost validată in data de 09.04.2012, decontul fiind cuprins in selecţie naţionala efectuata la nivelul ANAF şi programat pe data de 29.05.2012, când a fost efectuata de către Trezoreria Statului Sector 3 restituirea sumei de 9.890.457 RON, iar diferenţa a fost compensată cu obligaţii neachitate de către societate.
Referitor la decontul cu sume negative de TVA cu opţiunea de rambursare înregistrat de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 cu nr. x/24.10.2012, în data de 24.10.2012 intimata-reclamanta a depus sub nr. x decontul cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare pentru suma de 18.549.196 RON.
În conformitate cu prevederile OMFP nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opţiune de rambursare ", cap. 2, decontul a fost supus analizei de risc şi incadrat in grupa de risc mare.
Prin adresa nr. x/2012 decontul a fost transmis către Activitatea de Inspecţie Fiscala in vederea efectuării inspecţiei fiscale anticipate şi şi a confirmării sumei cuvenite la rambursare.
In data de 02.08.2013 a fost transmis spre valorificare Raportul de Inspecţie Fiscala nr. x/28.03.2012 incheiat de către Activitatea de Inspecţie Fiscala, prin care se aproba, in vederea rambursării, suma de 18.549.196 RON;
Decizia de rambursare a fost validata in data de 02.08.2012, decontul a fost cuprins in selecţia naţionala efectuata la nivelul ANAF şi programat pe data de 09.08.2013, când a fost efectuata de către Trezoreria Statului Sector 3 restituirea intregii sumei aprobate la rambursare.
ln ceea ce priveşte termenul de soluţionare a cererilor depuse de către contribuabil, solicitările de rambursare se soluţionează in ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal, in termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opţiune de rambursare.
Având in vedere ca cererile depuse de intimata au fost transmise către activitatea de inspecţie fiscala, sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
In conformitate cu prevederile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile prevăzut la alin. (1) se poate prelungi, in articol fiind stipulat in mod expres ca: " In situaţiile in care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsa intre data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate." Termenul stabilit in acest articol trebuie interpretat şi stabilit in funcţie de prevederile legale cuprinse in metodologiile şi procedurile de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opţiune de rambursare, respectiv trebuie coroborat cu programul de control aprobat la nivelul ANAF.
Deconturile cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opţiune de rambursare, care au fost incadrate in categoria cu risc fiscal mare, se transmit compartimentului cu atribuţii de inspecţie fiscala in vederea efectuării verificării.
Conform art. 85 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat precum şi rambursările de taxa pe valoarea adăugata se realizează prin emiterea unei decizii de către organul fiscal.
în aplicarea prevederilor art. 70 şi 85 din O.G. nr. 92/2003 a fost emis Ordinul nr. 263/22.02.201 pentru aprobarea procedurii de soluţionare a deconturilor cu sume negative de rambursare ."
Conform pct. 6.1 din Capitolul 2 din acest act normativ se arata ca "... in situaţiile in care pentru soluţionarea solicitării de rambursare organul de inspecţie fiscala considera ca sun necesare informaţii suplimentare, termenul de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă intre data solicitării şi data primirii informaţiilor respective, potrivit art. 70 alin. (2) din codul de procedura fiscală ", iar la pct. 6.4 se prevede ca: " Prelungirea termenului de soluţionare se realizează pentru întreaga suma solicitata la rambursare şi nu poate opera pentru sume parţiale."
Intimata a fost introdusă in programul de control in baza următoarelor criterii comunicate de către conducerea DGRFPB-MB şi ANAF şi in baza Programului lunar de activitate, emiţându-se in acest sens şi Nota de serviciu nr. x/29.06.2006.
Deconturile mai sus menţionate au fost soluţionate după cum urmează:
1. DNOR nr. x/25.07.2011, prin care s-a solicitat la rambursare suma de 9.891.884 - Încheindu-se Raportul de Inspectie Fiscala nr. x/28.03.2012, care a fost înaintat spre valorificare in data de 09.04.2012 la Compartimentul Analiza de risc.
Suma a fost planificata spre decontare in data de 29.05.2012, conform selecţiei naţionale ANAF.
2. DNOR nr. x/24.10.2012,prin care a solicitat la rambursare suma de 18.549.196 RON - incheindu se Raportul de Inspecţie Fiscala nr. x/31.07.2013, care a fost inaintat spre valorificare in data de 01.08.2013 la Compartimentul de Analiza de risc, cu adresa nr. x/2013, data la care au fost comunicate agentului economic decizia şi raportul de inspecţie.
Suma a fost planificata spre decontare in data de 09.08.2013, conform selecţiei nationale ANAF.
In concluzie, decontul de TVA cu suma negativa şi opţiune de rambursare nr. x/24.10.2012 a fost introdus in programul de activitate in ordine cronologica, in funcţie de data depunerii la organul fiscal teritorial, fiind respectate prevederile legale în vigoare.
Durata efectuării inspecţiei fiscale a fost cuprinsa intre 18.07.2013-31.07.2013, durata care se încadreaza in prevederile art. 104 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completarile uiterioare respectiv: " Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilita de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale in funcţie de obiectivele inspecţiei şi nu poate fi mai mare de 3 luni."
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, consideră că instanţa de fond a admis in mod netemeinic obligarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice şi DGRFPB Ia plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.797 RON (350 RON taxa de timbru şi 11.447 RON onorariu apărător) având în vedere că, nu s-a reţinut că ar exista vreo culpa procesuală, care sa justifice acordarea acestor cheltuieli de judecată.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a părtii care cade in pretenţii. Culpa procesuala este cea care trebuie şi fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a căzut în pretenţii, cu titlu de cheltuieli de judecata. De asemenea, nici aspecte privind reaua credinţa, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reţinute.
În speţa de fata, instanţa de fond nu a ţinut cont, in acordarea cheltuielilor de judecata, de împrejurarile concrete ale spetei, în aprecierea cuantumului onorariului de avocat.
Referitor la obligarea pârâtei Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert desemnat de instanţă 1.500 RON, expertiza în prezenta cauză nu a necesitat un volum mare de muncă sau să fi avut un grad mare de dificultate în raport de obiectivele încuviinţate de instanţă .
Expertul a avut parte la dispoziţie, pentru efectuarea expertizei, înscrisurile de la dosar depuse de intimată şi inscrisurile ataşate deciziilor contestate emise de către recurentă.
Consideră că instanţa trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proportionalitate onorariului cu volumul de muncă depus de expert în prezenta cauza, determinat de elemente precun complexitatea, şi dificultatea expertizei efectuate.
Fata de argumentele prezentate, solicita instanţei admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi modificarea sentinţei recurate in sensul respingerii acţiunii ca neintemeiate şi menţinerea Deciziei nr. 228510/28.08.2014 şi a adresei nr. x/2014, ca temeinice şi legale.
In drept, invocă art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
5. Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 06 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin încheierea din 12 februarie 2018, faţă de obiectul pricinii, contestaţie act administrativ fiscal, s-a considerat de toţi membrii completului de filtru că, neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în şedinţă publică.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând legalitatea sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Starea de fapt dedusă judecăţii şi necontestată de părţi vizează următoarele:
Reclamanta a formulat două cereri de rambursare de TVA. Prima cerere de rambursare TVA în valoare de 9.891.884 RON a fost formulată la data de 25.07.2011 şi privea decontul lunii iunie 2011. Cea de a doua cerere a fost formulată la data de 24.10.2012 pentru 18.549.196 RON TVA aferent lunii septembrie 2012.
Ca urmare a acestor cereri de rambursare TVA, s-au declanşat două inspecţii fiscale la data de 16.03.2012 şi respectiv 18.07.2013 finalizate cu emiterea deciziilor 45/28.03.2012 prin care s-a aprobat la rambursare suma de 9.891.845 RON respectiv decizia 181/31.07.2013, prin care s-a aprobat la rambursare suma de 18.549.196 RON.
Suma de 9.891.845 RON a fost rambursată parţial prin compensare, la data de 28.03.2012, când s-a emis decizia de compensare nr. 45/28.03.2012, pentru suma de 1388 RON şi parţial prin rambursare efectivă, la data de 30.05.2012, pentru diferenţa de 9.890.457 RON.
Suma de 18.549.196 RON a fost rambursată la data de 12.08.2013.
Reclamanta a formulat cerere administrativă de plată a dobânzilor pentru soluţionarea cu întârziere a deconturilor de TVA, cerere care a fost respinsă prin decizia 52168/02.07.2014 şi prin decizia nr. 228510/28.08.2014 de soluţionare a contestaţiei.
Problema de drept ce se impune a fi lămurită este dacă soluţionarea deconturilor de TVA înregistrate de reclamantă la organele fiscale competente s-a realizat cu depăşirea termenului legal de 45 de zile şi dacă această depăşire a termenului legal justifică obligarea recurentei la plata dobânzilor de întârziere aferente acestei întârzieri.
Invocând jurisprudenţa CJUE în cauzele Molenheide şi alţii, Comisia/Italia, Enel Maritsa Iztok şi, mai recent, B. S.A., instanţa de fond a reţinut judicios că soluţionarea definitivă a deconturilor de TVA s-a realizat la mai mult de 10 luni de la depunerea primului decont şi la mai mult de 11 luni de la depunerea celui de al doilea decont în condiţiile în care s-a stabilit de către instanţa europeană că termenul de rambursare a excedentului de TVA poate fi, în principiu, prelungit în vederea efectuării unui control fiscal, fără ca o astfel de prelungire să trebuiască să fie considerată nerezonabilă, în măsura în care această prelungire nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea controlului. Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu poate dispune temporar de sume echivalente cu excedentul de TVA, aceasta suportă un dezavantaj economic care poate fi compensat prin plata dobânzilor, garantându-se astfel respectarea principiului neutralităţii fiscale.
În ceea ce priveşte cuantumul concret al dobânzilor, a fost efectuată în cauză o expertiză contabilă care a luat în calcul dobânda în materie fiscală în raport cu cea de a 45-a zi de la depunerea fiecărui decont, acesta fiind termenul în care ar fi trebuit soluţionate cererile. Cât priveşte prelungirea termenului, Curtea a constatat că o astfel de prelungire ca urmare a inspecţiei fiscale nu poate să influenţeze dreptul reclamantei la dobânzi, mai ales în condiţiile în care declanşarea inspecţiei fiscale s-a realizat după expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003.
Neacordarea dobânzilor de la data la care ar fi trebuit în mod legal să se soluţioneze deconturile ar fi de natură să afecteze neutralitatea taxei, impunând reclamantei să suporte o parte din sarcina fiscală, ca urmare a nerecunoaşterii drepturilor sale de către organele fiscale.
Corect sesizează intimata că autoritatea fiscală se limitează la reiterarea aceloraşi apărări formulate în cuprinsul actelor de soluţionare, criticând raţionamentului Curţii de Apel Bucureşti care a stat la baza anulării actelor administrativ fiscale prin prisma aceloraşi aspecte expuse şi în faţa instanţei de fond şi care au fost cenzurate în mod corect pe calea sentinţei recurate.
Este de necontestat faptul că reclamanta intimată are dreptul la plata dobânzilor de întârziere aferente rambursării cu întârziere a excedentului de TVA, cu depăşirea termenului legal de 45 de zile, la mai bine de 10 luni de la depunerea primului decont şi la mai mult de 11 luni de la data depunerii celui de al doilea decont, o prelungire a termenului de soluţionare a deconturilor de TVA ca urmare a inspecţiei fiscale neputând să influenţeze dreptul reclamantei la dobânzi, cu atât mai mult cu cât declanşarea inspecţiei fiscale s-a realizat după expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003.
În virtutea principiului neutralităţii fiscale, ce transpune în plan fiscal principiul general al nediscriminării şi în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, statul datorează dobânzi în cazul rambursării cu întârziere a TVA. Neacordarea de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA este de natură să poziţioneze contribuabilul îndreptăţit la respectiva rambursare într-o poziţie de discriminare faţă de un alt contribuabil, competitor de-al său care, fie nu a fost pe poziţie de rambursare TVA, ci pe poziţie de plată TVA, fie a beneficiat de o rambursare imediată şi fără întârziere a TVA.
AFP Sector 3 pretinde că termenul legal de 45 de zile stabilit pentru soluţionarea deconturilor de TVA se prelungeşte ca urmare a transmiterii acestora către Activitatea de Inspecţie Fiscală, iar astfel ar deveni incidente dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
Conform dispoziţiilor Ordinului nr. 263/2010, invocat şi de recurentă în calea de atac, se precizează la pct. 6 din Secţiunea B a Capitolului 1 faptul că,,Solicitările de rambursare se soluţionează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termenul prevăzut la art. 70 din Codul de procedură fiscală."
Faptul că, în termenul de 45 de zile anterior menţionat, este inclusă şi durata inspecţiei fiscale, iniţierea unui astfel de control neputând conduce la prelungirea termenului legal, rezultă din dispoziţiile Cap. 2 lit. C Pct. 5 din OMFP nr. 263/2010, potrivit cărora "în maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală va transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării, împreună cu raportul de inspecţie fiscală, precum şi, după caz, decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală. în situaţiile în care, pentru soluţionarea solicitării de rambursare, organul de control fiscal consideră că sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de soluţionare se prelungeşte, potrivit art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală."
Mai mult decât atât, textele legale citate anterior impun ca eventuala inspecţie fiscală să se desfăşoare chiar într-un termen mai scurt, de 35 de zile, astfel încât cererea contribuabilului (respectiv deconturile de TVA) să poată fi soluţionată definitiv (respectiv să opereze rambursarea efectivă) până la împlinirea termenului legal de 45 de zile.
Apoi, deşi inspecţia fiscală nu conduce automat la prelungirea termenului legal de 45 de zile, legiuitorul a prevăzut totuşi posibilitatea ca în anumite situaţii, acest termen să poată fi prelungit, împrejurările în care această prelungire este permisă de lege rezultând în mod expres din prevederile art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi prevederile pct. 6.1 din Capitolul 2 al Ordinului nr. 263/2010.
Organul de inspecţie fiscală venit în control nu a identificat cu această ocazie necesitatea furnizării de către reclamanta intimată a unor informaţii suplimentare, relevante pentru luarea deciziei iar transmiterea decontului de TVA către Activitatea de inspecţie fiscală nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 70 alin. (2) Codul de procedură fiscală.
Sentinţa recurată retine în mod legal netemeinicia argumentelor AFP Sector 3 privind lipsa de personal, stocul mare de cereri, prevederile instrucţiunilor interne de lucru şi rambursarea efectuată în baza unui program periodic.
Prin cererea de recurs se arată că, pentru a se fi stabilit dacă şi în ce măsură termenul legal de soluţionare a fost nesocotit, era necesar ca reclamanta să conteste durata inspecţiei fiscale în ciuda faptului că necontestarea duratei inspecţiei fiscale nu prezintă nici un fel de relevanţă din perspectiva obligaţiei organelor fiscale de a plăti dobânzile aferente soluţionării cu întârziere a Deconturilor de TVA.
În ceea ce priveşte critica referitoare la obligarea autorităţii fiscale la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 13.297 RON, constând în taxa de timbru (350 RON), onorariul de apărător (11.447 RON) şi onorariul de expertiză (1.500 RON), sentinţa recurată reţine în mod legal în sarcina autorităţii fiscale existenţa culpei procesuale ca temei pentru plata cheltuielilor de judecată
Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
În speţă, autoritatea fiscală se află în culpă procesuală întrucât, prin neexecutarea obligaţiilor, s-a ajuns la soluţia de admitere a cererii de chemare in judecată.
Cu privire la sumele stabilite cu titlu de onorariu avocaţial respectiv onorariu expert, nu există nici un temei pentru reducerea lor în condiţiile în care ele sunt modice şi reflectă întru totul valoarea muncii prestate.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 5548,14 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial -f. 53,54 către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 1710 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice la plata sumei de 5548,14 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.