Modificări de pedepse. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- modificări de pedepse
- instanţa competentă
C. proc. pen., art. 585
În ipoteza în care, la data formulării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., persoana condamnată se afla în stare de libertate, instanţa competentă să dispună cu privire la modificarea pedepselor este instanţa de executare a ultimei hotărâri, conform art. 585 alin. (2) teza I C. proc. pen., chiar dacă ulterior formulării cererii persoana condamnată este încarcerată, aflându-se în stare de deţinere în cursul soluţionării acesteia.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 290 din 18 iulie 2019
Prin sentinţa penală nr. 145 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Turda, conform prevederilor art. 50 C. proc. pen., art. 585 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a declinat către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., având ca obiect contopirea pedepselor, concurs de infracţiuni - admiţând excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Turda, motivând că ultima sentinţă rămasă definitivă este a Judecătoriei Piteşti, iar petentul se află deţinut la Penitenciarul Rahova (arondat Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti).
Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 1650 din 26 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în baza art. 47 alin. (1), art. 50 raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu.
În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei (astfel cum a fost calificată) privindu-l pe intimatul A. formulată de judecătorul delegat cu executarea la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda, în favoarea Judecătoriei Turda.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Turda.
Pentru a se pronunţa astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că este competentă instanţa de executare a ultimei hotărâri (Judecătoria Turda - ultima hotărâre de condamnare fiind pronunţată de către Judecătoria Turda - sentinţa penală nr. 80 din 16 martie 2016), având în vedere că petentul se afla în libertate la data formulării cererii de contopire de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Turda în cauza privind pe condamnatul A., stabilește competența de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, având în vedere, în principal, următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Totodată, prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii publicat în Monitorul Oficial din 22 octombrie 2018) s-au stabilit următoarele: „Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.”
În motivarea Deciziei nr. 15/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face trimitere expresă şi la cererile privind contopirea pedepselor prevăzute în art. 585 C. proc. pen., constatându-se astfel că raţiunea în stabilirea competenţei teritoriale în cererile privind contopirea pedepselor concurente este aceeaşi.
Verificând actele aflate la dosar, în raport cu textele de lege anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în data de 30 octombrie 2018, Judecătoria Turda a fost sesizată, potrivit prevederilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în vederea contopirii pedepselor aplicate condamnatului A. prin sentinţele penale nr. 388/2015 şi nr. 80/2016 ale Judecătoriei Turda.
Potrivit informaţiilor obţinute din evidenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, petentul se află încarcerat în Penitenciarul Gherla în vederea executării pedepsei.
În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior expuse şi având în vedere interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, referitor la competența prevăzută în condițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra cererii de modificare este instanța de executare a ultimei hotărâri, în situația în care condamnatul se află în stare de libertate sau instanța corespunzătoare de la locul de deținere, în cazul în care condamnatul se află în stare de deținere, la data formulării cererii. În argumentarea acestui punct de vedere, instanța supremă a considerat că primează principiul celerității procesului penal prevăzut în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. proc. pen., astfel încât a stabilit competența de soluționare a cererilor formulate de persoanele condamnate în favoarea instanței în circumscripția căreia se află locul de deținere la momentul formulării cererii, chiar dacă, ulterior, persoana condamnată a fost transferată într-un alt penitenciar.
În acord cu punctul de vedere exprimat de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, de altfel, atât doctrina și jurisprudența anterioară, cât și doctrina ulterioară intrării în vigoare a Codului de procedură penală actual, relevă același criteriu unic al instanței competente în situația cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanța locului de deținere, iar prin loc de deținere se înțelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.
În accepțiunea Codului de procedură penală, locul de deținere care determină instanța competentă este reprezentat de locul de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, întrucât legiuitorul nu ar putea stabili competența instanței în raport cu locurile de deținere în care persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă anterior formulării cererii sau în raport cu locurile de deținere în care va executa pedeapsa în viitor persoana condamnată.
În cadrul titlului consacrat executării hotărârilor penale, Codul de procedură penală reglementează o serie de cereri care pot fi formulate de persoana condamnată în cursul executării pedepsei și atribuie competența de soluționare a acestor cereri instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere (de exemplu, cererile în materia modificărilor de pedepse prevăzute în art. 585 C. proc. pen., în materia liberării condiționate prevăzute în art. 587 C. proc. pen., în materia întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, conform art. 593 C. proc. pen. sau în materia contestației la executare, conform art. 597-598 C. proc. pen.).
Unicul criteriu pe baza căruia se determină instanța competentă, desprins din dispozițiile Codului de procedură penală, este criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanţa de executare a ultimei hotărâri, tot la data formulării cererii.
O altă interpretare a art. 585 alin. (2) C. proc. pen. ar însemna că şi în cazul în care s-ar schimba la momentul soluționării cererii petentului locul de deținere (afaceri judiciare sau în orice alt caz) instanţa să devină necompetentă şi să fie obligată să decline cauza instanței competente atât teritorial, cât şi material. O astfel de interpretare ar pune în discuție criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanţa de executare a ultimei hotărâri, ca unic criteriu rezultat din dispozițiile Codului de procedură penală, cu efecte în determinarea instanței competente în toate ipotezele în care intervin schimbări ale locului de deținere în cursul executării pedepsei sau rămân definitive alte sentinţe penale pronunţate faţă de condamnat și cu consecința generării unor declinări succesive de competență, care ar prelungi nejustificat soluționarea unei cereri urgente prin natura sa.
De altfel, principiul celerităţii soluţionării cererii de contopire a pedepselor a determinat stabilirea expresă în art. 585 alin. (4) C. proc. pen. că, „la primirea cererii, preşedintele completului de judecată dispune ataşarea la dosar a înscrisurilor şi luarea tuturor măsurilor necesare soluţionării cauzei.”
Astfel, amânarea succesivă a cauzei pentru a se cere înscrisuri pentru stabilirea situaţiei juridice a petentului, cu consecinţa rămânerii definitive ulterior şi a altor sentinţe penale şi încarcerarea petentului şi atragerea astfel a competenţei materiale sau teritoriale a altor instanţe şi, implicit, declinarea succesivă a dosarului, nu a fost cu siguranţă raţiunea pentru care a fost reglementat art. 585 alin. (2) C. proc. pen. O interpretare contrară sensului expus anterior de către instanţa de judecată ar fi în dezavantajul petentului şi contrar principiului celerității procesului penal prevăzut în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. proc. pen.
În aceeași ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, la momentul la care s-a formulat cererea de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 30 octombrie 2018), petentul se afla în libertate, acesta fiind arestat abia în data de 16 ianuarie 2019. În plus, la data invocării excepţiei de necompetentă teritorială de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 3 aprilie 2019), petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Gherla, conform listei cu mutările petentului.
În acest context logico-juridic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu actele aflate la dosar şi cu textele legale incidente în cauză, reţinând că la data formulării cererii de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda petentul se afla în libertate, constată că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, respectiv Judecătoria Turda, ultima hotărâre de condamnare fiind pronunţată de către Judecătoria Turda - sentinţa penală nr. 80 din 16 martie 2016, acesta fiind şi motivul pentru care Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda a sesizat Judecătoria Turda pentru competentă soluţionare a cererii de contopire, având în vedere că Judecătoria Turda este instanţa de executare a ultimei hotărâri.
Pe cale de consecinţă, în raport cu obiectul cererii şi solicitările petentului condamnat, coroborate şi cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.