Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 6 iunie 2013 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, sub număr de Dosar x/2013, contestatorii Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, au solicitat, în contradictoriu cu SC A. SRL, lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2006, în sensul că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 3 februarie 2005.
În motivare s-a arătat, în esenţă, că, prin Sentinţa nr. 1412 din 23 octombrie 2000 pronunţată în Dosarul nr. x/1997, Tribunalul Mureş a hotărât admiterea în parte a acţiunii civile formulate de SC A. SRL şi, în consecinţă, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş a fost obligat la plata următoarelor sume: 380.788 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii efectuate şi facturate; x.262.738 RON reprezentând penalităţi de întârziere; 22.096 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a mai arătat că prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2006 s-a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1412/2000 în sensul că, a fost obligat Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalităţi calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac. Această decizie a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor prin Decizia nr. 2391/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare şi acţiune reconvenţională, invocând: excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu formulate de contestatori, în raport de faptul că titlul executoriu nu este reprezentat de Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ci îl reprezintă Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş, aceasta din urmă fiind doar modificată prin decizia a cărei lămurire se tinde a se obţine; excepţia tardivităţii promovării contestaţiei, dat fiind că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 401 alin. (*11) C. proc. civ. excepţia autorităţii de lucru judecat, contestatorii din cauza de faţă formulând o cerere similară în Dosarul nr. x/2004 al Tribunalului Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, pe de altă parte în raport de dispoziţiile luate de instanţa de control judiciar - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile civile nr. 2434/2003, 4082/2006 şi respectiv nr. 2391/2008 prin care s-a soluţionat litigiul comercial pe fond. Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile formulate de SC A. SRL.
S-a respins contestaţia privind lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, formulată de Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul Local Târgu Mureş, în contradictoriu cu SC A. SRL.
Au fost obligaţi contestatorii la plata către intimată a sumei de 18.600 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş, având în vedere dispoziţiile art. 119 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 399 din acelaşi act normativ, a constatat că, deşi intimata şi-a intitulat cererea "întâmpinare şi cerere reconvenţională", în fapt, aceasta nu are pretenţii proprii de la contestatori, solicitând doar să se constate exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale de către contestatori urmând ca ulterior să solicite daune interese, cu cheltuieli de judecată. S-a reţinut că, în fapt, solicitarea intimatei de a se constata exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale de către contestatori, reprezintă doar apărări de fond, ce vor fi analizate ca atare.
S-a reţinut ca fiind neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii pe considerentul că titlul executoriu nu este reprezentată de Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ci îl reprezintă Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş, fiind doar modificată prin decizia a cărei lămurire se tinde a se obţine. Într-adevăr, prin Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş a fost stabilită în sarcina contestatorilor obligaţia de plată a unor sume de bani cu titlul de debit principal şi penalităţi, iar prin Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost modificat cuantumul acestor penalităţi, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că decizia nu reprezintă, ea însăşi, titlu executoriu. Astfel, câtă vreme dispozitivul deciziei cuantifică anumite sume de bani, şi mai mult, conţine şi o obligaţie distinctă de cea din Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş şi anume, obligarea la plata unor cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac până la acea dată, curtea a arătat că decizia constituie şi ea un titlu executoriu pus în executare. De altfel, din însăşi cererea de executare silită a rezultat că intimata a solicitat executarea şi a unor sume la care contestatorii au fost obligaţi prin Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Pentru aceste considerente, excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă ca nefondată.
Întrucât pe perioada îndeplinirii actelor de executare cursul prescripţiei este întrerup prin efectuarea oricărui act de executare, Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 401 alin. (*11) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958, contestaţia formulată nu este tardivă, astfel că excepţia tardivităţii a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat motivată pe faptul că împotriva Sentinţei nr. 1412/2000 a mai fost formulată o contestaţie la titlu în care a fost pronunţată Decizia nr. 4/A/2005, s-a reţinut că prezenta contestaţie la executare vizează lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2006, şi nu a Sentinţei nr. 1412/2000 pronunţată de Tribunalul Mureş. Pe de altă parte, s-a constatat că cele două contestaţii nu aveau acelaşi obiect.
Aşa fiind, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele pentru a opera excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de Decizia nr. 4/A/2005, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, curtea constată că, prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2006, s-a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1412/2000 în sensul că, Consiliul Local Târgu Mureş a fost obligat la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalităţi calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac. Prin contestaţia dedusă judecăţii s-a solicitat lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia de mai sus, în sensul că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 03.02.2005.
Din motivarea contestaţiei, curtea a constată că, în fapt, contestatorii solicită instanţei care a pronunţat titlul executoriu Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, să constate, indirect, imputaţia plăţii dintr-un dosar execuţional în care titlul executoriu l-a constituit Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş. S-a constata că la data pronunţării deciziei menţionate, era deja pronunţată şi Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2005 şi se executase în parte şi Sentinţa civilă nr. 1412/2000. În dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, s-a efectuat şi o expertiză contabilă în cuprinsul căreia s-au făcut trimiteri la sumele din Sentinţa nr. 1412/2000 precum şi la cele executate deja. Pe tot parcursul derulării procesului, inclusiv în calea de atac a recursului, contestatoarea nu a făcut nicio remarcă cu privire la aspectele pe care le solicită a fi lămurite.
S-a mai arătat că Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a fost dată de Curtea de Apel Târgu Mureş în urma casării parţiale şi trimiterii spre rejudecare a apelului declarat împotriva Deciziei nr. 287/A/2001, prin Decizia nr. 2434/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşadar instanţa care a rejudecat apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 1412/2000, a fost ţinută strict de limitele trasate în decizia de casare.
Chestiunile puse în discuţie de către contestatoare, s-a apreciat că privesc executarea silită propriu zisă, modul de imputaţie a plăţii şi nu vizează vreo lămurire a întinderii şi aplicării titlului executoriu.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 9 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş au declarat recurs.
În argumentarea cererii de recurs, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut în mod eronat faptul că prin cererea formulată ar fi solicitat să se constate, indirect, imputaţia plăţii dintr-un dosar execuţional în care titlul executoriu l-a constituit Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş.
Precizează că petitul contestaţiei, cât şi motivarea acesteia vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş în sensul că penalităţile de întârziere calculate în cuantum de 0,4% pe zi la debitul de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale se datorează doar până la data stingerii debitului principal (3 februarie 2005).
În acest sens, au arătat că autoritatea de lucru judecat a Deciziei Curtea de Apel Mureş nr. 59/A din 2007 vizează în mod exclusiv modalitatea de calcul a penalităţilor (în sensul că penalităţile aferente debitului contractual de 368.563 RON sunt de 0,4% pe zi, iar cele aferente debitului extracontractual de 11.729 RON sunt de 0,15% pe zi, fără a depăşi valoarea acestuia), nicidecum cuantumul acestora determinat prin raportare la un moment care nu are nicio legătură cu data stingerii debitului principal, care nu fusese încă determinată.
Având în vedere faptul că la momentul pronunţării Deciziei Curţii de Apel Mureş nr. 59/A din 2007 nu s-a avut în vedere împrejurarea stingerii în totalitate a debitului principal la data de 3 februarie 2005, iar penalităţile de întârziere au fost calculate în modalitatea dispusă de instanţă până la o dată mult ulterioară acestui moment (5 iunie 2007), cuantumul concret al penalităţilor aferente perioadei 3 februarie 2005 - 5 iunie 2007 nu prezintă caracterul cert şi lichid impus de dispoziţiile art. 379 C. proc. civ. din 1865 pentru a putea fi pus în executare.
În opinia recurenţilor, motivările instanţei de apel privind invocarea aspectelor care se solicită a fi lămurite în cadrul dosarului de fond sunt contradictorii, ceea ce atrage incidenţa art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa a reţinut că în expertiza contabilă care a stat la baza pronunţării Deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 59/A din 21 septembrie 2007 s-au făcut trimiteri la sumele din sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1412/2000, întrucât nicăieri în cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil B. şi de expertul contabil asistent C. nu se face referire la suma de 1.152.915 RON recuperată în Dosarul execuţional nr. x/2004 al BEJ D. în temeiul Sentinţei Tribunalului Mureş nr. 1412/2000.
Astfel, atât penalităţile de întârziere contractuale (anexa nr. 1 din raport), cât şi cele extracontractuale (anexa nr. 2 din raport) au fost calculate prin raportare la numărul de zile de întârziere aferente fiecărei facturi, iar numărul de zile de întârziere a fost determinat pentru fiecare factură în parte de la data scadenţei (5 zile de la emiterea facturii) până la 5 iunie 2007 (data întocmirii raportului de expertiză).
Raportarea la momentul întocmirii raportului de expertiză echivalează cu validarea punerii în executare a unor penalităţi de întârziere pentru o perioadă ulterioară momentului stingerii integrale a debitului principal, în condiţiile în care acest moment este stabilit de instanţa de executare ulterior pronunţării titlului executoriu.
Ignorarea faptului că debitul principal a fost achitat cu mai bine de doi ani înainte de calcularea penalităţilor de întârziere prin raportare la data pronunţării celui de-al doilea titlu executoriu ar însemna pe de o parte lipsirea de orice efecte a Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Mureş în Dosar nr. x/2004/CCA, prin care s-a lămurit primul titlu executoriu, iar pe de altă parte, validarea unor nereguli grave în desfăşurarea procedurii de executare silită (precum lipsa procesele-verbale execuţionale privind imputaţia plăţii) cu consecinţa îmbogăţirii fără justă cauză a creditoarei din fondurile publice ale bugetului local.
Decizia nr. 59/A/2007 a fost pronunţată în limitele unei cereri de apel formulate cu şapte ani înainte care, în mod obiectiv, nu avea cum să aibă în vedere realizarea creanţei în perioada 23 martie 2004 - 3 februarie 2005.
Motivarea instanţei de apel privind respingerea contestaţiei este în contradicţie cu soluţia de respingere a cererii de suspendare a prezentului litigiu până la soluţionarea Dosarului nr. x/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca şi având ca obiect contestaţia la executare împotriva executării efectuate doar în temeiul primului titlu executoriu - Sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1412/2000.
Totodată, mai susţin recurenţii, decizia atacată este nelegală şi netemeinică sub aspectul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 18.600 RON.
Aceasta întrucât, suma de 18.600 RON încuviinţată de către instanţă cu titlu de cheltuieli de judecată este "nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat" (art. 274 alin. (3) C. proc. civ.).
Solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat; în principal, modificarea deciziei recurate şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul cu nr. x/2006, în sensul că se datorează penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, până la data stingerii debitului principal - 3 februarie 2005;
În subsidiar, recurenţii solicită modificarea deciziei recurate în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată de 18.600 RON.
Intimata SC A. SRL Târgu Mureş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. *3021 lit. a) şi c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia, ca nefondat.
La termenul din 11 februarie 2014, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. *3021 lit. a) C. proc. civ., având în vedere că prevederile Deciziei nr. 176/2005 a Curţii Constituţionale au declarat neconstituţional acest text de lege. Totodată, a respins excepţia nulităţii recursului întemeiată pe art. *3021 lit. c) C. proc. civ., apreciind că, în cauză, criticile din recurs pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente:
Art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de către recurenţi, vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă.
Criticile recurenţilor nu susţin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care Curtea de Apel Târgu Mureş a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, dar argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, decizia recurată fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Este de reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite şi a oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi precum şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Rezultă că aceasta nu poate fi considerată ca un mijloc procedural care poate fi folosit pentru a anula sau modifica titlul executoriu, care se poate realiza numai prin intermediul căilor de atac.
În acest context, s-a arătat că prezenta contestaţie vizează lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2006, decizie prin care s-a schimbat în parte Sentinţa Tribunalului Mureş nr. 1412/2000 în sensul că, Consiliul Local Târgu Mureş a fost obligat la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalităţi calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac.
S-a constatat că Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a fost dată de Curtea de Apel Târgu Mureş în urma casării parţiale şi trimiterii spre rejudecare a apelului declarat împotriva Deciziei nr. 287/A/2001, prin Decizia nr. 2434/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa care a rejudecat apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 1412/2000, fiind ţinută strict de limitele trasate în decizia de casare.
Contestatorii au solicitat lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, în sensul că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 03.02.2005.
Argumentat şi legal motivat, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut cu justeţe că, în cauză, contestatorii, prin criticile aduse, solicită în realitate instanţei care a pronunţat titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, să constate, indirect, imputaţia plăţii dintr-un dosar execuţional în care titlul executoriu l-a constituit Sentinţa civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş, de remarcat fiind şi faptul că la data pronunţării Deciziei nr. 59/A din 21 septembrie 2007, era deja pronunţată şi Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2005 (prin care se soluţionase contestaţia la titlu împotriva Sentinţei civile nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureş) şi se executase în parte şi Sentinţa civilă nr. 1412/2000.
Contrar susţinerilor recurenţilor, curtea a constatat cu justeţe că aceştia nu au făcut nicio remarcă pe parcursul litigiului cu privire la aspectele pe care le solicită a fi lămurite, aspecte vizând fondul cauzei, executarea însăşi, aspecte ce nu pot fi invocate artificial pe calea unei contestaţii la titlu.
Este de necontestat că instanţa în cadrul contestaţiei la titlu nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care ar repune în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul autorităţii lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.
Cum în mod legal a constatat şi Curtea de Apel Târgu Mureş, prin contestaţia la titlu promovată nu se urmăreşte în realitate lămurirea întinderii ori aplicării titlului executoriu şi de fapt se repun în discuţie aspecte vizând executarea propriu zisă, modul de imputaţie a plăţii.
Aşa fiind, simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea Curţii de Apel Târgu Mureş, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către contestatori, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări sau unei motivări contradictorii, astfel cum, în mod greşit, pretind aceştia.
Cu privire la criticile recurenţilor vizând acordarea cheltuielilor de judecată prin decizia atacată, se reţine că aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv asupra proporţionalităţii onorariului cu munca prestată de avocat, valoarea litigiului şi complexitatea cauzei, nu poate fi făcută în faza procesuală a recursului, faţă de actuala configuraţie a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., care nu permit reformarea unei hotărâri decât pentru motive de nelegalitate.
Astfel, aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată este în căderea instanţei şi în raport de dovezile care s-au făcut se aplică dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., care în speţă nu au fost încălcate.
Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.
Nu în ultimul rând, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie (aducerea în discuţie a rapoartelor contabile întocmite în cauză etc.) care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurenţi, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, menţinând hotărârea atacată, ca fiind legală.
Constatând culpa procesuală a recurenţilor în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureş privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurenţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş să achite intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureş suma de 10.470 RON cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş să achite intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureş suma de 10.470 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - LM