Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 650 din 23. IV.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală:

1. În temeiul art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 117/2010, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. (1969), raportat la art. 76 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 lit. a) C. pen. (1969), raportat la art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 lit. a) C. pen. (1969), raportat la art. 76 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată,

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pe durata de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. a stabilit pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

A aplicat, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pe durata de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969).

A constatat că inculpatul s-a aflat în stare de libertate.

2. În temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. (1969) a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care a cumulat-o cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 117/2010, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat.

În temeiul art. 83 C. pen. (1969), a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care a cumulat-o cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de contrafacere a unei mărci.

În temeiul art. 90 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate,

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969), raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, făcând aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

3. În temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

A constatat că primul termen al recidivei după condamnare îl constituie pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A descontopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, pentru care s-a revocat beneficiul graţierii, şi în pedepsele de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. (1969) raportat la art. 215 C. pen. (1969), de 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), şi de 1 an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. (1969).

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969), a contopit pedepsele închisorii, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 2 ani închisoare.

A menţinut revocarea beneficiului graţierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cumulată de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) a contopit pedepsele închisorii, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 2 ani închisoare.

A constatat că primul termen al recidivei după condamnare îl constituie pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată,

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, făcând aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

A anulat M.E.P.Î. nr. 91/20. VI.2005, emis de Tribunalul Olt şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

A dedus durata considerată ca executată de la data de 4.05.2010 la data de 4.05.2011 şi a constatat că a fost arestat în altă cauză.

Pe latură civilă, a constatat că prin Sentinţa penală nr. 449 din 11.12.2012 a Tribunalului Prahova, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2999 din 17.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost soluţionate pretenţiile civile formulate de către părţile civile Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, SC D. SRL Otopeni, SC E. SA Bucureşti, SC F. Bucureşti, SC G. SRL Bucureşti, SC H. Bucureşti şi SC I. Ploieşti, care este opozabilă, sub aspectul laturii civile, tuturor inculpaţilor din această cauză.

A obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 40.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2009 din 20.10.2011 al, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, între alţii, a inculpaţilor:

1. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); complicitate la înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în concurs real şi ideal, prevăzute de art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969);

2. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969),complicitate la producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), complicitate la contrafacerea unei mărci, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), raportat la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), toate în concurs real şi ideal, prevăzută de art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969) şi art. 37 lit. a) C. pen. (1969);

3. B., pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), complicitate la producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), complicitate la contrafacerea unei mărci, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) raportat la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în concurs real şi ideal, prevăzut de art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969) şi art. 37 lit. a) C. pen. (1969);

Instanţa de fond nu a reţinut situaţia de fapt, în urma propriului examen, ci a preluat-o din rechizitoriu, cu eliminarea probelor menţionate de procuror pe măsură ce a prezentat situaţia de fapt, iar, în motivarea sa a analizat, sumar, apărările inculpaţilor, concluzionând în sensul că există probe de vinovăţie cu privire la săvârşirea faptelor de către persoanele trimise în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii s-au avut în vedere limitele speciale ale pedepselor închisorii, precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Cu privire la inculpatul C. s-a reţinut că este divorţat, are doi minori în întreţinere, este administrator la SC J. SRL Slatina, este cunoscut cu antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor penale, că, prin Sentinţa penală nr. 52/17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, respectiv cele prevăzute de art. 20 C. pen. (1969) raportat la art. 215 C. pen. (1969), de art. 292 C. pen. (1969) şi de art. 291 C. pen. (1969), având în vedere şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Olt,

S-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoare sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, neputând fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţe atenuante şi a constatat starea de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care a descontopit-o, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, pentru care s-a revocat beneficiul graţierii, pedepsele de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. (1969) raportat la art. 215 C. pen. (1969), de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (1969) şi de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. (1969). S-a mai apreciat că doar executarea efectivă, într-un loc de detenţie, este în măsură să-l determine pe inculpat să nu mai comită alte fapte penale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că este cetăţean moldovean, nu mai locuieşte nici la domiciliul declarat în faţa autorităţilor din Republica Moldova şi nici la adresa din România, indicată organului de urmărire penală, este necăsătorit, administrator al companiei "K. II" din localitatea Străşeni, Republica Moldova, nu este cunoscut cu antecedente penale în România, s-a sustras urmăririi penale, în condiţiile în care avea cunoştinţă despre urmărirea penală încă din 01.09.2008, când, în Dosarul nr. x, din care a fost disjuns această cauză, i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi a fost audiat cu privire la faptele penale reţinute în sarcina sa, declarând că nu se consideră vinovat.

În raport cu toate aceste circumstanţe reale şi personale, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare, raportat la comportamentul bun în societate anterior comiterii faptelor penale din această cauză şi la lipsa antecedentelor penale, precum şi că scopul pedepsei rezultante poate fi atins numai prin executarea efectivă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. s-au avut în vedere vârsta de 31 de ani, faptul că este absolvent a 8 clase, este căsătorit şi are un minor în întreţinere, este administrator al SC L. SRL, este cunoscut cu antecedente penale, fiind, anterior, condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, dovedind, astfel, perseverenţă şi specializare infracţională, nu a recunoscut comiterea faptelor penale, că prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, iar faptele penale din această cauză au fost comise înlăuntrul termenului de încercare, care presupune reţinerea recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (1969), precum şi înscrisurile în circumstanţiere.

Raportat la toate aceste circumstanţe reale şi personale, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, în favoarea căruia nu poate fi reţinută nici o circumstanţă atenuantă, precum şi că scopul pedepsei rezultante poate fi atins numai cu executarea efectivă.

Pe latură civilă, s-a constatat că situaţia de fapt generatoare de prejudicii în acest dosar penal este aceeaşi cu cea reţinută prin Sentinţa penală nr. 449 din 11.12.2012 a Tribunalului Prahova, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2999 din 17.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având la bază aceleaşi raporturi juridice. Constatând că au un izvor juridic comun generator de prejudiciu şi având în vedere dispoziţiile legale privind solidaritatea, s-a constatat că, prin sentinţa penală respectivă, au fost soluţionate pretenţiile civile formulate de părţile civile Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, SC D. SRL, SC E. SA, SC F., SC G. SRL, SC H. şi SC I., fiind opozabilă, sub aspectul laturii civile, tuturor inculpaţilor din acest dosar penal, astfel că expertiza întocmită în cauză a rămas fără efect, sub acest aspect.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel, între alţii, Ministerul Public şi inculpaţii A., B. şi C..

Ministerul Public a susţinut, pe de o parte, că pentru infracţiunile prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, art. 90 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 şi art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, solicitându-se încetarea procesului penal, iar, pe de altă parte, că instanţa de fond a efectuat o greşită individualizare a pedepselor, care sunt în cuantum insuficient, raportat la circumstanţele reale, în condiţiile în care inculpaţii au comercializat tiruri întregi cu ţigări contrafăcute, iar A. a susţinut activitatea de producere a ţigaretelor, prin procurarea, în mod ilicit, de utilaje, materii prime şi muncitori, pe o perioadă de 2 ani.

În motivele scrise de apel, inculpatul A. a susţinut, între altele, că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012, infracţiunea de înşelăciune privind calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) a fost dezincriminată, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că este, în continuare, reglementată în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., solicitând trimiterea cauzei, spre rejudecare.

În motivarea orală a apelului, a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracţiunile de complicitate la producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, şi de complicitate la spălare de bani, respectiv în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor închisorii, cu suspendare condiţionată, în temeiul art. 81 C. pen. (1969), întrucât, în urma dezincriminării, se înlătură una dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, diminuându-se, astfel, gravitatea activităţii infracţionale.

Inculpatul B. a solicitat, în motivele scrise, reindividualizarea pedepselor, prin reţinerea art. 74 C. pen. (1969), iar, cu ocazia dezbaterilor, în principal, achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, respectiv art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru celelalte infracţiuni, iar, în subsidiar, faţă de circumstanţele sale personale a reindividualizarea pedepselor, prin reducerea cuantumului sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. (1969), apreciind că legea penală mai favorabilă este codificarea anterioară,

Inculpatul C. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, complicitate la producerea de produse accizabile care intră sub incidenta sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat, complicitate la infracţiunea de contrafacere a unei mărci, de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, nefiind dovedită implicarea sa în activitatea infracţională; în ceea ce priveşte infracţiunea de infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală; cu privire la infracţiunea de spălare de bani, nu s-a probat că a desfăşurat o activitate care să implice elementul subiectiv al acestei infracţiuni; infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată nu este dovedită, deoarece nu s-a probat existenţa unei structuri organizatorice ierarhică; în subsidiar, întrucât nu are antecedente penale şi a avut o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, a solicitat reindividualizarea pedepselor cu aplicarea art. 86¹ C. pen. (1969).

Prin Decizia penală nr. 929/A din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate, între alţii, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, precum şi de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 650 din 23.04.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând în fond:

Cu privire la inculpatul A., au fost descontopite pedepsele rezultante principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe durata de 4 ani, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (de a fi administrator de societate comercială) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată.

În temeiul art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, în formă continuată.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (de a fi administrator de societate comercială) C. pen. (1969), pe durata de 4 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, astfel că a fost aplicată pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe durata de 4 ani, care se execută potrivit art. 66 C. pen. (1969).

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Cu privire la inculpatul B., au fost descontopite pedepsele rezultante principală de 10 ani închisoare şi complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre falsificate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe durata de 1 an.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care o cumulează cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, modificat prin Legea nr. 298/2001 şi abrogat, în această modalitate normativă, prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), raportat la art. 124 C. pen. (1969), anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de complicitate la contrafacerea unei mărci, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), raportat la art. 124 C. pen. (1969), anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 6, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe durata de 1 an.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, astfel că aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe durata de 1 an, care se execută potrivit art. 66 C. pen. (1969), făcându-se aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Cu privire la inculpatul C., au fost descontopite pedepsele rezultante principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre falsificate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1775 din 6.11.2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, modificat prin Legea nr. 298/2001 şi abrogat, în această modalitate normativă, prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), raportat la art. 124 C. pen. (1969), anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la contrafacerea unei mărci, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), raportat la art. 124 C. pen. (1969), anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 80 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1775 din 6.11.2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care adaugă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1775 din 6.11.2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (de a fi administrator de societate comercială), pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că a fost aplicată pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 1775 din 6.11.2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (1969) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele închisorii astfel stabilite, aşa încât s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a teza, b şi c (de a fi administrator de societate comercială) C. pen. (1969), pe durata de 2 ani, care se execută potrivit art. 66 C. pen. (1969), făcând aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 417, alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a reţinut, în mod propriu, situaţia de fapt, limitându-se să redea prezentarea efectuată de procuror în rechizitoriul pe care l-a întocmit, precum şi că nu a analizat, în mod efectiv şi complet, materialul probator, astfel că, în expunerea probatoriului, sunt redate, în mod excesiv şi ca atare, fără a extrage esenţa, aşa cum era firesc, conţinuturile unor interceptări ale convorbirilor telefonice, care creează opinia eronată că procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice constituie proba principală.

Totuşi, întrucât instanţa de fond a analizat, într-un mod satisfăcător, apărările inculpaţilor şi a prezentat, în mod amplu, în raport cu fiecare inculpat în parte, operaţiunea de individualizare judiciară a cuantumului pedepselor închisorii şi a modalităţii de executare, Curtea a apreciat că nu se poate susţine că lipseşte motivarea, ci, într-adevăr, că este deficitară.

În mod preliminar, s-a reţinut că acest dosar penal s-a constituit în urma disjungerii faptelor penale comise, printre alţii, de inculpaţii din această cauză, dispusă prin rechizitoriul nr. x/2006 din 09.01.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, finalizat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 449 din 11.12.2012 a Tribunalului Prahova, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 190 din 2.10.2013 a Curţii de Apel Prahova, secţia penală, privindu-i pe inculpaţii M. (pentru fapte penale din perioada anilor 2006-2008), N. (pentru fapte penale din perioada anilor 2006-2008), O. (pentru fapte penale din perioada anilor 2007 şi 2008), P. (fapte penale din perioada anilor 2007 şi 2008), Q. (fapte penale din perioada anilor 2006 - 2008), R. (fapte penale din anul 2008), S. (fapte penale din perioada anilor 2006-2008), T. (fapte penale din anii 2007 şi 2008), U. (fapte penale din perioada anilor 2007 şi 2008), V., W. (fapte penale din perioada anilor 2007 - 2008), X. (fapte penale din perioada anilor 2007 - 2008), S. (fapte penale din perioada anilor 2007 - 2008), Y. (fapte penale din perioada anilor 2007 - 2008), Z. (fapte penale din perioada anilor 2007 - 2008), în temeiul art. 38 din vechiul C. proc. pen., s-a dispus disjungerea faţă de inculpaţii AA. şi BB..

De asemenea, înainte de a proceda la examinarea probatoriului, Curtea, din oficiu, a constatat că, pentru fiecare dintre infracţiunile de contrafacerea unei mărci, în formă continuată, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, în formă continuată, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Astfel, s-a constatat că limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru fiecare dintre cele două infracţiuni sunt cuprinse între 1 an închisoare şi 5 ani închisoare, iar, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), raportat la art. 124 C. pen. (1969), termenul este de 7 ani şi 6 luni, calculat conform dispoziţiilor mai favorabile anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012 (la 19.04.2012) prin care s-a majorat termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. Acest termen de 7 ani şi 6 luni curge de la momentul epuizării, care se situează în luna iulie a anului 2008, mai precis pe data de 15.VII.2008, când au fost efectuate o serie de percheziţii domiciliare, în diferite locaţii, acesta împlinindu-se pe data de 15.01.2016.

În ceea ce priveşte infracţiunea de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, s-a constat că acest articol a fost modificat prin Legea nr. 298/2001, iar, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012, infracţiunea a fost dezincriminată, astfel că s-a dispus achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Curtea a mai constatat că infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) nu a fost dezincriminată întrucât conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni se regăseşte, într-o formă uşor modificată, în infracţiunea de falsificare sau substituire de alimente ori alte produse, prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., iar nu în cea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, cu referire la acest segment din dosar, s-a reţinut că au existat patru niveluri, şi anume: nivelul I, pe care se situau martorii M., lider, şi martorul N., care era persoana sa de încredere, pe urmă s-a situat martorul AA., care a preluat fabrica de produs ţigarete în luna martie a anului 2008, de la martorul M.. Din nivelul II au făcut parte persoanele care au pus în funcţiune fabrica pentru produs ţigarete şi care au ambalat ţigaretele, printre care martorul Q., inculpaţii A. şi CC., de la care a fost cumpărată fabrica pentru produs ţigarete, martorul O., asociat şi administrator la SC DD. SRL, precum şi inculpatul R.. La nivelul al treilea se situau persoanele care asigurau spaţiile pentru depozitare şi care confecţionau blanchetele mărcilor de ţigări, printre care inculpatul EE., administratorul SC FF. SRL. La ultimul nivel, al patrulea, se aflau distribuitorii en-gros de ţigarete contrafăcute, şi anume inculpatul GG., inculpatul HH., inculpatul II., care i-a racolat pe inculpaţii JJ., B., persoana de încredere a inculpatului II., şi KK., inculpatul LL., inculpatul C., şi inculpatul MM..

De asemenea, s-a constatat că există probe clare de vinovăţie cu privire la inculpatul A., relevante fiind declaraţiile martorilor N., M., S., R., O., NN., AA. .

Curtea a arătat că infracţiunile de complicitate la producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată, şi de complicitate la înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată, sunt dovedite şi constau în furnizarea utilajelor pentru producţia de ţigarete, apoi a muncitorilor care să o asambleze, a pieselor lipsă sau defecte şi a materialelor pentru prima producţie de ţigarete contrafăcute, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor N., persoana de încredere a martorului M., cumpărătorul fabricii pentru produs ţigarete. S-a mai arătat că nu se poate susţine că nu a cunoscut împrejurarea că utilajele au fost amplasate pentru a funcţiona în condiţii de ilegalitate, atâta timp cât muncitorii pe care i-au trimis au efectuat reparaţiile în condiţii de clandestinitate.

S-a mai constatat că este dovedită infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, prin ajutorul moral dat autorilor de a trece bunurile obţinute ilegal în circuitul bunurilor şi serviciilor. Din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a făcut parte din segmentul II al grupării de criminalitate organizată, care s-a ocupat cu punerea în funcţiune şi asigurarea funcţionarii fabricii de produs ţigări contrafăcute, iar indicarea unei date certe la care a avut loc aderarea sa la grupul infracţional organizat constituie o pretenţie nejustificată, atâta timp cât actele de aderare şi de sprijinire au fost încadrate în timp, în perioada anilor 2006-2008.

Pe latură civilă, Curtea s-a constatat autoritatea de lucru judecat a acţiunilor civile, modul de soluţionare a laturii civile depinzând de soluţia pe latură penală, unde inculpatul şi-a formulat apărările, astfel că nu poate susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Atâta timp cât s-a stabilit vinovăţia sa pe latură penală, pentru infracţiunile producătoare de prejudicii, care aduc atingere titularilor de marcă înregistrată şi Statului Român, consecinţa, pe latură civilă, constă în angajarea răspunderii civile delictuale, chiar şi pentru culpa cea mai uşoară.

În egală măsură, cu privire la inculpatul B., Curtea a constatat că există probe clare de vinovăţie, cu excepţia infracţiunii de complicitate la infracţiunea de producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată, relevante fiind declaraţiile martorilor OO., PP., QQ. şi ale inculpaţilor JJ., II. şi chiar propria sa depoziţie, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi de timp SMS purtate de acesta cu inculpaţii II. şi RR., precum şi cu martorul OO. (procesul-verbal din data de 20 august 2011 de redare a interceptării convorbirii telefonice legal realizată).

Curtea a mai constatat că au fost administrate probe clare de vinovăţie inclusiv faţă de inculpatul C., cu excepţia infracţiunii de complicitate la infracţiunea de producere de produse accizabile care intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată, relevante fiind declaraţiile martorilor SS., T., ale inculpaţilor MM., propria sa declaraţie, precum şi convorbirile telefonice, legal interceptate (procesul-verbal din 21 iulie 2008, convorbirea între martorii T. şi N.).

Curtea a concluzionat în sensul că probele administrate dovedesc, în mod neechivoc, că inculpatul a cunoscut provenienţa ilicită a ţigărilor contrafăcute, pe care le-a distribuit şi vândut, în cadrul reţelei infracţionale, al cărei lider era martorul AA., cu care acesta s-a aflat într-o relaţie directă.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, Curtea a avut în vedere limitele speciale prevăzute de legea penală, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. (1969), reţinând în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), constând în împrejurarea că faptele penale au fost comise în urmă cu aproximativ 11 ani, iar, cu privire la inculpatul A., cetăţean moldovean s-a avut în vedere modul în care, anterior acestor fapte penale, efectuau acte de comerţ similare, care exclude reţinerea unei conduite conforme normelor sociale.

S-a constatat că, în cazul inculpatului B., primul termen al recidivei după condamnare constă în pedeapsa de 3 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 5.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, iar, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., primul termen al recidivei postcondamnatorii constă în pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, compusă din pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare şi de 8 luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1775 din 6.11.2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 1028 din 30.08.2002 a Curţii de Apel Craiova, după cum s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 52 din 17.03.2004 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 3618 din 10.06.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, executată în perioada 4.05.2010 - 4.05.2011, inclusiv, când a fost liberat condiţionat.

Sub aspectul modalităţii de executare, întrucât inculpatul A., în desfăşurarea activităţii infracţionale, s-au situat pe un palier mai ridicat, s-a dispus executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, iar, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi C. s-a apreciat că nu este îndeplinită nici condiţia de la art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi nici cerinţa prevăzută de art. 86¹ alin. (1) lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 249 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a garanta executarea obligaţiilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat, Curtea a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B. şi C..

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie la data de 02 iulie 2019 inculpatul B., prin avocat TT., cu delegaţie la dosar; la data de 18 septembrie 2019 inculpatul A., prin avocaţi UU. şi VV.; la data de 02 octombrie 2019 inculpatul C. prin avocat WW.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul B., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât instanţele inferioare au considerat că se află în situaţia recidivei - prim termen - după condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05 decembrie 2015 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Suceava, or, în speţă, punerea în mişcare a acţiunii penale în rem s-a dispus la 11 mai 2006, moment în care a început cercetarea în prezenta cauză anterior condamnării la o pedeapsă cu suspendare. Ca atare, nu se poate reţine primul termen al recidivei post condamnatorii atâta vreme cât faptele imputate sunt anterioare aplicării unei pedepse cu suspendare, astfel încât, revocarea şi contopirea prin adunare a pedepsei cu suspendare apare ca fiind nelegală.

Un alt argument care atrage nelegalitatea deciziei recurate este menţinerea ca probă a interceptărilor telefonice şi în mediul ambiental efectuate de către SRI, care nu avea calitatea de organ judiciar, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării pedepsei în a cărei executare se află.

În cuprinsul căilor de atac formulate de inculpaţii A. şi C., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât, deşi s-a solicitat încetarea procesului penal pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a dezincriminării faptei, instanţa de control judiciar, în mod greşit, a constatat că, deşi acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 187/2002, a reţinut infracţiunea în sarcina lor.

Or, în condiţiile în care prin dezincriminare se înlătură una dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, se impune o reindividualizare a pedepsei întrucât s-a diminuat şi gravitatea pericolului social concret încălcat, aspect ce poate influenţa convingerea intimă a magistratului pentru a înlătura forma de executare a pedepsei în regim de detenţie, înlocuind-o cu o executare condiţionată.

Prin încheierea pronunţată la data de 13 februarie 2020 în Dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 929/A din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căilor extraordinare de atac promovate de recurenţi, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat B., având în vedere că aceasta nu a fost motivată, nefiind identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

I. Cu privire la recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C. şi A.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Totodată, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Se constată că, prin cererile formulate, recurenţii inculpaţi A. şi C. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că, în noua reglementare, infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. (1969) a fost dezincriminată şi că, în mod greşit, s-au apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 357 alin. (1) C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul C. a fost condamnat de instanţele inferioare, între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că, prin activitatea sa de achiziţionare şi comercializare a ţigaretelor contrafăcute purtând mărcile "XX." şi "YY.", produse şi ambalate în cadrul fabricii ilicite, prin comenzile specifice privind marca şi cantitatea de ţigarete, activitate infracţională derulată prin intermediul propriilor clienţi, deşi avea cunoştinţă de faptul că materiile prime şi materialele utilizate pentru confecţionarea ţigărilor achiziţionate sunt diferite de cele folosite la fabricarea ţigărilor originale, a contribuit la confecţionarea şi a pus efectiv în circulaţie produse care nu se ridicau la standardele celor produse de titularul mărcii, aducând atingere atât producătorilor autorizaţi cât şi consumatorilor - persoane fizice care au achiziţionat astfel de ţigarete contrafăcute, inducându-i în eroare cu privire la provenienţa şi calitatea produselor.

Se mai observă că inculpatul A. a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că constând în aceea că a asigurat grupului infracţional o parte din resursele materiale necesare procesului de producţie a ţigaretelor contrafăcute, cunoscând astfel faptul că materiile prime şi materialele utilizate pentru confecţionarea ţigărilor sunt diferite de cele folosite la fabricarea ţigărilor originale şi nu se ridicau la standardele celor folosite de titularul mărcii, prejudiciind astfel consumatorii - persoane fizice care au achiziţionat astfel de ţigarete contrafăcute, care au fost induşi în eroare cu privire la provenienţa şi calitatea produselor

Reglementând o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, art. 4 C. pen. stabileşte că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Se observă, aşadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

Prin urmare, potrivit art. 4 C. pen., aplicarea legii penale de dezincriminare se face prin aprecierea ei în concreto, în sensul că putem vorbi de o dezincriminare şi atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă săvârşită de inculpat nu mai atrage răspunderea penală

Aşadar, dispoziţiile legale privitoare la dezincriminare sunt incidente în două situaţii: atunci când legea nouă nu mai prevede incriminarea din legea veche, fapta incriminată nemairegăsindu-se sub nicio formă în vreo incriminare din legislaţia penală în vigoare, sau când, prin prevederile legii noi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât, fapta concretă comisă nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta.

Raportând consideraţiile teoretice expuse mai sus la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) nu a fost dezincriminată întrucât conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni se regăseşte, într-o formă uşor modificată, în infracţiunea de falsificare sau substituire de alimente ori alte produse, prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen.

Astfel, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) falsificarea ori substituirea mărfii sau altor produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

Conform dispoziţiilor art. 357 C. pen., constituie infracţiunea de falsificare sau substituire de alimente ori alte produse, prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătăţii.

Se observă că incriminarea falsificării sau substituirii de alimente ori alte produse în formă simplă [art. 357 alin. (1) C. pen.] are un conţinut parţial modificat celei din C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Ca element de noutate, legiuitorul noului C. pen. a înlocuit termenii care definesc elementul material al laturii obiective, respectiv "falsificare ori substituire" cu "preparare", însă aceasta nu echivalează cu o dezincriminare a faptelor de acest gen, întrucât modificarea textelor de lege incidente în cauză nu determină un alt înţeles pentru norma de incriminare.

În speţă, se constată că, instanţa de apel a verificat incidenţa art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), comparând efectele legii în vigoare la data săvârşirii faptelor, cu efectele legii în vigoare la data soluţionării apelului şi a stabilit că legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Prin urmare, făcând o analiză a dispoziţiilor legale incriminatoare se constată că instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare a legii, aşa încât, în raport cu considerentele anterioare, îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora prevederile art. 4 C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969) fiind incriminate de noul C. pen. în art. 357 alin. (1).

II. Referitor la recursul în casaţie promovat de inculpatul B..

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

În cauza de faţă inculpatul B. a fost condamnat de instanţa de apel la pedepse de: 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre falsificate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969); 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969); 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969); 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), faptele fiind săvârşite la data de 15 iulie 2008, acesta fiind momentul epuizării infracţiunilor, atunci când au fost efectuate o serie de percheziţii domiciliare.

În recursul în casaţie promovat, inculpatul B. susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la recidivă, în condiţiile în care, în prezenta cauză, începerea urmăririi penale în rem - iar nu punerea în mişcare a acţiunii penale, aşa cum a susţinut neîntemeiat apărarea -, s-a dispus la 11 mai 2006, înainte să fi fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05 decembrie 2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Suceava, motiv care a condus, în opinia sa la aplicarea unor pedepse nelegale.

Potrivit art. 37 lit. a) C. pen. (1969), există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzuta de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

Contrar susţinerilor inculpatului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că, în ceea ce priveşte reţinerea stării de recidivă, se are în vedere data săvârşirii faptelor (15 iulie 2008, acesta fiind momentul epuizării infracţiunilor, atunci când au fost efectuate o serie de percheziţii domiciliare), iar nu momentul începerii urmăririi penale în rem (11 mai 2006), deoarece recidiva este o cauză personală de agravare a pedepsei, făptuitorul devenind recidivist la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.

Astfel, se constată că faptele penale din această cauză au fost comise înlăuntrul termenului de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat (aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05.12.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, împrejurare în care se impunea, aşadar, reţinerea recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (1969).

În acest context, constatând că inculpatul se afla în stare de recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1210 din 05.12.2005 pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 387 din 26.06.2006 a Tribunalului Suceava, în mod corect, instanţa de apel a dispus, în baza art. 83 C. pen. (1969) revocarea beneficiului suspendării condiţionate prin raportare la fiecare fapta dedusa judecaţii, fiecare pedeapsă aplicata prin în prezenta cauză fiind cumulata cu sancţiunea revocată, după cum urmează: 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre falsificate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare; 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsa de 6 ani închisoare; 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

După stabilirea în acest fel a pedepselor săvârşite în stare de recidivă, instanţa de apel, în mod corect, a făcut aplicarea în cauză a regulilor concursului de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. dând inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, şi anume 6 ani închisoare.

Ca atare, se constată că instanţa de apel a individualizat în mod corect tratamentul sancţionator aplicat recurentului B. în raport de dispoziţiile ce reglementează concursul de infracţiuni şi starea de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa rezultantă fiind în limitele prevăzute de lege.

Criticile privind menţinerea, ca probe, a interceptărilor telefonice şi în mediul ambiental efectuate de către SRI, în condiţiile în care prin Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale s-a statuat că acesta nu avea calitatea de organ judiciar, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dispoziţiile fiind de strictă interpretare şi vizează doar situaţia în care s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei, în condiţiile în care, situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel nu mai poate fi reexaminată prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, individualizată în condiţiile art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. (1969), respectiv art. 39 alin. (1) C. pen. (1969), este cuprinsă în limitele stabilite de norma incriminatoare, respectiv cea care reglementează pluralitatea de infracţiuni.

III. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată, pe de o parte, că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar, pe de altă parte că infracţiunile pentru care au fost condamnaţi inculpaţii C. şi A. nu au fost dezincriminate în noua reglementare, fiind, în continuare, prevăzute de legea penală, motiv pentru care, nefiind incident temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de aceştia împotriva Deciziei penale nr. 929/A din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Având în vedere că recurenţii se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi C., în sumă de câte 156 RON, pentru recurentul inculpat B., precum şi pentru intimaţii inculpaţi LL., HH., MM., EE., CC., KK., II. şi JJ., în sumă de câte 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 929/A din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi C., în sumă de câte 156 RON, pentru recurentul inculpat B., precum şi pentru intimaţii inculpaţi LL., HH., MM., EE., CC., KK., II. şi JJ., în sumă de câte 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.

GGC - GV

High Court of Cassation and Justice

scj