Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 6 martie 2019, reclamanta S.C. A. SRL-în insolvenţă, prin administrator special B., a chemat în judecată pe pârâtele C. SPRL, D. şi E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a următoarelor acte:
1. Procesul-verbal din 16.08.2012 care atestă afişarea pe tabela de afişaj de la intrarea în Tribunalul Braşov a Tabelului preliminar al creanţelor în cazul debitorului S.C. A. S.R.L.;
2. Tabelul preliminar al creanţelor întocmit in dosarul comercial nr. x/2012, având ca număr de înregistrare 754/16.08.2012 în Registrul de corespondenţă a E.;
3. Cererea de publicare în Buletinul Procedurilor de Insolventa Nr. 755/16.08.2012 în registrul de corespondenta E., întocmită la data de 25.06.2012, depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, la data de 20.08.2012 sub nr. x, prin care este solicitată publicarea Tabelului Preliminar, întocmit şi înregistrat în registru de corespondenţă al E. la data de 16.08.2012, sub nr. x/16.08.2012 din Registrul de corespondenţă a E.;
4. "PROCES VERBAL, încheiat azi 30.08.2012" care atestă afişarea pe tabela de afişaj de la intrarea în Tribunalul Braşov a Tabelului definitiv al creanţelor în cazul debitorului S.C. A. S.R.L. pentru data "de mai sus"
5. Tabel definitiv al creanţelor debitorului S.C. A. S.R.L. în dosar x/2012
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor enumerate ca urmare a faptului că, potrivit Raportului de constatare criminalistică nr. x/09.04.2015, a fost stabilit cu putere de lucru judecat în procesul penal nr. 2332/p/2014 că semnăturile din dreptul menţiunii "Administrator judiciar" din aceste 5 acte sunt false, semnăturile fiind falsificate de o persoana necunoscută prin contrafacerea semnăturii asociatului coordonator al E., F., semnături care se regăsesc:
- în dreptul menţiunii "Administrator judiciar" de pe Procesul-Verbal de afişare a tabelului preliminar din data de 16.08.2012,
- în dreptul menţiunii "Administrator judiciar" de pe Tabelul preliminar al Creanţelor din data de 16.08.2012,
- în dreptul menţiunilor "(semnătură şi ştampilă)" şi "Administrator judiciar" de pe Cererea de publicare în BP1 nr. 755/16.08.2012,
- în dreptul menţiunii "Administrator judiciar" de pe Procesul-Verbal de afişare a tabelului definitiv din data de 30.08.2012,
- în dreptul menţiunii "Administrator judiciar" de pe Tabelul definitiv al creanţelor din data de 30.08.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1447/SIND pronunţată în dosarul nr. x/2012 la data de 13 iunie 2012, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 34 şi art. 1 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi a desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, pe E..
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa camerei de consiliu din data de 05.06.2013, instanţa a admis cererea formulată de creditorul G., în calitate de mandatar şi preşedinte al Comitetului Creditorilor debitoarei S.C. A. S.R.L.., şi în consecinţă, a dispus înlocuirea administratorului judiciar D.. cu practicianul în insolvenţă C. S.P.R.L.
Reclamanta a arătat că E. a avut calitatea de administrator judiciar provizoriu în perioada 13.06.2012-09.11.2012 şi este răspunzător de toate actele de procedură şi înscrisurile depuse, în dosarul de insolvenţă, în calitate de administrator judiciar, în perioada 13.06.2012-09.11.2012, printre care şi cele enumerate în acţiune.
S-a mai arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat asupra faptului că, în procedura insolvenţei, practicianul în insolvenţă desemnat administrator judiciar provizoriu sau administrator judiciar are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) C. pen. şi, în consecinţă, poate fi subiect activ al infracţiunii de conflict de interese.
Reclamanta a învederat că falsificarea semnăturii părţii de la care se pretinde că emană actul constituie o dovadă în sensul lipsei consimţământului acesteia la încheierea actului, în sensul de negotium, context în care a concluzionat în sensul că înscrisurile la care a făcut referire au caracter fals.
Totodată, reclamanta arătat că, în opinia sa, întocmirea tabelelor creanţelor debitorului aflat în insolvenţă, înregistrarea la tribunal a tabelului preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, întocmirea proceselor-verbale de afişare la uşa instanţei, publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar şi a tabelului definitiv, fac parte dintre atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă care nu pot fi exercitate prin reprezentare potrivit art. 20, art. 72 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
La termenul de judecată din data de 06.06.2019, Judecătoria Alba Iulia a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale iar, prin sentinţa civilă nr. 1776 din data de 19 iunie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.
În pronunţarea acestei hotărâri, Judecătoria Alba Iulia a reţinut faptul că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, legea în raport de care se soluţionează cauza este aceea care reglementează procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006, incidenţa acesteia fiind atrasă de competenţa judecătorului sindic din dosarul de insolvenţă nr. 4211/62/2012 al Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iulie 2019, sub acelaşi număr 1678/176/2019.
În şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov - Complet de insolvenţă iar prin încheierea civilă nr. 1266/SIND de la 17 octombrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - complet de insolvenţă.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
A constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a avut în vedere că prin acţiune s-a invocat nulitatea absolută a unor înscrisuri emise de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L., pentru falsul în înscrisuri oficiale, cu consecinţa intervenirii unor cauze ce atrag nulitatea absolută a actelor, respectiv: lipsa totală a consimţământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic, lipsa cauzei sau cauza ilicită sau imorală, nerespectarea formei ad validitate, încălcarea ordinii publice.
În temeiul acestui raţionament instanţa a apreciat că, în determinarea instanţei competente material sunt incidente dispoziţiile art. 94 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 s-a solicitat anularea unor acte juridice efectuate în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei A. S.R.L. ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Braşov, aflat în curs de judecată.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006 printre atribuţiile judecătorului sindic se regăseşte şi cea privind judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator.
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora".
Relevante sub aspectul determinării instanţei competente material în soluţionarea pricinii sunt şi statuările instanţei învestite cu soluţionarea procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L. în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Braşov, la termenul de judecată de la 25 iunie 2013 .
Prin încheierea de la acea dată, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea formulată de debitoare şi de creditorul acesteia, G., de înscriere în fals cu privire la tabelul preliminar al creanţelor şi la tabelul definitiv al creanţelor, întocmite de primul administrator judiciar al debitoarei, E..
În considerente instanţa a reţinut că tabelele de creanţă nu reprezintă înscrisuri în probaţiune, astfel că nu pot face obiectul procedurii de înscriere în fals reglementate de art. 180 şi art. 181 C. proc. civ., că aceste tabele sunt acte obligatorii a fi întocmite de administratorul judiciar în cursul procedurii în baza legii insolvenţei, că acestea pot fi contestate doar potrivit art. 73-75 din Legea nr. 85/2006, ceea ce s-a şi realizat în cauză, aceste tabele de creanţă făcând deja şi obiectul unei plângeri penale.
Este de subliniat faptul că cererea de chemare în judecată, astfel cum este argumentată, nu limitează controlul instanţei numai la examinarea unor înscrisuri ci şi la analiza regularităţii întocmirii acestora în raport de cerinţele cuprinse în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Astfel, reclamanta a arătat că, în opinia sa, întocmirea tabelelor privind creanţele împotriva debitorului aflat în insolvenţă, înregistrarea la tribunal a tabelului preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, întocmirea proceselor-verbale de afişare la uşa instanţei, publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar şi a tabelului definitiv, fac parte dintre atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, care nu pot fi exercitate prin reprezentare, aspect ce ar impune verificarea dispoziţiilor art. potrivit art. 20, art. 72 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, dispoziţiile art. 120 din C. proc. civ. reglementează o competenţă materială şi teritorială exclusivă în materia insolvenţei, în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.
În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Braşov este instanţa competentă material în soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 14 ianuarie 2020.