Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. x/2020:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare a persoanei solicitate A. faţă de care Judecătoria Unna din Germania a emis mandatul european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare naţional nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanţă Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, persoana solicitată aflându-se în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj şi, în consecinţă:
S-a constatat că persoana solicitată A. nu şi-a dat consimţământul la predare.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea numitului A., de cetăţenie română, către autorităţile judiciare din Germania, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare naţional nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanţă Unna.
S-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. luată prin încheierea penală nr. 2/HI/23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004 şi, totodată, că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată provizoriu din 23 ianuarie 2020 şi până în data de 6 februarie 2020.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. a fost stabilit onorariu pentru apărător din oficiu, în sumă de 1012 RON, ce se va achita din FMJ.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea juridică internaţională în materie penală, republicată în 2019, şi înregistrată la data de 23.01.2020 la Curtea de Apel Cluj, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii, în vederea predării, cu privire la persoana solicitată A., de cetăţenie română.
S-a reţinut că sesizarea are la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, transmisă de IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional SIRENE cu adresa nr. x din 14.01.2020, cu privire la faptul că autorităţile judiciare din Germania solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate faţă de care Judecătoria Unna din Germania a emis mandatul european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare naţional nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanţă Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, constând în aceea că: în noaptea de 17 spre 18.02.2015, persoana solicitată împreună cu alţi complici au pătruns prin efracţie într-o hală aparţinând firmei B. S.R.L. din localitatea Unna, Germania, de unde au sustras 9 butoaie fiecare cu 525 kg de molibden.
S-a procedat la depistarea şi identificarea persoanei solicitate A. de către procuror. Prin ordonanţa din data de 23 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 102 alin. (2) şi (3) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în 2019, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 23 ianuarie 2020, ora 11:30, până la data de 24 ianuarie 2020, ora 11:30.
Prin încheierea penală nr. 2/HI/23.01.2020 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea 300/2013, s-a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 şi până în data de 6 februarie 2020, inclusiv, faţă de persoana solicitată A., precum şi emiterea mandatului de arestare în acest sens.
De asemenea, s-a fixat termen de judecată la data de 4 februarie 2020, pentru a da posibilitatea procurorului să prezinte mandatul european de arestare tradus în limba română. La data de 27 ianuarie 2020, a fost înaintat instanţei mandatul european de arestare, în două exemplare, tradus în limba română, în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Instanţa de fond a constatat că autorităţile judiciare din Germania au emis un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate A. în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, constând în aceea că: în noaptea de 17 spre 18.02.2015, persoana solicitată împreună cu alţi complici au pătruns prin efracţie într-o hală aparţinând firmei B. S.R.L. din localitatea Unna, Germania, de unde au sustras 9 butoaie fiecare cu 525 kg de molibden.
Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare din Germania şi că nu renunţă la regula specialităţii.
Raportat la art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată în anul 2019, privind cooperarea judiciară internaţională în materia penală, Curtea nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.
Având în vedere că mandatul european de arestare cuprinde datele prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019 şi că nu există impedimente legale la predare, pentru motivele arătate, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare naţional nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanţă Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german şi în consecinţă:
S-a lua act de împrejurarea că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus predarea numitului A. către autorităţile judiciare din Germania, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare naţional nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanţă Unna.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019, s-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. luată prin încheierea penală nr. 2/HI/23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Cluj pe o durată de 30 zile, începând cu data 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020, inclusiv.
În ceea ce priveşte solicitarea de a se lua faţă de persoana solicitată a măsurii preventive a arestului la domiciliu, instanţa a dispus respingea, pentru a se evita părăsirea teritoriului statului membru de executare şi, pentru a se preveni comiterea altor infracţiuni similare, precum şi a nu îngreuna procedura ce face obiectul prezentei sesizări.
Raportat la solicitarea de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare, de asemenea, instanţa a dispus respingerea, având în vedere că procedura privind executarea unui mandat european de arestare se soluţionează cu celeritate, ori procedând la recunoaşterea unei hotărâri pe cale incidentală ar prelungi inutil procedura de executare a mandatului european. S-a apreciat că dincolo de aceste aspect, persoana solicitată are posibilitatea ulterior să formuleze o cerere în acest sens. S-a constatat, de asemenea, că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004 şi că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată provizoriu din 23 ianuarie 2020 şi până la data de 6 februarie 2020.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 4 februarie 2020, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A. şi, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate, respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare din Germania şi să se dispună executarea pedepsei în România, având în vedere că este cetăţean român şi are familia în România.
Examinând contestaţia declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al acestui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
În continuare, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Evaluând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor anterior menţionate, în raport de actele dosarului şi de poziţia procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul statului român, Înalta Curte constată că se impune, admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei cu privire la solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Germania şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru a se solicita autorităţilor judiciare emitente, transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare.
Astfel, Înalta Curte are în vedere manifestarea expresă de voinţă a persoanei solicitate A. de a executa pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în România, declarând că refuză să execute pedeapsa în Germania, în condiţiile în care întreaga sa familie se află în România, iar legăturile cu Germania nu există, relativ la dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie una dintre situaţiile în care autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi a procedat în mod greşit la judecarea pe fond a cauzei, fără a face o analiză pertinentă asupra celor solicitate de către persoana solicitată A., limitându-se la a aprecia că "procedura privind executarea unui mandat european se soluţionează cu celeritate". Or, în raport de dispoziţiile anterior menţionate, Curtea de Apel Cluj trebuia să solicite autorităţilor judiciare germane hotărârea de condamnare în vederea recunoaşterii hotărârii penale străine pe cale incidentală, chiar dacă obiectul cauzei se afla în procedura executării mandatului european de arestare.
Prin urmare, pentru a se evita o procedură suplimentară şi costisitoare ce în mod evident va fi declanşată de persoana solicitată, respectiv recunoaşterea pe cale principală în procedura transferului, Înalta Curte apreciază că, în condiţiile în care vor fi comunicate în timp util documentele ce vor fi solicitate de către Curtea de Apel Cluj, trebuie efectuată o analiză serioasă şi convingătoare asupra cazului de refuz opţional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgenţă, ce are consecinţe directe, printre altele, şi asupra libertăţii persoanei vizate de mandatul european de arestare, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că persoana solicitată trebuie să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din CEDO, să uziteze, în mod efectiv, de o cale de atac.(art. 2 Protocolul 7 din CEDO)
Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în vederea respectării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, va admite contestaţia declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Va desfiinţa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Va constata că, în privinţa persoanei solicitate A., a fost menţinută măsura arestării în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020 inclusiv, dispoziţie pe care o va menţine.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Desfiinţează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Constată că, în privinţa persoanei solicitate A., a fost menţinută măsura arestării în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020 inclusiv, dispoziţie pe care o menţine.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.