Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 8 din data de 20 decembrie 2018, Curtea Militară de Apel Bucureşti a dispus:

În temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:

A) - mr. A.;

- lt.col. B.;

pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen ... (1969), cu aplic. art. 5 C. pen. şi pe inculpaţii:

B) - mr. C.;

- mr. D.

pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. ...(1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ...(1969) şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor:

A) - mr. A.;

- lt. col. B. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen . . . . . . . . . .(1969), cu aplic. art. 5 C. pen. şi împotriva inculpaţilor:

B) - mr. C.;

- mr. D. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. ...(1969), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ...(1969) şi art. 5 C. pen.

A dispus anularea următoarelor înscrisuri false: Procesele-verbale nr. x din 21 octombrie 2010, y din 21 octombrie 2010 şi S/97651 din 21 octombrie 2010.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea Militară de Apel Bucureşti a reţinut că prin Decizia nr. 242/A din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2014 au fost admise apelurile declarate de inculpaţii mr. A., lt.col. B., mr. C. şi mr. D. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din 1 august 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată numai în ce-i priveşte pe apelanţii inculpaţi şi în aceste limite a fost trimisă cauza spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul lt. col. (rez.) E. împotriva aceleiaşi hotărâri, inculpat care a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor inculpaţilor menţionaţi anterior ca şi cele cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului.

Înalta Curte a reţinut că deşi cei patru inculpaţi au solicitat explicit sau implicit (prin solicitarea achitării) continuarea procesului penal pornit împotriva lor, chiar dacă se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale, prima instanţă a constatat împlinit termenul de prescripţie cu privire la toate faptele şi toţi inculpaţii trimişi în judecată şi a pronunţat hotărârea atacată.

În ce-l priveşte pe inculpatul E., prin avocat ales, a arătat că înţelege să-şi retragă apelul declarat în cauză, încât nu se poate examina cauza prin extindere cu privire la părţile care nu au declarat apel sau l-au retras.

S-a decis ca la rejudecare, "prima instanţă urmează ca în baza cercetării judecătoreşti, după administrarea probelor, să analizeze cauza pe fond şi să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen. ..." (limitele judecării).

În Sentinţa penală nr. 8 din data de 20 decembrie 2018, Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a reţinut că va fi examinată cauza în limitele dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numai cu referire la apelanţii inculpaţi menţionaţi în decizia de trimitere spre rejudecare, conform art. 425 C. proc. pen.

În acest sens, s-a arătat că prin Rechizitoriul secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie dat în dosarul nr. x din 26 noiembrie 2014 au fost trimişi în judecată inculpaţii menţionaţi mai jos pentru infracţiunile arătate în dreptul fiecăruia:

1) General de brigadă (rez.) F., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din Codul penal (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

2) General locotenent (rez.) G., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) C. pen. anterior).

3) H., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

4) Mr. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic, art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

5) Lt. col. B., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic, art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

6) Col.(r) J., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic, art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

7) Lt. col. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic, art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

8) Lt (rez.) K., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

9) Mr. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. - câte 3 acte materiale pentru fiecare infracţiune. În cauză se va face aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

10) Lt. col. L. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. - câte 2 acte materiale pentru fiecare infracţiune. În cauză se va face aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior).

11) Lt. col. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

12) Mr. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) şi respectiv art. 321 cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 Ut. a C. pen. anterior.

Prin Încheierea nr. 421 din 12 iunie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a dispus următoarele:

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1) General de brigadă (rez.) F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- neglijenţă în serviciu prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) vechiul C. pen. şi art. 63 alin. (3) şi (5) C. pen. - privind stabilirea amenzii, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - cu amendă penală la 5000 (cinci mii) RON;

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

În baza art. 81 şi art. 82 vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

2) General locotenent (rez.) G. - pentru săvârşirea infracţiunii de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la pedeapsa de I (unu) an închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 vechiul C. pen. şi art. 5 Cod penal - privind legea penală mai favorabilă, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi s-a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

3) Colonel (rez.) I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) vechiul Cod. Penal şi art. 63 alin. (3) şi (5) C. pen. - privind stabilirea amenzii, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - cu amendă penală la 5000 (cinci mii) li;

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni din vechiul C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

În baza art. 81 vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

4) Maior A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

În baza art. 81 şi art. 82 vechiul C. pen. şi art. 5 Cod penal - privind legea penală mai favorabilă, s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

5) Locotenent colonel B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- neglijenţă în serviciu prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) vechiul C. pen. şi art. 63 alin. (3) şi (5) C. pen. - privind stabilirea amenzii, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 (cod penal - privind legea penală mai favorabilă - cu amendă penală la 5000 (cinci mii) RON:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare:

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

6) Colonel (rez.) J. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

7) Locotenent colonel E. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

8) Locotenent (rez.) K. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare:

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

9) Maior C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice (3 acte materiale) prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la câte 3 (trei) pedepse a câte 6 (şase) luni închisoare.

- fals intelectual (3 acte materiale) prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la câte 3 (trei) pedepse a câte 1 (unu) an închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi stabileşte un termen de încercare de 3(trei) ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

10) Colonel (re/.) L. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.

- fals intelectual (2 acte materiale) prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - Ia câte 2 (două) pedepse a câte 6 (şase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, dispune suspendarea executării pedepsei şi stabileşte un termen de încercare de 3 (trei) ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

11) Locotenent colonel (rez.) M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

12) Maior D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- neglijenţă în serviciu prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) vechiul C. pen. şi art. 63 alin. (3) şi (5) C. pen. - privind stabilirea amenzii, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. şi ped. de art. 248 vechiul C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. -- privind legea penală mai favorabilă - cu amendă penală 5000 (cinci mii) RON;

- fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă - la 6 (şase) luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) - privind concursul de infracţiuni şi art. 34 lit. d) - privind pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni - din vechiul C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. - privind legea penală mai favorabilă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare şi 5000 (cinci mii) RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen., privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul col. (rez.) L. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. (1969), cu aplic. art. 5 C. pen.

Hotărârea a fost atacată cu apel de către inculpaţi, iar prin Decizia nr. 174 din 17 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - au fost admise apelurile, a fost desfiinţată hotărârea atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de prima instanţă, în baza art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar a constatat, în esenţă, că prima instanţă nu a soluţionat în realitate fondul cauzei, iar faţă de modul defectuos în care s-a desfăşurat procedura de judecată, sub toate aspectele prin perspectiva încălcării disp. art. 347, 346, 385, 386 şi art. 403 C. proc. pen., rejudecarea cauzei nu s-ar putea realiza direct în faza de apel, printr-o hotărâre definitivă ce nu ar mai putea fi suspusă ulterior controlului judiciar.

După reluarea judecăţii, prin Sentinţa penală nr. 4 din 1 august 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu ref. la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. (1969) şi cu aplic. art. 5 C. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor:

- maior A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen. din anul 1969 şi fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969;

- locotenent colonel B. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen. din anul 1969 şi fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969;

- locotenent colonel E. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen. din anul 1969 şi fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969;

- maior C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, câte trei acte materiale, şi fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969, câte trei acte materiale;

- maior D. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 şi fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969.

Această ultimă sentinţă a fost desfiinţată prin Decizia nr. 242/A din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în limitele menţionate.

După reintrarea cauzei pe rol, la termenul din 21 noiembrie 2018, instanţa a pus în discuţie reprezentantul Ministerului Public şi a părţilor, în limitele dispuse de instanţa de control judiciar prin Decizia nr. 242/A/2018, necesitatea citării Ministerului Afacerilor Interne - ca persoană vătămată, eventuala incidenţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, determinarea legii penale mai favorabile şi a acordat termen pentru pregătirea concluziilor şi formularea eventualelor cereri de probe.

Printr-un înscris depus la 12 decembrie 2018, reprezentantul Ministerului Public a solicitat reaudierea inculpaţilor I., M., L. şi a martorilor N. şi O.. Nu a fost indicată teza probaţiuni, omisiune care a persistat şi în şedinţa din 12 decembrie 2018, când au avut loc dezbaterile. A solicitat la dezbateri să se constate intervenţia prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile imputate inculpaţilor.

S-a arătat că în ceea ce priveşte eventuala cercetare judecătorească, toţi inculpaţii, prin apărători, au arătat că recunosc învinuirile aduse prin actul de sesizare şi dovedite prin probele administrate în ambele faze ale procesului penal, la urmărirea penală şi în faţa instanţei cu ocazia cercetării judecătoreşti. Au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate şi în coroborare cu recunoaşterea învinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen.

În context, Curtea a constatat că solicitările reprezentatului Ministerului Public de reaudiere a persoanelor menţionate (inculpaţi şi martori) nu mai este relevantă în raport de obiectul de probaţiune şi în împrejurările date, fiind administrate suficiente mijloace de probă pentru dovedirea elementelor de fapt care constituie obiectul probei.

Evaluând şi corelând toate probele administrate în cauză, Curtea a reţinut în acord cu recunoaşterile inculpaţilor că faptele imputate există, fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

S-a precizat că toţi inculpaţii au fost antrenaţi în activitatea declanşată, potrivit procedurii indicate în Nota-raport, fiecăruia revenindu-i atribuţii conform fişei postului. Totodată fiecare inculpat avea pregătire specifică, inclusiv juridică, adaptată statului şi funcţiei exercitate, în măsură să observe asupra caracterului vădit nelegal al dispoziţiei de derogare de la normele generale în materie, fixate prin norme (ordin) de ministrul de resort. În atare situaţie, caracterul vădit nelegal al celor cuprinse în nota - raport invocată, cu privire la competenţa emitentului (secretar general al M.A.I.) şi a celorlalte dispoziţii derogatorii, este evident.

Potrivit stării de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei, confirmată de probele administrate la urmărirea penală şi în faţa primei instanţe (dosar nr. x/2014) în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2017, starea recunoscută necondiţionat de toţi inculpaţii prezentei cauze, pentru a li se reţine infracţiunea de abuz în serviciu, s-a arătat că prin faptele inculpaţilor s-a adus o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei juridice (M.A.I.) în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, prin ignorarea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor personale în metodologia stabilită prin Ordinul M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 şi Ordinul M.A.I. nr. 69/2009, pentru fiecare dintre inculpaţi, prin raportare la funcţia îndeplinită la data faptei şi descrisă în partea introductivă a prezentei.

Curtea a menţionat că apărarea inculpaţilor referitoare la existenţa ordinului superior emis la nivelul conducerii M.A.I. - care ar fi impus luarea în considerarea a cauzei justificative prev. în art. 21 alin. (2) C. pen. (îndeplinirea obligaţiei impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală) - nu poate fi reţinută.

Astfel, Nota raport nr. S/97.557 din 13 octombrie 2010 a fost întocmită la nivelul Direcţiei Generale de Management Resurse Umane (condusă de comisar P., condamnat într-o cauză pendinte) şi aprobată la nivelul secretarului general al M.A.I. - chestorul Q..

Inculpaţilor militari (ofiţeri) le este interzis în mod expres să execute ordinele nelegale (art. 8 din Statutul cadrelor militare - Legea nr. 80/1995), iar în situaţia în care li se cere executarea unui ordin nelegal (cu caracter vădit precum prezenta speţă) sunt obligaţi să raporteze despre neexecutarea ordinului comandantului nemijlocit al celui care a dat ordinul (art. 7 alin. (3) din Regulamentul disciplinei militare Ord. M-64/2013), publicat în Monitorul Oficial nr. 399 bis din 3 iulie 2013.

Prin urmare, s-a apreciat că apărarea inculpaţilor nu poate fi primită, neputându-se invoca, în mod întemeiat, cauza justificativă prev. în art. 21 C. pen.

S-a precizat că starea de fapt reţinută prin actul de sesizare şi recunoscută în totalitate de către inculpaţi, recunoaşteri care se coroborează cu ansamblul probelor administrate la urmărirea penală şi după sesizarea instanţei în faza cercetării judecătoreşti este, în esenţă următoarea:

Persoane cu funcţii de conducere din M.A.I. au iniţiat demersuri pentru încadrarea (din sursă externă) a numitului R. (fost angajat al M.A.I.) precum şi a altor persoane din anturajul acestuia (prietenul fiicei sale, un tânăr din cercul de prieteni ai copiilor săi şi pe S., fiul unui medic militar).

Solicitarea lui R. (martor în cauză) i-a fost facilitată de faptul că directorul general al Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din M.A.I. - chestorul P. - îi era prieten apropiat, acesta din urmă făcând demersuri pentru organizarea comisiilor pentru ocuparea a patru funcţii, prin eludarea disp. art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009, modificat în 7 aprilie 2010, care interzicea ocuparea posturilor vacante din minister, cu excepţia celor a căror ocupare a fost aprobată deja prin memorandum.

Factorii de conducere şi lucrătorii pe linie de resurse umane cunoşteau că după concursul organizat cu dedicaţie, cei patru vor fi mutaţi în alte structuri.

Au fost iniţiate mai multe activităţi pentru deblocarea posturilor (prin note-raport), invocându-se procedurile prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, cu precizarea că în urma desfăşurării concursului posturile respective au rămas deblocate şi, totodată, solicitându-se o derogare totală de la ordinul respectiv şi încadrarea (celor patru) din sursă externă, deşi, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordin - derogarea nu era necesară.

În esenţă s-a urmărit încadrarea celor patru solicitanţi - fără contracandidaţi, fără îndeplinirea condiţiilor legale şi cu eludarea interdicţiilor menţionate.

În contextul arătat şi prin nesocotirea Metodologiei de aplicare a Ordinului M.A.I. nr. 665/2008, cei patru inculpaţi, fiecare în calitatea pe care o avea - au atestat în mod nereal că cei patru candidaţi - îndeplineau condiţiile de participare la concurs, că le-au fost aduse la cunoştinţă în timp util tematica şi bibliografia, că la dosar sunt depuse toate documentele menţionate în metodologie, semnând procesele-verbale din 21 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010 prin care se atesta (contrar realităţii) - că titularii îndeplinesc condiţiile prevăzute în normele de profil.

S-a arătat secţiunea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

1) a) Fapta inculpatului mr. A. care, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist 1- consilier juridic la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnată prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010) care, în calitate de membru al comisiei de examinare, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din data de 21 octombrie 2010 prin care se atestă faptul că numitul T. îndeplineşte condiţiile legale de participare la concurs şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia i-au fost aduse la cunoştinţă candidatului, în ziua desfăşurării examenului, respectiv 21 octombrie 2010), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (1969) - cu aplic. art. 5 din C. pen.

2) a) Fapta inculpatului lt. col. B. care, în calitate de membru al comisiei de examinare, constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist I(consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnată prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010) care, în calitate de membru al comisiei de examinare, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din data de 21 octombrie 2010 prin care se atestă faptul că numitul T. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia i-au fost aduse la cunoştinţă candidatului, în ziua desfăşurării concursului, respectiv 21 octombrie 2010), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen..(1969) cu aplic. art. 5 din C. pen.

3) a) Fapta inculpatului mr. C. care, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare pentru candidaţii U., V. şi T. care, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare a semnat procesele-verbale înregistrate cu nr. x, nr. S/97654 şi nr. 97651 din data de 21 octombrie 2010 prin care se atestă faptul că numiţii U., T. şi V. îndeplinesc condiţiile legale de participare la examen şi că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 5 C. pen. - câte 3 acte materiale şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

4) Fapta inculpatului mr. D. (ofiţer specialist principal I în Direcţia Resurse Umane din cadrul l.G.S.U.) care a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al jud. Galaţi şi care a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013 prin care a atestat faptul că dosarul candidatului W. este complet şi corect întocmit deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., respectiv de 5 ani şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, iar testul grilă a cuprins o întrebare ce nu făcea parte din tematică şi bibliografie întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii fals intelectual prev. de art. art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

S-a arătat că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor, Curtea constată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016 - s-a statuat că dispoziţiile art. 246 C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" - din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

S-a arătat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau inacţiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie întrucât acea sintagmă nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată; s-a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţiile de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară (legi, ordonanţe de urgenţă).

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă în acest interval legiuitorul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

S-a statuat că efectele deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv a dezincriminării acesteia.

Constatarea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituţionalităţii unor teze, sintagme din norme care determină existenţa unor variante de incriminare) - ipoteză în care constatarea neconstituţionalităţii are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia Curţii Constituţionale, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în normă. În acest caz, dezincriminarea operează retroactiv, indiferent de data săvârşirii faptei, prevăzută în C. pen. anterior sau în noul C. pen.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 - a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. - sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Considerentele deciziei reţin că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) C. pen.." au fost reconfigurate prin prezenta decizie (par. 88), în sensul restrângerii sferei de incidenţă a infracţiunii în limitele constituţionale, respectiv numai la încălcările atribuţiilor de serviciu stabilite expres prin legislaţia primară.

Toate deciziile Curţii Constituţionale, în întregul lor, indiferent de tipul acestora sunt general obligatorii (art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie).

Decizia de admitere a sesizării de neconstituţionalitate, obligatorie, produce efecte erga omnes şi determină obligaţia legiuitorului de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale în 45 de zile, iar nerespectarea acestei obligaţii conduce la încetarea efectelor juridice a dispoziţiilor constatate ca neconstituţionale.

În cazul deciziilor de interpretare (interpretative), precum în prezenta speţă, în lipsa intervenţiei legiuitorului, textul este păstrat în fondul activ al legislaţiei - dar în forma stabilită de Curtea Constituţională.

În ambele situaţii, în lipsa intervenţiei legiuitorului, operează direct, în baza art. 147 alin. (1) din Constituţie, o restrângere a sferei de incriminare.

În cauză - varianta de incriminare vizată prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, şi care în prezent şi-a încetat efectele, este aceea a încălcării atribuţiilor de serviciu care îşi găsesc reglementarea în legislaţia secundară. Viciul de neconstituţionalitate este exclus din text, iar acesta rămâne în vigoare în forma stabilită prin decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin neintervenţia legiuitorului în termenul stabilit de Constituţie, efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării care poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare vizate de decizia instanţei de contencios constituţional.

Această situaţie a fost asimilată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu apariţia unei legi de dezincriminare (Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2016, M.Of. nr. 930 din 18 noiembrie 2016).

Dând expresie principiului prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea este cea care stabileşte faptul că scoaterea unui anumit comportament în afara ilicitului penal produce efecte retroactive.

Nu decizia Curţii Constituţionale este cea care retroactivează. Instanţa analizează doar efectele deciziei Curţii Constituţionale asupra normei de incriminare, iar rezultatul este valorificat în condiţiile legii.

În situaţia particulară în care aducerea deciziei Curţii Constituţionale în concordanţă cu Legea fundamentală conduce la o restrângere a sferei de incriminare, prin voinţa legiuitorului care are la bază principii de rang constituţional, dispoziţia legală astfel modificată se aplică retroactiv.

Efectele Deciziei constituţionale nr. 405/2016 prin care s-a statuat neconstituţionalitatea normelor penale aplicabile în speţă (vizând infracţiunea de abuz în serviciu) în materia penală care interesează prezenta cauză au fost dezvoltate ulterior, în conexitate logică, printr-o altă decizie.

Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din 25 octombrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 20 decembrie 2018 - s-a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 C. pen. (aplicarea legii penale de dezincriminare), care nu asimilează efectele unei decizii ale Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.

Considerentele acestei decizii (par. 57) reţin că instituţiile juridice referitoare la legea penală de dezincriminare există pentru ca nicio persoană să nu fie nevoită să execute o pedeapsă pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Or, s-a apreciat că decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare face ca de la data publicării sale, fapta incriminată şi considerată anterior socialmente periculoasă că nu mai există, adică produce efecte similare unei legi de dezincriminare.

În consecinţă, s-a apreciat că infracţiunea de abuz în serviciu imputată fiecărui inculpat a avut ca situaţie premisă încălcarea unui ordin M.A.I. (normă juridică terţiară), iar nu a unei legi, ordonanţe de urgenţă sau ordonanţe (emise de Guvern în procedura delegării legislative), astfel încât Curtea constată că deşi faptele există şi sunt recunoscute de inculpaţi, acestea nu sunt prevăzute de legea penală, iar rezolvarea acţiunii penale impune achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cât priveşte infracţiunile de fals intelectual imputate inculpaţilor, cu distincţiile arătate în dreptul fiecăruia, Curtea a reţinut, de asemenea, că faptele există - astfel cum acestea au fost recunoscute necondiţionat de fiecare inculpat, inclusiv cu prilejul audierii acestora de judecătorul cauzei (dosar nr. x/2014), declaraţii la care au făcut trimitere apărătorii inculpaţilor la data dezbaterilor.

S-a arătat că fiecare înscris (proces-verbal) a fost falsificat în modalitatea descrisă în actul de sesizare, cu menţiunile necorespunzătoare adevărului, în contextul grabei impuse de imperativele situaţiei de fapt decise şi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu.

Curtea a precizat că nici cu privire la această infracţiune nu poate fi primită apărarea inculpaţilor privind existenţa cauzei justificative prev. de art. 21 C. pen., câtă vreme se constată că ordinul dat era vădit nelegal, în sensul în care s-a arătat mai sus. De altfel, chiar menţiunile (neconforme cu adevărul) din cele patru procese-verbale semnate de inculpaţi, aveau caracter vădit fals, căci atestau împrejurări nereale privind condiţiile de participare a candidaţilor la acel concurs.

S-a considerat că probele administrate, concordante cu recunoaşterile inculpaţilor, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că infracţiunile de fals intelectual există şi au fost săvârşite de inculpaţi la 21 octombrie 2010, în modalitatea descrisă în actul desesizare.

De la data săvârşirii faptelor (infracţiunea de intelectual) şi până la data prezentei sentinţe au intervenit două legi penale (C. pen. din 1968 şi actualul C. pen.), încât se impune determinarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., dată fiind împrejurarea că ambele legi sancţionează infracţiunea de fals intelectual.

În aplicarea art. 5 C. pen. s-a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile (Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014).

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 21/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, s-a stabilit că disp. art. 5 alin. (1) C. pen. trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripţiei răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Procedându-se la aprecierea globală a celor două dispoziţii penale aplicabile (nivel sancţionator, regimul prescripţiei răspunderii penale) pentru infracţiunea de fals intelectual, s-a constatat că potrivit art. 289 C. pen..(1969), infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar termenul prescripţiei răspunderii penale pre. în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) este de 5 ani; totodată, potrivit art. 124 C. pen. (1969) în forma prevăzută la data faptei (octombrie 2010) - prevedea că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prev. la art. 120 este depăşit cu jumătate.

Dispoziţiile art. 124 C. pen..(1969) a fost modificat ulterior producerii faptelor prin Legea nr. 63/2012, încât termenul prescripţiei prev. la art. 122 este depăşit încă odată.

În concluzie, s-a arătat că termenul prescripţiei speciale prev. în art. 124 C. pen. (1969) cu referire la termenul prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), în forma de la data faptei (21 octombrie 2010) este de 5 ani plus jumătate, adică 7 ani şi jumătate, socotit de la data săvârşirii infracţiunii (art. 12 alin. (2) C. pen. - 1969).

Prin urmare prescripţia specială a răspunderii penale calculată prin raportare la legea penală veche, în condiţiile art. 5 C. pen. - s-a împlinit la 22 aprilie 2018 şi la 28 aprilie 2018, interval determinat prin însumarea termenului special (7 ani şi 6 luni) la data faptelor: 21 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010.

Potrivit legii noi, infracţiunea de fals intelectual (art. 321 C. pen.) se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, prescripţia răspunderii penale este de 5 ani (art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.), iar termenul prescripţiei speciale este de 10 ani (art. 155 alin. (4) C. pen.), calculat de la data faptei.

În concluzie, s-a arătat că, analizată global, legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969), cu disp. art. 124 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 63/2012.

Împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 20 decembrie 2018, Curtea Militară de Apel Bucureşti au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi inculpaţii mr. A., lt. col. B. şi mr. D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 ianuarie 2019, sub nr. x/2014***.

La data de 20 februarie 2019, au avut loc dezbaterile asupra apelurilor declarate, apelanţii solicitând, în esenţă, în principal, admiterea apelurilor şi achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În subsidiar, apelantul inculpat B. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 181 din C. pen. anterior.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei apelate apreciind că în cauză nu era incidentă Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu art. 425 C. proc. pen.:

(1) Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.

(2) Dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul persoanei vătămate, instanţa care rejudecă poate agrava soluţia dată de prima instanţă.

(3) Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată.

În acest sens, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru instanţa de fond. În caz de trimitere, instanţa care urmează să rejudece cauza trebuie să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare.

Instanţa de control judiciar reţine că prin Decizia nr. 242/A din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014 s-au admis apelurile formulate de inculpaţii mr. A., lt. col. B., mr. rez. C. şi mr. D. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din 01 august 2018, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-menţionată, numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii mr. A., lt. col. B., mr. rez. C. şi mr. D. şi, în aceste limite, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv Curtea Militară de Apel Bucureşti.

În considerentele acestei decizii, instanţa a constatat că singurul remediu procesual în cauză, ce poate asigura inculpaţilor o judecată efectivă este desfiinţarea sentinţei apelate în ce-i priveşte pe cei patru apelanţi inculpaţi şi rejudecarea cauzei de către Curtea Militară de Apel Bucureşti. Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează ca, în urma cercetării judecătoreşti, după administrarea probelor, să analizeze cauza pe fond şi să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen.

Instanţa de apel a indicat expressis verbis procedura de urmat în rejudecarea fondului cauzei, prima instanţă neavând nicio posibilitate de a "deroga" de la efectuarea cercetării judecătoreşti cu administrare de probe, astfel cum fusese stabilit prin decizia de rejudecare. Dispoziţiile instanţei de control judiciar, prin care se stabilesc limitele rejudecării, au caracter imperativ, fiind obligatorii pentru judecătorul fondului, dacă situaţia evaluată de instanţa de control judiciar rămâne neschimbată, respectiv nu au intervenit elemente străine acelei evaluării (e.g. graţierea, amnistia).

Hotărârea instanţei de apel face trimitere expresă la limitele rejudecării, invocându-se art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen. ce vizează ipoteza în care inculpatul a solicitat continuarea procesului penal. În considerarea soluţiei solicitate de inculpaţi şi a dispoziţiei instanţei de apel era necesară administrarea de probe, referirea la faptul că inculpaţii nu contestă probele nefiind suficientă. De altfel exact acest aspect l-a explicitat instanţa de apel la momentul trimiterii spre rejudecare, respectiv cum se gestionează procesul penal din perspectiva obligaţiei administrării probelor atunci când inculpaţii susţin că achiesează la materialul probator ce a impus trimiterea în judecată, dar solicită pronunţarea soluţiei achitării. În esenţă, instanţa de fond nu a respectat limitele obligatorii impuse de instanţa de control judiciar şi a evaluat greşit principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii când a reţinut că inculpaţii au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate şi în coroborare cu recunoaşterea învinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen., în condiţiile în care voinţa acestora exprimată expressis verbis era de continuare a procesului penal pentru a se putea pronunţa achitarea.

Înalta Curte reţine că judecătorul fondului nu a respectat dispoziţiile imperative ale instanţei de apel şi nu a evaluat instituţiile incidente ca urmare a solicitării inculpaţilor de continuare a procesului penal care presupuneau administrarea de probe în considerarea soluţiei de achitare solicitate, soluţie ce nu este susţinută de probatoriilor administrate în cursul urmării penale. Astfel, instanţa de fond era obligată să efectueze o veritabilă cercetare judecătorească, iar nu să se mărginească la a menţiona că inculpaţii recunosc învinuirile aduse prin actul de sesizare şi nu contestă probele, cu precădere în condiţiile în care reprezentantul Ministerului Public solicitase readministrarea de probe. Instanţa de fond nu a judecat în procedura recunoaşterii învinuirii, iar dispoziţiile instanţei de control judiciar făceau incidente prevederile art. 375 alin. (8) C. proc. civ..pen.

Faţă de considerentele evocate, conform cărora instanţa de rejudecare era ţinută să se conformeze hotărârii instanţei de control judiciar, singurul remediu procesual îl constituie trimiterea cauzei, din nou, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează să analizeze cauza pe fond, să administreze probatorii şi să dispună conform art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat Înalta Curte cu ocazia deciziei anterioare.

În ceea ce priveşte incidenţa Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Este de necontestat faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, aspect reţinut şi de instanţa de fond.

Acest aspect a fost reliefat şi în practica judiciară recentă, ulterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale reţinându-se dezincriminarea parţială a infracţiunii de abuz în serviciu (Decizia nr. 110/A din 04 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017; decizia nr. 220/RC din 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, decizia nr. 285/RC din 30 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017).

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 reţinând că infracţiunea de abuz în serviciu imputată fiecărui inculpat a avut ca situaţie premisă încălcarea unui ordin M.A.I. (normă juridică terţiară), iar nu a unei legi, ordonanţe de urgenţă sau ordonanţe (emise de Guvern în procedura delegării legislative), astfel încât Curtea constată că deşi faptele există şi sunt recunoscute de inculpaţi, acestea nu sunt prevăzute de legea penală, iar rezolvarea acţiunii penale impune achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În acest punct de analiză, instanţa de control judiciar apreciază că incidenţa Deciziei nr. 405/2016 a CCR presupune reţinerea încălcării de către inculpaţi a unor atribuţii ce nu au fost consfinţite în legislaţia primară.

Înalta Curte constată că inculpaţii au fost trimişi în judecată reţinându-se în drept următoarele:

2) a) Fapta inculpatului lt. col. B. care, în calitate de membru al comisiei de examinare, constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnată prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010) care, în calitate de membru al comisiei de examinare, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din data de 21 octombrie 2010 prin care se atestă faptul că numitul T. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia i-au fost aduse la cunoştinţă candidatului, în ziua desfăşurării concursului, respectiv 21 octombrie 2010), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen..(1969) cu aplic. Art. 5 din C. pen.

3) a) Fapta inculpatului mr. C. care, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare pentru candidaţii U., V. şi T. care, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare a semnat procesele-verbale înregistrate cu nr. x, nr. y şi nr. z din data de 21 octombrie 2010 prin care se atestă faptul că numiţii U., T. şi V. îndeplinesc condiţiile legale de participare la examen şi că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. Art. 5 C. pen. - câte 3 acte materiale şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

4) Fapta inculpatului mr. D. (ofiţer specialist principal I în Direcţia Resurse Umane din cadrul l.G.S.U.) care a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al jud. Galaţi şi care a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013 prin care a atestat faptul că dosarul candidatului W. este complet şi corect întocmit deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., respectiv de 5 ani şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, iar testul grilă a cuprins o întrebare ce nu făcea parte din tematică şi bibliografie întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Inculpaţii au susţinut că limitele judecăţii sunt date de secţiunea în drept a actului de sesizare a instanţei, respectiv de nerespectarea unui ordin al MAI, caz în care este incidentă decizia instanţei de control constituţional anterior evocată.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare. Obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare.

În acest sens, analiza instanţei poartă asupra întregului act de sesizare, nu doar a dispoziţiei de trimitere în judecată şi a caracterizării în drept a faptei imputate.

În cauză în cuprinsul rechizitoriului se fac referiri cu privire la nerespectarea legislaţiei primare fiind indicate dispoziţiile art. 36 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Or, este nerelevant faptul că în secţiunea în drept nu au fost amintite dispoziţiile din legislaţia primară, dispoziţii ce au fost indicate în cuprinsul rechizitoriului.

Faţă de cele anterior evocate, Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 20 decembrie 2018 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv Curtea Militară de Apel Bucureşti, cu privire la inculpaţii mr. A., lt. Col. B., mr. Rez. C. şi mr. D..

Va menţine actele efectuate în cauză până la data de 21 noiembrie 2018 şi va respinge apelurile declarate de inculpaţii mr. A., lt. Col. B. şi mr. D. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 20 decembrie 2018 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv Curtea Militară de Apel Bucureşti, cu privire la inculpaţii mr. A., lt. col. B., mr. rez. C. şi mr. D..

Menţine actele efectuate în cauză până la data de 21.11.2018.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel rămân în sarcina statului.

Respinge apelurile declarate de inculpaţii mr. A., lt. col. B. şi mr. D. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Obligă inculpaţii mr. A., lt. col. B. şi mr. D. la plata sumei de câte 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B., A. şi X., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 220 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 martie 2019.

GGC - MM

High Court of Cassation and Justice

scj