High Court of Cassation and Justice

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 4 iulie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 52 alin. (3) C. pen. şi art. 5 C. pen., formulată de inculpatul A. prin apărător ca neîntemeiată.

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru instigare la influenţarea declaraţiilor prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

A mai condamnat pe acelaşi inculpat pentru instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare, a aplicat inculpatului A. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

A condamnat pe inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

A condamnat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, a aplicat inculpatei B. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

A condamnat pe inculpatul C. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a suspendat executarea pedepsei de 2 an şi 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 92 alin. (3) raportat la art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoare măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prev. la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava sau Primăriei Municipiului Suceava.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei prev. de art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen. se face de organele abilitate care vor sesiza Serviciul de Probaţiune Suceava cu privire la orice încălcare a acesteia.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (1), (4) şi (6) C. pen., art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului C. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiei impuse prin prezenta sau săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Pe durata termenului de supraveghere, pedepsele accesorii aplicate acestui inculpatul nu se execută, acestea devenind executabile doar în caz de revocare a suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare aplicate inculpatului în prezenta cauză începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A dispus anularea următoarelor acte falsificate:

- declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de inculpatul A.;

- procesul-verbal de constatare nr. x din 11 iulie 2010, semnat de inculpatul A.;

- proces-verbal de constatare nr. x din 12 iulie 2010 semnat de inculpatul A.;

- procesul-verbal nr. x din 2 iulie 2010, semnat de inculpatul A.;

- proces-verbal de constatare nr. x din 20 iulie 2010, semnat de inculpatul A.;

- proces-verbal de constatare nr. x din 21 iulie 2010, semnat de inculpatul A.;

- procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2010, semnat de inculpatul A.(la rubrica "Beneficiar lucrări") privind recepţionarea finală a lucrărilor de igienizare a suprafeţei de 840 hectare păşune;

- proces-verbal nr. x din 26 iulie 2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului D.;

- proces-verbal nr. x din 26 iulie 2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului E.;

- proces-verbal nr. x din 26 iulie 2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului;

- proces-verbal nr. x din 26 iulie 2010, nesemnat, în care martorul F. figurează la rubrica "executant"

- proces-verbal nr. x din 26 august 2010, nesemnat, în care martorul G. figurează la rubrica "executant"

- procesul-verbal nr. x din 26 iulie 2010 de negociere a preţului;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 27 iulie 2010;

- statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură, de inculpatul A. înregistrat la Primăria Udeşti, cu nr. 3081 din 31 ianuarie 2011;

- procesul-verbal nr. x din 19 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie semnat de martora H.;

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul I. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de inculpata B. la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat în care martorul J. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat în care martorul K. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări "

- procesul-verbal nr. x din 24 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de martorul L. la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 27 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul M. figurează la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- proces-verbal nr. x din 30 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, cu conţinut nereal, nesemnat în care martorul N. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- proces-verbal nr. x din 31 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat în care martorul O. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat în care martorul P. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 02 septembrie 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat în care numitul Q. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 19 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu H.;

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu I.;

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu B.;

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, încheiat cu J.;

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu K.;

- procesul-verbal nr. x din 24 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu L.;

- procesul-verbal nr. x din 30 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu N.;

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu O.;

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu P.;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 19 august 2010 încheiată de Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" cu martora H., pentru suma de 600 RON;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 20 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul I., pentru suma de 600 RON;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 20 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul B., pentru suma de 600 RON;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 24 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar " şi prestatorul J., pentru suma de 600 RON;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 23 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul K.;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 25 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul L.;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 30 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul N.;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 1 septembrie 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul O.;

- convenţia de prestări servicii nr. x din 31 august 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inc. A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul P.;

- statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură de primarul A. în calitate de primar şi ordonator de credite, înregistrat la Primăria Udeşti, cu nr. 3058 din 31 ianuarie 2011;

- Declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de subvenţie, semnată de R.;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 08 iulie 2011 semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 22 iunie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 30 august 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 29 iulie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 18 iulie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 16 august 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de martora R.;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 14 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 19 iunie 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 9 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 21 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării"

- declaraţia de eligibilitate din 14 mai 2013 - anexa nr. 2 la cererea de subvenţii semnată de inculpata B.;

- declaraţia - Anexa nr. 13, în care se atestă împrejurarea necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia cei 18 fermieri sunt de acord ca B. să depună la APIA CJ Suceava, cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei ACAUP OADICI Udeşti;

- declaraţia de eligibilitate - Anexa nr. 2 pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate în care se consemnează un efectiv de animale de 105 bovine adulte, 10 bovine între 6 luni şi 2 ani, o bovină sub 6 luni, 2182 ovine şi 361 caprine, rezultând 492,85 UVM şi o încărcătură de 0,62 UVM/ha;

- declaraţia - Anexa nr. 4 prin care cei 17 fermieri declară că sunt de acord ca B. să depună la APIA cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei;

A menţinut măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 194/P/2014 din 23 decembrie 2014, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, după cum urmează:

1. A.:

- 1 casă de locuit de 85 mp. situată în loc. Udeşti, jud. Suceava;

- anexă bucătărie şi anexe gospodăreşti (grajd, şură anexă), toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava;

- suprafaţa de teren intravilan de 800 mp. curţi-construcţii,

- suprafaţa de teren intravilan de 200 mp. teren arabil;

- suprafaţa de teren extravilan de 46.900 mp. arabil;

- suprafaţa de teren extravilan de 5.200 mp. fânaţ;

- suprafaţa de teren extravilan de 21.200 mp. teren forestier, toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava.

- casă de locuit P+E, în suprafaţă de 220 mp., suprafaţă de 395 mp curţi-construcţii şi suprafaţă de 304 mp teren arabil, toate situate în loc. Ipoteşti, jud. Suceava.

2. B.:

- 1 casă de locuit de 80 mp. situată în loc. Udeşti, jud. Suceava;

- 1 bucătărie şi anexe gospodăreşti (magazie şi şură), toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava;

- suprafaţa de teren intravilan de 300 mp. curţi-construcţii,

- suprafaţa de teren intravilan de 1.400 mp livadă;

- suprafaţa de teren intravilan de 900 mp. teren arabil;

- suprafaţa de teren extravilan de 7.800 mp. teren arabil;

- suprafaţa de teren extravilan de 2.500 mp. teren forestier, toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava.

- 1 autoturism marca x, cu nr. de identificare x;

- 1 autoturism marca x cu nr. de identificare seria x.

A admis acţiunea civilă formulată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a obligat pe inculpatul A. să plătească acesteia suma de 292.092,57 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2011, la care se vor adăuga accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului şi suma de 12.003,53 RON accesorii fiscale aferente creanţei principale de 315.314,37 RON, cu referire la campania 2012, achitată la data de 11 aprilie 2017.

A obligat pe inculpatul A. să plătească în solidar cu inculpata B. către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură suma de 418.782,62 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2013 la care se vor adăuga accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului.

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Comuna Udeşti şi a obligat pe inculpatul A. să plătească acesteia suma de 8.500 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul A. să plătească în solidar cu inculpatul C. către partea civilă Comuna Udeşti suma de 23.940 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 4 decembrie 2014 la 15 mai 2015.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei B. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 4 decembrie 2014 la 13 martie 2015.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- inculpatul A.- suma de 9.200 RON, din care suma de 6.200 RON de la urmărirea penală;

- inculpata B. - suma de 5.000 RON, din care suma de 3.000 RON de la urmărirea penală;

- inculpatul C. - suma de 3.000 RON, din care suma de 1.500 RON de la urmărirea penală.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., a dispus ca, onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C. şi A. în sumă de câte 217 RON, să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

a) În campania agricolă 2010, inculpatul A., fiind împuternicit prin HCL nr. 47 din 13 mai 2010 să reprezinte Consiliul Local Udeşti, jud. Suceava, în relaţia cu APIA, a folosit şi a prezentat cu rea-credinţă, la APIA Suceava, documente oficiale falsificate prin contrafacerea subscrierii (rezultând 27 semnături contrafăcute), precum şi 39 de documente falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului (declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de subvenţii nr. x din 17 mai 2010, semnată de inculpat; procese-verbale de constatare, procese-verbale de recepţie lucrări, procese-verbale de negociere preţ, convenţii de prestări servicii, state de plată) şi înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă, în baza cărora a încercat să dovedească îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind întrebuinţarea imaşului comunal în scopuri agricole productive, a condiţiilor GAEC 7 şi GAEC 10 de întreţinere a pajiştilor şi evitarea instalării vegetaţiei nedorite şi să obţină ilegal, în numele Consiliului Local Udeşti, subvenţii în valoare de 235.726,56 RON din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha. păşune comunală. Prin decizia nr. x din 31 mai 2011, APIA CJ Suceava a respins plata subvenţiei pentru campania 2010, întrucât fermierul Consiliul Local Udeşti nu a respectat condiţiile de eligibilitate, aspect confirmat şi de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 decembrie 2014 al APIA DACIS.

Astfel, în campania din 2010, a fost depusă la APIA CJ Suceava, în numele Consiliului Local Udeşti, cererea de acordare a subvenţiei x din 17 mai 2010 (pentru suprafaţa de 845,74 ha păşuni), care a fost semnată şi depusă de martora R., inginer agronom la Primăria Udeşti, delegată, în acest scop, de inculpatul A. La dosarul campaniei agricole din anul 2010, au fost folosite şi prezentate cu rea-credinţă, de către inculpatul A., declaraţii şi documente falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului precum şi înscrisuri falsificate prin contrafacerea semnăturii unor fermieri, după cum urmează:

- declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de inculpatul A.- la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, înregistrată la Primăria Udeşti cu nr. 3520 din 14 mai 2010, falsificată, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că:

"vom utiliza pajiştea în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului" şi că "suprafeţele pentru care solicităm plata nu sunt utilizate de alţi fermieri. Utilizarea păşunilor comunale de alţi fermieri, chiar dacă nu sunt încheiate contracte de închiriere/arendă/concesiune, determină neeligibilitatea acestora - cnf. art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009".

Înscrisul a fost falsificat cu prilejul întocmirii (completării menţiunilor din rubricile tipizatului şi bifării căsuţelor necesare), de către funcţionarul public R., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu complicitatea inculpatului A., primar al comunei, care i-a comunicat acesteia ce căsuţe să bifeze în declaraţie, în vederea obţinerii de subvenţii, respectiv rubricile privind cositul şi valorificarea fânului cosit şi rubrica referitoare la faptul că suprafeţele pentru care se solicită plata nu sunt utilizate de alţi fermieri.

Martora R. a confirmat că, la solicitarea inculpatului A., a scris şi bifat declaraţia de eligibilitate din data de 14 mai 2010, conform indicaţiilor celui din urmă, şi a precizat că, în perioada 2010 - 2012, nu s-a cosit şi valorificat fânul, deoarece într-un an a fost secetă, într-un an au fost inundaţii (2010), iar crescătorii de animale din comună foloseau întreaga suprafaţă de păşune în anul 2010.

- proces-verbal de constatare nr. x din 11 iulie 2010, semnat de inculpatul A. - la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, înregistrat la Primăria Udeşti, falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum că:

"suprafaţa de 400 ha. păşuni şi fâneţe şi 600 ha. teren arabil aflate pe malul drept al râului Suceava au fost distruse prin eroziunea malului, băltiri de ape şi colmatări", fără a se specifica dacă terenul calamitat este al Consiliului Local Udeşti sau dacă aparţine unor cetăţeni din comună. Prin semnarea înscrisului, inculpatul a confirmat conţinutul actului care cuprinde menţiunile nereale.

Din declaraţiile fermierilor, ale angajaţilor Primăriei Udeşti şi ale consilierilor APIA care au efectuat verificările pe teren, rezultă că, în realitate, terenul nu a fost inundat decât în proporţie infimă, pe malul râului Suceava, iar în perioada 2010, întreaga suprafaţă a fost păşunată de animalele fermierilor din comuna Udeşti.

- proces-verbal de constatare nr. x din 12 iulie 2010, semnat de inculpatul A. - la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, înregistrat la Primăria Udeşti falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum că "suprafaţa de 320 hectare situată în comuna Udeşti a fost afectată de fenomene meteorologice, ce au avut loc în perioada 28 - 30 iunie 2010, astfel că fânul cosit a putrezit şi nu a mai putut fi valorificat".

Menţiunile astfel inserate sunt necorespunzătoare adevărului, în realitate, terenul nefiind afectat de calamităţi decât în proporţie redusă, pe malul râului Suceava, întreaga suprafaţă a imaşului comunal fiind păşunată de animalele fermierilor din comuna Udeşti, în perioada 2010, astfel că nu s-a realizat cosirea imaşului şi prin urmare nu a fost posibilă putrezirea vreunei cantităţi de fân cosit.

- proces-verbal nr. x din 2 iulie 2010, semnat de inculpatul A. (la rubrica "Beneficiar lucrări"), falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, privind cositul suprafeţei de 440 ha. păşune ce aparţine Consiliului Local Udeşti cu tractor şi cositoare din dotarea Consiliului, iar unde nu a fost posibilă cosirea mecanică, s-a efectuat cosirea manuală cu beneficiarii Legii nr. 416/2001 - asistaţii sociali.

Aspectele consemnate sunt contrare realităţii, întrucât, potrivit evidenţei contabile a Primăriei Udeşti, la data de 2 iulie 2010, aceasta avea în patrimoniu un tractor dat în folosinţă din data de 1 martie 2008, însă nu deţinea o cositoare mecanică. Este real că au fost identificate în patrimoniul Primăriei Udeşti două cositoare mecanice, însă prima a fost achiziţionată abia la data de 19 septembrie 2013, iar cea de-a doua, la data de 10 octombrie 2014, în perioade ulterioare campaniei agricole 2010.

Documentul menţionat a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public R., cu complicitatea inculpatului A., care a semnat înscrisul la rubrica beneficiar.

Din raportul de constatare întocmit de specialiştii D.N.A a rezultat că nu s-au evidenţiat cheltuieli cu operaţiuni de cosire mecanică sau de plată a asistaţilor sociali pentru cositul manual, martorii audiaţi în cauză - fermierii, angajaţii Primăriei Udeşti şi consilierii locali - confirmând că nu a avut loc, în realitate, activitatea de cosire a imaşului comunal nici manual şi nici mecanic, pe suprafaţa menţionată în documentele depuse la APIA. Rezultă, de asemenea că, în patrimoniul Primăriei Udeşti nu existau coase manuale la data de 02 iulie 2010, fiind achiziţionate un număr de 4 (patru) bucăţi, abia ulterior, la data de 16 iunie 2011.

- proces-verbal de constatare nr. x din 20 iulie 2010, semnat de inculpatul A. la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, înregistrat la Primăria Udeşti, falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului şi anume faptul că "suprafaţa de 120 ha teren păşune rezultat din cosirea păşunii comunale Udeşti s-a mucegăit parţial datorită abundenţei de ploi căzute. După cosirea fânului, căderea ploilor abundente a făcut imposibilă efectuarea operaţiunii de strângere şi depozitare a fânului, în totalitate, rezultând o producţie de cca. 3 tone fân comestibil."

Din raportul de constatare al specialistului DNA din data de 19 martie 2015, a rezultat că în evidenţa contabilă a Primăriei Udeşti nu au fost înregistrate cheltuieli privind strângerea fânului mucegăit şi curăţirea imaşului comunal, iar din declaraţiile fermierilor şi ale angajaţilor Primăriei Udeşti a rezultat că această activitate nu a fost desfăşurată în realitate. De asemenea, din evidenţele primăriei Udeşti şi ale DSVSA Suceava nu rezultă că Consiliul Local Udeşti ar deţine animale, astfel că pretinsa cantitate de 3 tone fân cosit comestibil nu avea întrebuinţare, nefiind identificate în evidenţele contabile ale primăriei nici dovezi de valorificare a fânului.

Înscrisul a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la instigarea inculpatului A., care prin semnarea înscrisului, a confirmat conţinutul actului care cuprinde menţiuni nereale.

Martorii R. şi S. au confirmat că au completat documentele menţionate, la indicaţiile inculpatului A., martorii T., U., I., toţi funcţionari ai Primăriei Udeşti, precizând, la rândul lor, că atât conceperea, cât şi semnarea documentului s-au realizat sub presiunea directivelor date de inculpatul A., fiind conştienţi că suprafaţa de 120 ha. nu a fost în realitate cosită.

- proces-verbal de constatare nr. x din 21 iulie 2010, semnat de inculpatul A. la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, înregistrat la Primăria Udeşti falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum că "suprafaţa de 320 ha teren păşune rezultat din cosirea păşunii comunale Udeşti, s-a mucegăit parţial datorită abundenţei de ploi căzute, intrând în procesul de putrezire. După cosirea fânului, căderea ploilor abundente a făcut imposibilă efectuarea operaţiunii de strângere şi depozitare a fânului".

În realitate, activitatea de cosire nu a avut loc, imaşul comunal fiind utilizat de fermieri pentru păşunatul animalelor proprii, iar conform Metodologiei APIA, aceşti fermieri ar fi fost îndreptăţiţi să încaseze subvenţia, conform principiului utilizatorul, şi nu proprietarul, încasează subvenţia. Înscrisul a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la instigarea inculpatului A., care prin semnarea înscrisului, a confirmat conţinutul actului ce cuprinde menţiuni nereale.

Acest înscris este semnat şi de membrii comisiei de constatare: T., U., I., R., toţi funcţionari ai Primăriei Udeşti, care fiind audiaţi ca martori au declarat că atât conceperea cât şi semnarea documentului s-au realizat sub presiunea directivelor date de inculpatul A., fiind conştienţi că suprafaţa de 320 ha. nu a fost în realitate, cosită.

Un alt set de acte cu conţinut nereal pe care inculpatul A. le-a semnat şi/sau le-a prezentat în vederea obţinerii subvenţiei pentru anul 2010 se referă la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate GAEC 7 şi GAEC 10 de întreţinere a pajiştilor şi evitarea instalării vegetaţiei nedorite:

- procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2010, semnat de inculpatul A. (la rubrica "Beneficiar lucrări") privind recepţionarea finală a lucrărilor de igienizare a suprafeţei de 840 hectare păşune situată în comuna Udeşti prin împrăştiere muşuroaie, tăiat spini şi mărăciniş, distrus vegetaţie dăunătoare pentru care a fost utilizată forţa de muncă a beneficiarilor ajutorului social - falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Instanţa a reţinut că, în realitate, activităţile de igienizare a suprafeţei de 840 ha. păşune comunală nu au avut loc, aspect confirmat de declaraţiile fermierilor şi ale funcţionarilor Primăriei Udeşti şi constatate şi de echipa de control a APIA CJ Suceava în Raportul nr. x din 19 mai 2011, la care sunt anexate fotografii efectuate la faţa locului, care confirmă că pe teren nu s-au împrăştiat muşuroaie, nu s-au tăiat spini şi mărăciniş, nu s-a distrus vegetaţia dăunătoare.

Din declaraţiile unor fermieri din comuna Udeşti (V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. ş.a.) a rezultat că aceştia efectuau singuri activităţile de curăţenie pe imaşurile pe care păşunau animalele ori în jurul stânilor, sesizând că numai o dată sau de 2 ori pe an (situaţie valabilă şi în 2010), veneau asistaţi sociali, în număr redus, cu sape, care erau obligaţi de primarul A. să taie spinii de pe păşunea comunală, pe porţiuni extrem de mici, în niciun caz pe suprafaţa de 840 ha. păşune, cum se menţionează în mod nereal în Procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2010.

S-a subliniat că, în mod ilogic, mai întâi a fost întocmit procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2010 de igienizare a suprafeţei totale de 840 ha. păşune şi ulterior s-a desfăşurat procedura de achiziţie a serviciului de igienizare; ulterior, pentru a se da o aparenţă de legalitate documentelor depuse la APIA, din dispoziţia inculpatului A. au fost întocmite de către angajaţii Primăriei Udeşti procese-verbale de negociere a preţului de executare a lucrărilor de întreţinere a imaşului comunal, convenţii de prestări servicii încheiate cu prestatorii (majoritatea fiind angajaţi ai primăriei Udeşti), procese-verbale de recepţie a lucrărilor de igienizare încheiate cu fiecare dintre prestatori şi state de plată care să confirme, în mod nereal, că titularii ar fi fost plătiţi pentru activităţile prestate.

Un număr de 5 procese-verbale de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie au fost falsificate, cu prilejul întocmirii prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului şi, totodată, au fost falsificate prin contrafacerea semnăturii de la rubrica beneficiari lucrări, respectiv: nr. 5050 din 26 iulie 2010, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului D., nr. 5050 din 26 iulie 2010, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului E., nr. 5050 din 26 iulie 2010, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului W., nr. 5050 din 26 iulie 2010, nesemnat, în care martorul F. figurează la rubrica "executant", nr. 5667 din 26 august 2010, nesemnat, în care martorul G. figurează la rubrica "executant".

Aceste procese-verbale nu sunt semnate de inculpatul A., fiind întocmite de funcţionarul public R. şi semnate de către membrii comisiei de recepţie U., I., R. şi S. care, fiind audiaţi ca martori, au arătat că au semnat documentele, la instigarea inculpatului A., fără a efectua în realitate recepţia lucrărilor respective, fiind ameninţaţi cu pierderea locului de muncă, de către inculpat.

- procesul-verbal nr. x din 26 iulie 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, încheiat cu numiţii: D., E., W., F., document falsificat cu prilejul întocmirii prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului, privind realizarea unei proceduri de negociere a preţului şi, totodată, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica prestator.

Acest proces-verbal nu este semnat de inculpatul A., ci de membrii comisiei de negociere I., U. şi S., funcţionari în cadrul Primăriei Udeşti, care au precizat că, în realitate, nu a avut loc vreo procedură de negociere a preţului, aspect recunoscut, de altfel, şi de prestatori. Documentul a fost falsificat cu prilejul întocmirii (tehnoredactat) de către funcţionarul public U., care la vremea respectivă era secretarul primăriei Udeşti, la instigarea inculpatului A..

- convenţia de prestări servicii nr. x din 27 iulie 2010, încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. în calitate de primar, şi prestatorii D., E., W., F., falsificată, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că între părţi ar fi avut loc o înţelegere privind executarea unor lucrări de igienizare păşune comunală. În realitate, înţelegerea nu s-a perfectat în fapt şi nici activităţile de igienizare a păşunii comunale nu au avut loc, nefiind executate de prestatori.

Documentul a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public U. - secretarul comunei, la instigarea inculpatului, aspect recunoscut de martorul U., care a arătat că a tehnoredactat convenţia în baza datelor comunicate de către primarul A. şi de către contabila FF., după care martorul l-a semnat la rubrica avizat alături de inculpatul A. şi de martora FF..

Din declaraţiile martorilor D., E., W., F. rezultă că semnăturile de la rubrica prestator/executant nu le aparţin şi că nu au încasat sumele de bani menţionate în statele de plată.

S-a subliniat şi în această situaţie ordinea nefirească în procedurile parcurse, cele 5 procese-verbale de recepţie datate 26 iulie 2010, cu acelaşi număr de înregistrare în Primăria Udeşti, 5050, fiind încheiate în aceeaşi zi a şedinţei de negociere a preţului şi anterior încheierii convenţiei de prestări servicii nr. x din 27 iulie 2010. Mai mult decât atât, în aceste înscrisuri nu sunt specificate elemente obligatorii de natură a individualiza activităţile efectuate, cum ar fi: suprafaţa curăţată, locaţia, amplasamentul terenurilor, volumul de muncă depus.

- statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură, de primarul A., înregistrat la Primăria Udeşti cu nr. 3081 din 31 ianuarie 2011, falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv: că s-ar fi achitat numiţilor D., E., W., F., contravaloarea serviciilor prestate, în sumă totală de 494 RON.

Înscrisul a fost întocmit de martora FF., contabila Primăriei Udeşti, care a declarat că, în realitate, la nivelul comunei, s-au efectuat anumite activităţi cu un volum redus, de tăiere a spinilor, însă aceste activităţi nu au fost efectuate de către persoanele menţionate în statul de plată, ci de asistaţii sociali care nu au fost, în niciun caz, remuneraţi suplimentar pentru munca depusă. Martora a declarat, de asemenea, că a întocmit statul de plată completând numele celor 4 persoane şi sumele aferente, după indicaţiile primite de la inculpat şi a subliniat că nici sumele de bani trecute pe înscris şi nici alte sume de bani nu s-au plătit vreodată prestatorilor menţionaţi.

Un număr de 11 procese-verbale de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, au fost falsificate cu prilejul întocmirii prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, după cum urmează:

- procesul-verbal nr. x din 19 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie semnat de martora H. (funcţionar în cadrul Primăriei Udeşti, în calitate de casier) la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul I. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de B. la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul J. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat, în care martorul K. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări;

- procesul-verbal nr. x din 24 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de martorul L. la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 27 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul M. figurează la rubrica Beneficiarul lucrării;

- proces-verbal nr. x din 30 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, cu conţinut nereal, nesemnat, în care martorul N. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- proces-verbal nr. x din 31 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul O. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul P. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări"

- procesul-verbal nr. x din 02 septembrie 2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care numitul Q. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări".

Toate aceste procese-verbale au fost falsificate cu prilejul întocmirii lor, la sediul Primăriei Udeşti, de către funcţionarul public FF., prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, activităţile de recepţie a lucrărilor neavând loc în realitate. Înscrisurile nu sunt semnate de inculpatul A., ci de către membrii comisiei de recepţie U., T. şi S. care, fiind audiaţi ca martori au arătat că au semnat documentele la instigarea inculpatului fără a efectua în realitate recepţia lucrărilor respective.

Un număr de 9 procese-verbale de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, au fost falsificate cu prilejul întocmirii prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului privind realizarea vreunei proceduri de negociere a preţului, respectiv:

- procesul-verbal nr. x din 19 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu H., semnat de martoră care îşi recunoaşte semnătura;

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu I., semnat de martor care îşi recunoaşte semnătura;

- procesul-verbal nr. x din 20 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu B., semnat de martoră care îşi recunoaşte semnătura;

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, încheiat cu J. care nu îşi recunoaşte semnătura, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica prestator;

- procesul-verbal nr. x din 23 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu K. semnat de martoră, care nu îşi recunoaşte semnătura, document falsificat prin contrafacerea subscrierii la rubrica prestator servicii;

- procesul-verbal nr. x din 24 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu L. semnat de martoră, care îşi recunoaşte semnătura;

- procesul-verbal nr. x din 30 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu N., care nu îşi recunoaşte semnătura, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica prestator servicii;

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu O., care nu îşi recunoaşte semnătura, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica prestator;

- procesul-verbal nr. x din 31 august 2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu P., semnat de martor, care nu îşi recunoaşte semnătura, document falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica prestator;

Aceste documente au fost falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii lor de către funcţionarul public U., care de altfel a recunoscut că a procedat astfel la instigarea inculpatului A., neavând altă soluţie întrucât, la fel ca ceilalţi funcţionari, era ameninţat cu darea afară din serviciu. Aceste procese-verbale nu sunt semnate de inculpatul A., ci de membrii comisiei de negociere T., U. şi S. care au precizat că, în realitate, nu a avut loc vreo procedură de negociere a preţului, aspect recunoscut, de altfel şi de prestatori, dar au semnat procesele-verbale la instigarea inculpatului.

Procesele-verbale nr. x din 23 august 2010 - titular J., nr. 5739 din 30 august 2010 - titular N., nr. 5769 din 31 august 2010 - titular P., nr. 5575 din 23 august 2010 - titular K. şi nr. 5771 din 31 august 2010 - titular O. au fost totodată falsificate prin contrafacerea semnăturii de la rubrica prestator, titularii declarând că nu au semnat aceste procese-verbale, aspect confirmat de raportul de constatare grafică nr. x din 7 iulie 2015 întocmit de Serviciul Criminalistic.

Un număr de 9 convenţii de prestări servicii încheiate între 19 august 2010 şi 1 septembrie 2010 între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. şi prestatorii H., I., B., J., K., L., N., O. şi P. au fost falsificate cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că între părţi ar fi avut loc o înţelegere privind executarea unor lucrări de igienizare păşune comunală. În realitate, înţelegerea nu s-a perfectat în fapt şi nici activităţile de igienizare a păşunii comunale nu au avut loc, nefiind executate de prestatori.

Convenţiile menţionate au avut ca obiect executarea de lucrări de igienizare, tăiere spini şi mărăciniş, împrăştiere muşuroaie pe păşunea comunală aflată în administrarea Consiliului Local Udeşti şi au fost falsificate cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public U. - secretarul comunei, la instigarea inculpatului A.. Înscrisurile au fost semnate de inculpatul A.- la rubrica nume primar, având aplicată ştampila cu menţiunea primar comuna Udeşti, fiind una din părţile contractante, inculpatul atestând prin semnătură şi parafă conţinutul necorespunzător adevărului.

Convenţiile nr. 5590 din 24 august 2010 - titular J., nr. 5740 din 30 august 2010 - titular N., nr. 5576 din 23 august 2010 - titular K., nr. 5795 din 1 septembrie 2010 - titular O. au fost totodată falsificate prin contrafacerea semnăturii de la rubrica prestator/executant, titularii declarând că nu au semnat aceste procese-verbale, aspect confirmat de Raportul de constatare grafică nr. x din 7 iulie 2015 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J Suceava.

Statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură de primarul A. înregistrat la Primăria Udeşti cu nr. 3058 din 31 ianuarie 2011, a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum că s-a achitat contravaloarea serviciilor prestate, în sumă de câte 600 RON numiţilor H., I., B., O., J., K., L., N., P., G., M., Q..

Înscrisul a fost întocmit de martora FF., contabila Primăriei Udeşti, care a declarat că, în realitate, la nivelul comunei Udeşti, s-au efectuat activităţi cu un volum redus, de tăiere a spinilor însă aceste activităţi nu au fost efectuate de către persoanele care figurează în statul de plată, ci de asistaţii sociali care nu au fost remuneraţi suplimentar pentru aceste activităţi. Înscrisul a fost falsificat, de asemenea, prin contrafacerea semnăturii la rubrica următorilor titulari: J., K., N., O., P., care declară că nu au semnat statul de plată, aspect confirmat de Raportul de constatare grafică nr. x din 7 iulie 2015 întocmit în cauză.

La dosarul de subvenţii pe anul 2010 există un proces-verbal de recepţie a lucrărilor de igienizare a imaşului comunal, care nu poartă semnătura executantului, M., însă nu au fost identificate procesul-verbal de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, care ar fi trebuit să fie încheiat cu acesta şi nici convenţia de prestări servicii care ar fi trebuit să fie încheiată între Primăria Udeşti şi prestatorul M..

Pe de altă parte, M. figurează la poziţia nr. 11, în statul de plată nr. x din 31 ianuarie 2011, ca fiind plătit cu suma de 600 RON pentru activităţi de igienizare imaş comunal, document aprobat şi semnat de inculpatul A..

S-a apreciat de către instanţa de fond că aceste aspecte, coroborate cu declaraţia casierei Primăriei Udeşti, H. şi a contabilei FF. din care rezultă, în mod cert, că din casieria Primăriei Udeşti nu s-a plătit nicio sumă de bani dintre cele menţionate în statele de plată nr. x şi 3081, ambele din 31 ianuarie 2011, cu titlu de contravaloare prestări servicii efectuate în anul 2010, precum şi cu concluziile specialistului DNA, în urma analizei documentelor contabile ale Primăriei Udeşti - conduc la concluzia certă că nici numitul M. nu a încasat în realitate, suma de bani menţionată în dreptul numelui său, iar înscrisul întocmit pe numele acestuia şi nesemnat de el (proces-verbal de recepţie lucrări) are un caracter fictiv.

De asemenea, în dosarul de subvenţii APIA, depus în numele Consiliului Local Udeşti pentru campania 2010, au mai fost identificate procese-verbale de recepţie nr. x din 23 septembrie 2010 şi nr. y din 23 septembrie 2010, întocmite pe numele executanţilor GG. şi HH. care nu sunt semnate de aceştia. Aceste persoane nu figurează pe statele de plată menţionate şi nici nu s-au identificat eventuale convenţii de prestări servicii sau procese-verbale de negociere a preţului încheiate cu ei.

Procesul-verbal de recepţie nr. x din 14 iunie 2010, semnat de către inculpatul A. la rubrica Beneficiar, din care rezultă că, la data de 14 iunie 2010, s-au recepţionat lucrările de igienizare pentru întreaga suprafaţă de 840 ha. păşune comunală, depus la APIA CJ Suceava la data de 31 ianuarie 2011, are ca anexe toate documentele (procese-verbale de recepţie lucrări, procese-verbale de negociere preţ, convenţii prestări servicii întocmite în perioada iulie - septembrie 2010, precum şi cele două state de plată), ceea ce demonstrează că inculpatul cunoştea caracterul nereal al documentelor ce urmau să fie folosite la APIA CJ Suceava în 2010, din moment ce, semnând procesul-verbal de bază, ca şi beneficiar, şi-a asumat pe deplin realitatea menţiunilor înscrise în acte.

În procesul-verbal de recepţie nr. x din 14 iunie 2010, s-a menţionat în fals că forţa de muncă folosită pentru igienizarea imaşului comunal a fost reprezentată de beneficiarii ajutorului social - asistaţii sociali - fapt contrazis de documentele anexă, din care rezultă că executanţii sunt funcţionari ai primăriei - paznic, electrician, casier, îngrijitor, bibliotecar. În plus, data acestui document este 14 iunie 2010, când s-ar fi efectuat recepţia finală a lucrării de igienizare, în condiţiile în care procesele-verbale de recepţie lucrări încheiate cu fiecare titular în parte poartă date ulterioare zilei de 14 iunie 2010, după cum urmează: 26 iulie 2010, 19 august -31 august 2010, 01 septembrie - 27 septembrie 2010.

Un alt set de documente depuse la dosarul de subvenţii în campania 2010 este reprezentat de înscrisurile prin care inculpatul A. a încercat să dovedească că au fost efectuate cheltuieli din bugetul local al Primăriei Udeşti cu combustibilul necesar cosirii şi întreţinerii imaşului comunal, respectiv:

- proces-verbal nr. x din 15 octombrie 2010 de recepţie a unor lucrări de transport balast, încărcare balast, achiziţionare cupă excavator, încheiat între Primăria Udeşti, reprezentată de Comisia de recepţie formată din T., I., U., S., pe de o parte şi SC II. S.R.L Bosanci, pe de altă parte, fără a fi menţionat numele reprezentantului legal al firmei şi fără a fi semnat la rubrica aferentă acestuia.

Înscrisul a fost avizat de inculpatul A. prin semnătură în partea dreaptă sus şi atestă faptul că prestatorul ar fi executat un număr de 446 curse transport balast şi 183 ore lucrări cu încărcătorul frontal, activităţi care nu au nicio legătură cu igienizarea şi curăţirea păşunii comunale, dar, cu toate acestea, documentul a fost folosit pentru a se solicita subvenţii în campania 2010.

- proces-verbal nr. x din 12 noiembrie 2010 de recepţie a unor lucrări de transport balast, încărcare balast, achiziţionare cupă excavator, încheiat între Primăria Udeşti, reprezentată de Comisia de recepţie formată din T., I., U., S., pe de o parte şi SC II. SRL Bosanci, pe de altă parte, fără a fi menţionat numele reprezentantului legal al firmei, proces-verbal avizat de inculpatul A. prin semnătură în partea dreaptă sus. Acest înscris atestă faptul că prestatorul a executat un număr de 145 ore lucrări cu încărcătorul frontal, activităţi care nu au nicio legătură cu igienizarea şi curăţirea păşunii comunale, dar, cu toate acestea, documentul a fost folosit de inculpat pentru a solicita subvenţii în campania 2010.

- contractul de prestări servicii nr. x din 31 august 2010, încheiat între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. în calitate de primar, pe de o parte şi SC II. SRL Bosanci, pe de altă parte, reprezentată de numitul JJ., semnat de ambele părţi contractante, având ca obiect lucrări de transport balast şi lucrări exploatare şi încărcare balast cu încărcătorul frontal, până la 1 septembrie 2010, preţul contractului fiind de 40 RON/cursă de transport balast şi 100 RON/oră pentru încărcare balast cu încărcătorul frontal.

În urma analizei acestui document realizată de acelaşi funcţionar APIA CJ Suceava, s-a menţionat olograf, cu creionul, în dreptul rubricii obiectul contractului, faptul că nu are legătură cu păşunea. De altfel, perioada de execuţie a contractului de prestări servicii este ulterioară datei la care inculpatul a semnat procesul-verbal de recepţie finală, aşadar excedează perioadei de recepţie a lucrărilor de igienizare a imaşului comunal.

- factura fiscală seria x nr. x din 21 octombrie 2010 în valoare de 44.813,60 RON, emisă de SC II. SRL către Primăria comunei Udeşti, reprezentând lucrări de transport cu autobasculanta şi prestări servicii cu vola, avizată pentru plată de inculpatul A. în calitate de ordonator de credite. La dosarul de subvenţii, nu a fost identificat un document de plată a acestei facturi fiscale.

- proces-verbal nr. x din 30 iunie 2010, de recepţie a bunurilor constând în achiziţionarea cupă buldo-excavator de la SC KK. SRL Vereşti, la preţul de 3.400 RON, achiziţie care nu are legătură cu întreţinerea imaşului comunal şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate GAEC 7 şi GAEC 10.

- procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2010 cu nr. de înregistrare scris olograf în partea dreaptă-sus, 3079 din 31 ianuarie 2011, de recepţie a lucrărilor de transport menajer din satele comunei, unde s-au efectuat 122 ore cu un consum de 488 litri motorină şi transport balast pe drumurile din luncă, întocmit de Comisia de recepţie formată din I., S. şi U., pe de o parte, la rubrica beneficiari, semnând funcţionarii Primăriei Udeşti T. şi R. Instanţa de fond a apreciat că nici acest document nu are vreo legătură cu întreţinerea imaşului comunal şi implicit, cu cererea de subvenţii, lucrările referindu-se la strângerea gunoiului menajer de la locuitorii comunei şi balastarea unor drumuri comunale.

- procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2010 cu nr. de înregistrare scris olograf în partea dreaptă-sus, 3080 din 31 ianuarie 2011, de recepţie a lucrărilor de reprofilare drumuri luncă cu auto-grederul, fiind efectuate un număr de 31 ore cu un consum de 310 litri motorină, întocmit de Comisia de recepţie formată din I., S. şi U., pe de o parte, la rubrica beneficiari, semnând funcţionarii Primăriei Udeşti T. şi R.. S-a apreciat că, nici acest document nu are vreo legătură cu întreţinerea imaşului comunal şi implicit cu cererea de subvenţii, lucrările referindu-se la amenajarea drumurilor comunale cu auto-grederul.

- ordinul de plată nr. x din 28 iulie 2010 în valoare de 12.523,64 RON, emis de Primăria Udeşti şi semnat de inculpatul A. către SC LL. SRL, reprezentând contravaloare combustibil. Documentul a fost depus la dosarul de subvenţie pentru anul 2010, deşi nu are nicio legătură cu întreţinerea imaşului comunal sau cu activitatea de cosit. În realitate, acest document reprezintă plata către SC LL. SRL pentru factura nr. x din 30 iunie 2010, adică pentru cantităţile de combustibil livrate succesiv la pompă până la data emiterii facturii.

La finele lunii august 2010, s-au întocmit procese-verbale de negociere, convenţii de prestări servicii, procese-verbale recepţie a lucrărilor de pază, igienizare, tăiere spini şi mărăciniş, împrăştiere muşuroaie pe păşunea comunală cu diverse persoane, din documentaţia existentă rezultând că lucrările sunt recepţionate în aceeaşi zi cu negocierea, suprafeţele şi locaţiile care fac obiectul lucrărilor şi cantităţile de fân putrezit şi care trebuia curăţat nefiind specificate.

În vara anului 2010 a fost constituită, din ordinului prefectului MM., o comisie mixtă implicând funcţionari din cadrul mai multor instituţii, pentru a se evalua pierderile cetăţenilor şi ale autorităţilor publice locale din judeţul Suceava, în vederea obţinerii unor despăgubiri guvernamentale, însă echipa astfel constituită s-a prezentat la Primăria Udeşti, fără a se deplasa pe teren, întocmindu-se procesul-verbal nr. x din 11 iulie 2010 în biroul inculpatului A.; în cuprinsul acestuia, s-au consemnat afirmaţiile sale cum că a fost inundată suprafaţa de 400 hectare, fără să se precizeze suprafaţa inundată ce aparţinea cetăţenilor comunei şi cea care aparţinea Primăriei Udeşti. Procesul-verbal a fost folosit la dosarul de subvenţii pentru a justifica faptul că, din cauza inundaţiilor, Consiliul Local Udeşti nu a desfăşurat activităţile agricole pentru care solicita subvenţie în campania 2010.

OMADR nr. 41/2010 privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2010 prevede că, în conformitate cu art. 31 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi art. 75 din Regulamentul (CE) nr. 1.122/2009, cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale trebuie anunţate în scris, printr-o declaraţie - Înştiinţare, şi actele de constatare/doveditoare ale fenomenului invocat trebuie transmise centrelor judeţene/locale/municipiul Bucureşti APIA în termen de 10 (zece) zile lucrătoare de la data la care fermierul este în măsură să facă aceasta (în termen de 10 zile lucrătoare de la data obţinerii documentelor doveditoare). Consiliul Local Udeşti nu a depus însă în termenul legal documente referitoare la calamităţile ce ar fi avut loc în perioada 28 - 30 iunie 2010, iar înscrisurile cu conţinut nereal privind cosirea ierbii şi putrezirea fânului au fost depuse la APIA CJ Suceava abia la data de 16 martie 2011, nerespectând disp. OMADR nr. 41/2010.

În perioada 12 mai 2011 - 16 mai 2011, a fost efectuat de către APIA Suceava un control pe teren (Raportul de control x din 19 mai 2011), fiind identificate pe majoritatea parcelelor animale ale locuitorilor comunei Udeşti, la păscut. Fotografiile efectuate cu ocazia controlului pe teren relevă că, pe fiecare parcelă menţionată în cerere, au fost identificate suprafeţe de teren foarte mari care erau pârloagă, pe altele existau construcţii provizorii sau definitive, buruieni viguroase, arbuşti sau copaci ori plante şi smocuri uscate, iar pe unele terenuri păşunau animale (stâni cu oi sau cirezi cu bovine), în condiţiile în care, în cererea din 2010 şi în declaraţiile de eligibilitate, se preciza că activităţile agricole ale Consiliului Local Udeşti, pe suprafaţa de 845 ha, erau de cosire a ierbii şi de valorificare a fânului. În niciuna dintre fotografiile realizate cu ocazia controlului nu se observă că iarba ar fi fost cosită, ci dimpotrivă, predominau buruienile, pârloagele, precum şi zonele deluroase cu vegetaţie bogată şi necosită.

Controlul pe teren a fost efectuat de martorii NN., OO. şi PP., consilieri în cadrul APIA CJ Suceava, ale căror constatări au fost detaliate prin trimitere explicite la fotografiile relevante. Martorul NN. a declarat că, în porţiunea inundabilă din valea râului Suceava, să află terenurile aparţinând satelor Stirbăţ, Chilişeni, Poieni, Udeşti, Rus Mănăstioara, Luncuşoara, restul terenurilor aparţinând satelor Securiceni, Plăvălari, Reuseni, Mănăstioara, parte din Udeşti, Racova, parte din Chilişeni şi parte din Ştirbăţ, aflându-se în zone deluroase ce nu au fost niciodată inundate.

Martorii OO. şi PP. au confirmat că la controlul efectuat pe teren au constatat că Consiliul Local Udeşti nu a desfăşurat activităţi agricole, că nu au fost respectate condiţiile şi criteriile de eligibilitate GAEC 7 şi GAEC 10.

Martorii - proprietari ai unor animale EE., DD., CC., V., W., X., Y., Z., AA., BB., P. au susţinut că, în perioada 2010 - 2012, şi-au păscut animalele, cu acceptul reprezentanţilor primăriei, pe imaşul comunal, precizând că toţii cetăţenii comunei care deţin animale le-au păşunat pe islazul comunal, cu excepţia unor săteni care au închiriat terenuri de la primărie sau care au folosit în acest sens suprafeţele de teren proprietate personală. Martorii au mai declarat că niciodată în perioada 2010 - 2012 imaşul comunal nu a fost cosit, zonele unde erau amplasate adăposturile pentru animale sau unde păşunau fiind curăţate şi de către ei.

În urma verificării administrative a dosarului şi a controalelor pe teren (Raportul de control x din 19 mai 2011), martora QQ. - directorul executiv APIA CJ Suceava - a semnat Decizia nr. x din 31 mai 2011 prin care a respins cererea de subvenţii nr. x din 17 mai 2010, motivul fiind nerespectarea prevederilor art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009, în sensul că solicitantul nu a desfăşurat activităţile agricole (păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului) pentru care inculpatul A. a semnat declaraţia de eligibilitate - Anexa 1.

Acţiunea Consiliului Local Udeşti de anulare a deciziei emisă de APIA CJ Suceava a fost respinsă de Tribunalul Suceava, prin Sentinţa civilă nr. 2660 din 19 aprilie 2012, menţinută de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 7114 din 13 decembrie 2012. În motivarea celor două hotărâri judecătoreşti, s-a arătat că Consiliul Local Udeşti nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor menţionate în declaraţia de eligibilitate - Anexa nr. 1, nu a făcut dovada că suprafeţele pentru care a solicitat plata nu sunt utilizate de către alţi fermieri, nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor GAEC 7 şi GAEC 10, precum şi faptul că nu a comunicat în scris, la APIA, că exploataţia a fost afectată de un caz de forţă majoră, în termen de 10 zile.

Faptul că, pentru campania din anul 2010, Consiliul Local Udeşti nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate şi nu era îndreptăţit să obţină sprijin financiar pe suprafaţă din bugetul administrat de Uniunea Europeană (FEGA) a fost constatat şi de APIA DACIS, în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 decembrie 2014, Procesul-verbal nr. x din 8 decembrie 2014, Nota de constatare nr. x din 12 decembrie 2014. Aceste documente atestă că fermierul Consiliul Local Udeşti nu a respectat condiţiile de eligibilitate opozabile APIA şi asumate sub sancţiunea legii penale prin datele înscrise în conţinutul cererii de plată nr. x din 17 mai 2010 şi a documentelor subadiacente, imaşul comunal fiind păşunat de animalele fermierilor din comună, iar documentele ataşate la cerere fiind în contradicţie cu declaraţia de eligibilitate, anexa 1.

Audiat în faţa instanţei la termenul din 26 martie 2019, inculpatul A. a relatat că, în calitate de primar, nu a întocmit, redactat, dactilografiat, instigat sau dat dispoziţii scrise sau verbale în legătură cu falsificarea vreunui document referitor la subvenţia obţinută de la APIA şi nu a delegat-o pe inginera R. să depună documente la APIA. A precizat, de asemenea că, cererea de subvenţie nu a fost semnată de el, ci de către inginera R. în calitate de şef al compartimentului de fond funciar, el semnând ulterior declaraţia de eligibilitate după ce a fost chemat de lucrătorii APIA.

Instanţa de fond a reţinut că probatoriul administrat infirmă aceste susţineri, relevând că inculpatul a fost împuternicit să reprezinte Consiliul Local Udeşti în relaţia cu APIA, a delegat-o pe martora R. să depună cererea de acordare a subvenţiei x din 17 mai 2010 şi a semnat actele la care s-a făcut referire anterior, confirmând conţinutul lor referitor la împrejurările necorespunzătoare adevărului.

În plus, atât convenţia de prestări servicii nr. x din 27 iulie 2010 încheiată între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpatul A. şi prestatorii D., E., W., F. cât şi statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură, de primarul A., înregistrat la Primăria Udeşti cu nr. 3081 din 31 ianuarie 2011, au fost falsificate. O dovadă a faptului că inculpatul avea cunoştinţă de fictivitatea documentelor o constituie şi faptul că acesta le-a ataşat cererii de subvenţii din 17 mai 2010 ulterior, abia în iarna 2010/2011, respectiv la data de 31 ianuarie 2011 şi 16 martie 2011, când orice verificări pe teren ar fi fost de prisos.

b) În campania agricolă 2011, inculpatul A., fiind împuternicit prin HCL nr. 21 din 29 aprilie 2011 să reprezinte Consiliul Local Udeşti, jud. Suceava, în relaţia cu APIA, a folosit şi a prezentat cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava, 6 documente falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului (procese-verbale de recepţie lucrări semnate de inculpat), în baza cărora a intenţionat să dovedească, în fals, îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind întrebuinţarea imaşului comunal în scopuri agricole productive, a condiţiilor GAEC 7 şi GAEC 10 şi a obţinut ilegal, în numele Consiliului Local Udeşti, subvenţii în valoare de 292.092,59 RON din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,29 hectare păşune comunală.

APIA Bucureşti a emis Decizia nr. x din 3 februarie 2014 (care are valoare de titlu executoriu) pentru campania 2011, prin care a stabilit suma de recuperat de la Consiliul Local Udeşti, în cuantum de 292.092,59 RON, reprezentând suma încasată nejustificat cu titlu de subvenţii, întrucât fermierul nu a respectat condiţiile de eligibilitate asumate sub sancţiunea legii penale prin datele înscrise în conţinutul cererii de plată nr. x din 13 mai 2011 şi a documentelor subadiacente.

Astfel, potrivit OMADR nr. 118/2009, în vigoare în campania din 2011, Consiliul Local Udeşti trebuia să fie producător agricol, să desfăşoare propria activitate agricolă (păşunatul cu animale sau cosirea fânului, art. 5 alin. (1) lit. b), să fie înregistrat în Registrul Naţional al Exploataţiilor RNE, să asigure o încărcătură minimă de păşunat de 0,3 UVM/ha. pentru suprafaţa solicitată şi, conform O.U.G. nr. 125/2006 modificată prin O.G. nr. 16/2009, trebuia să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei, înscrisă în cererea de subvenţii.

La data de 13 mai 2011, martora R. a fost delegată de către inculpatul A. să depună la APIA CJ Suceava, în numele Consiliului Local Udeşti, cererea nr. x din 13 mai 2011, prin care s-a solicitat subvenţie pentru suprafaţa de 751,29 hectare imaş comunal. Cererea de solicitare subvenţii a fost semnată de martora R., în baza delegării nr. 2031 din 14 martie 2011, emisă şi semnată de inculpatul A.

La dosarul campaniei agricole din anul 2011, au fost folosite şi prezentate cu rea-credinţă, de către inculpatul A., următoarele declaraţii şi documente false, cu conţinut nereal sau inexact:

- Declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de subvenţie, semnată de R., persoana delegată de inculpatul A., falsificată cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului că "vom utiliza pajiştea în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului" şi că "suprafeţele pentru care solicităm plata nu sunt utilizate de alţi fermieri. Utilizarea păşunilor comunale de alţi fermieri, chiar dacă nu sunt încheiate contracte de închiriere/arendă/concesiune, determină neeligibilitatea acestora - cf. art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009".

Documentul este oficial, fiind unul tipizat pus la dispoziţie de APIA, iar după completare a fost înregistrat la Primăria Udeşti. Înscrisul a fost falsificat cu prilejul întocmirii de către inculpatul A., care a bifat în declaraţie, în vederea obţinerii de subvenţii, rubricile privind cositul şi valorificarea fânului cosit şi rubrica referitoare la faptul că suprafeţele pentru care solicită plata nu sunt utilizate de alţi fermieri. Declaraţia de eligibilitate a fost completată în rubricile necesare, cu scris olograf, de către funcţionara Primăriei Udeşti R., care a şi semnat documentul la ambele rubrici: CL Udeşti şi primar, în baza delegării date de acesta.

Instanţa a apreciat că înscrisul conţine aspecte contrare realităţii, întrucât în fapt, pajiştile comunale erau păşunate de animalele locuitorilor din comuna Udeşti şi nu au fost cosite în vederea valorificării fânului. Formularul declaraţiei de eligibilitate este unul tipizat conform anexei de la Ghidul solicitantului de subvenţii APIA şi, spre deosebire de campania 2010, în anul 2011 a fost bifat la rubricile corespunzătoare de inculpatul A., care s-a deplasat la APIA CJ Suceava în acest scop, ulterior depunerii cererii. Prin bifarea rubricilor esenţiale ale declaraţiei de eligibilitate - (anexa nr. 1 la cererea de subvenţii pentru campania 2011), cu prilejul întocmirii actului, inculpatul A. şi-a asumat răspunderea pentru conţinutul său nereal.

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 08 iulie 2011 semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", din care rezultă că "datorită secetei prelungite pe suprafaţa de 845 ha păşune iarba nu a crescut şi nu a fost nevoie de cosire"

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 22 iunie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", din care rezultă că a efectuat recepţia activităţilor de împrăştiere îngrăşăminte pe imaşul comunal;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 30 august 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", din care rezultă că a efectuat recepţia activităţii de cosire a vegetaţiei pe imaşul comunal;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 29 iulie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării din care rezultă că a efectuat recepţia activităţii de cosire manuală a suprafeţei de 300 hectare;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 18 iulie 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", din care rezultă că a efectuat recepţia activităţii de întreţinere a păşunii, tăierea şi împrăştierea muşuroaielor, curăţirea păşunii de resturi vegetale pe o suprafaţă de 450 ha;

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 16 august 2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", din care rezultă că a efectuat recepţia activităţii de întreţinere a păşunii, tăierea şi împrăştierea muşuroaielor, curăţirea păşunii de resturi vegetale pe o suprafaţă de 400 ha.

Procesele-verbale de recepţie sunt documente oficiale întrucât au fost întocmite (prin menţiuni olografe scrise pe formularul tipizat) la sediul Primăriei Udeşti, de către funcţionarul public R. şi au primit număr de înregistrare la primărie, fiind ulterior folosite în dosarul de subvenţii la APIA CJ Suceava, după ce au fost semnate de inculpatul A. Înscrisurile au fost falsificate cu prilejul întocmirii, de către funcţionarul public R., la instigarea inculpatului A., prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Prin semnarea înscrisurilor, inculpatul a participat ca şi coautor la falsificarea lor, confirmând prin semnătură conţinutul acestor acte care cuprindeau menţiuni nereale.

Înscrisurile au fost semnate, alături de inculpatul A., şi de către martorii T., I., S., FF. şi R., toţi funcţionari ai Primăriei Udeşti, care au declarat că au semnat la solicitarea inculpatului, sub ameninţarea pierderii locului de muncă, dat fiind modul dictatorial de conducere a primăriei exercitat de către inculpatul A..

Astfel, martorul T., viceprimar al comunei Udeşti, a declarat că în anii 2011 şi 2012 nu a fost secetă, că B. şi H. nu au desfăşurat activităţi de curăţire şi întreţinere a pajiştii comunale şi că activităţile de tăiere spini şi buruieni nu s-au desfăşurat pe întreaga suprafaţă a imaşului comunal. Martorul S., secretar la primăria Udeşti a declarat că, în perioada 2010 - 2014, imaşul comunal a fost utilizat de către crescătorii de animale prin păşunatul cu animalele pe care le deţineau în proprietate, fără a se achita taxă de păşunat, iar procesele-verbale întocmite în perioada 2010-2012, din care rezulta fie că întreg imaşul comunal a fost cosit manual, fie că datorită secetei nu s-a reuşit cosirea imaşului (2011 - 2012), au fost întocmite de către R., fiind aduse în birou pentru a fi semnate.

Martorul I., consilierul personal al inculpatului A. în perioada 2008 - 2013, a arătat că din dispoziţia acestuia din urmă, au fost întocmite, în perioada 2010 - 2012, mai multe procese-verbale din care rezulta că întregul imaş pentru care s-a solicitat subvenţie a fost supus unor lucrări de întreţinere şi curăţenie pentru a fi depuse la APIA Suceava, însă în campaniile 2011 - 2012 nu s-a desfăşurat nicio activitate agricolă din partea primăriei de cosire şi valorificare a fânului, întrucât a fost secetă. A mai precizat că nu s-a efectuat cosirea imaşului comunal nici în anul 2010, 2011 sau 2012, acesta fiind păşunat de către animalele fermierilor din comună, iar activităţi de întreţinere s-au desfăşurat doar cu asistaţii sociali ai primăriei, pe durata a 1 - 2 zile şi pe porţiuni destul de reduse de teren.

Martorul U., secretar al comunei Udeşti, a declarat că, pentru campania 2011, din dispoziţia lui A. au fost întocmite de către R. mai multe procese-verbale cu date fictive, în sensul că lucrările de igienizare nu erau efectuate în realitate sau erau efectuate pe suprafeţe reduse.

Instanţa de fond a reţinut că, în procesul-verbal de recepţie nr. x din 8 iulie 2011, s-a arătat în mod mincinos că datorită secetei prelungite pe suprafaţa de 845 ha păşune, iarba nu a crescut; în realitate, în vara anului 2011, nu s-a manifestat un fenomen prelungit de secetă, iar iarba de pe imaşul comunal a fost păşunată de animalele fermierilor din comuna Udeşti. Procesul-verbal nr. x din 8 iulie 2011, în care se menţionează că pe suprafaţa de 845 ha. iarba nu a crescut, se contrazice în conţinut cu procesele-verbale nr. x din 29 iulie 2011 şi nr. y din 16 august 2011, în care se menţionează că s-a efectuat cosirea buruienilor şi a spinilor, a resturilor vegetale pe suprafaţa cumulată de 700 ha.

La dosarul de subvenţii, pentru campania 2011, din dispoziţia inculpatului, la data de 13 mai 2011, s-a depus la APIA CJ Suceava şi planul tehnic pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea pajiştilor pentru anul 2011, din care rezulta că urmau să se efectueze cosirea şi adunatul fânului pe suprafaţa de 790 ha, suprafaţă ce urma să fie supusă şi lucrărilor de întreţinere, fertilizare cu îngrăşăminte organice, regenerare, supraînsămânţare cu graminee perene, iar la punctul 10 era prevăzută lucrarea de amenajare a 20 de adăpători, în condiţiile în care cererea de sprijin a fost depusă cu specificaţia că pe cele 751,29 ha nu păşunează animale. Planul tehnic a fost întocmit de către inginer R., semnat de inculpatul A. la rubrica primar şi de către funcţionara R..

În perioada 12 mai 2011 - 16 mai 2011, a fost efectuat un control de către consilieri din cadrul APIA CJ Suceava, fiind identificate pe majoritatea parcelelor animale la păscut, reieşind astfel că, pentru campania 2011 (pentru care cererea a fost depusă la 13 mai 2011), nu exista intenţia de a cosi iarba. În urma acestor verificări pe teren, a fost finalizat Raportul de control nr. x din 19 mai 2011, cu anexe cuprinzând fotografii pentru fiecare parcelă, care confirma că nu au fost respectate prevederile art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009, respectiv că, în afară de terenurile pe care erau amplasate construcţii definitive sau provizorii (o plantaţie de salcâmi pe o suprafaţă de 5 hectare, o piaţă amenajată pe o suprafaţă de 1 hectar, stâni ale fermierilor din loc. Poieni, Chilişeni, Rusi Mănăstioara, Reuseni), pe celelalte terenuri au fost găsite la păşunat oi, cabaline şi taurine aparţinând fermierilor din localităţile Rusi Mănăstioara, Udeşti, Ştirbăţ, Plavalari, Luncuşoara sau proprietatea numiţilor V. şi RR..

Fermierii audiaţi, respectiv EE., DD., CC., V., W., X., Y., Z., AA., BB., au precizat că în 2011 şi-au păscut animalele, cu acceptul reprezentanţilor primăriei, pe imaşul comunal, arătând că toţi cetăţenii comunei care deţineau animale le-au păşunat pe islazul comunal, cu excepţia unor fermieri care au închiriat terenuri de la primărie sau au folosit în acest sens suprafeţele de teren proprietate personală. Tot aceştia au declarat că niciodată în 2011 imaşul comunal nu a fost cosit, iar zonele unde aveau adăposturile pentru animale, unde le păşunau sau aveau amplasate stânile erau curăţate şi de către ei. Niciodată nu au observat ca pe imaşul comunal să se fi folosit îngrăşământ chimic sau natural.

Pe alocuri, dar pe suprafeţe neînsemnate din imaşul comunal, spinii şi buruienile au fost tăiate cu sapa (câteva zile - o dată sau de două ori pe an), de către persoanele asistate social, fără să fie plătite suplimentar şi fără ca din sumele solicitate şi primite de la APIA să se fi efectuat cheltuieli în acest sens. Acelaşi aspecte sunt confirmate de către toţi angajaţii primăriei audiaţi ca martori şi de evidenţa contabilă a primăriei Udeşti, ridicată de procurorii DNA - S.T. Suceava din care nu rezultă că ar fi fost înregistrate cheltuieli cu achiziţia de îngrăşăminte sau cu plata unor servicii de întreţinere a imaşului comunal.

Ca urmare a controlului în teren şi a controalelor administrative, având în vedere că nu au fost respectate condiţiile de eligibilitate prev. de OMADR nr. 246/2008 modificat prin OMADR nr. 118/2009, s-a emis Decizia nr. x din 16 noiembrie 2011, de respingere a cererii de plată a subvenţiei pentru campania 2011.

Având în vedere presiunile exercitate de inculpatul A. la adresa funcţionarilor APIA Suceava, SS. şi QQ. - director executiv al APIA CJ Suceava, confirmate de cele două martore cu ocazia audierii lor, cele două funcţionare au semnat adresa nr. x din 9 iulie 2012, prin care au solicitat APIA Bucureşti un punct de vedere privind instrumentarea cererii unice de plată pentru anul 2011, prin adresa nr. x din 10 iulie 2012 comunicându-se că APIA CJ Suceava a instrumentat corect cererea unică de plată depusă de Consiliul Local Udeşti pentru anul 2011.

Decizia de respingere a plăţii pentru campania 2011 a format obiectul dosarului civil nr. x din 2012, în care Tribunalul Suceava, prin Hotărârea nr. 1501 din 21 februarie 2013, a respins acţiunea Consiliului Local Udeşti. Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 6911 din 18 septembrie 2013, a admis recursul formulat de Consiliul Local Udeşti la data de 18 septembrie 2013, obligând APIA CJ Suceava să plătească subvenţia în cuantum de 296.356,08 RON, pentru suprafaţa de 751,09 hectare.

Deşi s-a invocat de către apărare că, potrivit art. 52 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea judecătorească civilă definitivă are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, instanţa a reţinut că inculpatul a prezentat, în cadrul dosarului civil nr. x din 2012, ca reale, următoarele documente: procesul-verbal de recepţie nr. x din 8 iulie 2011, nr. y din 22 iunie 2011, nr. z din 30 august 2011, w din 29 iulie 2011, t din 18 iulie 2011, s din 16 august 2011, lipsind, însă, din dosarul civil, înscrisuri pe care APIA Suceava le-ar fi putut depune pentru a-şi apăra decizia de respingere a subvenţiei pentru campania 2011.

Instanţa de fond a reţinut că hotărârea definitivă pronunţată de o instanţă civilă are autoritate de lucru judecat în procesul penal numai cu privire la chestiuni prealabile, în niciun caz cu privire la împrejurări care privesc existenţa infracţiunii, aşa cum prevăd disp. art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. Or, îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru campania 2011 reprezintă o chestiune care ţine de existenţa infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Rezultă din probatoriul administrat că, pentru campania 2011, Consiliul Local Udeşti nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate şi nu era îndreptăţit să obţină sprijin financiar pe suprafaţă din bugetul general al Uniunii Europene, aspect constatat de APIA Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol (DACIS) în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 decembrie 2014, Procesul-verbal nr. x din 08 decembrie 2014, Nota de constatare nr. x din 12 decembrie 2014. Răspunderea civilă intervine pentru neacordarea sumei solicitate, în condiţiile în care la dosarul de subvenţie s-au depus toate documentele necesare, iar pe de altă parte, răspunderea personală a inculpatului intervine pentru că lui îi este imputabil faptul că documentele respective erau false sau aveau conţinut nereal sau inexact.

Nici împrejurarea reţinută în considerentele Încheierii nr. 283 din 5 decembrie 2014, cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, nu constituie temei al achitării inculpatului în condiţiile în care, la data respectivă nu se cunoştea caracterul fals al documentelor depuse la APIA.

Subvenţia pentru campania 2011 în cuantum de 292.092,59 RON a fost virată în contul primăriei, iar din această sumă nu s-au efectuat cheltuieli pentru întreţinerea imaşului, pentru achiziţia de îngrăşământ chimic sau cositul ierbii, aşa cum se menţionase în cererea de subvenţie pentru campania 2011, în declaraţia de eligibilitate - anexa 1 şi în planul de lucrări, dimpotrivă inculpatul A. ordonanţând la plată următoarele cheltuieli pentru achiziţii servicii şi produse: pentru remorcă tractor - suma de 5.394 RON; pentru întocmire documentaţie tehnico-economică pentru "Construire pod peste Pârâul Cânepişte - 14.139,72 RON; pentru combustibil auto - 52,248,43 RON. Diferenţa a rămas în contul bancar al trezoreriei, nefiind utilizată, aşa cum s-a stabilit în Raportul de constatare al specialistului DNA ST Suceava.

Din adresa Primăriei Udeşti nr. 8967 din 9 decembrie 2014 reiese că suma încasată de la APIA de Consiliul Local Udeşti, cu titlu de sprijin financiar pe suprafaţă, nu a fost utilizată pentru lucrări agricole şi pentru lucrări de întreţinere a păşunilor comunale, recunoscându-se astfel că sumele plătite de la bugetul Uniunii Europene, pentru "fermieri" au fost încasate nejustificat de Consiliul Local Udeşti, în baza unor declaraţii şi documente ce conţin date nereale, prin care, în mod mincinos şi cu rea credinţă, inculpatul A. a încercat să demonstreze că această instituţie este producător agricol, că desfăşoară propria activitate agricolă şi că sunt respectate condiţiile de eligibilitate şi de mediu GAEC 7 şi GAEC 10, prev. de art. 7 din O.U.G nr. 125/2006, de art. 5 alin. (7) din OMADR nr. 118/2009 şi de art. 2 alin. (2) lit. a) - c) din Regulamentul Comunităţii Europene nr. 73/2009.

Subvenţia pentru campania 2011 în cuantum de 292.092,59 RON a fost virată în contul primăriei la data de 30 aprilie 2014, cu OP nr. x, din această sumă efectuându-se plăţi pentru achiziţii de servicii şi produse. În baza actelor de control întocmite de APIA - DACIS, APIA Bucureşti a emis Decizia nr. x din 3 februarie 2014 (care are valoare de titlu executoriu) pentru campania 2011 prin care a stabilit suma de recuperat de la Consiliul Local Udeşti, în cuantum de 292.092,59 RON, reprezentând suma încasată nejustificat cu titlu de subvenţii.

c) În campania agricolă 2012, inculpatul A., fiind împuternicit prin HCL nr. 32 din 24 aprilie 2012 să reprezinte Consiliul Local Udeşti în relaţia cu APIA, a folosit şi a prezentat cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava, 4 documente falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului (procese-verbale de recepţie lucrări semnate de inculpat, respectiv, declaraţia de eligibilitate anexa nr. x), în baza cărora a obţinut ilegal, în numele Consiliului Local Udeşti, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA în cuantum de 315.314,37 RON pentru suprafaţa de 710,20 ha. păşune comunală, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, în condiţiile în care fermierul Consiliul Local Udeşti nu a respectat condiţiile de eligibilitate asumate sub sancţiunea legii penale prin datele înscrise în conţinutul cererii de plată nr. x din 7 mai 2012 şi a documentelor subadiacente, nu a respectat bunele condiţii agricole şi de mediu şi nu a desfăşurat propria activitate agricolă indicată în anexa 1 - declaraţia de eligibilitate şi cererea de subvenţii.

Iniţial, s-a emis decizia APIA CJ Suceava nr. x din 4 decembrie 2012 de respingere la plată a cererii nr. x din 7 mai 2012, nefiind respectate prevederile art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009, deoarece s-a constatat o diferenţă de 35,59% între suprafaţa pentru care s-a depus cererea şi cea eligibilă, iar conform procedurii APIA diferenţele mai mari de 20% conduc la respingerea cererii de subvenţie. Dosarul de subvenţie a fost întors la control, în baza rezoluţiei din data de 19 martie 2013 a numitului TT., director general al APIA Bucureşti, facilitându-se astfel obţinerea subvenţiei, în campania 2013, deşi nu erau îndeplinite condiţiile de eligibilitate, aspect confirmat de actul de control al APIA - DACIS la data de 15 decembrie 2014, ulterior, fiind emisă decizia APIA CJ Suceava nr. x din 16 decembrie 2014 de recuperare a sumelor acordate Consiliului Local Udeşti pentru campania 2012, în valoare de 315.314,37 RON.

Astfel, în anul 2012 Consiliul Local Udeşti nu deţinea animale pentru a le păşuna pe islazul comunal, conform adresei DSVSA Suceava nr. 8764 din 2 iulie 2015, din care rezultă că în perioada 2010-2014 şi nici în continuare, Consiliul Local Udeşti nu figura înregistrat cu cod de exploataţie şi, implicit nu au fost înregistrate animale.

În luna iulie 2012, directorul executiv al APIA CJ Suceava - QQ. şi şeful Serviciului MS-IT, SS., au fost chemate în biroul prefectului jud. Suceava, unde se afla şi inculpatul A., solicitându-li-se de către prefect să explice motivul pentru care nu se aprobă subvenţia pentru Consiliul Local Udeşti. Această discuţie, la fel ca şi cele purtate cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, le-au determinat pe martore să trimită dosarul original la APIA Central spre instrumentare, solicitare respinsă faţă de lipsa unei proceduri care să permită o atare măsură.

În acest context, la data de 7 mai 2012, martora R. a fost delegată de inculpatul A. să depună la APIA CJ Suceava, cererea nr. x din 7 mai 2012 semnată de ea, prin care Consiliul Local Udeşti reprezentat de inculpatul A. a solicitat subvenţie pentru suprafaţa de 743,12 hectare imaş comunal.

La dosarul de subvenţie pentru campania din 2012, au fost prezentate şi folosite cu rea-credinţă de către inculpatul A. următoarele documente oficiale prin care se atestă împrejurări neconforme cu realitatea:

- declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de martora R., falsificată cu prilejul întocmirii de către funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea împrejurărilor necorespunzătoare adevărului că "vom utiliza pajiştea în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului" şi că:

"suprafeţele pentru care solicităm plata nu sunt utilizate de alţi fermieri. Utilizarea păşunilor comunale de alţi fermieri, chiar dacă nu sunt încheiate contracte de închiriere/arendă/concesiune, determină neeligibilitatea acestora - conf. art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009". Documentul este oficial, fiind unul tipizat pus la dispoziţie de APIA, iar după completare a fost înregistrat la Primăria Udeşti.

Declaraţia de eligibilitate a fost completată în rubricile necesare, cu scris olograf de către funcţionara Primăriei Udeşti R., care a şi semnat documentul la ambele rubrici: CL Udeşti şi primar, în baza delegării date de acesta. Acest înscris conţine aspecte contrare realităţii, întrucât în fapt, pajiştile comunale erau păşunate de animalele locuitorilor din comuna Udeşti şi nu au fost cosite în vederea valorificării fânului.

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 14 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", conform căruia "datorită secetei prelungite pe suprafaţa de 845 ha păşune, iarba nu a crescut şi nu a fost nevoie de cosire".

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 19 iunie 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", privind tăierea şi împrăştierea de muşuroaie, curăţirea de resturi vegetale pe suprafaţa de 450 ha.

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 9 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", privind tăierea şi împrăştiere muşuroaie, curăţire resturi vegetale, pe o suprafaţă de 400 ha.

- procesul-verbal de recepţie nr. x din 21 august 2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării", privind cosirea vegetaţiei acvatice de pe canale.

În realitate, din fotografiile efectuate pe teren la data de 5 octombrie 2012, cu prilejul controlului dispus la solicitarea funcţionarei SS. şi aprobat de directorul APIA Suceava, QQ., reiese că imaşul nu era cosit, avea chiar vegetaţie bogată, suprafeţe mari conţineau buruieni viguroase, arbuşti sau copaci, alte terenuri erau sub formă de pârloagă, pe altele erau construcţii provizorii sau definitive, iar pe unele terenuri, identificate în cerere cu nr. de bloc fizic şi nr. de parcelă, păşunau animale.

Procesele-verbale de recepţie sunt documente oficiale întrucât au fost întocmite (prin menţiuni olografe scrise pe formularul tipizat), la sediul Primăriei Udeşti, de către funcţionarul public R. şi au primit număr de înregistrare la primărie, fiind ulterior folosite în dosarul de subvenţii la APIA CJ Suceava, după ce au fost semnate de inculpatul A. pentru campania din 2012.

Înscrisurile au fost falsificate cu prilejul întocmirii, de către funcţionarul public R., la instigarea inculpatului A., prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin semnarea înscrisurilor, inculpatul confirmând conţinutul acestor acte. Înscrisurile au mai fost semnate, alături de inculpatul A. şi de către martorii T., I., S., FF. şi R., toţi funcţionari ai Primăriei Udeşti care, fiind audiaţi în ambele faze procesuale, au declarat că au semnat la solicitarea inculpatului.

Aceste procese-verbale folosite în dosarul de subvenţii pentru anul 2012 atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum ar fi, în cazul procesului-verbal de recepţie nr. x din 14 august 2012, că din cauza secetei prelungite pe suprafaţa de 845 ha păşune, iarba nu a crescut. Din consultarea site-ului Administraţiei Naţionale de Meteorologie în Raportul pe anul 2012 la capitolul Caracterizarea agrometeorologică a anului 2012, pag. 17 - 33, se constată însă că, în perioada ianuarie - iulie 2012, precipitaţiile din nordul Moldovei au fost normale, fenomenul de secetă instalându-se în august- septembrie 2012, împrejurări confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, fermieri şi funcţionari ai Primăriei Udeşti, care au relatat că, în 2012, imaşul comunal a fost păşunat de către animalele locuitorilor comunei. Potrivit adresei DSVSA Suceava nr. x din 28 noiembrie 2014, pe raza comunei Udeşti, erau înregistrate, în anul 2012, 1.134 exploataţii agricole ce deţineau un total de 2561 bovine şi 10.023 ovine şi caprine.

- la dosarul de subvenţii, s-a depus la APIA CJ Suceava şi planul tehnic pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea pajiştilor pentru anul 2012, semnat de inculpatul A. privind cosirea mecanizată a 770 ha, cosirea manuală a 20 ha, adunare fân pe suprafaţa de 790 ha, fertilizare cu îngrăşăminte organice a 150 ha, lucrări de regenerare supraînsămânţare cu graminee perene pe 100 ha., tăiere muşuroaie pe 790 ha., grăpat 300 ha, iar la punctul 10 este prevăzută lucrarea de amenajare a 20 de adăpători în condiţiile în care cererea de sprijin a fost depusă cu specificaţia că pe cele 743,12 ha. nu păşunează animale.

Planul tehnic a fost întocmit de către inginer R., semnat de inculpatul A. la rubrica primar şi de către funcţionara R. şi el este un document oficial, întrucât emană de la Primăria Udeşti şi atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrucât toate activităţile menţionate în cuprins nu aveau corespondent în realitate, atâta timp cât imaşul era păşunat de animalele fermierilor.

La dosarul de subvenţie pe anul 2012, au mai fost depuse: Adresa nr. x din 7 mai 2012 emisă de Primăria Udeşti şi semnată de inculpat, din care reiese că în comuna Udeşti nu sunt înregistrate asociaţii ale crescătorilor de animale, că a fost iniţiată o procedură de licitaţie a imaşului comunal, dar nu s-au înregistrat solicitări de concesionare a imaşului, situaţia fermierilor şi numărul animalelor ce păşunează pajiştile comunale: BB. - 130 capete, UU. -100 capete, VV. - 130 capete, V. - 140 capete, WW. - 140 capete, XX. -34 capete, YY. - 12 capete.

La data de 05 octombrie 2012 inspectorii ZZ. şi AAA. din cadrul APIA Suceava au executat un control pe teren în prezenţa reprezentanţilor primăriei, fiind întocmite rapoarte preliminare de control, din care au rezultat o serie de neconformităţi. Astfel a rezultat procesul-verbal de control nr. x, în baza căruia s-a emis decizia APIA CJ Suceava nr. x din 04 decembrie 2012 de respingere la plată a cererii nr. x din 7 mai 2012, nefiind respectate prev. art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009, deoarece s-a constatat o diferenţă de 35,59% dintre suprafaţa pentru care s-a depus cererea şi cea eligibilă, iar conform. procedurii APIA diferenţele mai mari de 20% conduc la respingerea cererii de subvenţie.

Fotografiile efectuate pentru fiecare parcelă în parte au demonstrat şi nerespectarea de către Consiliul Local Udeşti a prevederilor art. 5 alin. (7) din OMADR nr. 246/2008 modificat prin OMADR nr. 118/2009, art. 7 alin. (1) lit. e) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009 (C. pen. 14 - pârloagă de 161,42 hectare, C. pen. 11 - suprafaţă declarată mai mare decât cea găsită în teren). Martorii ZZ. şi AAA., consilieri APIA Suceava, au declarat că, în urma controlului, au constatat că parcelele nr. 3, 9, 25, 26, 42, 82, 85, 90, 96, 97, 102, 103, 109, 134 şi 136, în suprafaţă totală de 161,11 ha. erau pârloagă, nefiind întreţinute şi deci nu puteau fi folosite pentru lucrări agricole.

La rândul lor, fermierii audiaţi, respectiv EE. (250 ovine şi 50 capre), DD., CC., V. (400 - 500 ovine), W. (200 ovine şi 5 bovine), X., Y. Z. (250 ovine şi 5 bovine), AA., BB. (300 ovine şi 3 bovine), au precizat că în anul 2012 şi-au păscut animalele, cu acceptul reprezentanţilor primăriei, pe imaşul comunal, precizând că toţi cetăţenii comunei care deţineau animale au procedat astfel, cu excepţia celor care au închiriat terenuri de la primărie sau au folosit suprafeţele de teren proprietate personală.

Caracterul fictiv al proceselor-verbale semnate de inculpatul A. şi depuse la dosarul pentru obţinerea subvenţiei rezultă din compararea proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor de curăţenie nr. x din 19 iunie 2012, y din 9 august 2012 şi 6524 din 21 august 2012 cu Raportul de control pe teren nr. x din care rezultă că cca. 35,11% din teren a fost găsit pârloagă. Rezultă, astfel, că, în realitate, nu au fost efectuate activităţile de igienizare, întreţinere, fertilizare, corecţii agro-chimice şi lucrări specifice pentru suprafaţa de 806 hectare de imaş comunal, pentru care s-a solicitat subvenţia cu angajamentul îndeplinirii cerinţele de agromediu prev. de GAEC 7 şi GAEC 10.

La data de 20 februarie 2013, Consiliul Local Udeşti, prin inculpatul A. a depus la APIA CJ Suceava contestaţia la decizia de respingere a subvenţiei nr. x din 04 decembrie 2012, pentru campania agricolă 2012. Cu toate acestea, directorul general al APIA Aparat Central a aprobat, după 1 an de la depunerea cererii de subvenţii, un recontrol pe teren la Consiliul Local Udeşti cu scopul de a facilita aprobarea subvenţiei pentru campania 2012, recontrol ce a avut loc în luna februarie 2013.

În acest sens, la data de 10 mai 2013 a fost întocmit şi semnat de către inspectorii APIA CJ Iaşi, Raportul de recontrol nr. x, aprobat la data de 27 mai 2013, de martorul BBB., şef serviciu Controale pe teren de la APIA CJ Suceava, în urma căruia s-a emis, la data de 28 iunie 2013 Decizia nr. x de aprobare a plăţii sumei de 315.314,37 RON, în contul Consiliului Local Udeşti, deşi, în fapt, nu erau îndeplinite condiţiile de eligibilitate, iar la data efectuării controlului, la data întocmirii şi aprobării introducerii în sistem a procesului-verbal de recontrol, imaşul comunal nu mai aparţinea Consiliului Local Udeşti.

Pentru subvenţiile solicitate şi obţinute în numele Consiliului Local Udeşti, în campania din anul 2012, nu au fost îndeplinite prevederile art. 5 alin. (7) din OMADR nr. 246/2008 modificat prin OMADR nr. 118/2009, art. 7 alin. (1) lit. e) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 73/2009. Suma de 315.314,37 RON (aferentă campaniei 2012) a fost obţinută astfel, fără drept de inculpatul A., în numele Consiliului Local Udeşti.

Subvenţia pentru campania 2012 în cuantum de 315.314 RON a fost virată în contul primăriei la data de 08 august 2013, cu OP nr. x, în Raportul de audit nr. x din 14 octombrie 2014 şi Procesul-verbal de constatare a Camerei de conturi Suceava precizându-se că din această subvenţie, UATC Udeşti a achiziţionat 4 active corporale în sumă totală de 290.220,01 RON, plata acestor active fiind înregistrată direct pe cheltuieli, respectiv în contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi": miniexcavator - 125.500 RON; încărcător frontal - 156.240 RON; cositoare - 4.300 RON şi motocositoare - 4.130 RON.

La data de 15 decembrie 2014, APIA Bucureşti a transmis Nota de fundamentare a acţiunii de verificare, iar APIA CJ Suceava a emis decizia nr. x din 16 decembrie 2014 de recuperare a sumelor acordate Consiliul Local Udeşti (care are valoare de titlu executoriu) pentru campania 2012, în sumă de 315.314,37 RON, sumă recuperată pe parcursul soluţionării cauzei în fond.

d) În campania agricolă 2013, inculpatul A. a sprijinit-o pe inculpata B. să obţină necuvenit subvenţii în sumă de 418.782,62 RON, în numele CCC. şi Utilizatorilor de Pajişti ACAUP OADICI Udeşti, prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţiei de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale (asociaţia a fost înfiinţată la data de 18 aprilie 2013, la cererea inculpatului, de către 4 membri fondatori - salariaţi ai Primăriei Udeşti, cooptaţi de inculpat, membri care nu deţineau animale pentru păşunat). Inculpatul a fost iniţiatorul demersului de înfiinţare a unei asociaţii prin intermediul căreia să poată obţine mai uşor subvenţii de la APIA, s-a înţeles cu inculpata ca ea să reprezinte asociaţia în calitate de preşedinte, iar unii fermieri au fost convinşi ulterior să adere, cu promisiunea că nu vor mai plăti taxe de păşunat, că imaşul comunal va fi curăţat din subvenţiile ce urmau a fi obţinute de asociaţie şi că vor fi lăsaţi în continuare să folosească islazul comunal.

Inculpatul a întocmit proiectele de HCL în baza cărora au fost adoptate HCL Udeşti nr. 12/27 februarie 2013, nr. 33 din 26 aprilie 2013 şi nr. 40 din 30 mai 2013 în vederea concesionării imaşului comunal în suprafaţă de 757 ha fără licitaţie publică către această asociaţie, fiind răspunzător de semnarea contractului de concesiune a imaşului comunal nr. 4038 din 10 mai 2013, încheiat între Primăria Udeşti şi ACAUP OADICI Udeşti şi a actelor adiţionale, iar banii din subvenţie ajungând în final, sub formă de redevenţă şi impozit pe teren, în contul Primăriei Udeşti şi fiind utilizaţi în alte scopuri decât cele agricole.

ACAUP Oadici Udeşti a primit necuvenit subvenţii în valoare de 418.782,62 RON pentru suprafaţa determinată de 755,20 ha în campania 2013, deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008, modificat prin OMADR nr. 31/2013. Prin decizia nr. x din 20 ianuarie 2014 (care are valoare de titlu executoriu) pentru campania 2013, s-a stabilit suma de recuperat de la ACAUP OADICI Udeşti, reprezentată de inculpata B., în cuantum de 418.782,62 RON, reprezentând suma încasată nejustificat cu titlu de subvenţii.

Astfel, prin HCL Udeşti nr. 12/27 februarie 2013 s-a aprobat iniţierea procedurilor de concesionare, prin licitaţie publică, a păşunii comunale, în suprafaţă de 700 ha situată în domeniul privat al comunei Udeşti. În aceeaşi lună, la nivelul primăriei, a fost conceput un caiet de sarcini pentru concesionarea în urma unei licitaţii a suprafeţei de 700 hectare păşune aparţinând loc. Udeşti, menţionându-se ca participanţii să îndeplinească condiţia de încărcătură de păşunat 0,3 UVM/ha.

Din această procedură au fost excluşi fermierii care nu sunt constituiţi în asociaţii conform O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, deoarece la data de 27 februarie 2013 la nivelul UAT Udeşti nu era constituită nici o asociaţie a crescătorilor de animale. În schimb, conform adresei DSVSA Suceava nr. x din 28 noiembrie 2014, la nivelul UAT Udeşti, în anul 2013, existau un număr de 940 exploataţii agricole care deţineau 6.698 ovine, 1.988 bovine, 88 cabaline şi 662 caprine.

La data de 18 aprilie 2013, la solicitarea inculpatului A., salariaţii Primăriei Udeşti au înfiinţat CCC. şi Utilizatorilor de Pajişti (ACAUP) OADICI Udeşti, cu sediul formal la Căminul cultural din localitatea Udeşti, având ca membri fondatori pe inculpata B. (preşedinte al asociaţiei şi funcţionar al Primăriei Udeşti, secţiunea impozite şi taxe), martora H. (vicepreşedinte al asociaţiei şi funcţionar la impozite-taxe), martora R. (vicepreşedinte al asociaţiei şi funcţionar la primărie) şi martorul DDD. (secretar al asociaţiei şi paznic la primărie).

Inculpaţii A. şi B. i-au contactat pe fermierii care aveau un număr mai mare de animale şi le-au propus să facă parte din asociaţia înfiinţată de primărie, ACAUP OADICI Udeşti. Unii dintre fermieri au fost de acord să adere la asociaţie şi le-au înmânat reprezentanţilor asociaţiei listele crotaliilor animalelor deţinute, cardurile exploataţiilor, copii după CI, documente care au fost, apoi, ataşate de inculpata B. la cererea nr. x din 14 mai 2013 depusă la APIA CJ Suceava.

Unele adeziuni la ACAUP OADICI Udeşti au fost semnate în fals, fermierii declarând că nu au semnat şi nu recunosc semnătura de pe înscrisurile prezentate la audiere. Au existat fermieri care au fost induşi în eroare pentru a se obţine copiile cărţilor de identitate şi ale cardurilor de exploataţie, sub pretextul verificării concordanţei dintre numărul de fermieri şi numărul animalelor deţinute. Fermierii EEE., V., FFF., W., GGG., YY., P., DD., Z., X., BB. au semnat adeziunile la ACAUP OADICI Udeşti, fiind convinşi să adere la asociaţia constituită de cei doi inculpaţi prin promisiuni de genul că vor fi toleraţi să păşuneze animalele în continuare pe imaşul comunal fără a mai plăti taxe de păşunat şi că imaşul va fi curăţat din subvenţiile ce urmau să fie obţinute de asociaţie.

Fermierii EE., AA. şi CC. au declarat că nu-şi recunosc semnăturile de pe adeziunile la ACAUP OADICI Udeşti, arătând că nu cunosc aspecte legate de asociaţia astfel constituită. Declaraţia martorului AA. este susţinută de Raportul de constatare grafică nr. x din 04 februarie 2015 al IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic, în concluziile căruia se precizează că semnătura din cuprinsul adeziunii la asociaţie a fermierului AA. nu a fost executată de către acesta; în cuprinsul aceluiaşi raport s-a arătat că semnăturile fermierilor CC. şi EE. ş.a. au fost executate de către aceştia.

Probele testimoniale administrate confirmă faptul că din iniţiativa primarului A. a fost înfiinţată asociaţia OADICI, susţinerile contrare ale acestuia - în sensul că proprietarii de animale ar fi decis înfiinţarea asociaţiei, că B. a fost propusă în calitate de preşedintă de către AA., că nu cunoştea modul de constituire a asociaţiei sau crescătorii de animale care au aderat la această asociaţie - fiind infirmate de probele administrate în cauză. În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile coroborate ale martorilor I., HHH., U., FF., T., din care rezultă că inculpatul a avut iniţiativa înfiinţării asociaţiei şi a numit persoanele care să facă parte din aceasta.

În baza proiectului de HCL şi expunerii de motive nr. 3847 din 26 aprilie 2013 pentru concesionarea prin încredinţare directă a suprafeţei de 700 ha. către ACAUP OADICI Udeşti, întocmite de inculpat, a fost adoptată Hotărârea nr. 33 din 26 aprilie 2013. La aceeaşi dată, de 26 aprilie 2013, inculpata B. a fost solicitată de inculpatul A. să semneze cererea nr. x din 26 aprilie 2013, din partea asociaţiei, prin care a solicitat să se aprobe încredinţarea directă a suprafeţei de 700 ha imaş comunal, pe o perioadă de 10 ani, motivat de faptul că ACAUP Oadici Udeşti este singura asociaţie constituită la nivelul comunei Udeşti.

ACAUP OADICI UDEŞTI a dobândit personalitate juridică la data rămânerii definitive a Încheierii nr. 31 din 23 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava, respectiv, 8 mai 2013 (dosarul nr. x din 2013) moment la care se consideră că asociaţia era legal înfiinţată. ACAUP OADICI Udeşti a fost înregistrată la ANAF la data de 26 aprilie 2013, fiind eliberat certificatul de atestare fiscală nr. x din 26 aprilie 2013.

Asociaţia nu avea la data de 26 aprilie 2013 comitet de conducere, fiind fără activitate, iar cei 4 (patru) angajaţi ai primăriei care erau membrii constitutivi ai asociaţiei nu aveau în posesie vreun animal şi astfel nu era îndeplinită condiţia de încărcătură pe păşunat de 0,3 UVM/ha. Adeziunile fermierilor la ACAUP OADICI Udeşti au fost întocmite şi semnate în perioada 8 mai 2013 - 10 mai 2013, aşadar ulterior momentului adoptării Hotărârii Consiliului Local Udeşti nr. 33 din 26 aprilie 2013, când s-a aprobat concesionarea prin încredinţare directă, a imaşului comunal către asociaţie.

La dosarul privind procedura de încredinţare directă a suprafeţei de 700 ha imaş comunal către ACAUP OADICI Udeşti nu a fost identificat vreun document care să demonstreze că, în prealabil, s-a realizat publicitatea procedurii de concesionare a imaşului comunal, condiţie esenţială pentru a cunoaşte dacă existau şi alte entităţi doritoare să participe la licitaţie şi care ar fi constituit, ulterior, după parcurgerea etapelor specifice unei licitaţii, baza încredinţării directe în cazul unui singur ofertant.

Inculpata B. a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise, susţinând însă că a fost o marionetă în mâinile inculpatului A., susţinere înlăturată de către instanţa de fond, care a reţinut că probele administrate dovedesc că inculpata a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză şi nu a luat niciun fel de atitudine faţă de ilegalităţile comise de coinculpat. Este real că martorii audiaţi în cauză au făcut referire în mod constant la atitudinea primarului faţă de angajaţi, cărora le era frică de el, însă nu s-a dovedit că inculpata nu avea nicio posibilitate de a refuza propunerile făcute sau de a anunţa autorităţile despre ilegalităţile constatate.

La data de 10 mai 2013, la solicitarea inculpatului A., inculpata B. a semnat Contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013 pentru suprafaţa de 700 ha. păşune din domeniul privat al com. Udeşti, între comuna Udeşti, în calitate de concedent şi ACAUP OADICI Udeşti, în calitate de concesionar. Obiectul contractului îl constituia cedarea-preluarea în concesiune a suprafeţei de 700 ha păşune din domeniul privat al comunei Udeşti, termenul contractului fiind de 10 ani începând cu data de 10 mai 2013, putând fi prelungit pe o perioadă de maxim 5 ani. Redevenţa a fost stabilită la suma de 350 RON/ha./an, indexabilă în raport cu rata inflaţiei cu o redevenţă anuală în valoare de 245.000 RON, care urma a se achita anual, într-o singură tranşă, termenul scadent fiind cel târziu data de 30 noiembrie, pentru anul anterior.

Inculpata B. a depus la APIA CJ Suceava cererea de sprijin financiar pe suprafaţă nr. x din 14 mai 2013 în numele ACAUP Oadici Udeşti pentru suprafaţa de 700 ha. păşune precum şi declaraţia de suprafaţă şi documentul denumit "Angajamente şi declaraţii".

Pentru campania din 2013, inculpata B. a încasat în mod necuvenit, în numele asociaţiei, cu complicitatea inculpatului, subvenţie pe imaşul comunal, folosind documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13 - declaraţie tip tabel, cu fermieri care ar face parte din asociaţie şi prin care inculpata ar fi fost împuternicită să încaseze subvenţia) şi declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale, banii ajungând în final, sub formă de redevenţă şi impozit pe teren, în contul primăriei Udeşti.

Pentru obţinerea de subvenţii, inculpata B. a ataşat la cererea de sprijin financiar pe suprafaţă nr. x din 14 mai 2013 formulată în numele ACAUP Oadici Udeşti, pentru suprafaţa de 700 ha. păşune următoarele documente falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv, prin contrafacerea subscrierii la rubricile destinate semnăturilor unor fermieri:

- declaraţia de eligibilitate din 14 mai 2013 - anexa nr. 2 la cererea de subvenţii semnată de inculpata B., în care sunt trecute efectivele de animale aparţinând unui număr de 18 fermieri care au aderat la ACAUP OADICI Udeşti. În această declaraţie, au fost incluşi, în fals, fermierul AA. (10 capete animale), care nu a semnat adeziunea la asociaţie (semnătura lui fiind falsificată, conform Raportului de constatare grafică) precum şi fermieri care deşi semnaseră adeziunea la asociaţia ACAUP OADICI Udeşti, nu au păşunat, în fapt, animalele pe imaşul comunal, ci pe teren proprietate privată: FFF. (80 capete animale) şi GGG. (cu 75 de bovine pe care fermierul a declarat că le-a ţinut în grajd), rezultând astfel un număr total de 165 capete animale declarate în plus de inculpată, în fals.

Astfel, cu toate că, în urma înlăturării animalelor acestor 3 fermieri din declaraţia de eligibilitate, este îndeplinită condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,3 UVM/ha, rezultând potrivit rapoartelor de control ale DACIS, o încărcătură de 0,71 UVM/ha, documentul este falsificat prin atestarea împrejurărilor necorespunzătoare adevărului referitoare la cei trei fermieri, aspect dovedit prin declaraţiile acestora şi raportul de constatare grafică nr. x din 04 ianuarie 2015.

- declaraţia-Anexa nr. 13, în care se atestă împrejurarea necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia cei 18 fermieri ar fi fost de acord ca inculpata să depună la APIA CJ Suceava cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei. Acest document - formular tip APIA a fost semnat de inculpata B. la data de 14 mai 2013, dată la care este şi depus la APIA CJ Suceava. Înscrisul a fost falsificat prin contrafacerea semnăturilor de la rubricile din tabel, aferente fermierilor: W., GGG., P., AA., Y., X., DD., Z., CC., EE. şi BB. (11 semnături falsificate), împrejurare demonstrată prin Raportul de constatare grafică nr. 213.029 din 4 februarie 2015 al IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic.

Pentru ca inculpata B. să poată să depună cererea la APIA în numele asociaţiei cu scopul de a obţine subvenţie pentru imaşul comunal, conform art. 5 din Ordinul nr. 118/2009, cererea trebuia să conţină acceptul fiecărui membru pentru a se solicita aceste plăţi. De asemenea, prin ANEXA nr. 13, fiecare membru trebuia să o împuternicească, pe bază de semnătură, pe B. să depună cererea în numele său şi să îşi asume prin semnătură responsabilitatea atât asupra cerinţelor care condiţionează plăţile, cât şi asupra distribuirii plăţilor către membrii asociaţiei. S-a constatat că fermierii nu şi-au exprimat acordul privind depunerea cererii unice de plată în numele ACAUP Oadici Udeşti pentru campania 2013.

La dosarul de subvenţie pentru campania 2013, au mai fost depuse la APIA CJ Suceava, următoarele înscrisuri de către inculpata B.: contractul de concesiune a imaşului comunal nr. 4038 din 10 mai 2013 încheiat între Primăria Udeşti şi ACAUP OADICI Udeşti, declaraţia de suprafaţă pentru 700 ha imaş comunal, actul adiţional la contractul de concesiune nr. x din 31 mai 2013 dar care poartă impresiunea ştampilei APIA cu data de 14 mai 2013, declaraţia M2 de modificare a suprafeţelor, procesul-verbal de predare-primire a suprafeţei de 700 ha. păşune nr. x din 13 mai 2013, HCL Udeşti nr. 33 din 26 aprilie 2013, Adeverinţa nr. x din 14 mai 2013 emisă de Primăria Udeşti din care rezultă că primăria este proprietara suprafeţelor de teren ce compun imaşul comunal.

Numele fermierilor şi numărul animalelor deţinute de aceştia au fost folosite fără ştirea lor, în actele depuse la APIA CJ Suceava, cu scopul de a face dovada îndeplinirii celor două cerinţe de eligibilitate, respectiv că asociaţia utilizează imaşul comunal prin păşunatul animalelor deţinute de membrii asociaţiei, precum şi condiţia încărcăturii pe păşunat, prin însumarea numărului animalelor ce păşunează imaşul, raportat la suprafaţa de 700 ha.

Martorii DD., III., V. (400 - 500 ovine), W. (200 ovine şi 5 bovine), X., Y., Z. (250 ovine şi 5 bovine), AA., BB. (300 ovine şi 3 bovine), FFF. (100 capre), JJJ. (130 ovine) au susţinut că nu au semnat Declaraţia - Anexa 13, în dreptul numelui lor, că nu au cunoscut că asociaţia a obţinut subvenţie de la APIA, respectiv nu au împuternicit-o pe inculpata B. să solicite subvenţia în numele lor.

Având în vedere că HCL Udeşti nr. 12 din 27 februarie 2013 prin care s-a aprobat iniţierea procedurilor de concesionare, prin licitaţie publică, nu a fost respectată, inculpatul A. a iniţiat, ulterior, un proiect de HCL prin care se modifica preambulul hotărârii din data de 27 februarie 2013, proiectul fiind dezbătut şi adoptat în şedinţa din 30 mai 2013, prin HCL Udeşti nr. 39 din 30 mai 2013. Prin această hotărâre, s-a modificat în totalitate preambulul HCL 12/27 februarie 2013, care prevedea concesionarea imaşului comunal prin licitaţie, incluzându-se trimiteri la Legea nr. 214/2011 privind administrarea şi exploatarea pajiştilor, lege invocată pentru eludarea dispoziţiilor legale privind procedura de concesionare prev. de O.U.G. nr. 34/2006. În cuprinsul HCL Udeşti nr. 39/30 mai 2013, a fost invocată şi Legea nr. 214/2011 care nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin O.U.G. nr. 34/23 aprilie 2013, din data de 13 mai 2013.

Inculpatul A. a iniţiat, apoi, proiectul de hotărâre şi expunerea de motive nr. 4300 din 24 mai 2013, prin care a propus încheierea unui act adiţional la Contractul de concesiune x din 26 aprilie 2013, prin care să se suplimenteze cu 57 ha. suprafaţa de teren concesionată prin încredinţare directă ACAUP OADICI Udeşti. Inculpata B., la solicitarea inculpatului A. şi cu complicitatea acestuia, a semnat, în calitate de preşedinte al asociaţiei, cererea datată 28 mai 2013, prin care se solicită aprobarea concesionării a încă 57 ha. teren păşune aflat în proprietatea comunei Udeşti.

La data de 30 mai 2013, a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local Udeşti nr. 40 din 30 mai 2013 cu 13 voturi pentru şi două voturi împotrivă, potrivit proiectului de hotărâre şi expunerii de motive nr. 4300 iniţiate de inculpatul A.. În baza ei, s-a încheiat între Primăria Udeşti reprezentată de inculpatul fost primar şi ACAUP Oadici Udeşti reprezentată de inculpată actul adiţional la contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013, înregistrat la data de 31 mai 2013 cu nr. 4408.

Prin acest act adiţional s-a majorat suprafaţa de 700 ha păşune concesionată către ACAUP OADICI Udeşti cu încă 57 ha păşune din domeniul privat al comunei Udeşti, astfel că suprafaţa totală concesionată este de 757 ha., redevenţa fiind stabilită la suma de 350 RON/ha./an.

În baza documentelor falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului şi a unor documente falsificate prin contrafacerea semnăturii unor fermieri (declaraţia de eligibilitate - Anexa 2 şi Anexa 13 cu un tabel în care sunt menţionaţi 18 fermieri membri ai asociaţiei ACAUP Oadici Udeşti), pe care inculpata B. le-a depus cu rea-credinţă la dosarul de subvenţii aferent campaniei 2013, APIA CJ Suceava a emis Decizia nr. x din 20 ianuarie 2014 prin care s-a aprobat plata subvenţiei în sumă de 416.782,62 RON din fonduri FEGA - Fondul European pentru Garantare în Agricultură către ACAUP OADICI Udeşti.

Pentru campania 2013, ACAUP Oadici Udeşti a primit de la APIA CJ Suceava la data de 29 octombrie 2013 suma de 205.551,89 RON reprezentând avansul din sprijinul financiar pe suprafaţă, iar la data de 5 februarie 2014 suma de 213.230,73 RON reprezentând plata finală.

Din adresa nr. x din 28 noiembrie 2014 a Direcţiei Sanitar Veterinare şi Siguranţa Alimentelor Suceava rezultă că ACAUP OADICI Udeşti nu este înregistrată în baza de date a DSVSA Suceava şi nici nu figurează cu animale în baza naţională de date SNIIA. Acest aspect este dovedit şi prin adresa DSVSA Suceava nr. 9569 din 15 iulie 2015, potrivit căreia ACAUP Oadici Udeşti nu a figurat în perioada 2013 - 2014 şi nici în prezent, ca fiind înregistrată în Registrul Naţional al Exploataţiilor cu cod de exploataţie şi implicit, nu au fost înregistrate animale.

Urmare instrumentării de către APIA CJ Suceava a dosarului ACAUP Oadici Udeşti pentru campania 2013 pe baza documentelor depuse de inculpata B. a fost emisă decizia de plată nr. x din 20 ianuarie 2014, prin care pentru suprafaţa determinată de 755,20 ha s-a aprobat plata sumei totale de 418.782,62 RON. Asociaţia a primit necuvenit suma de 418.782,62 RON pentru suprafaţa determinată de 755,20 ha în campania 2013, deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008, modificat prin OMADR nr. 31/2013.

În baza contractului de concesiune nr. x din 10 mai 2013 şi a actelor adiţionale, precum şi în baza prevederilor art. 256 alin. (3) din Codul fiscal ACAUP OADICI Udeşti datora Primăriei Udeşti următoarele sume: 264.950 RON redevenţa pentru anul 2013, 14.046 RON taxa pe teren 2013 şi majorări; 362.700 RON redevenţa pe anul 2014, 14.780 RON taxa pe teren pentru 2014. Din suma totală primită de la APIA de 418.782,62 RON s-au făcut plăţi către Primăria Udeşti, în valoare de 411.776 RON, adică 98% din volumul plăţilor, dar nici procentul de 2% nu a fost folosit pentru întreţinerea şi curăţarea imaşului comunal.

Suma de 3.715 RON ridicată de B. în numerar de la ghişeul băncii a fost folosită în felul următor: 350 RON pentru plata servicii modificare statut către SC KKK. SRL Tişăuţi; 144,27 RON pentru plata facturii x din 28 noiembrie 2014 reprezentând c/v papetărie şi birotică către SC LLL. S.A. Suceava; 2.616,98 RON pentru plata facturii x din 10 aprilie 2014 reprezentând c/v a 452,50 litri motorină către MMM. SRL; 603,75 RON diferenţa care a rămas în posesia inculpatei B..

Din subvenţia încasată de la APIA CJ Suceava de ACAUP OADICI Udeşti pentru campania 2013, suma de 411.776 RON a fost virată în contul primăriei, cu titlu de redevenţă (aferentă contractului de concesiune nr. x din 10 mai 2013) şi taxă pe suprafaţă, nefiind respectată destinaţia de întreţinere a imaşului şi de desfăşurare de activităţi agricole şi de întreţinere a izlazului comunal (suma de 118.000 RON a fost virată în contul Primăriei Udeşti la 14 martie 2014, suma de 28.826 RON la 14 martie 2014, suma de 68.950 RON la 13 februarie 2014, suma de 195.000 RON la 04 noiembrie 2013).

Din suma de 411.776 RON ce a fost virată în bugetul local al primăriei, suma de 195.000 RON a fost utilizată pentru secţiunea de funcţionare şi cea de dezvoltare a primăriei, iar diferenţa de 216.776 RON se regăsea în contul bancar.

d) În campania agricolă 2014, inculpata B. a folosit şi prezentat cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava, în calitate de reprezentant legal al ACAUP OADICI Udeşti, documente fictive constând în Anexa nr. 2 (conţinând date nereale privind fermierii înscrişi şi efectivul de animale) şi Anexa nr. 4 (care nu este semnată de 6 fermieri şi este semnată în fals în numele a 3 fermieri), în baza cărora a încercat să obţină ilegal, în numele asociaţiei, subvenţii de la bugetul administrat de U.E. - FEGA în sumă de 495.112,31 RON, fără să fie îndeplinite condiţiile de eligibilitate prevăzute de OMADR nr. 30/2010. Prin Decizia nr. x din 17 iulie 2015 APIA CJ Suceava a respins plata subvenţiei solicitată prin cererea nr. x din 03 aprilie 2014 semnată de inculpată, pentru 806 ha imaş comunal.

La data de 21 ianuarie 2014, inculpatul A. a iniţiat proiectul nr. 382 şi expunerea de motive cu acelaşi număr, prin care propunea CL Udeşti, rezilierea contractelor de închiriere: nr. x din 28 aprilie 2011- încheiat cu numitul RR., pentru suprafaţa de 7 ha, nr. 3381 din 10 mai 2010, încheiat cu V., pentru suprafaţa de 10 ha, nr. 3324 din 7 mai 2010, încheiat cu XX., pentru suprafaţa de 2 ha, nr. 3404 din 10 mai 2010, încheiat cu BB., pentru suprafaţa de 10 ha, nr. 3405 din 10 mai 2010, încheiat cu NNN., pentru suprafaţa de 15 ha, nr. 3329 din 7 mai 2010, încheiat cu UU., pentru suprafaţa de 9 ha şi nr. 3328 din 7 mai 2010, încheiat cu VV., pentru suprafaţa de 8 ha, totalizând suprafaţa de 49 ha teren păşune din domeniul privat al comunei Udeşti şi aprobarea atribuirii suprafeţei de 49 ha teren păşune, în mod direct, asociaţiei ACAUP Oadici Udeşti.

În aceeaşi zi, inculpatul A. a iniţiat şi proiectul de hotărâre şi expunerea de motive nr. 383 din 21 ianuarie 2014, prin care propunea aprobarea încheierii actului adiţional la contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013 încheiat între Primăria Udeşti şi ACAUP Oadici Udeşti, cu privire la modificarea redevenţei şi a suprafeţei de păşune concesionată. În baza acestora, a fost adoptată HCL Udeşti nr. 14 din 28 februarie 2014, prin care s-a aprobat rezilierea celor 7 contracte de închiriere menţionate mai sus şi atribuirea prin concesionare directă a suprafeţei de 49 ha imaş comunal, către asociaţia ACAUP Oadici Udeşti.

În aceeaşi şedinţă, a fost aprobat al doilea proiect iniţiat de inculpat, fiind adoptată HCL Udeşti nr. 15 din 28 februarie 2014 prin care s-a aprobat încheierea actului adiţional la contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013 cu privire la modificarea redevenţei şi a suprafeţei de teren.

Prin cererea nr. x din 02.2014, inculpata B. în calitate de preşedintă a ACAUP Oadici Udeşti a solicitat aprobarea concesionării a încă 49 ha teren păşune aflată în proprietatea comunei Udeşti. La data de 14 martie 2014, a fost încheiat între Primăria Udeşti, reprezentată de inculpat şi ACAUP Oadici Udeşti, reprezentată de inculpată, actul adiţional nr. x la contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013 prin care ACAUP Oadici Udeşti a preluat în concesiune suprafaţa suplimentară de 49 ha. păşune din domeniul privat al comunei Udeşti.

În actul adiţional nr. x din 14 martie 2014, se prevedea că totalul suprafeţei concesionate către ACAUP Oadici Udeşti este de 806 ha. (prin însumarea celor 757 ha. imaş comunal concesionate în baza contractului iniţial nr. x din 10 mai 2013 şi a actului adiţional nr. x din 31 mai 2013 cu suprafaţa suplimentară de 49 ha concesionată prin acesta act adiţional). De asemenea, redevenţa era stabilită la 450 RON/ha/an încălcându-se astfel, prevederile cap. IV Redevenţa punct 4.1 din contractul nr. x din 10 mai 2013 în care se prevede că "Redevenţa este de 350 RON/ha/an indexabil cu rata inflaţiei,...".

Inculpata B. a semnat şi a depus la APIA CJ Suceava, la data de 3 aprilie 2014, în numele ACAUP OADICI Udeşti, cererea nr. x din 03 aprilie 2014 de acordare a subvenţiei pe imaşul comunal concesionat de la Consiliul Local Udeşti, prin care a solicitat sprijin financiar pentru 806 ha păşune, încercând să obţină cu rea-credinţă subvenţie nerambursabilă din bugetul administrat de U.E. Inculpata a semnat documentul "Angajamente şi declaraţii" şi angajamentul privind cerinţele de Ecocondiţionalitate.

La cererea de subvenţii, au fost ataşate, la data de 3 aprilie 2014, printre altele, următoarele înscrisuri:

- declaraţia de eligibilitate-Anexa nr. 2 pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate în care se consemnează un efectiv de animale de 105 bovine adulte, 10 bovine între 6 luni şi 2 ani, o bovină sub 6 luni, 2182 ovine şi 361 caprine, rezultând 492,85 UVM şi o încărcătură de 0,62 UVM/ha - prin care inculpata a dorit să demonstreze îndeplinirea condiţiei de încărcătură pe păşunat, ce trebuie să fie mai mare de 0,3 UVM/ha referitor la numărul de animale aparţinând fermierilor -care declară că au fost cooptaţi în asociaţie cu promisiunea că vor fi lăsaţi să păşuneze pe imaşul comunal fără să li se perceapă taxă de păşunat;

- un tabel cuprinzând 17 persoane membri ai asociaţiei şi situaţia animalelor deţinute de aceştia;

- declaraţia - Anexa nr. 4 prin care cei 17 fermieri declară că sunt de acord ca B. să depună la APIA cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei - semnată în fals în numele martorilor Y., EE. şi AA., dar şi fără semnăturile martorilor: OOO., PPP., EEE., FFF., X. şi DD.;

- contractul de concesiune nr. x din 10 mai 2013, prin care s-a concesionat către ACAUP Oadici Udeşti, suprafaţa de 700 ha imaş comunal;

- declaraţia de suprafaţă pentru 806 ha;

- actul adiţional nr. x din 31 mai 2013, la contractul de concesiune semnat de inculpatul A. şi inculpata B. ca urmare a adoptării HCL Udeşti nr. 40 din 30 mai 2013, prin care s-a hotărât concesionarea a încă 57 hectare imaş către ACAUP OADICI Udeşti;

- procesul-verbal din 25 februarie 2014 al ACAUP OADICI Udeşti privind modificarea membrilor asociaţiei, potrivit căruia toţi cei 18 fermieri care au aderat la asociaţie în 2013 rămân membri şi în anul 2014, cu excepţia lui W. care a fost înlocuit cu fiul lui, QQQ.;

- actul adiţional nr. x din 14 martie 2014, la contractul de concesiune prin care ACAUP Oadici Udeşti preia în concesiune în plus, suprafaţa de 49 ha păşune iar nivelul redevenţei este stabilit la suma de 450 RON/ha/an - semnat de ambii inculpaţi;

- adeverinţa nr. x din 02 aprilie 2014 emisă de Primăria Udeşti, prin care se atestă că ACAUP Oadici Udeşti deţine suprafeţele luate în concesiune de la primărie, fiind identificate blocurile fizice aferente;

- cereri de adeziune la ACAUP Oadici Udeşti pentru toţi fermierii menţionaţi în declaraţia anexa nr. 4: Y., EE., AA., OOO., PPP., EEE., FFF., X. şi DD., Z., BB., V., QQQ., P..

Declaraţia - Anexa 4, prin care cei 17 fermieri declarau că sunt de acord ca B. să depună la APIA cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei nu este semnată de 6 fermieri: OOO., PPP., EEE., FFF., X. şi DD. şi este semnată în fals în numele martorilor Y., EE. şi AA., această ultimă împrejurare fiind confirmată de Raportul de constatare grafică nr. 213.029 din 4 februarie 2015 al IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic.

Data limită la care putea fi depusă Declaraţia - Anexa 4 în anul 2014, la APIA Suceava era 9 iunie 2014 (data limită de depunere a cererii cu penalităţi 1 %/zi începând cu 16 mai 2014) conform prevederilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Cei 4 semnatari ai Anexei nr. 4 (Z., BB., V. şi P.) aveau în posesie, conform tabelului depus la data de 03 aprilie 2014, la APIA CJ Suceava următorul efectiv de animale: Z. -37,35 UVM; BB. -33,35 UVM; V. -72 UVM; P. -15,75 UVM, totalul UVM fiind de 158,45, încărcătura de animale de 0,20 UVM/ha., conform Raportului de constatare al specialistului DNA ST Suceava.

În consecinţă, împrejurările atestate de inculpată în declaraţia de eligibilitate, anexa 2 din 3 aprilie 2014 erau nereale, întrucât procentul de 0,6 UVM/ha era, în realitate, de 0,2 UVM/ha, iniţial fiind luate în calcul, în mod artificial şi fără temei, animalele deţinute de fermierii care nu au semnat declaraţia Anexa 4, respectiv: Z., 229 capete, BB., 211 capete, V., 480 ovine şi P. - 108 capete.

În aceste condiţii, ACAUP Oadici Udeşti nu respecta condiţiile de eligibilitate prevăzute de OMADR nr. 30/2010 pentru aprobarea bunelor condiţii agricole şi de mediu în România. Prin depunerea cererii şi a documentelor cu date nereale, nesemnate parţial şi falsificate prin contrafacerea semnăturii, inculpata B. a urmărit obţinerea ilegală a unor subvenţii de la bugetul U.E. în campania 2014, în numele ACAUP Oadici Udeşti, în cuantum de 495.112,31 RON, potrivit adresei nr. x din 2 decembrie 2014 a APIA CJ Suceava.

Întrucât subvenţia pentru campania 2014 urma să fie primită după efectuarea procedurii de control administrativ, în decembrie 2014, ca urmare a controlului efectuat la dispoziţia procurorilor din cadrul DNA ST Suceava, de consilierii APIA Bucureşti, în luna octombrie 2014, s-a sistat administrativ instrumentarea dosarului de subvenţie al ACAUP OADICI Udeşti - campania 2014, infracţiunea împotriva intereselor financiare ale UE prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 rămânând în fază de tentativă, din cauze independente de voinţa inculpatei.

În baza adresei DNA - ST Suceava din data de 26 iunie 2014, APIA - Direcţia de Antifraudă Control Intern şi Supracontrol (DACIS) a demarat efectuarea unor verificări pe teren în comuna Udeşti, pentru stabilirea modului de încasare a subvenţiei de către ACAUP Oadici Udeşti, în campania agricolă din 2013. În urma acestor verificări, au fost întocmite procesul-verbal de constatare nr. x din 27 noiembrie 2014 şi note de relaţii anexă, în care s-au consemnat răspunsurile fermierilor date la întrebările inspectorilor: Aţi semnat vreun document din care să rezulte că sunteţi membru al unei asociaţii agricole? Aţi semnat vreun document care a fost prezentat la PIA pentru subvenţii?. Cu această ocazie, s-a constatat că o parte dintre fermieri nu au semnat declaraţia Anexa 13, motiv pentru care inspectorii au concluzionat că ACAUP Oadici Udeşti nu a îndeplinit condiţiile de eligibilitate opozabile APIA.

În acest context, inculpata B. a declarat că a fost chemată telefonic de RRR., consilier APIA CJ Suceava, care i-a cerut să vină urgent la sediul instituţiei, spunându-i că Anexa nr. 4 depusă la dosarul campaniei agricole 2014 nu conţine toate semnăturile fermierilor trecuţi în tabel, primind un nou formular Anexa 4, pentru a-l completa cu semnăturile necesare.

Pentru a acoperi ilegalităţile comise în campania 2014, inculpata s-a prezentat la fermierii care nu au semnat Anexa nr. 4 din 3 aprilie 2014 şi la cei ale căror semnături erau false, solicitându-le şi convingându-i să semneze noul formular - Anexa 4, prin inducerea lor în eroare, fără a le aduce la cunoştinţă ce reprezintă documentul pe care urmau să-l semneze. Ulterior, inculpata a depus acest înscris semnat de fermieri la APIA CJ Suceava, la data de 11 noiembrie 2014, însă din analiza efectuată de către specialistul criminalist, a rezultat că şi acest act conţine semnături falsificate în dreptul a 3 fermieri EE., EEE. şi AA..

Intenţia inculpatei a fost aceea de a înlocui Anexa 4 veche depusă la data de 3 aprilie 2014, înscris pe care l-a cerut de la funcţionara APIA CJ Suceava, RRR., însă a fost refuzată aşa că inculpata a depus acest nou document Anexa 4 la dosarul campaniei 2014, alături de cel vechi, încercând să remedieze ilegalităţile comise şi să demonstreze că respectă condiţiile de eligibilitate.

Martorii EE., V., GGG., P., AA., Y., X., DD., CC., BB. şi EEE. au confirmat în cursul urmăririi penale că inculpata B. a venit la domiciliul lor în luna noiembrie 2014, după plecarea inspectorilor de la APIA Bucureşti, pentru a le cere să semneze noua declaraţie - Anexa 4, unii refuzând, alţii semnând fără a fi în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la semnificaţia documentului semnat.

Astfel, după data de 3 aprilie 2014, data depunerii cererii nr. x, se constată completarea dosarului de subvenţie la data de 11 noiembrie 2014 cu o nouă Declaraţie - Anexa nr. 4, care cuprinde un număr de 20 de persoane, anexându-se adeziunile şi copii ale documentelor de identitate ale acestora. Chiar şi în condiţiile acestui demers tardiv, conform raportului de constatare grafică nr. 213.029/04 februarie 2015 al IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic s-a constatat că semnăturile numiţilor EE., EEE. şi AA. nu au fost executate de aceştia.

Prin depunerea cererii şi a documentelor cu date nereale nesemnate parţial şi falsificate prin contrafacerea semnăturii a 4 fermieri din Anexa nr. 4 din 3 aprilie 2014 şi Anexa nr. 2, inculpata B. a urmărit să obţină ilegal, sprijin financiar din FEGA - Fondul European Agricol de Garantare, în campania 2014, în numele ACAUP OADICI Udeşti, în cuantum de 495.112,31 RON - adresa APIA CJ Suceava nr. x din 24 noiembrie 2014.

Conform adresei nr. x din 17 iulie 2015, comunicată de APIA CJ Suceava, la solicitarea DNA ST Suceava, la data de 17 iulie 2015, cererea de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţa depusă de către ACAUP OADICI Udeşti, prin reprezentant B. era în curs de respingere de la plată din cauza lipsei semnăturilor membrilor asociaţiei din Anexa nr. 4. Prin adresa nr. x din 21 iulie 2015, APIA CJ Suceava a comunicat Decizia nr. x din 17 iulie 2015 de respingere de la plată şi de aplicare a sancţiunilor pentru ACAUP OADICI Udeşti, campania 2014.

e) La data de 17 iulie 2014, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava a procedat la ridicarea de la Primăria comunei Udeşti, în prezenţa inculpatului A. a unor documente contabile, acte de închiriere şi de îngrijire a pajiştii comunale, care au fost înaintate, ulterior, la APIA Bucureşti - Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol - DACIS, pentru verificarea dosarelor de subvenţie aferente campaniilor 2010-2013.

În urma dispoziţiei parchetului, inspectorii din cadrul acestei direcţii i-au audiat pe fermierii din comuna Udeşti, la datele de 30 octombrie 2014 şi 5 noiembrie 2014, referitor la semnarea adeziunilor şi a Declaraţiei - Anexa nr. 13 din dosarele de subvenţie. Au fost audiaţi martorii EE., FFF., CC., X., DD., Y., V., W., fiind întrebaţi dacă au semnat vreo adeziune la ACAUP OADICI Udeşti şi Declaraţia - Anexa nr. 13, prin care era împuternicită inculpata să solicite subvenţie pentru aceştia în numele asociaţiei, răspunsurile lor fiind consemnate în Note de relaţii.

Unele dintre persoanele audiate de inspectorii DACIS, respectiv fermierii: V., FFF., Y., X., CC., EE. au precizat că nu au semnat adeziunea la ACAUP OADICI Udeşti şi/sau vreun document care să fie prezentat la APIA pentru subvenţii, aspect ce demonstrează că pentru campania 2013 au fost obţinute fonduri europene cu documente fictive.

În aceste condiţii, ulterior acestor activităţi desfăşurate de inspectorii APIA Bucureşti în perioada 05 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, inculpata B. i-a cerut martorei EE. să retracteze declaraţiile date inspectorilor APIA Aparat central - Direcţia Anticorupţie Control Intern şi Supracontrol, sub ameninţarea că nu va mai fi lăsată să-şi păşuneze animalele.

La data de 21 noiembrie 2014, la DNA - ST Suceava, a fost depusă o sesizare din care rezulta faptul că asupra fermierilor audiaţi de către inspectorii din cadrul APIA Bucureşti - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol s-au făcut presiuni din partea primarului A., viceprimarului T. şi angajatelor Primăriei Udeşti, jud. Suceava, inculpata B. şi martora R., pentru a-şi schimba declaraţiile şi a susţine contrar realităţii, cum că au semnat documente şi cereri pentru acordarea de subvenţii. Printre persoanele ameninţate, au fost enumeraţi în plângere, numiţii FFF. şi SSS. (fermieri din comuna Udeşti, care posedau un număr mare de animale) şi care ar fi fost ameninţaţi că nu vor mai avea unde să-şi păşuneze animalele, dacă nu declară conform celor solicitate de inculpaţi.

La data de 5 ianuarie 2015, a fost înregistrată la dosarul penal nr. x din 2014, sesizarea anonimă trimisă de DNA - Structura Centrală, cu nr. x din 18 decembrie 2014, în care sunt reclamate de un grup de cetăţeni din satul, comuna Udeşti, jud. Suceava, "presiuni extraordinare şi susţinute" la care au fost supuşi crescătorii de animale, de la data când au fost interpelaţi în legătură cu cererile depuse de ACAUP OADICI Udeşti pentru acordarea de subvenţii, în vederea schimbării declaraţiilor, fiind "ameninţaţi violent" că nu vor mai fi primiţi cu animalele pe păşunea comunală, aceste presiuni venind din partea lui A., primarul comunei Udeşti, a viceprimarului şi a două funcţionare din cadrul primăriei, B. şi R..

Instanţa de fond a apreciat ca fiind relevantă în acest sens declaraţia martorului SSS., care a făcut precizări în legătură cu modul în care soţia lui, EE., a fost ameninţată de inculpata B. să-şi schimbe declaraţiile date inspectorilor APIA Central în cadrul procedurii judiciare de verificare a dosarului de subvenţii al ACAUP OADICI Udeşti.

Inculpata a confirmat că s-a deplasat în perioada 5 - 10 noiembrie 2014, la domiciliile mai multor fermieri din Udeşti pentru a-i întreba de ce au declarat inspectorilor APIA Bucureşti că nu au semnat Anexa 13 la dosarul de subvenţie al campaniei 2013, fiind trimisă în acest scop de către inculpatul A. împreună cu T., cu rol de şofer şi R., ambii funcţionari ai Primăriei Udeşti.

Inculpata a susţinut că, în ziua deplasării la domiciliile fermierilor, a aflat din discuţiile purtate cu inculpatul A. că acesta ştia că o parte dintre fermieri, printre care CC., FFF. şi EE., au declarat inspectorilor APIA Bucureşti că nu au semnat adeziunea şi Anexa nr. 13. În aceste împrejurări, primarul i-a spus să meargă la fermierii care declară că nu au semnat adeziunea şi Anexa 13 şi să-i convingă să-şi schimbe declaraţia, fără să-l intereseze în ce modalitate.

Inculpata a recunoscut că s-a deplasat la domiciliul numitei EE., încercând să afle de ce susţine că nu a semnat documentele respective, dar martora i-a răspuns că nici măcar nu ştie că este membră a asociaţiei, moment în care inculpata i-a comunicat că a fost trimisă de primar să-i ceară să-şi schimbe declaraţia şi a sfătuit-o să vină la primărie să discute cu acesta.

De asemenea, inculpata a susţinut că la presiunile exercitate de coinculpatul fost primar a susţinut în faţa organelor de control din cadrul APIA Bucureşti, declaraţii mincinoase în sensul cerut de inculpat, cum că ea este persoana care a avut iniţiativa de a înfiinţa asociaţia, că adeziunile şi anexa 13 au fost semnate de fermieri.

Deşi apărătorul inculpatei a susţinut că martora EE. a dat declaraţia respectivă în cadrul unei anchete administrative şi că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că declaraţia acesteia din 5 noiembrie 2014, luată de inspectorul APIA DACIS, a stat la baza Procesului-verbal de constatare nr. x din 27 noiembrie 2014 al APIA - DACIS, folosit ca mijloc de probă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014.

În legătură cu participaţia penală a inculpatului A. la comiterea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, inculpata B. a susţinut că acesta, auzind despre verificările efectuate de inspectorii APIA Bucureşti, a chemat-o alături de R. şi T. şi le-a spus imperativ să meargă la fermieri acasă şi să rezolve în vreun fel să-şi schimbe declaraţiile, stabilind şi un termen în cursul aceleiaşi zile. Declaraţia inculpatei este susţinută de martorii R. şi T..

Inculpata a relatat în cursul urmăririi penale că, încă din iunie 2014, imediat după ce ofiţeri din cadrul DNA Suceava au venit la Primăria Udeşti şi au ridicat documente referitoare la subvenţia APIA, A. a început să se teamă de anchetă şi să-şi ia măsuri de precauţie. Inculpatul îi strângea pe ea, pe R., viceprimarul T. şi secretarul S. în maşina primăriei şi îi ducea sub o pădurice din Udeşti, unde îi instruia ce anume să declare organelor de anchetă, astfel ca el să nu poată fi tras la răspundere pentru faptele sale legate de subvenţie. De fiecare dată, inculpatul A. le spunea să lase telefoanele în afara habitaclului maşinii, temându-se să nu fie ascultat şi îi lua pe fiecare în parte spunându-le "nu e aşa că ai făcut? Că ai semnat...?" spunându-le ce să declare în cazul unui control la ACAUP OADICI Udeşti.

Inculpata a susţinut că, ei personal, A. i-a spus că dacă va fi întrebată de organele de anchetă să spună că ea a înfiinţat din proprie iniţiativă această asociaţie, să nu îi implice pe el cu ceva, ameninţând-o voalat că, dacă "tu mă vei acuza pe mine, eu nu te voi mai putea ajuta", cuvinte care i-au creat o stare de frică pe care o avea de altfel şi dinainte, întrucât A. era agresiv verbal, avea un mod de lucru dictatorial, o umilea, spunându-i că nu are creier, că este proastă, că o va da afară din serviciu.

În luna noiembrie 2014, inculpata B. le-a cerut unui număr de 11 fermieri - EE., DD., CC., V., W., X., Y., Z., AA., GGG., BB. - să semneze Declaraţia - Anexa nr. 4, fără ca fermierii să aibă cunoştinţă despre conţinutul şi scopul acesteia, precum şi cereri de retragere din asociaţia ACAUP OADICI Udeşti - martorilor W., X., Y., GGG., AA., BB.. Astfel, fermierii au fost puşi să semneze, fără să li se explice sau să fie lăsaţi să citească Declaraţia - Anexa nr. 4, document pe care inculpata l-a depus, apoi, la APIA CJ Suceava pentru a completa/înlocui Declaraţie - Anexa nr. 4 depusă anterior odată cu cererea de subvenţii din mai 2014 şi care conţinea semnăturile falsificate ale unor fermieri.

Scopul urmărit de inculpată prin alterarea mijloacelor de probă descrise mai sus a fost acela de a împiedica aflarea adevărului în cursul unei proceduri judiciare, în vederea ascunderii comiterii infracţiunilor de "fals material în înscrisuri oficiale" şi de "tentativă la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000" - săvârşită în cadrul campaniei din 2014.

Anexa nr. 4 depusă prima dată de inculpata B. la APIA CJ Suceava la data de 3 aprilie 2014 a fost ridicată în original, acest document conţinând un tabel cu 17 fermieri, pe care l-au semnat doar 11 fermieri. Prin Anexa nr. 4 se atestă că fermierii o împuternicesc pe inculpată să depună cerere în numele asociaţiei ACAUP OADICI Udeşti, pentru campania 2014, în numele lor.

A doua declaraţie - Anexa nr. 4 depusă de inculpată la data de 11 noiembrie 2014 în acelaşi dosar de subvenţii al fermierului ACAUP OADICI Udeşti a fost ridicată în original de la APIA CJ Suceava, are ştampilă de intrare la această instituţie şi reface conţinutul primei declaraţii Anexa nr. 4, în încercarea de a acoperi lipsurile primului document. Astfel, Anexa 4 depusă de inculpată în noiembrie 2014 conţine un tabel cu 20 fermieri, cu semnături complete, trei fiind falsificate, potrivit raportului de constatare grafică, 2 fermieri figurând ca decedaţi, iar 11 fermieri declarând că au semnat acest înscris la insistenţele inculpatei, fără a şti ce semnează, fiind induşi în eroare cu privire la scopul urmărit de inculpată.

Apărările inculpatei, în sensul că Anexa 4 întocmită iniţial, a rămas la dosar şi că ea nu a făcut decât să completeze un nou formular pe care l-a depus ulterior aşa cum i-a solicitat angajata APIA RRR., au fost înlăturate, întrucât probatoriul administrat dovedeşte că, la data de 11 noiembrie 2014 s-a depus o altă declaraţie - Anexa nr. 4 (cu 3 semnături falsificate), scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară fiind evident.

Inculpata B. a invocat, prin apărător, existenţa unei constrângeri morale din partea inculpatului A., din cauza căreia ar fi săvârşit faptele de care este acuzată. Potrivit art. 25 C. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Pentru a fi în prezenţa constrângerii psihice, este necesar ca pericolul cu care este ameninţată persoana să fie grav, iminent, inevitabil şi injust. Pentru ca pericolul să fie inevitabil, trebuie să nu existe o soluţie de înlăturare a acestuia în mod eficient.

Dacă cel ameninţat, în speţă inculpata B., putea evita pericolul grav prin denunţarea celui ce a exercitat ameninţarea respectiv inculpatul A., condiţia inevitabilităţii nu mai este îndeplinită, întrucât avea posibilităţi mai puţin dăunătoare pentru înlăturarea pericolului grav.

Instanţa de fond a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită, inculpata având posibilitatea să anunţe autorităţile dacă, aşa cum susţine, ameninţările venite din partea inculpatului A. i-ar fi creat o stare de temere. Este real că o parte a martorilor audiaţi în cauză, U., R., HHH., au făcut referiri la atitudinea primarului, apreciată ca fiind una dictatorială întrucât îi ameninţa pe angajaţi că vor fi daţi afară din serviciu.

Dar, pentru evaluarea posibilităţilor de înlăturare a pericolului, se impune a se avea în vedere nu numai felul ameninţării şi gravitatea acesteia, dar şi starea psihică şi emotivitatea persoanei ameninţate. Or, inculpata B. este o persoană cu un nivel intelectual şi educaţional de natură să o facă să înţeleagă consecinţele faptelor sale, mai ales că lucra la vremea respectivă în calitate de casieră în cadrul primăriei, activitate ce presupune o anumită răspundere, asemănătoare celor asumate prin acceptarea propunerilor venite din partea inculpatului A..

Funcţia pe care inculpata o avea în cadrul primăriei, dar şi modalitatea în care a acţionat pe parcursul activităţii infracţionale, răspunzând solicitărilor primarului, dar şi angajaţilor APIA, deplasându-se la locuinţele fermierilor, cărora le-a făcut promisiuni menite să aducă anumite avantaje, în sensul că terenul va fi îngrijit, va fi dat cu îngrăşământ, vor păşuna gratuit, dar şi împrejurarea că ulterior declanşării cercetărilor se deplasa împreună cu alte persoane din cadrul primăriei, inclusiv cu inculpatul A. în locuri izolate pentru a discuta despre eventuale consecinţe negative, au determinat instanţa să concluzioneze că aceasta nu s-a aflat sub imperiul unei constrângeri morale pentru a fi incidente dispoziţiile art. 25 C. pen.

Apărătorii inculpaţilor A. şi B. au susţinut că acuzaţiile aduse acestora sub aspectul infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen. au ca obiect o pretinsă schimbare a declaraţiilor într-o procedură administrativă.

În Dosarul nr. x din 2013 se efectuau cercetări faţă de funcţionari APIA cu privire la modalitatea de acordare a subvenţiilor. Din cuprinsul ordonanţei din 27 iunie 2014 din dosarul menţionat, rezultă cu claritate care era obiectul cercetărilor, susţinerile apărării, în sensul că la momentul respectiv se desfăşura doar o procedură administrativă, neavând suport probator.

f) În ceea ce priveşte acuzaţiile de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, respectiv complicitate la această infracţiune, aduse inculpaţilor A. şi C., instanţa de fond a avut în vedere că reprezentanta parchetului a precizat cu ocazia dezbaterilor că îşi restrânge acuzaţiile în privinţa inculpatului C. doar la patru acte materiale în legătură cu contractele tip abonament.

Inculpatul A. avea obligaţia de a achiziţiona servicii juridice pentru Primăria Udeşti cu respectarea prev. O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv cu respectarea principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, iar după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012 (12 iunie 2012), inculpatul era obligat în plus, să aibă şi aprobarea Consiliului Local Udeşti.

În perioada 2011 - 2014, au fost încheiate între Primăria Udeşti, prin inculpatul A. şi Cabinetul de avocat C. din Suceava, prin inculpatul C., 4 (patru) contracte de asistenţă juridică prin proceduri de achiziţie trucate - fără respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, după cum urmează: contractele nr. x din 20 iulie 2011, nr. y din 10 august 2012, nr. z din 1 aprilie 2013 şi nr. 2824 din 2 aprilie 2014, respectiv 6 (şase) contracte de asistenţă juridică fără aprobarea Consiliului Local Udeşti, după cum urmează: Contractele nr. x din 28 iunie 2012, nr. y din 28 septembrie 2012, nr. z din 7 mai 2013, nr. w din 1 aprilie 2013, nr. t din 28 iunie 2013 şi nr. x din 28 august 2013.

Inculpatul A. a încheiat contractele menţionate prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, plătind fără aprobarea Consiliului Local Udeşti un număr de 10 facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C., în baza acestor contracte enumerate mai sus, în valoare de 21.000 RON, încălcând prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 26/2012. De asemenea, fără a respecta principiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, cu ocazia achiziţiilor de servicii juridice au fost plătite de către inculpatul A., în numele Consiliului Local Udeşti, un număr de 22 facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C., în valoare de 23.940 RON.

În baza contractelor au fost emise următoarele facturi fiscale de către inculpatul C., ce au fost decontate prin semnarea ordinelor de plată de către primarul A. şi a chitanţelor întocmite şi semnate de către inculpatul C., după cum urmează: O.P nr. x din 29 iulie 2011, chitanţă nr. x din 23 august 2011, O.P. nr. x din 4 noiembrie 2011, chitanţă nr. x din 4 iulie 2011, chitanţă nr. x din 27 septembrie 2012, chitanţă nr. x din 2 noiembrie 2012, chitanţă nr. x din 3 decembrie 2012, chitanţă nr. x din 01 octombrie 2012, chitanţă nr. x din 11 iunie 13, chitanţă nr. x din 11 iunie 13, chitanţă nr. x din 2 iulie 13, chitanţă nr. x din 10 iulie 13, chitanţă nr. x din 1 august 13, chitanţă nr. x din 27 septembrie 13, chitanţă nr. x din 25 octombrie 13, chitanţă nr. x din 28 noiembrie 13, chitanţă nr. x din 20 decembrie 13, chitanţă nr. x din 10 mai 13, chitanţă nr. x din 3 iulie 13, chitanţă nr. x din 3 iulie 13, chitanţă nr. x din 4 decembrie 13, chitanţă nr. x din fără dată, chitanţă nr. x din 25 iunie 14, chitanţă nr. x din 28 iulie 14, chitanţă nr. x din 26 august 14, chitanţă nr. x din 30 septembrie 14, chitanţă nr. x din 28 octombrie 14, chitanţă nr. x din 28 noiembrie 14.

La data de 20 iulie 2011, UAT Udeşti reprezentată de inculpatul A. a încheiat cu Cabinetul de avocatură C. contractul nr. x din 20 iulie 2011, având ca obiect prestarea de servicii juridice de consultanţă pentru autorităţile administraţiei publice locale pentru o perioadă de 1 an de zile, începând cu 1 iulie 2011. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 7.000 RON, urmând a fi plătită în baza facturii emise de avocat. În scopul perfectării acestui contract, la data de 13 iulie 2011, inculpatul A. a semnat 3 (trei) adrese având acelaşi număr 5088 către avocaţii TTT., UUU. şi C., prin care li s-a solicitat ofertă cu privire la prestarea de servicii juridice de consultanţă pentru 1 an de zile începând cu data de 01 iulie 2011, adresele nefiind trimise avocaţilor menţionaţi, aspect de altfel confirmat de către aceştia.

Cu ocazia cercetărilor au fost identificate un număr de 3 oferte înregistrate la Primăria Udeşti sub nr. 5139, 5140 şi 5141/18 iulie 2011 prin care cei trei avocaţi propuneau pentru încheierea contractului următoarele sume: C. - 7.000 RON, TTT. - 12.000 RON şi UUU. - 9.500 RON. Ofertele au fost semnate de aceşti avocaţi la solicitarea inculpatului C., iar avocaţii TTT. şi UUU. au declarat că nu au participat la vreo procedură de selecţie cerere-ofertă. Inculpatul C. a fost cel care le-a solicitat datele de identificare prevăzute de formularul de ofertă, iar suma ofertată a fost completată de acesta.

La nivelul primăriei s-a constituit o comisie de negociere din care făceau parte viceprimarul T., consilierul I., secretarul U. şi consilierul S., care la data de 18 iulie 2011, la solicitarea inculpatului A. a întocmit procesul-verbal nr. x, în care se consemnează propunerea de atribuire a contractului Cabinetului de Avocatură C. urmare a analizării ofertelor, la preţul de 7.000 RON, însă, în realitate, această procedură de analiză a ofertelor nu a avut loc.

Aferent contractului nr. x din 20 iulie 2011, inculpatul C. a emis 3 facturi, respectiv nr. x din 28 iulie 2011 în valoare de 2.500 RON plătită cu OP nr. x din 29 iulie 2011, nr. x din 23 august 2011 în valoare de 1.500 RON plătită cu chitanţa nr. x din 23 august 2011 şi nr. y din 3 noiembrie 2011 în valoare de 3.000 RON plătită cu OP nr. x din 4 noiembrie 2011, ordinele de plată şi dispoziţiile de plată în baza cărora s-au ridicat bani din casieria Primăriei pentru achitarea în numerar a contravalorii chitanţelor menţionate fiind semnate de inculpatul A..

Prin trucarea procedurii de achiziţie servicii, acest ultim inculpat a plătit ilegal către Cabinetul de Avocatură C., în anul 2011, suma totală de 7.000 RON.

La data de 28 iunie 2012 s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din 28 iunie 2012, semnat de inculpatul A. şi inculpatul C., având ca obiect reprezentarea juridică a UAT Udeşti, la Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x din 2011, onorariul convenit fiind de 3.000 de RON. În baza acestui contract C. a întocmit factura fiscală nr. x din 28 iunie 2012 pe care este consemnat ca delegat A., suma de 3.000 RON fiind încasată cu chitanţa fn. din 4 iulie 2012.

Verificările efectuate în contabilitatea Primăriei Udeşti, au scos la iveală faptul că, la data de 04 iulie 2012, casiera H. a întocmit dispoziţia de plată nr. x în sumă de 3.000 RON către viceprimarul T., reprezentând "c/v referat de necesitate". Documentul este semnat de T., are viza CFP şi este aprobat la plată de inculpatul A., martorii T. şi H. confirmând că T. nu a ridicat nicio sumă de bani din casieria Primăriei Udeşti, semnând dispoziţia de plată fără a şti despre ce este vorba, persoana care a semnat de primire factura nr. x din 28 iunie 2012 fiind inculpatul A..

În perioada de referinţă, la nivelul Primăriei Udeşti, secretarul U. era persoana care avea studii de specialitate juridică, iar din analiza fişei postului rezultă că sus-numitul avea ca atribuţii reprezentarea Primăriei Udeşti în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, la solicitarea expresă a superiorului ierarhic, respectiv primarul A..

La data de 31 iulie 2012 s-a adoptat HCL Udeşti nr. 73 prin care s-a aprobat încheierea unui contract pentru asigurarea asistenţei juridice pentru autorităţile administraţiei publice locale din com. Udeşti, judeţul Suceava, pentru anul 2012. La aceeaşi dată este adoptată şi HCL Udeşti nr. 72 din 31 iulie 2012, prin care se împuterniceşte avocatul C. pentru a reprezenta comuna Udeşti, autorităţile administraţiei publice locale din com. Udeşti, comisia locală de fond funciar, în faţa instanţei de judecată în dosarele în care acestea sunt parte.

Inculpatul A. a fost desemnat să ducă la îndeplinire prevederile ambelor hotărâri, în acest scop fiind necesar a se încheia cu inculpatul C. un contract de prestări servicii. Ulterior, la data de 1 august 2012, la nivelul Primăriei Udeşti este iniţiată o procedură de achiziţie publică atipică contrară prevederilor legale, prin care inculpatul A. a solicitat cu adresele având acelaşi nr. 6098 avocaţilor VVV., TTT. şi C. câte o ofertă pentru prestarea de servicii juridice de consultanţă, termenul de depunere fiind până la data de 2 august 2012. Ofertele au fost semnate de aceşti avocaţi, la solicitarea inculpatului C., avocaţii TTT. şi VVV. declarând că nu au participat la o procedură de selecţie cerere-ofertă.

Comisia de negociere formată din viceprimarul T., consilierul I., secretarul U., consilierul S. şi referentul FF., care a propus atribuirea contractului pentru prestarea de servicii juridice de consultanţă pentru autorităţile administraţiei publice locale din com. Udeşti, judeţul Suceava, Cabinetului de Avocatură C. ar fi trebuit să analizeze ofertele de preţ însă în realitate, această procedură de achiziţie nu a avut loc, aspect confirmat de martorii T., I., U., S. şi FF.

Avocaţii TTT. şi VVV. au declarat că nu au trimis oferte în plic şi că nu au primit adresele cu nr. x din 03 august 2012, aceste acte având doar rolul de a da aparenţă de legalitate procedurii şi dosarului de achiziţie.

În urma acestei proceduri trucate, inculpatul C. a încheiat cu UAT Udeşti, reprezentată de inculpatul A., contractul de asistenţă juridică nr. 6348 din 10 august 2012, în care se stipulează că obiectul îl reprezintă prestarea de servicii juridice de consultanţă pentru autorităţile administraţiei publice locale din comuna Udeşti, judeţul Suceava, pentru perioada august - decembrie 2012, în valoare de 4.000 RON, preţul urmând a fi plătit prin ordin de plată în baza facturii emise de prestator. Obiectul acestui contract conform Regulamentului CE nr. 2195/2002 privind codul vocabularului comun al achiziţiilor publice este 79111000-5 Servicii de consultanţă juridică.

În baza acestui contract, în perioada august - decembrie 2012, au fost întocmite de către inculpatul C. facturile fiscale nr. x din 27 septembrie 2012, nr. x din 2 noiembrie 2012 şi nr. x din 3 decembrie 2012 în valoare totală de 4.000 RON, toate fiind plătite cu numerar de la casieria primăriei Udeşti.

În aceeaşi perioadă, august - decembrie 2012, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din 28 septembrie 2012 pentru redactarea, susţinerea şi depunerea unei acţiuni formulate de CL Udeşti, la Tribunalul Suceava, acordare subvenţie 2011 APIA şi asistenţă şi reprezentare juridică la instanţa de fond Tribunalul Suceava, onorariul convenit fiind de 1.500 RON. Acest contract avea ca obiect documentarea şi reprezentarea juridică a Consiliului Local Udeşti, iar conform Regulamentului CE nr. 2195/2002, aceste activităţi se încadrează la codurile 79131000-1 - Servicii de documentare şi 79112000-2 - Servicii de reprezentare juridică.

Încheierea acestui contract cu nr. x din 28 septembrie 2012 s-a făcut fără aprobarea consiliului local, aspect ce rezultă din analiza HCL nr. 73/31 iulie 2012, cu încălcarea prevederilor art. I alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012, în baza lui fiind emisă factura nr. x din 01 octombrie 2012 achitată în numerar cu chitanţa nr. x din 1 octombrie 2012, semnată de inculpatul C.. În contabilitatea Primăriei Udeşti se constată că la data de 3 octombrie 2012 martora H. (casiera primăriei) a întocmit dispoziţia de plată nr. x în sumă de 1.500 RON către viceprimarul T., reprezentând "c/v referat de necesitate", dispoziţie semnată la rubrica conducătorul unităţii, de către inculpatul A.

În perioada iunie - decembrie 2012, între Consiliul Local Udeşti reprezentat de inculpatul A. şi Cabinetul de Avocatură C. reprezentat de inculpatul C. au fost încheiate 3 contracte de prestări servicii, prin proceduri de achiziţie servicii trucate şi prin încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012, în baza cărora a fost plătită ilegal, din bugetul local, suma totală de 8.500 RON.

La data de 7 martie 2013, prin expunerea de motive nr. 1843 inculpatul A. a iniţiat un proiect de hotărâre prin care, motivat de faptul că în cadrul instituţiei nu activează niciun consilier juridic, se solicită aprobarea încheierii unui contract pentru asigurarea asistenţei juridice pentru autorităţile administraţiei publice locale din comuna Udeşti în vederea apărării intereselor UAT Udeşti. La data de 8 martie 2013 inculpatul solicită Consiliului Local Udeşti aprobarea împuternicirii unui cabinet de avocatură pentru a reprezenta UAT Udeşti în faţa instanţei de judecată. Cele două proiecte de hotărâri sunt avizate de secretarul S. şi comisia pentru administraţie publică.

La data de 25 martie 2013, cu ocazia şedinţei consiliului local sunt aprobate două hotărâri de către Consiliul Local Udeşti, nr. 16 şi nr. 18, prin care se aprobă încheierea contractului pentru asigurarea asistenţei juridice şi respectiv, împuternicirea unui cabinet de avocatură pentru reprezentarea în faţa instanţei de judecată a UAT Udeşti.

La nivelul Primăriei Udeşti pentru respectarea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările ulterioare a fost efectuată o procedură trucată de selectare de oferte. Astfel, la data de 27 martie 2013 au fost emise invitaţiile de participare nr. 1, 2 şi 3 către avocaţii TTT., VVV. şi respectiv inculpatul C. în care se solicită depunerea unei oferte pentru atribuirea contractului de servicii pentru prestarea de servicii de consultanţă în domeniul juridic cod CPV - 79418000 - 7 Servicii de consultanţă şi de informare juridică, 79111000 - 8 Servicii de consultanţă privind drepturile de autor pentru perioada aprilie - decembrie 2013.

Martorii TTT. şi VVV. au declarat că au fost contactaţi de C. iar la solicitarea acestuia au semnat două oferte - nr. 20 din 29 martie 2013, înregistrată la Primăria Udeşti cu nr. 2782 din 29 martie 2013 şi nr. 32 din 30 martie 2013, înregistrată la Primăria Udeşti cu nr. 2909 din 1 aprilie 2013, întrucât C. le-a comunicat că are nevoie de aceste înscrisuri pentru a-i servi la primărie, fără ca martorii să cunoască demersurile şi scopul urmărit de inculpat.

Comisia de atribuire a contractelor de achiziţie publică, formată din viceprimarul T., contabilul FF., consilierul I. şi consilierul S., la data de 1 aprilie 2013, a întocmit procesul-verbal de selectare a ofertei câştigătoare nr. x prin care a declarat oferta câştigătoare cea depusă de inculpatul C. cu nr. 44 din 30 martie 2013, pentru suma de 800 RON/lunar, faţă de ofertele martorului TTT. pentru suma de 1000 RON/lunar şi martorului VVV. pentru 950 RON/lunar. S-a constatat că acest proces-verbal conţine date eronate în sensul că prestarea de servicii juridice de consultanţă este prevăzută cu un cod inexistent, respectiv codul CPV - 79418000 - 8, codul corect, potrivit Anexei 2 din O.U.G. nr. 34/2006 fiind CPV - 79111000 - 5.

Urmare a acestei proceduri viciate, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 2910/01 aprilie 2013 între UAT Udeşti reprezentat de inculpatul A. şi Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de inculpatul C. prin care acesta din urmă se obligă să presteze servicii de consultanţă juridică pentru autorităţile administraţiei publice locale din com. Udeşti şi compartimentele de specialitate din Primăria Udeşti în perioada aprilie - decembrie 2013, pentru suma de 800 RON/lunar, plata urmând a se face după recepţionarea serviciilor prestate.

Aferent acestui contract inculpatul C. a emis facturile fiscale nr. x din 11 iunie 2013, nr. x din 11 iunie 2013, nr. x din 2 iulie 2013, nr. x din 10 iulie 2013, nr. x din 1 august 2013, nr. x din 27 septembrie 2013, nr. x din 25 octombrie 2013, nr. x din 28 noiembrie 2013, nr. x din 20 decembrie 2013, în valoare totală de 7.200 RON (9 luni x 800 RON/lunar). Pe toate cele 9 facturi este înscris ca delegat, inculpatul A. iar sumele aferente fiecărei luni au fost încasate pe bază de chitanţă, chiar în ziua emiterii facturii, inculpatul fiind cel care a achitat personal, în numerar, sumele facturate de avocatul C..

Inculpatul A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prejudiciind bugetul de stat şi creând, totodată, un folos necuvenit inculpatului C. cu complicitatea acestuia din urmă, care i-a adus alte 2 oferte fictive pentru derularea unor proceduri trucate, în condiţiile în care valoarea contractului permitea încredinţarea directă a acestuia.

În urma analizei documentaţiei existente la dosar s-a constatat că în lunile iulie, august, septembrie şi octombrie 2013 procesele-verbale de recepţie a serviciilor au fost întocmite ulterior emiterii facturilor pentru aceste perioade (procese-verbale nr. x din 30 iulie 13, 6271 din 28 august 13, nr. 7265 din 26 septembrie 13 şi nr. 8045 din 29 octombrie 13).

Referatele de necesitate pentru plata celor 9 facturi au fost întocmite de martora WWW., consilier în cadrul Primăriei Udeşti care a declarat că aceste documente îi erau solicitate de casiera H., rolul martorei rezumându-se la redactarea unor astfel de referate, din acest motiv, numele martorei fiind înscris ulterior pe dispoziţiile de plată către casierie în vederea ridicării numerarului destinat plăţii facturilor.

În condiţiile în care s-a constatat că dispoziţiile de plată au o dată ulterioară celei înscrise pe chitanţele emise de inculpatul C., este evident că inculpatul A. achita cu numerar sumele înscrise în facturi de inculpatul C., primind de la acesta documentele fiscale şi chitanţele, încălcându-se prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

În perioada aprilie - decembrie 2013, au mai fost încheiate între comuna Udeşti reprezentată de inculpatul A. şi inculpatul C., fără aprobarea Consiliului Local Udeşti aşa cum prevăd dispoziţiile art. I alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012, 4 (patru) contracte de asistenţă juridică, respectiv nr. x din 7 mai 2013 în valoare de 1.000 RON, nr. x din 2013 în valoare de 1.000 RON, nr. x din 28 iunie 2013 în valoare de 1.000 RON şi nr. x din 28 august 2013 în valoare de 1.000 RON.

Prin expunerea de motive nr. 381 din 21 ianuarie 2014 inculpatul A., în baza prev. art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 215/2001 şi a prev. art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 26/2012, a solicitat Consiliului Local Udeşti adoptarea unei hotărâri pentru aprobarea încheierii unui contract de servicii pentru asigurarea asistenţei juridice pentru autorităţile publice locale din com. Udeşti pentru anul 2014, având ca obiect aprobarea achiziţionării serviciilor în vederea împuternicirii unui cabinet de avocatură pentru a reprezenta UAT Udeşti în faţa instanţei de judecată şi desemnarea consultantului juridic, respectiv împuternicirea cabinetului de avocatură în vederea reprezentării UAT Udeşti. Prin HCL Udeşti nr. 13/28 februarie 2014, proiectul a fost aprobat de Consiliul Local.

În anul 2014, s-a prevăzut în mod distinct achiziţionarea serviciilor juridice cod CPV 79111000-5 - Servicii de consultanţă juridică şi 79112000-2 - Servicii de reprezentare juridică.

La data de 21 martie 2014, inculpatul A. a semnat 3 formulare - invitaţie de participare la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică de servicii de consultanţă juridică CPV 79111000 - 5 pentru perioada aprilie - decembrie 2014, toate cele 3 invitaţii fiind înregistrate sub acelaşi nr. 2359/21 martie 2014 şi în care erau trecuţi ca şi destinatari, Cabinetul de Avocatură XXX., Cabinetul de Avocatură TTT. şi Cabinetul de Avocatură C.. Invitaţiile de participare poartă aceleaşi caracteristici, în sensul că în partea dreaptă sus a fiecărui document este înscrisă aceeaşi dată, oră şi număr de pagină. Spaţiile destinate numelui cabinetului de avocatură, ofertantului, obiectul prestaţiei, preţul ofertei, durata ofertei, sunt completate cu pixul de aceeaşi persoană pentru toţi cei trei avocaţi. Cele patru documente (invitaţia având acelaşi număr de înregistrare) au fost primite prin fax, de către inculpatul C., de la Primăria Udeşti, nefiind completate, apoi au fost multiplicate şi completate de către aceeaşi persoană.

Odată cu depunerea celor 3 (trei) oferte, procedura a fost viciată prin încălcarea principiilor nediscriminării, transparenţei şi eficienţei utilizării fondurilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare. În urma acestei proceduri trucate, "oferta" inculpatului C. de 820 RON/lună a fost declarată câştigătoare faţă de "ofertele" martorului XXX. de 1.000 RON/lună şi TTT. de 1.100 RON/lună.

La Primăria Udeşti a fost întocmit Raportul procedurii nr. x din 26 martie 2014 prin care comisia de evaluare formată din T., S., YYY., FF. şi ZZZ. a declarat câştigătoare oferta lui C. şi a recomandat încheierea contractului de consultanţă juridică cu acesta, şedinţa de selecţie a ofertelor neavând loc în realitate, raportul fiind aprobat de către inculpatul A..

Urmare a acestei proceduri a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 2824 din 2 aprilie 2014 între inculpatul A. şi inculpatul C., având ca obiect executarea de lucrări cu caracter juridic pentru consultanţă şi asistenţă juridică pentru autorităţile publice din comuna Udeşti şi pentru diverse cazuri ale compartimentelor din cadrul aparatului de specialitate al primarului com. Udeşti în perioada mai - decembrie 2014 la preţul de 820 RON/lună.

Inculpatul C., în baza contractului nr. x din 2 aprilie 2014, a emis facturile nr. x din 28 mai 2014, nr. x din 24 iunie 2014, nr. x din 28 iulie 2014, nr. x din 28 august 2014, nr. x din 30 septembrie 2014, nr. x din 28 octombrie 2014 şi nr. x din 26 noiembrie 2014, în valoare totală de 5.740 RON, sumă care a fost achitată integral, în numerar, pe bază de chitanţe.

În cazul lunii iunie 2014, procesul-verbal de recepţie a serviciilor a fost întocmit ulterior emiterii facturii, iar în cazul lunilor septembrie, octombrie şi noiembrie 2014, procesul-verbal de recepţie al serviciilor nu a fost întocmit deloc.

În perioada 2011 - 2014, inculpatul A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu ce-i reveneau în calitate de primar al comunei Udeşti şi ordonator de credite, prin aceea că a încheiat un număr de 10 contracte de asistenţă juridică cu Cabinetul de Avocatură C. în condiţiile în care în organigrama Primăriei Udeşti era prevăzut Compartiment Juridic, în 6 (şase) cazuri, nu a avut aprobarea Consiliului Local Udeşti, iar în 4 (patru) cazuri, nu s-au respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, privind procedura de achiziţie, respectiv principiile acestui act normativ, enumerate mai sus, care trebuie respectate în toate procedurile de achiziţie servicii, inclusiv în cazul celor prin atribuire directă.

Cele şase contracte încheiate între inculpatul A. şi inculpatul C., prin proceduri de achiziţie trucate - fără aprobarea Consiliului Local Udeşti au fost înregistrate sub nr. x din 28 iunie 2012, y din 28 septembrie 2012, z din 7 mai 2013, x/2013, x din 28 iunie 2013 şi x din 28 august 2013 şi în baza lor s-au făcut plăţi în valoare de totală de 8.500 RON.

Cele patru contracte încheiate între inculpaţii A. şi C., prin proceduri de achiziţie trucate - fără respectarea prev. O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv, a principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, au fost înregistrate sub nr. x din 20 iulie 2011, y din 10 august 2012, z din 1 aprilie 2013 şi 2824 din 2 aprilie 2014, şi în baza lor s-au făcut plăţi în valoare de totală de 23.940,00 RON.

S-a reţinut de către acuzare că inculpatul A. a avizat la plată 4 facturi fiscale în valoare totală de 12.500 RON, în perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014, care nu au la bază contracte de asistenţă juridică între cele 2 părţi. Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti dovedeşte, însă, că la baza celor patru facturi fiscale au stat contracte de asistenţă juridică, astfel cum au fost enumerate în cuprinsul raportului depus la dosar la termenul din 15 mai 2018.

Conform statului de personal şi Hotărârilor de aprobare a organigramei de funcţionare a aparatului de specialitate din cadrul primăriei Udeşti, din Compartimentul juridic al Primăriei Udeşti făcea parte S., în calitate de secretar al comunei Udeşti - conform art. 85 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Potrivit acestui act normativ şi fişei postului secretarului comunei, acesta trebuie să aibă studii superioare în domeniul juridic şi are următoarele sarcini: coordonează compartimentele şi activităţile cu caracter juridic, de stare civilă, autoritate tutelară şi asistenţă socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local, vizează pentru legalitate dispoziţiile Primarului, acordă asistenţă juridică şi sprijin de specialitate în desfăşurarea activităţii, inclusiv în redactarea proiectelor de hotărâre sau definitivarea celor discutate şi aprobate de Consiliul Local. De asemenea, îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de lege, de către Primar, Consiliul Local, Prefect, în aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare, a celorlalte acte normative.

Aceste atribuţii de serviciu au fost îndeplinite de martorii U. (secretarul comunei până în 2013) şi S. (secretarul comunei în perioada 2013 - 2014), care au reprezentat interesele Primăriei Udeşti şi în faţa instanţelor de judecată, fiind sarcini de serviciu corespunzătoare funcţiei de consilier juridic într-o unitate administrativ-teritorială, astfel că nu mai era necesară şi oportună încheierea de contracte de asistenţă şi consultare juridică cu inculpatul C., reprezentând o cheltuială nejustificată de la bugetul local printr-o execuţie bugetară efectuată cu încălcarea Codul fiscal.

Execuţia bugetară pe care inculpatul A. avea obligaţia de a o efectua, prin întocmirea şi semnarea de documente financiar-contabile, presupune următoarele etape, ce nu au fost respectate de inculpat în calitate de ordonator de credite:

- etapa de angajare bugetară, ce presupune întocmirea unui raport de necesitate, propunerea de angajare a unei cheltuieli şi angajamentul bugetar/global;

- etapa de lichidare bugetară, ce presupune verificarea realităţii lucrărilor, recepţia lucrărilor şi aplicarea vizei CFI;

- etapa de ordonanţare la plată, ce presupune aprobarea ordonatorului de credite - inculpatul A.;

- etapa efectuării plăţii, ce presupune semnarea instrumentelor de plată de către reprezentantul compartimentului financiar contabil şi de ordonatorul de credite.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 26/2012:

"în situaţii temeinic justificate, în cazul în care activităţile de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale".

În realitate, contractele cu nr. x din 28 iunie 2012, y din 28 septembrie 2012, z din 7 mai 2013, w din 1 aprilie 2013, t din 28 iunie 2013 şi x din 28 august 2013 au fost încheiate fără aprobarea Consiliului Local Udeşti, iar Contractele nr. x din 20 iulie 2011, y din 10 august 2012, z din 1 aprilie 2013 şi 2824 din 2 aprilie 2014 au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Martorul U., fostul secretar al Primăriei Udeşti, de profesie jurist, a precizat că în perioada 1999 - 2002, postul de consilier juridic la nivelul Primăriei Udeşti a fost ocupat, iar după anul 2002 deşi era prevăzut în organigrama primăriei, acesta nu a mai fost ocupat de nicio persoană, el fiind cel care, în calitate de secretar, primea delegaţie de la primar să reprezinte interesele primăriei Udeşti în instanţă. În paralel, inculpatul a încheiat contracte de consultanţă, asistenţă juridică şi reprezentare şi cu avocatul C., însă martorul a precizat că la cele mai multe procese era trimis tot el să reprezinte Primăria Udeşti, şi doar la câteva dintre acestea participa avocatul C., probabil la cele pe care primarul le considera complexe. Deşi martorul era de profesie jurist şi ar fi putut reprezenta în instanţă interesele primăriei, inculpatul A. a iniţiat proiectul de hotărâre în vederea aprobării de către Consiliul Local Udeşti a încheierii cu Cabinetul Avocatului C. a unor contracte de consultanţă, asistenţă juridică şi reprezentare.

Inculpatul A. a arătat că se impunea încheierea unor contracte cu o firma de avocatură datorită numărului şi complexităţii cauzelor în care era parte primăria. Instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada în concret a existenţei unui număr ridicat de cauze, acestea nu au fost individualizate şi nu s-a indicat modul în care a fost fixat onorariul.

Atribuirea contractelor respective trebuia să se facă în baza unor documente care să justifice necesitatea încheierii lor, după parcurgerea procedurii legale, doar în această modalitate putându-se respecta principiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 925/2006 şi de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Or în speţă, aşa cum rezultă din probatoriul la care s-a făcut referire mai sus, s-a procedat la încheierea contractelor respective fără existenţa unor documente justificative şi fără respectarea procedurii legale.

S-a invocat în apărare că, potrivit art. 123 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006, nerespectarea principiilor prev. de art. 2 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă constituie contravenţie.

Articolul 293 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 enumeră faptele care constituie contravenţii, potrivit literei v, constituind contravenţie orice altă încălcare a prevederilor ordonanţei de urgenţă sau a actelor normative emise în aplicarea acesteia, având ca efect încălcarea dispoziţiilor art. 2, cu excepţia alin. (2) lit. f). Art. 2 alin. (2) lit. f) enumeră printre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, eficienţa utilizării fondurilor.

S-a invocat, de asemenea, de către inculpatul C. că, prin încheierea contractelor de asistenţă juridică de consultanţă tip abonament nu s-a produs nici un prejudiciu, activităţile care au făcut obiectul contractului fiind prestate în totalitate.

Chiar dacă serviciile care au format obiectul contractelor respective au fost prestate, acest aspect nu interesează în condiţiile în care, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, este suficient ca la momentul încheierii contractului să fi fost încălcate dispoziţii legale care reglementau procedura ce trebuia urmată, iar prin aceasta să se cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Prestarea serviciilor de avocatură care au format obiectul contractelor respective nu justifică încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura ce trebuie urmată la încheierea lor.

În continuare instanţa a constatat că prin decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 08 iulie 2016, s-a reţinut că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Ulterior pentru aceleaşi considerente prin decizia nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 504 din 30 iunie 2017 s-a constatat că dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În analiza infracţiunii de "abuz în serviciu", plecând şi de la considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, considerente preluate şi în Decizia nr. 392/2017, instanţa a reţinut că, dacă în privinţa subiectului activ al infracţiunii şi a situaţiei premisă, nu se ridică probleme deosebite în prezenta cauză, probleme pot apărea în ceea ce priveşte descrierea laturii obiective - elementul material. Se reţine în acest context că decizia Curţii Constituţionale este una de interpretare, Curtea având competenţa de a stabili că o normă este constituţională doar într-o anumită interpretare, toate celelalte posibile interpretări fiind incompatibile cu jurisprudenţa dezvoltată de Curtea Constituţională.

În privinţa subiectului pasiv, se reţine că acesta este autoritatea publică, instituţia publică, persoana juridică publică sau privată ori persoana umană căreia i s-a cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime. Elementul material al infracţiunii - în cazul variantei normative prevăzute de art. 297 C. pen. presupune neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu ale făptuitorului ori îndeplinirea acestuia prin încălcarea legii.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, scopul acestui act normativ îl constituie:

a) promovarea concurenţei între operatorii economici;

b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici;

c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică;

d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.

Potrivit alin. (2), principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoaşterea reciprocă; d) transparenţa; e) proporţionalitatea; f) eficienţa utilizării fondurilor; g) asumarea răspunderii.

Legislaţia aplicabilă în domeniul achiziţiilor publice de servicii juridice este reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, respectiv:

"În cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de achiziţie publică ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta ordonanţă de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2) şi se limitează numai la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56".

Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006 prevede la categoria 21 "Servicii juridice" codurile privind achiziţiile de produse şi servicii (CPV) "De la 79100000-5 la 79140000-7", respectiv: 79100000-5 Servicii juridice, 79110000-8 Servicii de consultanţă şi de reprezentare juridică, 79111000-5 Servicii de consultanţă juridică, 79112000-2 Servicii de reprezentare juridică, 79112100-3 Servicii de reprezentare a părţilor interesate, 79120000-1 Servicii de consultanţă privind brevetarea şi drepturile de autor, 79121000-8 Servicii de consultanţă privind drepturile de autor, 79121100-9 Servicii de consultanţă privind drepturile de autor de software,79130000-4 Servicii de documentare şi de certificare juridică s.a

Art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede la achiziţia de servicii un plafon mai mare de 125.000 euro la data achiziţiei, pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Pentru achiziţia de servicii juridice CPV - De la 79100000-5 la 79140000-7 în cazul Primăriei Udeşti erau incidente dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv:

"Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 15.000 euro (ulterior plafonul a fost majorat la 30.000 euro prin Legea nr. 193/2013) pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ."

Conform prevederilor art. 1 Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 cu privire la interpretarea anumitor dispoziţii privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, atunci când valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică sau egală cu echivalentul în RON al cuantumului în euro prevăzut la art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 documentele justificative în domeniul achiziţiilor publice sunt factura şi/sau contractul.

La data de 12 iunie 2012, prin O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, cu privire la achiziţiile de servicii juridice au intrat în vigoare următoarele prevederi:

"Art. I - (1) Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, ... care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.

(2) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea:

b) consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale."

Încălcarea dispoziţiilor din legislaţia primară indicate mai sus este evidentă şi a fost dovedită de probele la care s-a făcut referire mai sus, aşa încât criticile inculpaţilor apar ca neîntemeiate.

În ce priveşte încălcarea legislaţiei secundare, este de amintit în acest context încălcarea H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare care prevede la art. 2 alin. (2) următoarele:

"În cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului."

La art. 2 alin. (3), prevede următoarele:"Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita apariţia unor situaţii de natură să determine existenţa unui conflict de interese şi/sau manifestarea concurenţei neloiale. În cazul în care constată apariţia unor astfel de situaţii, cum ar fi cele prevăzute la art. 67 - 70 din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a elimina efectele rezultate dintr-o astfel de împrejurare, adoptând potrivit competenţelor, după caz, măsuri corective de modificare, încetare, revocare, anulare şi altele asemenea ale actelor care au afectat aplicarea corectă a procedurii de atribuire sau ale activităţilor care au legătură cu acestea."

Se impune a fi amintit şi Ordinul nr. 313 din 29 iunie 2011 cu privire la interpretarea anumitor dispoziţii privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care prevede în art. 1 că, atunci când valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică sau egală cu echivalentul în RON al cuantumului în euro prevăzut la art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte regulile privind achiziţiile publice nu vor fi solicitate autorităţii contractante alte documente decât cele prevăzute de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice (documente justificative: factura şi/sau contractul).

Primăria Udeşti trebuia să aplice pentru achiziţia de servicii juridice de natura celor prezentate mai sus, procedura achiziţiei directe pe bază de factură şi/sau contract cu respectarea următoarelor principii:

- Nediscriminarea - Asigurarea condiţiilor pentru concurenţa reală, indiferent de naţionalitate. Respectarea principiului nediscriminării înseamnă că toate firmele trebuie să aibă şansa de a depune oferte şi de a obţine contractul de achiziţie publică. Regulile după care se desfăşoară procedura sunt stabilite de la bun început şi nu mai pot fi schimbate.

- Tratamentul egal - Respectarea acestui principiu înseamnă stabilirea de reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici. Acest lucru înseamnă evitarea de contacte preferenţiale, criterii de selecţie care să avantajeze unele firme şi să dezavantajeze pe altele.

- Recunoaştere reciprocă - Respectarea acestui principiu înseamnă acceptarea tuturor produselor, serviciilor şi lucrărilor oferite în mod legal pe piaţa Uniunii. Înseamnă, de asemenea, acceptarea oricăror certificate şi calificări profesionale emise în orice stat membru al Uniunii.

- Transparenţa - Acest principiu înseamnă punerea, de către autoritatea contractantă, la dispoziţia tuturor a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. În slujba acestui principiu s-a pus Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP.

- Eficienţa folosirii fondurilor publice - Acest principiu înseamnă folosirea sistemului de concurenţă liberă şi al criteriilor economice pentru atribuirea contractelor de achiziţii. Înseamnă obţinerea unui raport optim între calitate şi preţ, obţinerea de valoare pentru banii investiţi.

În consecinţă, inculpatul A. avea obligaţia de a achiziţiona servicii juridice pentru Primăria Udeşti cu respectarea prev. O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv cu respectarea principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice.

Inculpatul C. a invocat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru contractele de prestări servicii achiziţionate în mod direct.

Textul de lege enunţat stabileşte principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică respectiv nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor şi asumarea răspunderii. Aceste principii sunt aplicabile atât pentru contractele a căror încheiere este supusă unei proceduri prevăzute în mod expres de ordonanţă, cât şi contractelor pentru care nu este prevăzută o astfel de procedură.

S-a mai reţinut de către instanţa fondului că, contrar susţinerilor inculpaţilor, indiferent de împrejurarea că încheierea acelor contracte de prestări servicii de asistenţă juridică presupunea sau nu parcurgerea procedurilor înscrise în O.U.G. nr. 34/2006, atribuirea acestora nu se putea face în mod discreţionar, prin simpla manifestare de voinţă a inculpatului A., ci presupunea parcurgerea unor etape legale, respectiv existenţa unor documente care să justifice necesitatea contractării, respectiv referat de necesitate, care să descrie tipul serviciilor, categoria de litigii care să necesite serviciile unui avocat, negocierea cu mai multe cabinete de avocatură, precum şi acordul departamentului economic privind disponibilitatea financiară de plată a contractelor respective, pentru respectarea principiilor generale enunţate de art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, dar şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Probatoriul administrat în cauză dovedeşte că nu a fost respectată procedura legală reglementată de actele normative enunţate şi că la baza încheierii contractelor nu au stat documente justificative.

După data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012 (12 iunie 2012), exista în plus necesitatea aprobării Consiliului Local Udeşti, or în speţă, o astfel de aprobare nu a existat, aşa cum s-a expus în cele ce preced cu ocazia analizei fiecărui contract în parte.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A.:

- de a folosi şi prezenta cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în anul 2010, în numele Consiliului Local Udeşti, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al CL Udeşti în relaţia cu APIA (împuternicit conform HCL nr. 47/13 mai 2010), de documente false prin contrafacerea subscrierii şi de documente, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale (declaraţia de eligibilitate, anexa nr. 1, semnată de inculpat, procese-verbale de constatare, de recepţie lucrări, de negociere preţ, convenţii prestări servicii, state de plată) sau înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă (facturi fiscale, ordine de plată), în baza cărora inculpatul a încercat să obţină ilegal, fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană - FEGA - în cuantum de: 235.726,56 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha. păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în campania 2011, în numele Consiliului Local Udeşti, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al CL Udeşti în relaţia cu APIA (împuternicit de CL Udeşti să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei (cnf. HCL Udeşti nr. 21 din 29 aprilie 2011) de documente falsificate prin contrafacerea subscrierii precum şi documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţinut ilegal, în numele CL Udeşti subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate - în cuantum de 292.092,59 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha. păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în campania 2012, în calitate de reprezentant al CL Udeşti în relaţia cu APIA (împuternicit de CL Udeşti să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei (cnf. HCL Udeşti nr. 32 din 24 aprilie 2012) - de documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţinut ilegal, în numele CL Udeşti subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate - în cuantum de: 315.314,37 RON pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, constituie infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care:

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 39 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate (declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x din 17 mai 2010, 17 procese-verbale de recepţie lucrări igienizare păşune comunală, 5 procese-verbale de constatare, 10 procese-verbale de negociere preţ, 2 state de plată, 10 convenţii prestări servicii) - campania 2010;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral, de inculpat, rezultând un număr de 6 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate - campania 2011;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral, de inculpat, rezultând un număr de 4 procese-verbale de constatare şi recepţie lucrări de igienizare imaş comunal, falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, depuse la dosarul de subvenţie pentru anul agricol 2012, emise de Primăria Udeşti, constituie infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 5 C. pen., actele de instigare şi complicitate fiind absorbite în actele de autorat.

În ceea ce priveşte cererea apărătorului inculpatului A., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că, potrivit art. 52 alin. (3) C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Este real că înscrisurile la care s-a făcut referire pe larg în cele ce preced au fost întocmite de funcţionari din cadrul Primăriei Udeşti, însă inculpatul le-a semnat, având obligaţia de a verifica conţinutul lor. Mai mult, probele administrate în cauză au făcut dovada faptului că inculpatul a solicitat funcţionarilor respectivi să întocmească actele false, fiind astfel autorul infracţiunii de fals, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind neîntemeiată.

Fapta inculpatului A. care în campania agricolă din anul 2013, a instigat-o pe inculpata B. să obţină necuvenit, subvenţii în sumă de 418.782,62 RON, în numele CCC. şi Utilizatorilor de Pajişti ACAUP OADICI Udeşti, prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţiei de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale, (asociaţia a fost înfiinţată la data de 18 aprilie 2013, la cererea inculpatului, de către 4 membri fondatori - salariaţi ai Primăriei Udeşti, cooptaţi de inculpat, membri care nu deţineau animale pentru păşunat) constituie instigare la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada 05 noiembrie -10 noiembrie 2014 a instigat-o pe inculpata B. să obţină schimbarea declaraţiilor fermierilor, inclusiv declaraţia numitei EE., fermieri care au fost interogaţi de inspectorii APIA Bucureşti, la solicitarea procurorilor DNA - ST Suceava, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 la cererea de subvenţie, în cadrul campaniei 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată, cunoscând metodele adoptate de aceasta constituie instigarea la infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen.

Fapta inculpatului A. care în perioada 05 noiembrie -10 noiembrie 2014 a instigat-o pe inculpata B. să înlocuiască în cadrul dosarului fermierului ACAUP OADICI Udeşti, Anexa nr. 4 din 3 aprilie 2014 la cererea de subvenţii depusă la APIA Suceava (care conţinea semnături falsificate şi în care lipseau semnăturile unor fermieri), cu o altă Anexa nr. 4 din 11 noiembrie 2014 cu semnături complete, sens în care a trimis-o pe inculpată pe teren, la domiciliile fermierilor pentru a obţine semnăturile acestora pe noul formular în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară constituie instigare la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care a reuşit să o determine pe inculpata B. să nu spună adevărul în faţa organelor de urmărire penală, după ridicarea de documente de la sediul Primăriei Udeşti, în luna iunie 2014, precum şi dacă va fi interogată de inspectorii APIA Bucureşti trimişi de procurorii DNA - ST Suceava, în perioada octombrie- noiembrie 2014 să efectueze verificări pe linie de subvenţii solicitate de ACAUP OADICI Udeşti, în campania 2013, în sensul de a nu declara că asociaţia a fost constituită la iniţiativa inculpatului şi de a susţine că acesta nu are nici un amestec în asociaţia agricolă şi în obţinerea de subvenţii, folosind ameninţarea că dacă va spune adevărul, el nu va mai putea să o apere de răspundere penală, în scopul de a se pune la adăpost el însuşi de o eventuală tragere a sa la răspundere penală, constituie infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iulie 2011 - aprilie 2014, în calitate de primar al comunei Udeşti şi ordonator de credite, a încheiat 10 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 32.440 RON cu Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de inculpatul C., fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte) şi, în plus, prevederile O.U.G. nr. 26/2012 - obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către consiliul local (pentru celelalte 6 contracte), contracte în baza cărora inculpatul a avizat la plată facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C. şi a aprobat şi semnat dispoziţii şi ordine de plată, potrivit unor referate de necesitate întocmite formal şi aprobate tot de inculpat, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpatul C. constituie infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Faptele inculpatei B.:

- de a folosi şi prezenta cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în campania 2013, în calitate de reprezentant legal al asociaţiei ACAUP OADICI Udeşti jud. Suceava la instigarea inculpatului A. din iniţiativa căruia s-a înfiinţat asociaţia şi cu sprijinul căruia s-a concesionat în mod direct suprafaţa totală de 757 ha imaş comunal, de documente falsificate prin contrafacerea subscrierii (Anexa 13 prin care inculpata atestă în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele fermierilor, documentul conţinând semnăturile falsificate ale unui număr de 12 fermieri) precum şi documente incomplete, inexacte (lipsa listei cu suprafeţe ce revin fiecărui membru pentru utilizare), respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului: declaraţia de eligibilitate - Anexa 2 - documente în baza cărora inculpaţii au obţinut ilegal, în numele ACAUP OADICI Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate în campania 2013, în sumă de 418.782,62 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă (subvenţii de la bugetul administrat de U.E. FEGA);

- de a folosi şi prezenta cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în campania 2014, în calitate de reprezentant legal al ACAUP OADICI Udeşti, de documente fictive constând în Anexa nr. 2 şi Anexa nr. 4, în baza cărora a încercat să obţină ilegal, în numele asociaţiei, subvenţii de la bugetul administrat de U.E. - FEGA în suma de 495.112,31 RON, fără să fie îndeplinite condiţiile de eligibilitate constituie infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate, care în calitate de preşedinte al ACAUP Oadici Udeşti a întocmit şi semnat declaraţia de eligibilitate din 14 mai 2013 - anexa nr. 2 la cererea de subvenţii, în care sunt trecute împrejurări necorespunzătoare adevărului constând în efectivele de animale, suprafeţele de teren şi procentul de încărcătură de păşunat UVM/ha., aparţinând unui număr de 18 fermieri care ar fi aderat la ACAUP OADICI Udeşti şi şi-ar fi păşunat animalele pe imaşul comunal, fiind incluşi în fals, atât fermierul AA. (10 capete animale), care nu a semnat adeziunea la asociaţie (semnătura lui fiind falsificată, cnf. Raportului de constatare grafică de la fila x ds.) cât şi fermieri care deşi semnaseră adeziunea la asociaţia ACAUP OADICI Udeşti, nu au păşunat, în fapt, animalele pe imaşul comunal, ci pe terenul proprietate privată: FFF. (80 capete animale) şi GGG. (cu 75 de bovine), rezultând astfel un număr total de 165 capete animale declarate în plus de inculpată, în fals, precum şi declaraţia - Anexa nr. 13 din data de 14 mai 2013, în care se atestă împrejurarea necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia cei 18 fermieri sunt de acord ca inculpata să depună la APIA CJ Suceava, cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei ACAUP OADICI Udeşti, documente oficiale tip care au fost depuse de inculpată la APIA CJ Suceava în numele ACAUP OADICI Udeşti în vederea obţinerii de subvenţii pentru suprafaţa de 757 ha imaş comunal, în Campania agricolă 2013 se absoarbe în conţinutul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât inculpata B., la momentul falsificării documentelor nu avea calitatea de funcţionar public, cerută pentru a fi întrunite condiţiile infracţiunii prev. de art. 321 C. pen., acţionând în calitate de reprezentant al unei asociaţii de animale ACAUP Oadici Udeşti.

În schimb, modul de săvârşire a faptei demonstrează reaua - credinţă a inculpatei, în privinţa prezentării şi folosirii acestor înscrisuri la APIA CJ Suceava.

Fapta inculpatei B., care în perioada 5 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, a încercat, prin ameninţări de genul că nu va mai fi lăsată să păşuneze animalele pe imaşul comunal, să influenţeze declaraţia martorei EE. din com. Udeşti, pe care a susţinut-o în cadrul unei anchete penale, cu prilejul interogării de către inspectorii APIA DACIS, referitor la semnarea unor documente depuse la APIA Suceava, în vederea obţinerii de subvenţii (declaraţie fermier din data 5 noiembrie 2014), cu scopul de a o determina pe martoră să revină asupra celor declarate inspectorilor, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13, în cadrul campanie 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată, constituie infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în perioada 5 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, cunoscând că DNA - ST Suceava efectuează verificări cu privire la modul de obţinere a subvenţiei pentru anul 2013, în numele ACAUP OADICI Udeşti, a alterat înscrisuri ce puteau constitui mijloace de probă în dosarul penal, dar şi dovezi în dosarul de subvenţie, constând în: Anexa nr. 4 din 3 aprilie 2014, depusă în dosarul de subvenţii al ACAUP OADICI Udeşti, pentru anul agricol 2014 (care conţinea semnături falsificate şi în care lipseau semnăturile unor fermieri), prin depunerea la data de 11 noiembrie 2014 a unei alte declaraţii - Anexa nr. 4 (cu 3 semnături falsificate), în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, constituie infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C. care, în calitate de avocat, reprezentant al Cabinetului de Avocatură C., l-a sprijinit pe inculpatul A. primar al comunei Udeşti să încheie cu propriul cabinet de avocatură, 4 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 23.940 RON fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - privind principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte) în baza cărora A. a avizat la plată facturi fiscale emise de inculpatul C., în numele cabinetului de avocatură, sprijinul constând în faptul că i-a pus la dispoziţia inculpatului A. mai multe oferte trucate din partea unor avocaţi cu scopul de a da aparenţă de legalitate procedurii de achiziţie servicii şi selecţie oferte, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpat, contribuind la cauzarea unui prejudiciu bugetului local al comunei Udeşti, în valoare de 23.940 RON, constituie complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa a făcut aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă incidentă în cauză pentru inculpaţi este cea prevăzută de C. pen. actual, limitele de pedeapsă fiind reduse faţă de cele prevăzute de C. pen. anterior.

La individualizarea pedepselor stabilite inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, a reţinut că, inculpatul A. este în vârstă de 60 de ani, are studii medii, îndeplinind la data săvârşirii faptelor funcţia de primar al comunei Udeşti. Curtea a avut în vedere gravitatea faptelor comise, dar şi circumstanţele personale, în acest sens reţinând conduita bună a inculpatului anterioară comiterii infracţiunilor, respectiv lipsa antecedentelor penale, dar şi poziţia sa procesuală de nerecunoaştere a faptelor comise. Faţă de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpatului, caracterul şi gravitatea urmărilor produse, circumstanţele personale enumerate anterior, Curtea a stabilit pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat pe o perioadă relativ mare de timp, prin care s-a adus o atingere însemnată valorilor sociale apărate de lege, numărul de acte materiale comise, consecinţele produse, constând în procurarea unor importante foloase materiale, precum şi calitatea în care acesta a săvârşit infracţiunea, folosindu-se de funcţia publică încredinţată în scopul satisfacerii unor interese personale, confirmă concluzia că faptele săvârşite de inculpat prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acţiunile ilicite reţinute în sarcina acestuia, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de lege şi prin conţinutul lor concret, justificând, în raport cu aspectele anterior menţionate, aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării sancţiunii rezultante, Curtea a apreciat că scopul acesteia poate fi atins doar în condiţiile executării pedepsei, o altă modalitate nefiind posibilă, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 91 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen.

În speţă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanţa a constatat că se impune a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. Aceeaşi este situaţia în cazul infracţiunii prev. de art. 297 C. pen., astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Inculpata B., în vârstă de 49 de ani, are studii medii, la data săvârşirii faptelor îndeplinind funcţia de casier la Primăria comunei Udeşti. Curtea a avut în vedere gravitatea faptelor comise, dar şi circumstanţele personale, în acest sens reţinând conduita bună a inculpatei anterioară comiterii infracţiunilor, respectiv lipsa antecedentelor penale dar şi poziţia sa procesuală. În ce priveşte poziţia procesuală, s-a reţinut că inculpata a recunoscut nuanţat săvârşirea faptelor, susţinând însă că a fost constrânsă moral de inculpatul A. să le săvârşească.

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care s-a dovedit că atitudinea primarului era una dictatorială, acesta făcând presiuni şi ameninţând pe toţi angajaţii primăriei, se poate concluziona că inculpata a acţionat sub imperiul unui sentiment de frică. Faţă de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpatei, caracterul şi gravitatea urmărilor produse, circumstanţele personale enumerate anterior, Curtea a stabilit pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării sancţiunii rezultante, Curtea a apreciat că scopul acesteia poate fi atins doar în condiţiile executării pedepsei, o altă modalitate nefiind posibilă, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen.

În speţă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanţa a constatat că se impune a se aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Inculpatul C. are vârsta de 59 de ani, are studii superioare şi îndeplineşte funcţia de avocat în cadrul Baroului Suceava. Curtea a avut în vedere gravitatea faptelor comise, dar şi circumstanţele personale, în acest sens reţinând conduita bună a inculpatului anterioară comiterii infracţiunilor, respectiv lipsa antecedentelor penale dar şi poziţia sa procesuală de nerecunoaştere a faptelor comise. Faţă de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpatului, caracterul şi gravitatea urmărilor produse, circumstanţele personale enumerate anterior, Curtea a stabilit o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instituţie prevăzută de art. 91 din C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, conform prevederilor art. 20 din C. proc. pen., partea vătămată APIA Bucureşti s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A., conform cererii de constituire parte civilă nr. 8587 din 16 martie 2015, cu suma de 607.406,96 RON (reprezentând subvenţii încasate necuvenit, în numele CL Udeşti, în campaniile agricole 2011 şi 2012) şi împotriva inculpaţilor A. şi B., cu suma de 418.782,62 RON (reprezentând subvenţii încasate necuvenit, în numele ACAUP OADICI Udeşti, în campania agricolă 2013), sume ce reprezentă prejudiciul material produs prin comiterea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Ulterior, partea civilă a făcut precizări cu privire la cuantumul prejudiciului, ultima adresă fiind cea din 11 iunie 2019 cu nr. 3348, în care se precizează că suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile este de 710.875,21 RON debit principal la care se adaugă dobânzile prevăzute de legislaţia în vigoare şi de 12.003,53 RON accesorii aferente creanţei principale în cuantum de 315.314,37 RON, achitată la data de 11 aprilie 2017.

De asemenea, prin adresa nr. x din data de 24 iulie 2015 Primăria Udeşti s-a constituit parte civilă cu suma de 44.940 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local în urma ordonanţării la plată a unor sume de bani de către inculpatul A., în calitate de primar şi ordonator de credite, în favoarea Cabinetului de Avocatură C., în perioada 2011 - 2014, în baza unor contracte de asistenţă şi consultanţă juridică, întocmite fără respectarea legilor privind achiziţiile de servicii, fără aprobarea Consiliului Local Udeşti precum şi prin emiterea unor dispoziţii de plată fără a avea la bază contracte justificative care să fie încheiate între cele două părţi.

Prin adresa din 6 mai 2016, Comuna Udeşti a comunicat că se constituie parte civilă cu aceeaşi sumă menţionată mai sus.

În speţă, instanţa a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpaţilor. S-a dovedit astfel că, inculpatul A., în campania din anul 2011, a obţinut ilegal, în numele CL Udeşti subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate - în cuantum de 292.092,59 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha. păşune comunală, iar în campania din 2012 a obţinut ilegal, în numele CL Udeşti subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate - în cuantum de 315.314,37 RON pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă. Suma de 315.314,37 RON a fost achitată aşa încât inculpatului îi revine obligaţia de a achita doar accesoriile fiscale aferente acestei sume, în cuantum de 12003,53 RON.

În campania agricolă din anul 2013, inculpatul A. a instigat-o pe inculpata B. să obţină necuvenit subvenţii în sumă de 418.782,62 RON, în numele CCC. şi Utilizatorilor de Pajişti ACAUP OADICI Udeşti, prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale.

Inculpata B. a folosit şi prezentat cu rea-credinţă, la APIA CJ Suceava în campania 2013, în calitate de reprezentant legal al asociaţiei ACAUP OADICI Udeşti jud. Suceava, la instigarea inculpatului A. documente falsificate prin contrafacerea subscrierii precum şi documente incomplete, inexacte, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, documente în baza cărora au fost obţinute ilegal, în numele ACAUP OADICI Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate în campania 2013, în sumă de 418.782,62 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă.

Aşa fiind, instanţa a stabilit ca cei doi inculpaţi să răspundă în solidar pentru suma aferentă campaniei din anul 2013.

S-a mai apreciat de către instanţa fondului că s-a dovedit că, inculpatul A. în perioada iulie 2011 - aprilie 2014, în calitate de primar al comunei Udeşti şi ordonator de credite a încheiat 10 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 32.440 RON cu Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de inculpatul C., fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 (pentru un număr de 4 contracte) şi, în plus, prevederile O.U.G. nr. 26/2012 (pentru celelalte 6 contracte), contracte în baza cărora a avizat la plată facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C. şi a aprobat şi semnat dispoziţii şi ordine de plată, potrivit unor referate de necesitate întocmite formal şi aprobate tot de inculpat, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpatul C..

Inculpatul C., în calitate de avocat, reprezentant al Cabinetului de Avocatură C., l-a sprijinit pe inculpatul A. să încheie cu propriul cabinet de avocatură, 4 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 23.940 RON fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în baza cărora A. a avizat la plată facturi fiscale emise de inc. C., în numele cabinetului de avocatură.

Astfel fiind, s-a stabilit de către instanţă, cei doi inculpaţi să răspundă în solidar sub aspectul acestei sume, urmând ca diferenţa de 8500 RON aferentă celor şase contracte să fie suportată de inculpatul A..

******

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii A., B. şi C., care au criticat soluţia dispusă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prezentarea sintetică a motivelor de apel

I. În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava a criticat hotărârea atacată sub aspectul omisiunii de a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi inculpatului A., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 5 C. pen.

S-a arătat că norma de incriminare prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, iar potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie în această ipoteză. Prin urmare, instanţa de fond era obligată să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în conţinutul similar celui stabilit în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată, respectiv art. 66 lit. a), b), g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. (1) C. pen. cu acelaşi conţinut.

II. Apelantul inculpat A. a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru motivele expuse în sinteză în cele ce urmează şi detaliate în încheierea de dezbateri şi în motivele scrise depuse la dosar:

- nulitatea absolută a sentinţei, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi pe încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, art. 10 alin. (1) lit. c1) şi art. 95 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Făcând trimitere la Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale, apelantul inculpat a susţinut că, în speţă, pentru anul 2015, colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava nu a propus preşedintelui instanţei înfiinţarea de complete specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, astfel încât preşedintele Curţii de Apel Suceava nu şi-a exercitat atribuţia exclusivă prevăzută de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 alin. (1) lit. c1) din Regulament, respectiv aceea de a înfiinţa complete specializate în această materie. Prin urmare, judecarea cauzei s-a realizat de către un complet care nu a fost compus în condiţiile prevăzute de lege, situaţie care determină incidenţa nulităţii absolute şi impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., în condiţiile în care fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sumele plătite de APIA reprezentând plăţi directe acordate agricultorilor.

Invocând prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, apelantul inculpat a susţinut că scopul pentru care se acordă ajutoarele directe - conservarea păşunilor - a fost îndeplinit, în condiţiile în care probatoriul administrat a relevat faptul că, pe de o parte, pajiştile comunale erau păşunate de animalele locuitorilor din comuna Udeşti, iar pe de altă parte, s-au desfăşurat activităţi de întreţinere şi igienizare a imaşului comunal - împrăştiere muşuroaie, tăiere spini şi mărăciniş, distrus vegetaţie dăunătoare, cosire fân.

Cu privire la lucrările de întreţinere şi igienizare a păşunii, s-a arătat că suprafaţa pentru care s-a solicitat acordarea de ajutoare directe în anul 2010 a fost igienizată în totalitate cu asistaţii sociali (110 persoane), aceştia participând la lucrările efectuate pe păşune din luna mai până la sfârşitul lunii octombrie, astfel cum au declarat majoritatea angajaţilor din cadrul Primăriei Udeşti. La aceste lucrări au participat şi salariaţii primăriei, precum şi paznicii comunali, personalul de la echipa de salubrizare a primăriei, şoferi şi elevii de la şcolile din comună în timpul programului "Şcoala altfel".

În plus, în contabilitatea Primăriei Udeşti nu puteau fi evidenţiate lucrările efectuate în anul 2010 cu salubrizarea imaşului ulterior inundaţiilor, întrucât aceste lucrări s-au realizat cu ajutorul asistaţilor sociali, care trebuiau să primească ajutorul social şi aveau obligaţia să efectueze un număr de ore muncă.

Invocând şi inconstanţa celor cinci martori, angajaţi ai primăriei, precum şi valoarea declaraţiilor date în faza de urmărire penală, apelantul inculpat a criticat opţiunea primei instanţe de a lua în considerare depoziţiile date în acea fază procesuală, deşi faza de judecată este guvernată, printre altele, de principiul nemijlocirii.

Cu privire la plăţile directe obţinute pentru campaniile 2011 - 2012, s-a arătat că, şi în cazul acestora, scopul pentru care ele sunt acordate a fost îndeplinit, păşunea fiind conservată şi întreţinută. În acest sens, s-au invocat declaraţiile fermierilor audiaţi în cauză, EE., DD., CC., V., W., X., Y., Z., AA., BB., care au precizat că în anul 2011 şi-au păşunat animalele, cu acceptul reprezentanţilor primăriei, pe imaşul comunal, aspect reţinut şi de către instanţa de judecată, aceeaşi fiind situaţia şi în anul 2012.

Ajutoarele directe obţinute au fost folosite în interesul comunităţii, pentru achiziţia unor servicii şi produse necesare locuitorilor comunei Udeşti, cum ar fi: achiziţie remorcă tractor, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru "Construire pod peste pârâul Cânepişte" sau combustibil auto.

S-a subliniat faptul că, pentru a putea fi obţinute plăţile directe de la APIA, era necesar ca pajiştea comunală să fie folosită în scopuri agricole fie păşunat cu animalele proprii, fie cosit în vederea valorificării fânului, iar aspectele învederate de martori şi reţinute de instanţă confirmă faptul că păşunea a fost folosită în scop agricol, mai exact pentru păşunatul animalelor locuitorilor comunei.

S-a mai susţinut că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, lipsind reaua-credinţă în folosirea/prezentarea de documente false ce ar fi avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de plăţi directe din bugetul administrat de Uniunea Europeană. Documentele au fost întocmite de aparatul de specialitate al primarului, respectiv Comisia de recepţie a lucrărilor privind întreţinerea pajiştii din domeniul privat al UAT Udeşti sub coordonarea inginerei R., care a avut atribuţii de depunere a cererilor de acordare de plăţi directe, împreună cu documentaţia aferentă pentru anii 2010 - 2012. Cererile de plată şi declaraţiile de eligibilitate pentru anii 2010 - 2012 au fost completate şi semnate de martora R., iar documentaţia privind aceste cereri a fost întocmită sub coordonarea acesteia şi depusă la APIA, inculpatul A. necunoscând faptul că în cuprinsul acestora s-ar fi atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Apărarea inculpatului a subliniat că acesta nu a exercitat vreun act de constrângere morală asupra funcţionarilor din cadrul primăriei care aveau atribuţii de serviciu cu privire la întocmirea documentaţiei depuse în vederea obţinerii ajutoarelor directe, invocând, în acest sens, declaraţiile martorilor R. şi S. din data de 25 octombrie 2016.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, întrucât înscrisurile pretins a fi false nu au fost întocmite de inculpatul A. şi acesta nu a cunoscut presupusul lor conţinut nereal, nu poate fi reţinută răspunderea sa penală pentru săvârşirea infracţiunii imputate.

În plus, referitor la cererea de acordare de plăţi directe, aferentă campaniei 2011, în mod greşit instanţa de judecată nu a ţinut cont de cele statuate prin decizia din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre judecătorească definitivă care, potrivit art. 52 alin. (3) C. proc. pen. are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

Referitor la primul act material al infracţiunii continuate privind subvenţia pentru anul 2010 nu poate fi reţinută existenţa tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât depunerea unei cereri de plată la APIA şi contestarea deciziilor acestei autorităţi în procedura administrativă şi judiciară nu constituie act de executare a unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Decizia nr. x din 31 mai 2011 emisă de APIA prin care s-a respins cererea de plată, precum şi Sentinţa nr. 2660 din 19 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x din 2011, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7114 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, nu constituie un act întreruptiv al executării vreunei infracţiuni.

Referitor la actul material privind cererea de subvenţie pentru anul 2011 s-a subliniat că prin decizia nr. 6911 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de Consiliul Local al comunei Udeşti, modificându-se Sentinţa nr. 1501 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul admiterii acţiunii şi obligării APIA la plata subvenţiei pentru suprafaţa de 751,09 ha păşune pe anul 2011. Această hotărâre judecătorească definitivă are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, conform art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

- greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Apelantul a arătat că înfiinţarea ACAUP OADACI Udeşti a avut loc în condiţii de legalitate, fiind expresia dreptului de liberă asociere consacrat atât de art. 40 din Constituţia României, cât şi de art. 11 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, scopul asociaţiei fiind acela de a concesiona pajiştile din domeniul public şi privat al autorităţilor locale şi de a le utiliza în vederea accesării fondurilor europene aferente plăţilor pe suprafaţă. Prin urmare, s-a apreciat că lipseşte elementul material al instigării, ceea ce înseamnă inexistenţa faptei, iar pe de altă parte, nu există probe că ar fi săvârşit o activitate de determinare a reprezentanţilor asociaţiei la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

S-a mai arătat că era îndeplinită condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,30 UVM/ha, chiar şi în urma înlăturării animalelor celor 3 fermieri AA., FFF. şi GGG., rezultând din raportul de control al DACIS o încărcătură de 0,71 UVM. Practic, şi în cazul campaniei agricole 2013, animalele fermierilor din comuna Udeşti au păşunat pe imaşul comunal, fiind astfel îndeplinit scopul acordării ajutorului direct - întreţinerea şi conservarea păşunilor.

Nu poate fi vorba despre instigare la comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, în condiţiile în care inculpata B. a fost condamnată şi pentru campania 2014, nu doar pentru campania 2013, când se presupune că a săvârşit infracţiunea la solicitarea (instigarea) inculpatului A..

- greşita condamnare pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., înscrisurile întocmite de funcţionarii Primăriei Udeşti neproducând consecinţe juridice, în condiţiile în care scopul depunerii la APIA a fost unul licit - obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale.

Toate neregularităţile existente vizează doar condiţiile de formă ale documentelor întocmite, fiind cauzate de faptul că personalul care avea atribuţii în acest sens nu a cunoscut cu exactitate modalitatea de completare a acestora. În plus, inculpatul A. nu a cunoscut eventualul conţinut nereal al înscrisurilor depuse la APIA, nu a instigat şi nu a exercitat vreun act de constrângere morală asupra funcţionarilor din cadrul primăriei care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au întocmit documentaţia respectivă, pentru a insera în cuprinsul înscrisurilor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.

S-a subliniat că nu este incidenţă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 25 C. pen. în cazul autorilor infracţiunii de fals intelectual.

Simplul fapt că o parte din persoanele care au făcut parte din comisia de recepţie a lucrărilor ar fi semnat procesele-verbale fără o verificare în teren sau opinia acestora că înscrisurile ar cuprinde date nereale nu poate sta la baza acuzaţiei de fals intelectual, în contextul în care probele administrate în cadrul cercetării judecătoreşti au confirmat executarea lucrărilor de întreţinere a pajiştilor. Declaraţiile persoanelor care au întocmit documentele considerate false şi cărora parchetul le-a acordat imunitate prin ordonanţa de clasare pe motive de constrângere morală şi în scopul de a-i folosi ca martori împotriva inculpatului, precum şi declaraţiile martorilor care au fost şi sunt opozanţi politici ai acestuia şi care au formulat mai multe plângeri împotriva sa (spre ex. HHH.), nu pot constitui probe obiective care să justifice o condamnare.

S-a mai precizat faptul că semnarea de către inculpat, în calitate de reprezentant al autorităţii administrative locale, a proceselor-verbale de recepţie întocmite de funcţionarii din aparatul de specialitate al Primarului nu constituie o atestare a unor împrejurări contrare adevărului, atâta timp cât înscrisurile respective nu au fost întocmite de el, ci de membrii comisiei, inculpatul având deplină încredere că respectivii funcţionari îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corect.

- greşita condamnare pentru infracţiunea de instigare la influenţarea declaraţiilor prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen., arătându-se că nu a existat vreo acţiune de determinare a inculpatei B. la influenţarea declaraţiilor fermierilor, iar fapta imputată inculpatului A. nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a constitui elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) C. pen., acţiunea de influenţare a declaraţiilor prin retragerea sau schimbarea acestora trebuie să aibă loc într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară; or, acuzaţia adusă inculpatului A. vizează o pretinsă schimbare a unor declaraţii într-o procedură administrativă, nefiind îndeplinită o condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni.

Referitor la argumentul Curţii de Apel Suceava, potrivit căruia în dosarul penal nr. x din 2013 se efectuau cercetări faţă de funcţionarii APIA cu privire la modalitatea de acordare a subvenţiilor, inculpatul apelant a susţinut că fermierii în legătură cu ale căror declaraţii se presupune că ar fi instigat-o pe inculpata B. să îi influenţeze nu au dat declaraţii în dosarul penal mai sus menţionat. În plus, simpla aducere la cunoştinţă a faptului că nu vor mai putea să-şi păşuneze animalele pe păşunea comunală, nu poate fi considerată o ameninţare, ci încunoştinţarea despre un aspect impus chiar de prevederile legale incidente, respectiv, acela că dreptul de a păşuna animalele pe terenul respectiv aparţine doar membrilor asociaţiei.

- greşita condamnare pentru infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., apelantul inculpat arătând că nu a efectuat vreun act de determinare a inculpatei B. la sustragerea sau distrugerea Anexei nr. 4 din 3 aprilie 2014 la cererea de acordare de plăţi directe depuse la APIA.

S-a subliniat că elementul material al laturii obiective nu include printre acţiunile alternative şi pe aceea de "înlocuire" de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, ci doar acţiunile de sustragere, distrugere, reţinere, alterare ori ascundere. Or, Anexa nr. 4 din 3 aprilie 2014 la cererea de acordare de plăţi directe depusă la APIA Suceava nu a fost scoasă niciodată din paza materială şi juridică şi nici din sfera de dispoziţie a APIA Suceava şi nici nu a fost distrusă.

S-a subliniat şi faptul că esenţial pentru reţinerea acestei infracţiuni este ca înscrisul respectiv să fie susceptibil să conducă la aflarea adevărului într-o procedură judiciară, în speţă, nefiind iniţiată, în perioada respectivă, o astfel de procedură, urmărirea penală in rem în Dosarul nr. x din 2014 începând la data de 24 noiembrie 2014.

- greşita condamnare pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 C. pen., al cărei element material trebuie să intervină într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.

Or, acuzaţia adusă apelantului inculpat A. nu are legătură cu vreo cauză penală, civilă sau altă procedură judiciară, în condiţiile în care urmărirea penală a început la data de 24 noiembrie 2014. În plus, nu există probe că apelantul ar fi săvârşit acţiuni de "corupere", "constrângere" sau vreo altă faptă "cu efect vădit intimidant" asupra inculpatei B. şi nici că aceasta din urmă ar fi săvârşit vreuna dintre aceste acţiuni faţă de martora EE., depoziţia sa infirmând caracterul "vădit intimidant" al faptei şi lipsa oricărui efect, în condiţiile în care respectivul martor nu a întreprins nicio acţiune contrară propriei voinţe.

- greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., arătându-se că, în cauză, nu există nicio încălcare a atribuţiilor de serviciu reglementate de legislaţia primară.

Serviciile juridice de consultanţă, de asistenţă şi reprezentare prestate de Cabinetul de Avocat C. au fost achiziţionate cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, respectiv cu aprobarea Consiliului Local Udeşti (Hotărârile nr. 29 din 16 iunie 2011, nr. 73 din 31 iulie 2012, nr. 16 din 25 martie 2013, nr. 13 din 28 februarie 2014). Având în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, rezultă că toate contractele de asistenţă juridică au fost încheiate de inculpat în îndeplinirea acestei atribuţii, el fiind mandatat să încheie aceste contracte de către Consiliul Local şi să aducă la îndeplinire hotărârile adoptate în sensul precizat.

S-a subliniat că UAT Udeşti nu avea angajat un consilier juridic, astfel că nu exista nicio persoană care să aibă competenţa să reprezinte în justiţie consiliul local sau autoritatea administrativ-teritorială. Secretarul UAT nu putea reprezenta unitatea în justiţie, deoarece acesta nu era angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului şi nici nu avea calitatea de avocat (secretarul UAT şi aparatul de specialitate al primarului fiind două structuri diferite, cel dintâi nefiind încadrat în acest aparat, conform articolului 77 alin. (1) din Legea nr. 215/2001).

S-a apreciat că nu au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii - nediscriminare, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, pentru un număr de 4 contracte, în condiţiile în care, potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, serviciilor juridice incluse în Anexa nr. 2B le sunt aplicabile aceste dispoziţii numai în ipoteza în care valoarea lor este mai mare sau egală cu cea de 125.000 euro. Prin urmare, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu erau aplicabile celor 4 contracte de asistenţă juridică, a căror valoare era inferioară celei anterior precizate.

În ceea ce priveşte procedura de achiziţie directă a contractelor de asistenţă juridică, apelantul a arătat că autoritatea contractantă comuna Udeşti nu a adoptat, în perioada 2011 - 2014, pentru atribuirea acestor contracte, niciuna din procedurile de achiziţie publică prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006 (licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog competitiv, negociere, cerere de ofertă), ci a hotărât achiziţionarea lor directă, în conformitate cu art. 16 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, rezultând că cele 3 oferte ale cabinetelor de avocatură nu au produs efecte juridice.

În ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu ale inculpatului A. cu privire la încheierea celor 4 contracte de asistenţă juridică pentru activităţile de consultanţă juridică tip abonament în perioada 2011 - 2014, instanţa nu a indicat, în mod concret, atribuţia de serviciu a primarului în ceea ce priveşte achiziţiile publice, în condiţiile în care, conform art. 63 din Legea nr. 215/2011, acesta nu are vreo atribuţie de serviciu referitoare la activitatea de achiziţii publice. Mai mult, potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, primarul nu are calitatea de autoritate contractantă, el fiind, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, autoritatea executivă, ce aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, care este autoritatea deliberativă.

Or, în perioada de referinţă, Consiliul Local Udeşti a aprobat, anual, prin hotărâri "programele anuale ale achiziţiilor publice ale autorităţii contractante Comuna Udeşti" (HCL nr. 13 din 25 martie 2013 şi HCL nr. 3 din 20 ianuarie 2014) stabilind în cuprinsul acestora - poziţia 48, ca încheierea contractelor pentru servicii de consultanţă şi reprezentare avocaţială se va efectua prin cumpărare directă. Totodată, Consiliul Local Udeşti a aprobat prin HCL nr. 41 din 29 iunie 2011, nr. 16 din 23 februarie 2012, nr. 13 din 25 martie 2013 şi nr. 13 din 28 februarie 2014 încheierea anuală a unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare în instanţele de judecată şi încheierea anuală a unui contract de asistenţă juridică pentru activitatea de tip abonament, prin achiziţie directă, astfel că, întrucât niciunul dintre aceste contracte nu avea o valoare mai mare sau egală cu cea prevăzută de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu era obligată să respecte principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

A învederat că nu s-a urmărit obţinerea unor foloase necuvenite, iar serviciile juridice au fost efectiv prestate, nefiind produs vreun prejudiciu comunei Udeşti.

Prin memoriul datat 30 ianuarie 2020, apelantul inculpat A. a completat motivele de apel, criticând sentinţa primei instanţe şi sub următoarele aspecte:

- nulitatea absolută prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din perspectiva lipsei de imparţialitate a judecătorului instanţei de fond. În acest sens, s-a arătat că motivarea schimbării încadrării juridice, regăsită în încheierea din data de 13 iunie 2019, relevă că judecătorul şi-a spus părerea asupra fondului cauzei, devenind incompatibil ca urmare a lipsei sale de imparţialitate.

- încălcarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., ca efect al luării în considerare a procesului-verbal din data de 12 iunie 2019 întocmit de DNA - S.T Suceava, care a avut ca urmare completarea dispozitivului rechizitoriului cu dispoziţiile art. 35 C. pen., iar nu o simplă îndreptare a unei erori materiale.

- încălcarea dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. ca efect al respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice odată cu fondul cauzei, cu încălcarea considerentelor şi dispozitivului Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20 iunie 2019.

III. Apelanta inculpată B. a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru motivele expuse în sinteză în cele ce urmează şi detaliate în încheierea de dezbateri şi în motivele scrise depuse la dosar:

- tratamentul juridic diferit aplicat inculpatei în raport de martora R. care, deşi a avut o participaţie asemănătoare la fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina apelantei, nu a fost inculpată în prezenta cauză;

- greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, lipsind intenţia ca element subiectiv. În acest sens, s-a arătat că inculpatul A. a fost cel care a dispus ca B. să fie preşedinta asociaţiei, probele demonstrând şi comportamentul dictatorial al acestuia. S-a susţinut că inculpata nu a avut posibilitatea de a-şi exprima propriile opinii, fiind un "instrument" la dispoziţia primarului, animată de frica de a nu-şi pierde locul de muncă şi acţionând sub imperiul constrângerii morale prevăzute de art. 25 C. pen.

- în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea anterior menţionată, solicitându-se reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 91 C. pen.

- greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte intenţia ca element subiectiv, inculpata procedând la completarea noului formular Anexa 4 la solicitarea expresă a numitei RRR., angajată APIA, precedentul formular aflându-se în continuare la dosar;

- greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. S-a susţinut că, pe de o parte, probatoriul infirmă teza ameninţării martorei EE. de către inculpată sau existenţa intenţiei directe ca element subiectiv, iar, pe de altă parte, pretinsa influenţare a martorei s-ar fi realizat în legătură cu declaraţia dată într-o procedură administrativă, nicidecum una penală, civilă sau de altă natură judiciară, astfel cum prevede norma de incriminare.

IV. Apelantul inculpat C. a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru motivele expuse în sinteză în cele ce urmează şi detaliate în încheierea de dezbateri şi în motivele scrise depuse la dosar:

- hotărârea a fost pronunţată de un complet de judecată nelegal constituit, ceea ce atrage nulitatea sa absolută. S-a arătat că, deşi prin încheierea din data de 07 mai 2019, instanţa de fond a respins excepţia nelegalei compuneri a completului, nu a administrat vreo dovadă (decizia preşedintelui Curţii de Apel Suceava) că astfel de completuri specializate au fost înfiinţate legal la nivelul instanţei - în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pentru judecarea în primă instanţă a cauzelor referitoare la infracţiunile de corupţie.

Făcând trimitere la adresa din data de 11 decembrie 2014 a preşedintelui Curţii de Apel Suceava (prin care a propus Colegiului de conducere constituirea completurilor de judecată şi a completurilor specializate pentru anul 2015) şi la Hotărârea nr. 24 din 12 decembrie 2014 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava (prin care s-a aprobat propunerea formulată de preşedintele secţiei penale al acestei instanţe privind compunerea completurilor de judecată şi parametrii asociaţi în aplicaţia ECRIS fiecărui tip de complet de judecată în anul 2015), apelantul inculpat a susţinut că, ulterior, nu s-a formulat vreo propunere preşedintelui Curţii de Apel Suceava pentru înfiinţarea completurilor specializate, hotărârea Colegiului de conducere neputând substitui decizia preşedintelui instanţei.

Potrivit Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale, nelegala compunere a instanţei constituie o nulitate absolută, ceea ce generează o nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări şi impune desfiinţarea hotărârii.

- respingerea nemotivată a excepţiei nelegalei participări a procurorului D.N.A. - S.T. Suceava la judecarea cauzei, excepţie invocată în camera preliminară şi în cursul judecăţii în fond, susceptibilă a atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Făcând trimitere la dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 304/2004, apelantul a arătat că procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a participat la judecarea cauzei, DNA fiind reprezentată de un alt procuror, fără a se depune la dosar dovada desemnării sale de către procurorul şef al acestei structuri sau de către Procurorul General. S-a opinat că delegarea acestuia de către procurorul şef al Structurii Teritoriale a DNA s-a făcut cu încălcarea art. 67 din Legea nr. 304/2004 şi art. 3 lit. c2) din O.U.G. nr. 43/2002, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate în cauză.

- respingerea nemotivată a excepţiei nelegalei participări a procurorului D.N.A. - S.T. Suceava la judecarea cauzei, invocată la termenul de judecată din 12 decembrie 2018. S-a susţinut că procurorul care a participat la judecarea cauzei îndeplineşte doar două din cele trei condiţii cumulative prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 92/2018, nefiind numit în funcţie în baza unui concurs susţinut în faţa unei comisii înfiinţate în acest scop, ci în baza unui interviu, împrejurare ce echivalează cu lipsa procurorului la judecarea cauzei şi atrage incidenţa cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

- hotărârea de condamnare se bazează în mod esenţial pe o probă lovită de nulitate absolută, respectiv raportul de constatare din 14 aprilie 2015, întocmit de specialistul AAAA. şi specialistul antifraudă BBBB., în faza de urmărire penală, cu încălcarea normei imperative prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002. Numirea acestor specialişti cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege atrage nulitatea absolută a mijlocului de probă.

- hotărârea a fost pronunţată de un judecător lipsit de imparţialitate, "aflat în conflict de interese" cu inculpatul C., urmare implicării sale, în calitatea de parte, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x din 2017 al Judecătoriei Iaşi, aflat în prezent în apel la Tribunalul Iaşi şi care are o strânsă legătură cu obiectul cauzei penale de faţă. Din această perspectivă, apelantul a susţinut că în mod nejustificat a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului fondului, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

- hotărârea nu îmbracă forma cerută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, în condiţiile în care datele privind identitatea părţilor sunt inexacte, nu este descrisă în concret fapta de complicitate la abuz în serviciu, ci se preia în integralitate expunerea acuzaţiei din rechizitoriu, nu se realizează o analiză a probelor raportat la criticile aduse de apărare şi nu se precizează care este temeiul de drept în baza căruia s-a luat act de renunţarea, de către DNA, la acuzaţia de complicitate la abuz în serviciu, la termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, cu privire la 6 acte materiale ori soluţia adoptată de instanţă sub acest aspect;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, cu privire la încheierea a 4 contracte de asistenţă juridică pentru activitatea de consultanţă juridică tip abonament în perioada iulie 2011- aprilie 2014. S-a invocat, în esenţă, aprecierea eronată a înscrisurilor existente la dosarul cauzei, precum şi a normelor de drept aplicabile, în condiţiile în care cele 4 contracte de asistenţă juridică au fost încheiate prin achiziţie directă, în baza hotărârilor anuale ale Consiliului Local, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, iar activităţile profesionale contractate au fost real prestate, neproducându-se un prejudiciu comunei Udeşti.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

1. Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., la termenul din data de 31 ianuarie 2020, Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaţilor A., B. şi C..

Prin încheierile din 10 ianuarie 2020, 13 ianuarie 2020 şi 31 ianuarie 2020, instanţa de control judiciar a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi în dovedirea situaţiei de fapt, precum şi efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Suceava pentru a se comunica dacă, în anul 2015, preşedintele Curţii de Apel Suceava a înfiinţat complete specializate în judecarea cauzelor de corupţie şi a celor asimilate acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând ca, în caz afirmativ, să înainteze actele care atestă această măsură.

Răspunsul Curţii de Apel Suceava şi înscrisurile aferente au fost transmise la dosar cu adresa din 14 ianuarie 2020, regăsindu-se la filele x şi urm. din volumul II al dosarului de apel.

În exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 100 alin. (2) - (4) din C. proc. pen., prin încheierea din data de 13 ianuarie 2020, Înalta Curte a respins cererile de administrare a probei testimoniale formulate de inculpaţii B. şi A., constând în reaudierea martorilor R., I., T., SS., CCCC., S., FF., H., U. şi, respectiv, audierea martorilor noi DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK. şi LLLL.. Toate argumentele factuale sau juridice avute în vedere pentru a pronunţa această soluţie au fost detaliat redate în cuprinsul încheierii anterior menţionate.

******

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

I. Cu privire la aspectele de ordin procedural criticate în apelurile inculpaţilor A. şi C.

I.a) Critica referitoare la nulitatea absolută a hotărârii apelate ca efect al încălcării dispoziţiilor referitoare la caracterul specializat al completului de judecată este nefondată.

Înscrisurile administrate atât în primul grad de jurisdicţie, cât şi în apel, demonstrează că, la nivelul Curţii de Apel Suceava, toate completurile de cameră preliminară şi de judecată înfiinţate în cadrul secţiei penale a instanţei, încă din anul 2014, au fost specializate în judecarea cauzelor de corupţie, astfel cum rezultă din adresa înaintată Colegiului de conducere, la data de 11 decembrie 2014, de preşedintele acestei secţii şi din Procesul-verbal nr. x din 2014 al colegiului. În mod implicit, şi completul învestit cu judecarea în primă instanţă a prezentei cauze a avut un astfel de caracter, de vreme ce el se regăseşte la pct. 11 din enumerarea completurilor specializate regăsită în adresa preşedintelui secţiei penale.

Susţinând inexistenţa caracterului specializat al completului de judecată care a pronunţat hotărârea apelată, inculpaţii A. şi C. au invocat, în realitate, absenţa unei dovezi a acestui caracter în anul 2015, pe fondul unor pretinse vicii regulamentare ce ar fi afectat activitatea preşedintelui Curţii de Apel Suceava.

Or, cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este incident atunci când sunt încălcate dispoziţiile legii privind compunerea completului de judecată, aplicarea acestei grave sancţiuni procesuale fiind consecinţa imperativului instituirii numai prin lege a compunerii completului de judecată, astfel cum rezultă din prevederile art. 354 alin. (1) C. proc. pen.

Ocrotind exigenţe de ordine publică, legea care normează în domeniul organizării judiciare, în general, şi al compunerii completurilor de judecată, în special, are exclusiv sensul de act normativ emis de autoritatea legiuitoare - Parlamentul României - şi în mod excepţional de legiuitorul delegat, astfel cum s-a subliniat chiar în considerentele Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale (paragraful 139). Rezultă, pe cale de consecinţă, că din perspectiva art. 280 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sancţiunea nulităţii absolute ar putea interveni numai în ipoteza compunerii unui complet de judecată cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă relevante în acest domeniu, nicidecum a normelor regulamentare adoptate în organizarea aplicării legii.

În materia infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, dispoziţiile art. 29 din această lege consacră obligativitatea caracterului specializat al completurilor care judecă în primă instanţă infracţiuni de corupţie sau asimilate şi ele se completează, din punct de vedere al modalităţii legale de înfiinţare a completurilor, cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 care, în forma în vigoare la data sesizării în speţă a Curţii de Apel Suceava, statuau în sensul înfiinţării completurilor specializate ale secţiilor curţilor de apel de către preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere.

Înfiinţarea completurilor de judecată - act iniţial, care stă la originea organizării completurilor specializate şi are, în principiu, caracter singular, nu se confundă, însă, cu stabilirea compunerii acestor completuri - act subsecvent, prin care sunt desemnaţi judecătorii care compun aceste formaţiuni şi care se adoptă în mod repetat, anual. Înfiinţarea completurilor specializate se relevă, astfel, ca fiind expresia hotărârii iniţiale a preşedintelui curţii de apel de a alcătui şi determina numeric formaţiuni de judecată specializate în cadrul instanţei pe care o conduce, pe când stabilirea compunerii acestor completuri reprezintă operaţiunea distinctă şi ulterioară, repetabilă anual, prin care se nominalizează judecătorii care urmează a intra în alcătuirea lor.

În contextul acestor argumente de principiu, susţinerea apelanţilor inculpaţi, referitoare la absenţa unei dovezi a înfiinţării, în anul 2015, a unor completuri specializate la nivelul Curţii de Apel Suceava, se grefează determinant pe confuzia între sensul noţiunilor de "înfiinţare", respectiv, "stabilirea compunerii" completurilor; or, numai cea din urmă operaţiune are, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, caracter anual şi efecte limitate temporal, înfiinţarea completurilor producându-şi, în schimb, consecinţele legale nelimitat în timp, până la adoptarea unei hotărâri contrare a preşedintelui instanţei ori, după caz, a unei modificări legislative relevante în domeniu.

Înalta Curte conchide, astfel, că legea nu prevede adoptarea anuală a unui act de "înfiinţare" a completurilor specializate, ci doar de stabilire a compunerii lor - act adoptat la nivelul Curţii de Apel Suceava şi depus la dosar; eventualele neregularităţi documentare ivite în activitatea preşedintelui instanţei, astfel cum au fost detaliate de apelanţii inculpaţi în motivele de apel, antamează exclusiv chestiuni care ţin de activitatea managerială sau administrativă a acestuia, excedând limitelor de analiză a nulităţii absolute în procesul penal.

I.b) Susţinerile inculpaţilor A. şi C. privind pretinsa incompatibilitate a judecătorului care a soluţionat cauza în primă instanţă ar fi trebuit, respectiv, au fost cenzurate în cadrul prevăzut de art. 68 C. proc. pen. şi nu pot fi reevaluate în apel.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că, în principiu, problematica incompatibilităţii unui judecător ridică o chestiune distinctă de cea a compunerii completului de judecată, în sensul art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Suspiciunile de lipsă de imparţialitate exprimate la adresa unui magistrat impun evaluarea lor de către un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, în procedura expres prevăzută de art. 68 C. proc. pen., dar nu afectează, prin ele însele, legalitatea compunerii completului de judecată, o atare consecinţă putând interveni numai subsecvent eventualei constatări a incompatibilităţii, în condiţiile legii.

În cauza de faţă, inculpatul A. a fost prezent personal şi asistat de apărător ales la termenul din data de 13 iunie 2019, când judecătorul primei instanţe a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei aferente campaniei agricole 2013. Inculpatul a luat astfel cunoştinţă, în mod nemijlocit, de motivarea soluţiei dispuse - care ar antrena, în opinia sa, incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 lit. f) C. proc. pen. - însă nu a înţeles să formuleze cerere de recuzare de îndată ce a luat cunoştinţă de pretinsa stare de incompatibilitate a judecătorului sau, eventual, în motivarea iniţială a cererii de apel, devoalând-o Înaltei Curţi abia în cuprinsul completării motivelor de apel depuse la data de 30 ianuarie 2020.

Or, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui judecător se formulează de îndată ce partea a luat cunoştinţă despre existenţa cazului de incompatibilitate, numai astfel fiind obiectiv posibilă şi respectarea exigenţelor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., care atribuie competenţa de soluţionare a unei cereri de recuzare exclusiv unui judecător din cadrul aceleiaşi instanţe. Cerinţa legală a formulării de îndată a cererii de recuzare pune în lumină, în mod implicit, şi caracterul relativ al nulităţii incidente în materia incompatibilităţilor, de vreme ce ea implică, în mod necesar, şi posibilitatea contrară a neinvocării imediate a cazului de incompatibilitate sau a renunţării la invocarea sa, cu consecinţa acoperirii eventualei nulităţi, potrivit art. 282 alin. (5) C. proc. pen.

Aceasta înseamnă că, atunci când au cunoştinţă de existenţa unui caz de incompatibilitate, părţile au obligaţia, iar nu facultatea, de a-l supune de îndată cenzurii unui judecător de la instanţa respectivă, în caz contrar ele neputându-se prevala, ulterior, de propria pasivitate pentru a invoca, abia în următorul grad de jurisdicţie, incompatibilitatea judecătorului care a pronunţat hotărârea atacată. A accepta o atare ipoteză înseamnă a admite că părţile sau subiecţii procesuali principali care nu s-au conformat obligaţiilor expres prevăzute de art. 67 alin. (1) C. proc. pen. s-ar putea prevala ulterior de propria culpă pentru a eluda norme procesuale exprese, relative la condiţiile de invocare şi competenţa de soluţionare a incidentelor procedurale şi a obţine, astfel, anularea hotărârii judecătoreşti.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., se constată că acesta a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului învestit cu judecarea cauzei în fond, invocând suspiciunile de parţialitate ce ar plana asupra celui din urmă ca efect al situaţiei litigioase în care ar fi implicat în contradictoriu cu inculpatul, cerere de recuzare respinsă prin încheierea din data de 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava.

Această încheiere a fost pronunţată de un alt complet de judecată, în procedura prevăzută de art. 68 C. proc. pen. astfel că, în conformitate cu alin. (7) al acestui ultim text de lege, nu este supusă niciunei căi de atac. Prevederile care exclud posibilitatea atacării încheierii prin care se soluţionează recuzarea sunt norme procesuale exprese şi de strictă interpretare şi aplicare, astfel că ele împiedică o eventuală cenzurare în apel a statuărilor completului de judecată care a examinat pretinsa incompatibilitate a judecătorului şi a dispus în sensul caracterului nefondat al cererii de recuzare.

I.c) Ambele critici ale inculpatului C. referitoare la nelegala participare a procurorului DNA - Serviciul Teritorial Suceava la judecarea cauzei se grefează pe o confuzie asupra sensului şi limitelor de aplicare a cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., excluzând o eventuală cenzurare a fondului susţinerilor apelantului.

Legea procesual penală sancţionează cu nulitate absolută încălcarea normelor relative la participarea procurorului la judecarea cauzei, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, sensul sintagmei "participare" referindu-se nu doar la prezenţa fizică a procurorului în sala de şedinţă, ci şi la efectivitatea exercitării rolului său legal, conform art. 363 alin. (2), (3) C. proc. pen.

Normele aplicabile procesului penal nu îndrituiesc, însă, instanţa sesizată cu judecarea cauzei să evalueze chestiuni care ţin fie de cariera magistratului procuror din cadrul DNA - cum ar fi legalitatea "rămânerii în funcţie" subsecvent intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018 - fie de organizarea internă a activităţii structurilor de parchet - cu accent pe modalitatea de desemnare a procurorilor de şedinţă de către procurorul ierarhic superior. Aceste chestiuni nu se circumscriu problematicii participării procurorului la judecată în sensul art. 363 C. proc. pen., verificarea şi cenzurarea lor intrând în sfera de competenţă exclusivă a organismelor care asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a procurorilor, conform prevederilor Legii nr. 317/2004.

În speţă, participarea activă a unui procuror din cadrul DNA la judecarea în fond a cauzei este suficientă eo ipso pentru a se reţine respectarea exigenţelor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi art. 363 alin. (1) - (3) C. proc. pen., neexistând vreo dispoziţie legală incidentă în desfăşurarea procesului penal care să îndreptăţească instanţa de apel să verifice "dovada desemnării" procurorului de şedinţă ori legalitatea rămânerii acestuia în funcţie şi implicit, să cenzureze hotărârea instanţei penale inferioare din această perspectivă.

I.d) Critica inculpatului C. referitoare la nulitatea absolută a raportului de constatare întocmit în faza de urmărire penală de specialiştii AAAA. şi BBBB., cu încălcarea art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, antamează aspecte de legalitate a probatoriului, a căror cenzurare constituie atribuţia exclusivă a judecătorului de cameră preliminară, conform art. 54 lit. b) C. proc. pen. şi asupra cărora acesta a statuat, de altfel, în mod expres, prin Încheierea nr. 79 din data de 9 decembrie 2015, definitivă prin încheierea nr. 200 din data de 16 februarie 2016 a Înaltei Curţi.

Principiul separării funcţiilor judiciare consacrat de art. 3 C. proc. pen. exclude eventuala cenzurare retroactivă, de către instanţa de apel, a încheierii prin care s-a soluţionat o etapă procesuală definitiv epuizată, iar caracterul definitiv al încheierii judecătorului de cameră preliminară se opune repunerii în discuţie a aspectelor de legalitate a probatoriului, tranşate explicit în acea fază. Aceasta deoarece dispoziţiile art. 408 alin. (3) C. proc. pen. legitimează considerarea apelului declarat împotriva sentinţei ca fiind făcut şi împotriva încheierilor, dar numai în măsura în care încheierile criticate au fost pronunţate de către instanţa de judecată, în exercitarea funcţiei judiciare prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu şi atunci când ele au fost date în altă fază procesuală.

A admite ipoteza contrară echivalează, implicit, cu a admite că procedura de cameră preliminară are un caracter formal şi iluzoriu, fiind practic superfluă în dinamica procesului penal, negându-se, astfel, funcţia procesuală a acestei etape, precum şi autoritatea specifică hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate la finalul ei.

I.e) Susţinerea inculpatului A. referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin luarea în considerare a procesului-verbal din data de 12 iunie 2019 întocmit de DNA - S.T Suceava, este nefondată. Neindicarea, în dispozitivul rechizitoriului, a dispoziţiilor art. 35 C. pen. în corelaţie cu infracţiunea de abuz în serviciu imputată acestui inculpat, este expresia unei erori materiale, de vreme ce punerea în mişcare a acţiunii penale a vizat forma continuată a infracţiunii, astfel cum rezultă în mod neechivoc din Ordonanţa nr. 194/P/2014 din data de 14 aprilie 2015.

De altfel, în contextul soluţiei de achitare dispuse prin prezenta decizie sub aspectul infracţiunii analizate, este superfluă examinarea detaliată a unei pretinse vătămări aduse drepturilor inculpatului prin procedeul primei instanţe şi, implicit, a nulităţii relative a hotărârii sub acest aspect.

I.f) Contrar susţinerilor inculpatului A., respingerea prin sentinţă a cererii sale de schimbare a încadrării juridice sub aspectul formei de participaţie la infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. nu contravine dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost reconfigurate ca efect al Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale.

Raţiunea sancţionării pentru neconstituţionalitate a textului - şi anume imperativul asigurării caracterului echitabil al procesului şi a exercitării unei apărări efective în raport de încadrarea juridică definitiv stabilită - presupune ca numai ipoteza dispunerii schimbării încadrării juridice (adică a admiterii cererii), prin chiar hotărârea care soluţionează fondul cauzei, să ridice problema unei eventuale încălcări a dreptului la apărare al inculpatului (paragraful 42 al deciziei).

În situaţia în care, aşa cum se constată în speţă, cererea formulată de inculpat - imediat premergător începerii dezbaterilor - este respinsă de către instanţa de fond, nu se decelează o atingere adusă drepturilor sale procesuale, întrucât acuzatul a avut posibilitatea reală de a formula apărări efective pe tot parcursul procesului, în raport de o încadrare juridică cunoscută şi rămasă nemodificată.

În plus, în condiţiile în care presupusa nouă încadrare vizează exclusiv forma de participaţie la comiterea aceleiaşi infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respingerea acestei cereri prin sentinţă antamează un aspect pur formal, care nu impune desfiinţarea hotărârii potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. pen., de vreme ce constatând, la rândul său, temeinicia soluţiei de respingere a cererii, instanţa de apel nu ar modifica situaţia juridică a apelantului sub acest aspect.

I.g) În fine, criticile aduse modalităţii de redactare a expunerii hotărârii apelate - critici regăsite în motivele scrise de apel ale inculpatului C. - sunt neîntemeiate.

Hotărârea apelată cuprinde o expunere suficient de detaliată a motivelor care au stat la baza soluţiei pronunţate, precum şi o analiză coroborată a tuturor probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale ori a celor care au fost înlăturate, conform dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen. Erorile punctuale strecurate în considerente cu privire la vârsta inculpatului, opţiunea instanţei de a valorifica anumite mijloace de probă în detrimentul altora şi, în general, de a nu da eficienţă apărărilor inculpaţilor, nu determină, în mod automat, nelegalitatea hotărârii, ci implică reevaluarea măsurii în care instanţa a analizat, în mod efectiv, toate chestiunile esenţiale circumscrise obiectului judecăţii, pronunţând o soluţie temeinică şi legală.

Aceasta deoarece căile de atac ordinare promovate în speţă au caracter integral devolutiv, potrivit art. 417 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că instanţa supremă este abilitată să examineze ea însăşi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, să dea o nouă apreciere probelor sau să administreze probe noi, să cenzureze toate statuările în fapt şi în drept ale primei instanţe, suplinindu-le după caz, atunci când sunt incomplete, echivoce sau incorecte.

De altfel, soluţia de achitare dispusă în apel faţă de inculpatul C., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce succed, valorifică în mod efectiv apărările şi susţinerile acestuia, făcând superfluă o examinare detaliată a criticilor formulate sub acest aspect.

II. Cu privire la acuzaţiile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false la APIA şi fals intelectual aduse inculpaţilor A. şi B.

Ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise infracţiunile ce fac obiectul acestui segment al acuzaţiilor a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase şi exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. Susţinerile părţilor şi apărările punctuale ale inculpaţilor A. şi B. au fost cenzurate de către Curtea de Apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă pertinente şi prin valorificarea elementelor factuale a căror existenţă şi configuraţie au fost neechivoc dovedite.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Înalta Curte constată temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele în care inculpatul A. s-a implicat în mod repetat - fie direct, fie mediat - în activitatea de folosire sau prezentare la APIA Suceava a unor documente sau declaraţii falsificate ori inexacte, aferente cererilor de acordare a subvenţiilor pentru campaniile agricole din anii 2010, 2011, 2012, 2013 şi a contribuit la falsificarea înscrisurilor prezentate agenţiei, iar inculpata B. a folosit sau prezentat, la rândul său, astfel de documente falsificate sau inexacte la aceeaşi agenţie, în vederea obţinerii de subvenţii pentru campaniile agricole 2013 şi 2014.

Ansamblul înscrisurilor administrate în cauză, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în faza de urmărire penală, probatoriul testimonial şi declaraţiile inculpaţilor, demonstrează, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., activitatea infracţională a inculpatului A., concretizată, sub un prim aspect, în folosirea şi prezentarea repetată la APIA Suceava, în perioada 2010 - 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a unor declaraţii de eligibilitate şi înscrisuri falsificate, în vederea obţinerii pe nedrept de subvenţii în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, după cum urmează:

- în campania agricolă 2010, cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x din 17 mai 2010 formulată de Consiliul Local Udeşti a fost urmată de depunerea a 39 de documente falsificate, respectiv, declaraţia de eligibilitate - anexa 1, procese-verbale de constatare, procese-verbale de recepţie lucrări de igienizare, procese-verbale de negociere preţ, convenţii de prestări servicii, state de plată, semnate de inculpat sau întocmite la cererea acestuia, precum şi de documente care conţineau date inexacte, menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de 845,74 ha păşune pentru care se solicitau subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenţiei în sumă de 235.726,56 RON a fost respinsă prin decizia nr. x din 31 mai 2011 a directorului executiv al APIA Suceava.

- în campania agricolă 2011, cererea de acordare a subvenţiei nr. x din 13 mai 2011 formulată de Consiliul Local Udeşti a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat în mod nereal că suprafaţa de 751,29 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 6 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania agricolă 2011, în valoare de 292.092,59 RON, a fost virată în contul Primăriei Udeşti şi utilizată pentru achiziţia de servicii şi produse (remorcă tractor, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru construire pod peste pârâul Cânepişte, combustibil auto), nefiind recuperată.

- în campania agricolă 2012, cererea de acordare a subvenţiei nr. x din 7 mai 2012 formulată de Consiliul Local Udeşti a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat nereal că suprafaţa de 743,12 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 4 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania 2012, în valoare de 315.314,37 RON, a fost virată în contul Primăriei Udeşti şi utilizată pentru achiziţia de active corporale (miniexcavator, încărcător frontal, cositoare, motocositoare), fiind, însă, recuperată cu ocazia soluţionării cauzei în fond.

Inculpatul A. şi-a adus contribuţia la falsificarea, cu prilejul întocmirii lor, a înscrisurilor oficiale anterior menţionate, prezentate APIA Suceava în vederea obţinerii de subvenţii în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în campaniile 2010, 2011 şi 2012, atestând, prin propria semnătură, împrejurările necorespunzătoare adevărului inserate în cuprinsul acestor înscrisuri întocmite prin acte repetate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 14 mai 2010 - 21 august 2012.

Probatoriul administrat confirmă, totodată, că în campania agricolă din anul 2013, la instigarea inculpatului A., coinculpata B. a depus la APIA Suceava cererea de acordare a subvenţiei nr. x din 14 mai 2013 în numele CCC. şi Utilizatorilor de Pajişti (ACAUP) OADICI Udeşti, însoţită de declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (falsificată parţial prin contrafacerea semnăturii unui fermier şi conţinând aspecte nereale referitoare la calitatea de deţinători de animale a celor 4 membri fondatori), declaraţia anexă 13 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 11 fermieri şi prin care inculpata atesta în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele acestora), precum şi documente inexacte sau incomplete, menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către asociaţia - titular al cererii de subvenţie. Subvenţia pentru campania 2013, în sumă de 418.782,62 RON, a fost virată în contul ACAUP OADICI Udeşti la datele de 29 octombrie 2013 (ordin de plată nr. x) şi 5 februarie 2014 (ordin de plată nr. x), un procent de 98 % din această sumă fiind virată în contul primăriei cu titlu de redevenţă şi taxă pe suprafaţă şi folosită, ulterior, pentru secţiunea de funcţionare şi dezvoltare a primăriei.

În fine, în campania agricolă din anul 2014, inculpata B. a depus la APIA Suceava cererea de acordare a subvenţiei nr. x din 3 aprilie 2014 în numele ACAUP OADICI Udeşti, însoţită de declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (conţinând date nereale privind fermierii înscrişi în asociaţie şi efectivul de animale), declaraţia Anexa 4 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 3 fermieri şi fără a fi semnată de alţi 6 fermieri), menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către asociaţia - titular al cererii de subvenţie. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenţiei în sumă de 495.112,31 RON a fost respinsă prin decizia nr. x din 17 iulie 2015 a APIA Suceava.

Făcând trimitere la considerentele sentinţei penale atacate care, în privinţa infracţiunilor supuse analizei, reflectă o interpretare corectă a probatoriului, Înalta Curte apreciază superfluă o reiterare detaliată a tuturor împrejurărilor factuale în care s-au derulat activităţile ilicite deduse judecăţii. Prin urmare, va expune propria sa analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a apărărilor formulate în apel.

Astfel, constată nefondate criticile formulate de inculpatul A..

Contrar susţinerilor apelantului inculpat, în procedurile de accesare a schemei de plată unică pe suprafaţă, Consiliul Local Udeşti nu a avut, în mod real, calitatea de agricultor, în înţelesul atribuit acestei noţiuni prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, astfel că sumele solicitate APIA în campania agricolă 2010 - ca de altfel, şi în campaniile agricole ulterioare, din anii 2011, 2012 - nu reprezentau plăţi directe destinate agricultorilor.

În acest sens, Înalta Curte notează că, potrivit art. 2 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, "agricultor" înseamnă "o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice (...) a cărei exploataţie se află pe teritoriul Comunităţii (...) şi care desfăşoară o activitate agricolă".

Prevederile art. 2 lit. b), c) din acelaşi Regulament definesc termenii de "exploataţie" ca reprezentând "ansamblul unităţilor de producţie gestionate de agricultor şi situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru", respectiv de "activitate agricolă" ca însemnând "producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole (...) în scopuri agricole sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole sau de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6".

Legislaţia internă pertinentă, respectiv O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 (în forma în vigoare începând cu data de 03 septembrie 2009), prevedea, totodată, că:

- "Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea" (art. 6 alin. (1);

- "Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha (..); să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea" (art. 7 alin. (1) lit. a), f).

În fine, potrivit art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246/2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale (în forma în vigoare începând cu data de 6 martie 2009), "Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru păşunile permanente comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006".

În aceste coordonate normative, se constată, prin urmare, că deţinerea calităţii de agricultor de către Consiliul Local Udeşti implica, printre altele, exploatarea efectivă, de către însuşi titularul cererii, a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii aferentă campaniei agricole 2010 şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe acea suprafaţă, respectiv producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii.

Probatoriul administrat în speţă, analizat detaliat în considerentele sentinţei, demonstrează însă cu certitudine că, în campania agricolă 2010, Consiliul Local Udeşti nu a exploatat şi nu a desfăşurat activitate agricolă proprie pe suprafaţa de păşune menţionată în cererea de subvenţie din data de 17 mai 2010, arogându-şi în mod nereal calitatea de agricultor îndreptăţit să acceseze mecanismul de susţinere al schemei de plată unică pe suprafaţă.

Consiliul Local Udeşti nu a utilizat păşunea comunală pentru producerea de furaje, înscrisurile care atestau, contrar adevărului, fie că suprafaţa respectivă ar fi fost afectată de fenomene meteorologice, fie că ar fi fost supusă unor operaţiuni de cosire (cum este cazul procesului-verbal nr. x din 2 iulie 2010) fiind falsificate prin atestarea unor împrejurări contrare realităţii.

În realitate, exploatarea suprafeţei de păşune pentru care s-a solicitat plata subvenţiei s-a realizat prin utilizarea sa neorganizată de către fermierii din comuna Udeşti, care au păşunat pe imaşul comunal animalele proprii. O atare realitate obiectivă, necontestată de altfel de către apelantul inculpat, demonstrează eo ipso că titularul cererii de subvenţie nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate asumate prin declaraţiile depuse la APIA, referitoare la efectuarea activităţilor agricole pentru care solicitase subvenţia, de vreme ce fermierii - persoane fizice, iar nu Consiliul Local Udeşti, exploatau prin păşunare suprafaţa menţionată în cererea de subvenţie.

Aceiaşi fermieri persoane fizice au efectuat şi o parte a activităţilor de igienizare a suprafeţelor de imaş astfel păşunate, împrejurare susţinută probator de declaraţiile coroborate ale martorilor W., P., X., Y., Z., BB., CC., DD., EE., înscrisurile existente la dosar şi rapoartele de constatare criminalistică ce atestă falsificarea, prin contrafacerea semnăturii, a unora dintre procesele-verbale de recepţie privind lucrări de igienizare şi a patru convenţii de prestări servicii având ca obiect lucrări de igienizare, tăiere spini şi mărăciniş, împrăştiere muşuroaie pe păşunea comunală, toate depuse la APIA în susţinerea cererii de subvenţie.

În mod asemănător, probatoriul administrat infirmă susţinerea apelantului inculpat referitoare la pretinsa efectuare a lucrărilor de igienizare a păşunii de către angajaţii Primăriei Udeşti, de vreme ce cele două state de plată care atestau pretinsa remitere a unor sume de bani cu acest titlu numiţilor W., E., D., F., H., I., O., ş.a, au fost falsificate prin contrafacerea semnăturilor unora dintre pretinşii beneficiari ai plăţilor. Persoanele care şi-au recunoscut semnăturile executate pe aceste state de plată - cum este cazul, exemplificativ, al numitelor H. şi L. - au negat explicit, însă, în faza de urmărire penală, că ar fi primit sumele de bani înscrise în statul de plată, arătând că au semnat înscrisurile la cererea expresă a inculpatului A. şi în considerarea relaţiei de subordonare existente faţă de acesta din urmă, declaraţiile inadvertente date în cursul judecăţii sub acest aspect fiind subiective, influenţate de discuţiile ulterioare purtate cu alte persoane subsecvent începerii cercetărilor.

Probele testimoniale readministrate în primă instanţă - cum este cazul declaraţiilor martorilor W., P., AA., Y., Z., CC., EE., X., EEE., BB., care confirmă efectuarea de către asistaţii sociali a unor lucrări de igienizare pe anumite porţiuni ale imaşului comunal (prin tăierea spinilor sau împrăştierea muşuroaielor) - nu au semnificaţie probatorie sub aspectul infracţiunii analizate, astfel cum neîntemeiat a susţinut inculpatul A.

Esenţială pentru reţinerea infracţiunii de folosire/prezentare la APIA a unor documente sau declaraţii falsificate este nu desfăşurarea sporadică, de către asistaţii social, a unor lucrări de igienizare, ci modalitatea în care aceste activităţi s-au reflectat ulterior în scriptele folosite pentru obţinerea de subvenţii. Or, probatoriul testimonial a demonstrat cu certitudine că lucrările efectuate de persoanele asistate social nu au avut durata sau amploarea menţionate în cuprinsul proceselor-verbale, fiind efectuate sporadic şi pe porţiuni reduse de păşune, înscrisurile oficiale prezentate APIA fiind falsificate sub aspectul analizat.

Prin urmare, aspectul factual al implicării asistaţilor social în anumite lucrări de igienizare nu înlătură realitatea obiectivă, confirmată probator, a folosirii la APIA, în susţinerea cererii de subvenţie din 17 mai 2010, a unor înscrisuri falsificate, referitoare la exploatarea păşunii de către însuşi Consiliul Local Udeşti prin cosirea fânului sau efectuarea unor lucrări de igienizare de angajaţii primăriei, în temeiul unor aşa-zise convenţii de prestări servicii ori procese-verbale de recepţie contrafăcute. Elocvente în acest ultim sens sunt, printre altele, probele din care rezultă, pe de o parte, că păşunatul suprafeţei pentru care s-a solicitat subvenţia se realiza de către fermieri, iar, pe de altă parte, că suprafaţa respectivă nu a fost cosită sau întreţinută de consiliul local în condiţiile menţionate în documentele ataşate cererii de subvenţie, inclusiv martorii membrii ai comisiei de recepţie - R., I., T., S. - confirmând cu ocazia judecăţii în fond caracterul nereal al menţiunilor inserate în cuprinsul proceselor-verbale.

Elementele factuale evidenţiate de probatoriul administrat nu au fost, de altfel, contestate în substanţă de către apelantul inculpatul A. şi nici infirmate de actele efectuate în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, astfel încât, subscriind la modalitatea de apreciere a probelor regăsită în considerentele sentinţei apelate, Înalta Curte va da integral eficienţă concluziilor primei instanţe sub acest aspect.

În acest context probator, instanţa de apel constată că simpla depunere a unor înscrisuri falsificate în susţinerea cererii de subvenţie, pentru crearea falsei aparenţe a îndeplinirii, de către Consiliul Local Udeşti, a tuturor cerinţelor legale de eligibilitate şi în vederea obţinerii necuvenite de fonduri comunitare, este suficientă în sine pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii analizate.

Din această perspectivă, este nepertinentă şi susţinerea apelantului inculpat, referitoare la pretinsa respectare a scopului principal pentru care au fost acordate ajutoarele directe, respectiv acela de păstrare şi conservare a terenurilor cu destinaţia de păşune.

Accesarea măsurilor de sprijin pentru agricultori, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, menite să încurajeze menţinerea păşunilor permanente existente, concordă cu cerinţele instituite prin regulament numai atunci când sunt respectate toate condiţiile normative pertinente aplicabile mecanismului de accesare a schemelor de sprijin, nicidecum atunci când, aşa cum se constată în speţă, conservarea păşunii comunale din comuna Udeşti s-a realizat exclusiv prin efortul individual - uman şi material - al locuitorilor comunei, proprietari de animale, fără vreo contribuţie semnificativă a Consiliului Local Udeşti - titular al cererii de subvenţie.

Lipsa calităţii de agricultor a Consiliului Local Udeşti şi neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 imprimă actelor de solicitare şi, după caz, de obţinere de către consiliu a plăţilor directe aferente campaniilor analizate în speţă, un caracter necuvenit, fiind îndeplinită cerinţa de tipicitate obiectivă a obţinerii pe nedrept a fondurilor europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Concluzia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte criticile referitoare la cererile de subvenţie formulate cu ocazia campaniilor agricole din anii 2011 şi 2012.

Cadrul normativ aplicabil cererilor de plată aferente acestor ultime două campanii nu a suferit modificări semnificative sub aspectul cerinţelor de eligibilitate pentru accesarea schemelor de plăţi directe, excepţie făcând modificările succesive aduse Ordinului nr. 246/2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, prin care s-au extins şi precizat condiţiile în care consiliile locale puteau depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ-teritoriale.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (7) şi (8) din Ordinul nr. 246/2008 (în forma în vigoare începând cu data de 05 aprilie 2011, aplicabilă cererilor de subvenţie din datele de 13 mai 2011 şi 7 mai 2012), "Consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea/administrarea unităţilor administrativ-teritoriale pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pe care nu păşunează animalele altor fermieri (n.r.), iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006" (alin. (7); "Suprafeţele pentru care consiliile locale depun cerere de plată şi care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire în scopul respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu" (alin. (8).

Or, declaraţiile de eligibilitate - anexa 1 la cele două cereri de plată aferente campaniilor 2011 şi 2012 consemnau în mod inexact că pajiştea urma a fi utilizată de Consiliul Local Udeşti în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi că suprafeţele pentru care se solicita plata nu erau utilizate de alţi fermieri. Caracterul nereal al acestor menţiuni a fost confirmat de probatoriul administrat, relevant şi sub aspectul campaniei agricole 2010, care a evidenţiat că în anii subsecvenţi nu au intervenit modificări în modalitatea de exploatare prin păşunat a pajiştii comunale, care a continuat să fie utilizată şi întreţinută, exclusiv sau preponderent, de către locuitorii comunei deţinători de animale.

Elementele factuale care atestă caracterul fals al celor şase procese-verbale depuse la APIA în susţinerea cererii din 13 mai 2011, respectiv al celor patru procese-verbale depuse la aceeaşi agenţie în susţinerea cererii din 7 mai 2012, au fost temeinic evaluate de către instanţa de fond şi necontestate, în esenţă, de către apelantul inculpat.

Menţiunile inserate în cuprinsul acestor înscrisuri, referitoare la seceta prelungită ce ar fi afectat păşunile în anii de referinţă şi lucrările de întreţinere sau cosire a acestora, erau necorespunzătoare adevărului, împrejurare confirmată inclusiv de declaraţiile semnatarilor acestor înscrisuri oficiale, funcţionari ai Primăriei Udeşti, respectiv martorii T., I., S., FF. şi R.. Martorii au precizat că au semnat înscrisurile anterior menţionate la solicitarea inculpatului A. şi sub imperiul unei stări de temere cauzate de stilul autoritar de conducere exercitat de către acesta din urmă.

Aserţiunile inculpatului A., referitoare la forţa probantă redusă a mărturiilor angajaţilor Primăriei Udeşti, care ar fi dat declaraţii defavorabile inculpatului în scopul înlăturării caracterului imputabil al propriilor fapte comise, sunt neîntemeiate.

Calitatea martorilor nu legitimează, prin ea însăşi, o relativizare a valorii probatorii a declaraţiilor date de aceştia pe parcursul procesului, de vreme ce dispoziţiile art. 103 alin. (1), (2) C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, în virtutea căruia organele judiciare trebuie să evalueze atent conţinutul tuturor probelor administrate în proces, atât în mod individual cât şi coroborat, evitând să atribuie a priori o valoare superioară uneia dintre probe, în detrimentul alteia.

În măsura în care constată că probele au fost legal obţinute, iar conţinutul lor este sigur şi decisiv, organul judiciar trebuie să le dea eficienţă juridică deplină în procesul de stabilire a faptelor şi de aflare a adevărului, fără a le diferenţia în funcţie de criterii neprevăzute de lege, cum ar fi, exemplificativ, tipul de mijloc de probă prin care au fost obţinute sau (când este vorba de ascultarea persoanelor) calitatea lor în proces. Aceasta deoarece, atunci când legiuitorul a dorit să limiteze normativ valoarea unui mijloc de probă, a făcut-o în mod expres şi neechivoc, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen., care exclud, de lege lata, posibilitatea întemeierii unei hotărâri de stabilire a vinovăţiei penale, într-o măsură determinantă, pe declaraţiile martorilor anonimi (investigatori, colaboratori sau martori ameninţaţi).

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, indiferent de faza procesuală în care au fost date, declaraţiile succesive ale martorilor angajaţi ai Primăriei Udeşti cuprind relatări consecvente şi substanţial asemănătoare cu privire la circumstanţele în care au fost întocmite şi folosite acte false în susţinerea cererilor de subvenţie.

Relatările martorilor sunt confirmate şi de alte mijloace de probă (declaraţiile fermierilor din comună sau rapoartele de control întocmite de funcţionarii APIA), care confirmă că suprafeţele de teren pentru care Consiliul Local Udeşti solicitase subvenţii erau, în realitate, exploatate prin păşunat de către locuitorii comunei proprietari de animale, rezultând, pe cale de consecinţă, veridicitatea probelor testimoniale analizate şi justificându-se valorificarea lor în procesul de stabilire a adevărului.

Sub aspectul susţinerii apelantului inculpat A., referitoare la folosirea pajiştii comunale în scop agricol, pentru păşunatul animalelor locuitorilor comunei, se menţin pertinente observaţiile expuse în precedent; pentru accesarea legală a schemei de plată unică pe suprafaţă era necesar ca titularul cererii Consiliul Local Udeşti, iar nu fermierii individuali, să utilizeze pajiştea comunală în scopuri agricole, condiţie a cărei neîndeplinire în speţă este evidentă şi recunoscută explicit, inclusiv de către apelant.

Apărările inculpatului A., referitoare la necunoaşterea caracterului fals al înscrisurilor folosite la APIA în susţinerea cererilor de subvenţie aferente campaniilor agricole 2010 - 2012 sunt contrazise de probatoriul administrat, la care s-a făcut trimitere în precedent.

Cunoaşterea exactă de către inculpat a realităţilor din teren - referitoare la păşunarea imaşului de către locuitorii comunei cu animalele proprii, efectuarea majorităţii operaţiunilor de întreţinere de către aceştia din urmă şi doar ocazional de către persoanele beneficiare de ajutor social - şi cunoaşterea fenomenelor meteorologice real intervenite la nivelul comunei ori a consecinţelor acestora asupra păşunii comunale rezultă din faptul obiectiv al deţinerii locuinţei de domiciliu pe raza comunei şi, totodată, al exercitării, pe o perioadă suficient de îndelungată de timp, a funcţiei de primar al comunei. În considerarea acestor ultime elemente, este neîndoielnic că apelantul inculpat cunoştea modul în care era păşunată şi real întreţinută pajiştea comunală, întinderea redusă şi specificul lucrărilor real efectuate de persoanele asistate social, precum şi caracterul mincinos al menţiunilor referitoare la lucrările de igienizare efectuate de angajaţii primăriei, operaţiunile de cosire sau, dimpotrivă, fenomenele meteorologice ce ar fi afectat creşterea fânului pe păşunea comunală.

Prin urmare, inculpatul A. a cunoscut caracterul nereal al menţiunilor inserate în declaraţiile de eligibilitate depuse la APIA şi în cuprinsul celorlalte înscrisuri oficiale folosite în susţinerea cererilor de subvenţie, astfel că, prin completarea parţială (în cazul declaraţiei de eligibilitate din 13 mai 2011) şi semnarea acestor înscrisuri a prevăzut starea de pericol creată pentru încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale, consecinţă pe care a urmărit-o.

În mod asemănător, inculpatul a prevăzut rezultatul acţiunilor repetate de folosire la APIA a unor înscrisuri falsificate, menite a demonstra aparenta îndeplinire, de către Consiliul Local Udeşti, a cerinţelor de eligibilitate, rezultat constând în obţinerea pe nedrept de fonduri comunitare şi a cărui producere a urmărit-o.

Poziţia subiectivă a inculpatului A. s-a caracterizat, aşadar, prin intenţie directă, atât sub aspectul activităţii de falsificare a înscrisurilor oficiale, cât şi a celei de folosire a acestora la agenţia desemnată să gestioneze fondurile comunitare destinate agriculturii, fiind realizate toate cerinţele laturii subiective proprii infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen., respectiv art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Invocarea inaptitudinii înscrisurilor oficiale falsificate de a produce consecinţe juridice în condiţiile în care scopul urmărit prin folosirea lor era unul pretins licit este lipsită de orice fundament. Înscrisurile oficiale falsificate cu prilejul întocmirii lor sunt întotdeauna susceptibile să producă consecinţe juridice, întrucât din punct de vedere al formei şi competenţei emitentului - un funcţionar public - ele sunt înscrisuri aparent valabile.

Pentru existenţa falsului intelectual este irelevantă măsura în care s-au şi produs, în concret, consecinţele juridice urmărite de autorul falsului, de vreme ce infracţiunea analizată este una de pericol, a cărei urmare imediată - şi anume atingerea adusă încrederii publice în înscrisurile oficiale - se produce îndată ce înscrisul a fost perfectat. În egală măsură, scopul urmărit de autorul infracţiunii (în speţă, de altfel unul ilicit) nu interesează sub aspectul realizării conţinutului constitutiv al falsului intelectual, de vreme ce legiuitorul a incriminat falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii sale indiferent de finalitatea urmărită de autor.

Măsura în care solicitările adresate de inculpat funcţionarilor din subordine, de a întocmi şi depune la APIA Suceava înscrisuri falsificate, se circumscriu sau nu unor acte de constrângere morală este irelevantă sub aspectul acuzaţiilor concret aduse inculpatului A. şi al caracterului lor penal.

Semnarea înscrisurilor oficiale în care se atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, de către inculpatul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de primar şi cunoscând caracterul necorespunzător adevărului al acestor menţiuni, are semnificaţia unui act de coautorat la săvârşirea falsului, suficient în sine pentru realizarea conţinutului legal al infracţiunii de fals intelectual.

În mod asemănător, solicitarea adresată în mod repetat funcţionarilor din subordine de a prezenta sau depune la APIA înscrisuri falsificate sau conţinând informaţii inexacte, cunoscând aceste vicii, urmărindu-se, astfel, obţinerea pe nedrept de fonduri comunitare, reprezintă acte de participaţie la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În speţă, majoritatea acţiunilor desfăşurate de inculpatul A. îmbracă forma unor acte de instigare la această ultimă infracţiune, formă de participaţie secundară absorbită, însă, de actul de coautorat săvârşit în legătură cu declaraţia de eligibilitate aferentă campaniei din 2011, pe care inculpatul a completat-o prin menţiuni efectuate personal, la sediul APIA, astfel cum rezultă din declaraţiile martorelor R. şi QQ.

În contextul formelor de participaţie reţinute în sarcina apelantului inculpat, este irelevantă măsura în care conduita acestuia din urmă, orientată spre determinarea funcţionarilor din subordine să întocmească şi să folosească la APIA înscrisuri falsificate, ar putea fi caracterizată ca o constrângere morală.

Antrenând incidenţa unei cauze de neimputabilitate aplicabilă, conform art. 23 alin. (2) C. pen., numai persoanelor a căror libertate psihică a fost astfel înlăturată, constrângerea de tipul celei invocate de către apelant produce efecte juridice exclusiv în privinţa celor supuşi actelor de constrângere (fiind, de altfel, valorificată ca atare în speţă, prin dispunerea unei soluţii de clasare), nicidecum în cazul participantului care a acţionat conştient şi benevol.

Contrar susţinerilor apelantului A., actul material iniţial, privind subvenţia aferentă campaniei agricole 2010, constituie tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, parte componentă a conţinutului infracţiunii continuate deduse judecăţii. Folosirea şi prezentarea la APIA a unor înscrisuri falsificate în susţinerea cererii de subvenţie a marcat executarea în întregime a elementului material al infracţiunii supuse analizei, activitate care nu şi-a produs, însă, rezultatul prejudiciabil urmare a diligenţelor funcţionarilor APIA care au respins cererea de subvenţie, constatând că solicitantul nu a desfăşurat activităţile agricole menţionate în declaraţia de eligibilitate - Anexa 1.

În fine, similar instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că hotărârile judecătoreşti prin care, aferent campaniei agricole 2011, APIA Suceava a fost obligată să plătească subvenţiile solicitate de Consiliul Local Udeşti nu au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

Potrivit art. 52 alin. (3) C. proc. pen., o atare semnificaţie juridică o au numai hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale, prin care s-a statuat asupra unor probleme ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii.

Noţiunea de chestiune prealabilă se referă la situaţii juridice extrapenale care pot influenţa sfera de incidenţă a normei penale şi, implicit, soluţia dispusă în cauză şi a căror rezolvare trebuie să intervină, de aceea, anterior soluţionării cauzei penale.

Or, prin Sentinţa civilă nr. 1501 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6911 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa civilă s-a pronunţat asupra legalităţii actului administrativ reprezentat de Decizia nr. x din 16 decembrie 2011 a APIA Suceava, demers judiciar întemeiat, în esenţă, pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 72/2002 şi Regulamentului nr. 73/2009.

Verificările instanţei de contencios au fost limitate, aşadar, la aspectele de legalitate ale actului administrativ în raport de conţinutul prezumat real al proceselor-verbale depuse de Consiliul Local Udeşti în susţinerea acţiunii, fără a se antama, însă, elemente factuale cum sunt cele referitoare la contrafacerea înscrisurilor folosite la APIA în susţinerea cererii de subvenţie.

Caracterul falsificat al înscrisurilor oficiale prezentate APIA constituie o cerinţă de conţinut tipic obiectiv al infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi, implicit, o împrejurare care priveşte însăşi existenţa infracţiunilor deduse judecăţii, nefiind nicidecum circumscrisă unei chestiuni prealabile soluţionării cauzei penale.

Prin urmare, cercetarea caracterului fals al înscrisurilor folosite de apelantul inculpat se circumscrie obiectului judecăţii şi este de competenţa exclusivă a instanţei penale sesizate în prezenta cauză, hotărârile judecătoreşti civile anterior menţionate nestatuând asupra acestei chestiuni şi neavând, prin urmare, forţa juridică la care se referă art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

În mod asemănător, semnificaţia conferită soluţiei dispuse prin hotărârile civile de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Suceava, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, nu se opune cu autoritate de lucru judecat instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei, astfel cum neîntemeiat a susţinut apelantul inculpat.

Evaluarea realizată de judecător cu prilejul soluţionării unor propuneri privind măsuri preventive este limitată la indicii ori suspiciuni de comitere a unei infracţiuni şi, totodată, are ca finalitate analiza necesităţii de a se dispune măsuri procesuale restrictive de libertate, cu caracter preventiv. Învestit în aceste limite, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu este îndrituit să statueze asupra fondului elementelor ce susţin existenţa faptei şi caracterul său penal ori vinovăţia autorului, tranşarea acestor aspecte factuale şi juridice revenind exclusiv instanţei sesizate, prin rechizitoriu, cu judecarea fondului acţiunii penale.

Din această perspectivă, interpretarea dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi unor elemente probatorii sau unor împrejurări cu valoare probatorie nu se opune cu autoritate de lucru judecat instanţei de judecată, caracterul definitiv al încheierii sale fiind limitat la aspectele ce ţin de măsura preventivă în sine.

Criticile formulate de apelantul inculpat A. sub aspectul acuzaţiei de instigare la folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, sunt neîntemeiate.

În campania agricolă 2013, cererea de sprijin financiar din data de 14 mai 2013 a fost formulată de inculpata B. în numele ACAUP Oadici Udeşti, în susţinerea acesteia fiind prezentate şi documente falsificate, respectiv, declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (falsificată parţial prin contrafacerea semnăturii unui fermier şi conţinând aspecte nereale referitoare la calitatea de deţinători de animale a celor 4 membri fondatori) şi declaraţia anexă 13 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 11 fermieri şi prin care inculpata atesta în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele fermierilor).

Demersurile inculpatei B. au intervenit la iniţiativa şi solicitările exprese ale inculpatului A., împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile inculpatei şi ale martorilor I., HHH., U., cât şi din însăşi succesiunea evenimentelor anterioare şi ulterioare înfiinţării asociaţiei.

Inculpatul A. a fost iniţiatorul tuturor proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local Udeşti prin care, în perioada 27 februarie 2013 - 30 mai 2013, s-a aprobat iniţierea procedurii de concesionare a păşunii comunale de 700 ha, concesionarea prin încredinţare directă a păşunii către asociaţie, modificarea preambulului hotărârii iniţiale de concesionare a imaşului comunal şi, în fine, încheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. x din 26 aprilie 2013; acelaşi inculpat a fost cel care a decis înfiinţarea Asociaţiei (în scopul de a securiza obţinerea mai facilă a subvenţiilor), a stabilit identitatea membrilor fondatori (prin alegerea unor persoane angajate în cadrul primăriei, asupra cărora să îşi poată exercita ascendentul inerent relaţiilor de subordonare ierarhică) şi s-a implicat, direct sau prin interpuşi, în procesul de racolare în asociaţie a fermierilor de pe raza comunei Udeşti.

În fine, cea mai mare parte a sumei virate, cu titlu de sprijin financiar pe suprafaţă, în contul ACAUP Oadici Udeşti a fost redirecţionată în contul Primăriei Udeşti şi utilizată cu altă destinaţie decât cea a întreţinerii imaşului comunal. Ansamblul acestor împrejurări coroborate demonstrează că beneficiarul real al fondurilor gestionate de APIA a fost Primăria Udeşti, iar nu CCC., inculpatul fiind cel care a avut interesul, cunoştinţele şi forţa de decizie necesare pentru iniţierea şi finalizarea procesului de obţinere a plăţilor directe prin intermediul ACAUP Udeşti.

Aspectele referitoare la legalitatea înfiinţării CCC. sau a contractului de concesiune din data de 10 mai 2013, invocate în motivele de apel, sunt irelevante sub aspectul acuzaţiilor deduse judecăţii.

Pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 este suficientă constatarea că ACAUP Oadici Udeşti, chiar legal înfiinţată, a folosit/prezentat la APIA Suceava, prin reprezentantul său legal, documente sau declaraţii falsificate. Or, o atare împrejurare esenţială pentru existenţa infracţiunii a fost cert probată în speţă, de vreme ce declaraţia de eligibilitate - anexa 2 şi declaraţia anexă 13 au fost falsificate prin contrafacerea semnăturii unora dintre fermierii indicaţi în cuprinsul înscrisurilor, atestându-se în fals că aceştia ar fi aderat la asociaţie, respectiv, că ar fi fost de acord ca inculpata B. să depună cererea de subvenţie în numele membrilor asociaţiei.

Acordul individual al fiecărui membru al asociaţiei pentru solicitarea plăţilor reprezenta, inter alia, o condiţie de eligibilitate expres prevăzută de art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 246/2008 (în forma în vigoare începând cu data de 26 februarie 2013), normă potrivit căreia "În cazul utilizării păşunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal şi face dovada evidenţei fiecărui proprietar de exploataţie cu o copie după cardul exploataţiei şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi, în conformitate cu actul constitutiv şi/sau statutul asociaţiei, asumându-şi responsabilitatea asupra cerinţelor care condiţionează plăţile."

Prin urmare, falsificarea declaraţiilor prezentate APIA sub acest aspect, corelată cu circumstanţele reale ale utilizării păşunii comunale de către locuitorii comunei, astfel cum s-au decelat şi în campaniile precedente, demonstrează că inculpatul A. a cunoscut caracterul formal sau nereal al cooptării în asociaţie a mai multor fermieri menţionaţi în documentele falsificate, context în care solicitările sale adresate inculpatei B., de a reprezenta asociaţia în raporturile cu APIA şi a depune cererea de sprijin financiar în condiţiile descrise, realizează condiţiile unei instigări la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Criticile apelantei inculpate B. referitoare la acuzaţia de folosire sau prezentare fără drept de documente sau declaraţii falsificate la APIA sunt nefondate.

Susţinerile referitoare la tratamentul juridic pretins diferenţiat aplicat inculpatei, pe de o parte, şi martorei R., pe de altă parte, constituie, în esenţă, o critică adusă opţiunii procurorului de a limita cadrul procesual, în mod pretins nejustificat, prin trimiterea în judecată numai a unora dintre persoanele implicate în demersurile ACAUP Udeşti, cu excluderea altora considerate de inculpată în egală măsură răspunzătoare de rezultatul produs.

Înalta Curte notează că demersul procesual al organului de urmărire penală nu poate fi cenzurat pe cale judiciară în această fază, în care instanţa de judecată este obligată să examineze cauza în limitele obiectului judecăţii, conform art. 371 C. proc. pen., numai cu privire la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.

Or, factual, apelanta inculpată B. nu a negat temeinicia acuzaţiilor aduse, apărările sale fiind centrate pe ideea lipsei elementului subiectiv al infracţiunii deduse judecăţii, astfel cum se va analiza în cele ce succed. În contextul probării neechivoce a contribuţiei inculpatei la folosirea documentelor sau declaraţiilor falsificate la APIA pentru obţinerea necuvenită a plăţilor directe, eventuala implicare şi a altor persoane în aceste demersuri este irelevantă în privinţa propriei activităţi desfăşurate de apelanta inculpată şi a caracterului său penal.

Sub aspect subiectiv, atitudinea psihică a inculpatei B. s-a caracterizat prin prevederea rezultatului socialmente periculos al folosirii, în susţinerea cererilor de subvenţie aferente campaniilor agricole 2013 şi 2014, a unor înscrisuri falsificate şi în urmărirea producerii acestui rezultat. Opţiunea inculpatei de a-şi asuma poziţia de reprezentant legal al CCC. din comuna Udeşti, cunoscând rolul pur formal ce urma a fi atribuit acestei structuri în mecanismul de accesare a schemelor de sprijin şi multiplele neregularităţi ce afectau documentaţia aferentă cererilor depuse la APIA, dar şi implicarea sa activă în actele de racolare a fermierilor de pe raza comunei şi, ulterior, de completare a documentaţiei necesare obţinerii fondurilor comunitare demonstrează că poziţia subiectivă a inculpatei s-a caracterizat prin intenţie directă.

De altfel, invocând lipsa elementului intenţional, apelanta B. a argumentat apărările sale preponderent pe ideea distinctă a incidenţei cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 25 C. pen., respectiv constrângerea morală.

Similar instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că nu este incidentă cauza de neimputabilitate menţionată, ale cărei efecte juridice se produc numai atunci când fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Sintagma "pericol grav" regăsită în cuprinsul art. 25 C. pen. se referă la urmările prejudiciabile ce ar putea fi aduse vieţii, integrităţii corporale, libertăţii, demnităţii sau patrimoniului celui ameninţat ori al altei persoane şi care, prin amploarea sau ireversibilitatea lor, creează acestuia din urmă un sentiment de teamă care îi anihilează libertatea de decizie şi sub imperiul căruia săvârşeşte fapta penală.

Incidenţa cauzei de neimputabilitate este condiţionată, însă, şi de îndeplinirea unei alte cerinţe, referitoare la inevitabilitatea pericolului grav altfel decât prin săvârşirea faptei penale; dacă persoana ameninţată putea, în concret, să evite pericolul prin demersuri licite, ea era obligată să recurgă la acestea din urmă şi să evite săvârşirea infracţiunii.

Înalta Curte admite că atitudinea autoritară manifestată de inculpatul A. în exerciţiul funcţiei publice şi ascendentul evident pe care i-l conferea aceasta în raporturile cu inculpata erau susceptibile a da naştere unei temeri a celei din urmă că, în ipoteza în care nu va da curs solicitărilor de a reprezenta asociaţia la APIA, şi-ar putea pierde locul de muncă, cu toate consecinţele patrimoniale negative inerente în comunităţi restrânse, în care reorientarea profesională sau reangajarea în muncă sunt extrem de dificile. Observă, totodată, că o atare temere pare a fi fost consecinţa indirectă a atitudinii manifestate în general de fostul primar al comunei Udeşti în relaţiile de serviciu, iar nu urmarea unei eventuale ameninţări directe adresate subordonatei sale, de vreme ce relatările inculpatei cu privire la aceste presupuse ameninţări (regăsite în declaraţia dată în apel) vizează exclusiv pretinsele încercări ulterioare ale inculpatului de influenţare a declaraţiilor.

Este, însă, neîndoielnic că folosirea repetată de înscrisuri falsificate la APIA, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri comunitare, nu a constituit unicul mod prin care inculpata B. îşi putea securiza locul de muncă. Vârsta, pregătirea profesională şi experienţa sa în activitate făceau obiectiv posibilă recurgerea la alternative licite, constând fie în întocmirea corectă şi completă a declaraţiilor anexă la cererile de subvenţie prezentate APIA (cu evitarea contrafacerilor de semnături), fie recurgerea la concursul organelor competente să cerceteze eventualele abuzuri comise de inculpatul A..

Ambele ipoteze constituiau variante legale prin intermediul cărora inculpata B. putea evita săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, context în care se poate concluziona că implicarea acesteia în activitatea ilicită a reprezentat o opţiune facilă, nicidecum inevitabilă, pentru menţinerea neschimbată a raporturilor cu fostul primar, libertatea sa de hotărâre nefiind înlăturată.

Încadrarea în drept a infracţiunilor supuse analizei nu a făcut obiect de critică în apel, iar Înalta Curte nu identifică, din oficiu, elemente de nelegalitate sub acest aspect.

Legala stabilire a tratamentului sancţionator implică, însă, cu necesitate, identificarea prealabilă a datei epuizării infracţiunilor deduse judecăţii, pentru a se evalua dacă, raportat la acest moment, legea penală aplicabilă a suferit sau nu modificări de natură a impune aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.

În acest sens, reţine că infracţiunea continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A. (care înglobează actele materiale aferente campaniilor 2010 - 2012), s-a epuizat odată cu plata sumelor aferente ultimei campanii menţionate, în vara anului 2013, moment plasat anterior modificărilor aduse Legii nr. 78/2000 începând cu data de 01 februarie 2014 şi în raport de care se impune identificarea legii penale mai favorabile.

Aceeaşi este şi situaţia infracţiunii continuate de fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a cărei epuizare a intervenit la data de 21 august 2012. În cazul acestei infracţiuni se impune observaţia suplimentară că, la data epuizării, erau incidente dispoziţiile art. 124 C. pen. din 1969 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 63/2012 (în vigoare din data de 22 aprilie 2012) şi care instituiau un termen de prescripţie specială a răspunderii penale de 10 ani, asemănător celui prevăzut de art. 155 alin. (4) din C. pen. în vigoare.

În schimb, Înalta Curte constată că atât infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (reţinută în sarcina inculpatului A.), cât şi infracţiunea continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (reţinută în sarcina inculpatei B.) s-au epuizat la date ulterioare intrării în vigoare a noului C. pen., respectiv la datele de 05 februarie 2014 (data încasării finale a întregii subvenţii aferente campaniei agricole 2013) şi 11 noiembrie 2014 (data executării integrale a acţiunii de folosire de înscrisuri falsificate aferente campaniei agricole din 2014).

Prin urmare, unica lege penală aplicabilă acestor ultime două infracţiuni este legea nouă, în vigoare la data săvârşirii lor, impunându-se înlăturarea incidenţei art. 5 C. pen. sub acest aspect, cu toate consecinţele inerente asupra tratamentului sancţionator.

III. Cu privire la acuzaţiile de influenţarea declaraţiilor şi sustragere sau distrugere de înscrisuri aduse inculpaţilor A. şi B.

În dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că acţiunile întreprinse de cei doi inculpaţi trimişi în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 272 şi art. 275 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunilor analizate.

Astfel, factual, inculpatului A. i se impută activitatea de instigare a inculpatei B. să obţină, în perioada 05 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, schimbarea declaraţiilor fermierilor, inclusiv declaraţia numitei EE., interogaţi de inspectorii APIA Bucureşti la solicitarea procurorilor D.N.A - Serviciul Teritorial Suceava, pentru a-i influenţa în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 la cererea de subvenţie, în cadrul campaniei agricole 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată, cunoscând metodele adoptate de aceasta.

Totodată, se reţine în sarcina apelantului inculpat activitatea de instigare a coinculpatei B., în aceeaşi perioadă de timp, să înlocuiască în cadrul dosarului fermierului ACAUP OADICI Udeşti Anexa nr. 4 din data de 3 aprilie 2014 la cererea de subvenţii depusă la APIA Suceava (care conţinea semnături falsificate şi în care lipseau semnăturile unor fermieri), cu o altă Anexă nr. 4 din data de 11 noiembrie 2014 (cu semnături complete, dar şi ele parţial falsificate), sens în care inculpatul a trimis-o pe coinculpată pe teren, la domiciliile fermierilor, pentru a obţine semnăturile lor pe noul formular, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară.

În mod corelativ, în sarcina inculpatei B. s-a reţinut, pe de o parte, că în perioada 5 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, a încercat să influenţeze declaraţia martorei EE., prin ameninţări de genul că "nu va mai fi lăsată să păşuneze animalele pe imaşul comunal", declaraţie pe care martora a susţinut-o în cadrul unei anchete penale, cu prilejul interogării de către inspectorii APIA DACIS, referitor la semnarea unor documente depuse la APIA, în vederea obţinerii de subvenţii (declaraţie fermier din data 5 noiembrie 2014), cu scopul de a o determina pe martoră să revină asupra celor declarate inspectorilor, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 în cadrul campaniei 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată.

Pe de altă parte, inculpatei B. i s-a imputat săvârşirea, în aceeaşi perioadă de timp, a activităţii de alterare a înscrisurilor ce puteau constitui mijloace de probă în dosarul penal, dar şi dovezi în dosarul de subvenţie, constând în înlocuirea Anexei nr. 4 din 3 aprilie 2014, depusă în dosarul de subvenţii al ACAUP OADICI Udeşti cu Anexa nr. 4 din data de 11 noiembrie 2014, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară.

Suplimentar, inculpatului A. i s-a imputat şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, constând în aceea că a reuşit să o determine, prin intimidare, pe inculpata B. să nu spună adevărul în faţa organelor de urmărire penală, începând cu luna iunie 2014, după ridicarea de documente de la sediul Primăriei Udeşti, precum şi dacă va fi interogată de inspectorii APIA Bucureşti care efectuau, în perioada octombrie- noiembrie 2014, verificări pe linie de subvenţii solicitate de ACAUP OADICI Udeşti în campania 2013, în sensul de a nu declara că asociaţia a fost constituită la iniţiativa inculpatului şi de a susţine că acesta din urmă nu are vreun amestec în asociaţia agricolă şi în obţinerea de subvenţii, folosind ameninţarea că, dacă va spune adevărul, "el nu va mai putea să o apere de răspundere penală", în scopul de a se pune la adăpost el însuşi de o eventuală tragere la răspundere penală.

a) Notând inadvertenţele regăsite în considerentele sentinţei cu privire la persoanele ale căror declaraţii s-ar fi urmărit a fi modificate în mod fraudulos, Înalta Curte apreciază necesară, sub un prim aspect, identificarea precisă a conţinutului factual al acuzaţiilor, pentru a se înlătura orice echivoc în privinţa limitelor obiectului judecăţii.

Astfel, subliniază că acuzaţia de influenţarea declaraţiilor fermierilor din comuna Udeşti este limitată, în realitate, la încercarea de influenţare a declaraţiei unei singure persoane, martora EE., de către inculpata B., la cererea coinculpatului A.

Nominalizarea altor 7 fermieri (FFF., CC., X., DD., Y., V., W.) în partea expozitivă a rechizitoriului şi, ulterior, în considerentele sentinţei penale, a intervenit în contextul exclusiv al descrierii acuzaţiei de sustragere sau distrugere de înscrisuri, în legătură cu pretinsa înlocuire a Anexei nr. 4 din 03 aprilie 2014, astfel că eventualele discuţii purtate de inculpata B. cu aceste persoane excedează conţinutului faptic al infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

În coordonatele factuale astfel stabilite, Înalta Curte reţine că probatoriul testimonial, coroborat cu declaraţiile succesive ale inculpatei B., infirmă concluzia primei instanţe, referitoare la încercarea de determinare a martorei, prin ameninţări, să îşi schimbe declaraţiile.

Reevaluarea probatoriului relevă că, în contextul efectuării cercetărilor penale în cauza nr. 38/P/2013 (din care, la data de 4 decembrie 2014, a fost disjunsă cauza nr. 194/P/2014) ulterior ascultării mai multor fermieri din comuna Udeşti de către inspectorii APIA - Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol în legătură cu cererile de subvenţie aferente campaniilor 2010 - 2013, la cererea inculpatului A., apelanta B. s-a deplasat la domiciliul martorei EE., a discutat cu aceasta din urmă cu privire la conţinutul declaraţiei date anterior inspectorilor APIA şi i-a cerut să semneze Declaraţia - Anexă 4 destinată a o înlocui pe cea asemănătoare din data de 03 aprilie 2014. Martora EE. a refuzat să dea curs acestor solicitări, context în care i s-a solicitat să îşi schimbe declaraţia dată inspectorilor APIA, comunicându-i-se că, în caz contrar, nu va putea să păşuneze oile pe imaşul comunal.

Potrivit susţinerilor martorei EE., afirmaţiile exacte ale inculpatei B. şi martorei R. (care a însoţit-o) au fost "(...) mi-au spus atunci că va trebui să-mi schimb declaraţia pe care am dat-o în faţa inspectorului APIA Bucureşti, la postul de poliţie Udeşti, dacă mai vrem să păşunăm animalele pe imaşul comunal, eu afirmând că nu voi face acest lucru" (declaraţia existentă la filele x din vol. 7 d.u.p), respectiv "(...) după ce am dat acea declaraţie, au fost la domiciliul meu doamna B., doamna Ciutac şi domnul T. şi mi-au cerut să semnez un document pentru înscrierea în asociaţie, spunându-mi că trebuie să mă înscriu pentru că am animale şi nu voi avea unde să le pasc. Eu nu am semnat nimic pentru că mi-a fost frică (...) Nu m-a ameninţat inculpata B. în niciun fel."

Analiza coroborată a acestor declaraţii relevă că afirmaţiile incriminate în speţă au aparţinut atât inculpatei, cât şi martorei R. ("cele două doamne" indicate de martoră în declaraţia iniţială) şi s-au concretizat în condiţionarea continuării păşunatului de semnarea Anexei 4 şi, subsidiar, în solicitarea de schimbare a declaraţiei date inspectorilor APIA, caracterul ameninţător al acestui demers fiind explicit infirmat de martora EE., cu ocazia interpelării sale în cursul judecăţii, sub acest aspect.

Declaraţiile martorilor oculari T. şi R. - ambii prezenţi, alături de B., la domiciliul martorei - nu aduc informaţii suplimentare pertinente în privinţa infracţiunii deduse judecăţii, în faza de urmărire penală cel dintâi martor nefăcând referire la discuţia purtată la data critică cu EE., iar R. arătând că inculpata B. ar fi avut o discuţie cu SSS., la care nu a asistat.

Acelaşi caracter îl au şi declaraţiile date de cei doi martori în cursul judecăţii, T. infirmând că i s-ar fi solicitat martorei să îşi schimbe declaraţiile - "Nu am mers la persoană respectivă în acest scop", iar R. negând în mod expres că inculpata B. ar fi ameninţat-o pe EE. - "Am auzit de la Nicoară că a avut o discuţie cu B. referitoare la înscrierea în asociaţie, în sensul că nu ar fi fost de acord să se înscrie în asociaţie (...) B. nu a ameninţat pe nimeni".

Înalta Curte admite că declaraţiile acestor ultimi doi martori, ambii funcţionari în cadrul Primăriei Udeşti, implicaţi tangenţial în activitatea dedusă judecăţii, pot fi afectate de subiectivism, urmare a tendinţei, chiar involuntare, de minimalizare a ponderii propriei contribuţii în finalizarea demersurilor de interes în speţă. Valorificând, astfel, cu rezervă, mărturiile acestora, constată, însă, că afirmaţiile inconsecvente ale martorei EE. referitoare la cuvintele real adresate de inculpata B. nu pot fi clarificate nici printr-o eventuală coroborare cu declaraţiile martorilor SSS. şi MMMM., avute în vedere de prima instanţă.

Declaraţia dată în faza de urmărire penală de martorul SSS., menţinută cu ocazia ascultării sale nemijlocite în fond, are o forţă probantă limitată, specifică probelor indirecte, de vreme ce martorul nu a fost prezent personal la discuţiile purtate între soţia sa şi B., derularea obiectivă a evenimentelor fiindu-i cunoscută exclusiv din povestirile partenerei sale de viaţă.

Înalta Curte notează că martorul a calificat ca ameninţări solicitările inculpatei şi martorei R. de semnare a Anexei 4, fără a atribui, în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi menţinute cu ocazia judecăţii în fond, un atare caracter afirmaţiilor făcute de aceleaşi persoane cu privire la schimbarea declaraţiilor - "să-şi schimbe declaraţia (n.r. soţia martorului) pe care a dat-o în faţa inspectorului de la APIA Bucureşti, la postul de poliţie Udeşti, dacă mai vrea să păşuneze animalele pe imaşul comunal".

O atare distincţie este sugestivă pentru efectul mai constrângător psihic pe care martorul pare a-l fi atribuit solicitării de semnare a unei declaraţii necesare pentru accesarea viitoare a subvenţiilor, în comparaţie cu cea de modificare a unor declaraţii anterioare. Chiar făcând abstracţie de o atare diferenţiere involuntară, este neîndoielnic, însă, că termenul "ameninţări" regăsit în declaraţia sa nu poate fi valorificat probator în mod obiectiv, de vreme ce utilizarea acestuia este expresia unei opinii pregnant subiective a martorului, formată în legătură cu evenimente a căror derulare nu a perceput-o personal, dar care au fost de natură a-i stârni nemulţumirea.

Aceeaşi valoare limitată o au şi declaraţiile martorului MMMM., care a aflat aspectele relatate în declaraţiile succesive exclusiv din povestirile cumnatului său SSS., preluând şi evidenţiind astfel, în mod inerent, propria interpretare a celui din urmă cu privire la afirmaţiile ori solicitările adresate martorei EE. de către B., în circumstanţele anterior descrise.

În acest context probator, afirmaţiile adresate martorei EE. nu se circumscriu unei "ameninţări" proferate pentru a o determina să îşi modifice declaraţiile într-un sens necorespunzător adevărului, nefiind îndeplinită o cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

Dispoziţiile art. 272 alin. (1) C. pen. incriminează "încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, constrângere sau prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia (...) să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase (..) într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară".

Ca modalitate de săvârşire a acţiunii ce constituie elementul material, constrângerea poate fi fizică sau psihică, această din urmă formă (reţinută şi în speţă), concretizându-se în ameninţarea celui care a dat sau urmează să dea declaraţii cu săvârşirea unei fapte păgubitoare sau vătămătoare îndreptate împotriva sa sau a unui membru de familie, susceptibilă să îi inspire o stare de temere sub imperiul căreia el nu mai are deplină libertate psihică de a acţiona.

Deşi nu este necesar ca nivelul de constrângere psihică să aibă intensitatea specifică infracţiunii de ameninţare (legiuitorul optând pentru utilizarea unui termen cu un înţeles mai larg), răul ce face obiectul ameninţării trebuie să aibă, totuşi, un caracter real şi serios, susceptibil în mod obiectiv a limita libertatea de decizie a celui constrâns şi a-l determina să acţioneze în concordanţă cu solicitările făptuitorului. Aptitudinea coercitivă a ameninţării trebuie evaluată prin raportare la conţinutul exact al afirmaţiilor făcute de autorul infracţiunii în contextul concret al cauzei, nicidecum în raport de interpretarea subiectivă dată acestor afirmaţii de către subiectul pasiv secundar.

Noţiunea de "altă faptă cu efect vădit intimidant", ca modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii analizate, desemnează orice altă activitate a făptuitorului, licită sau ilicită, orientată împotriva celui care a dat sau urmează să dea declaraţii într-o procedură judiciară, susceptibilă să genereze o stare de presiune sau de nesiguranţă suficient de accentuată pentru a-l determina pe acesta din urmă să ia în considerare solicitările ilicite ale făptuitorului. Spre deosebire de varianta constrângerii, care se poate realiza prin cuvinte, o faptă cu efect vădit intimidant presupune un demers factual propriu-zis al făptuitorului, adică o manifestare în sfera realităţii obiective, îndreptată, direct sau indirect, împotriva subiectului pasiv secundar şi susceptibilă a avea asupra acestuia din urmă efectul intimidant prevăzut de lege.

În speţă, premisa acuzaţiei o constituie încercarea inculpatei B., instigată de A., de a o determina pe martora EE., prin ameninţarea că nu îşi va mai păşuna animalele pe imaşul comunal, să revină asupra celor declarate inspectorilor APIA, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 aferentă campaniei agricole 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată.

Astfel configurate, afirmaţiile inculpatei nu se circumscriu, însă, unei forme de constrângere psihică, de vreme ce ele aduc în discuţie consecinţa imediată şi legitimă a încheierii contractului de concesiune nr. x din 10 mai 2013, şi anume utilizarea păşunii exclusiv de către concesionarul ACAUP Udeşti, prin membrii fermieri, deţinători de animale. Imposibilitatea martorei EE. de a continua păşunarea animalelor constituia, aşadar, nu consecinţa voinţei discreţionare a inculpatei B., ci a unui fapt licit şi preexistent, şi anume concesionarea păşunii comunale către o formă asociativă a crescătorilor de animale.

Din această perspectivă, afirmaţiile inculpatei B. referitoare la nepăşunarea animalelor nu erau susceptibile, prin ele însele, să genereze un sentiment de teamă martorei EE., de vreme ce, în mod obiectiv, ele reflectau o stare de fapt preexistentă, aptă a conduce prin ea însăşi, în viitor, la consecinţa clamată de inculpată şi considerată de acuzare potenţial păgubitoare pentru martoră. În absenţa utilizării oricăror altor mijloace care să imprime afirmaţiilor inculpatei B. un caracter ameninţător (cum ar fi, de exemplu, tonul agresiv), ele sunt lipsite de aptitudinea de a limita libertatea psihică a martorei şi nu reprezintă concretizarea unei forme de constrângere morală.

Afirmaţiile incriminate nu se circumscriu nici unei fapte cu efect vădit intimidant, ca modalitate alternativă de comitere a infracţiunii, întrucât simpla comunicare verbală a consecinţei negative - nepăşunatul - nu reprezintă eo ipso un demers factual apt să conducă la o atare consecinţă, nerezultând, de asemenea, nici săvârşirea de către inculpată a altor eventuale acţiuni, anterioare sau ulterioare discuţiei verbale, orientate spre interzicerea păşunatului şi de natură a avea asupra martorei efectul intimidant prevăzut de lege.

În planul dreptului substanţial, o atare constatare are ca efect neîntrunirea tuturor cerinţelor de conţinut tipic obiectiv proprii infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen., iar în plan procesual, lipsa de temei a acţiunii penale şi incidenţa impedimentului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., atât în privinţa autoarei B., cât şi în privinţa instigatorului A.. Răspunderea penală a acestuia din urmă poate interveni numai în ipoteza în care instigatul a comis fapta prevăzută de legea penală la care a fost determinat de participantul secundar, nu şi atunci când, aşa cum se constată în speţă, autorul a comis o faptă care nu se situează în sfera ilicitului penal.

b) Considerentele anterior expuse sunt pertinente şi sub aspectul acuzaţiei de influenţarea declaraţiilor adusă inculpatului A., constând în determinarea, prin intimidare, a inculpatei B. să nu spună adevărul în faţa organelor de urmărire penală, precum şi a inspectorilor APIA care efectuau, în perioada octombrie- noiembrie 2014, verificări pe linie de subvenţii solicitate de ACAUP OADICI Udeşti în campania 2013, în sensul de a nu declara că asociaţia a fost constituită la iniţiativa inculpatului şi a susţine că acesta din urmă nu are vreun amestec în asociaţia agricolă şi în obţinerea de subvenţii, folosind ameninţarea că, dacă va spune adevărul, "el nu va mai putea să o apere de răspundere penală".

Factual, activitatea de determinare prin intimidare dedusă judecăţii s-ar fi concretizat în discuţii repetate, purtate ulterior lunii iulie 2014 în zone împădurite din vecinătatea comunei Udeşti, cu privire la cercetările penale demarate în speţă, pe durata cărora inculpatul i-ar fi cerut inculpatei B. să nu devoaleze implicarea sa în constituirea asociaţiei şi obţinerea de subvenţii, afirmând că în caz contrar "va avea de suferit ", "dacă tu mă vei acuza pe mine, eu nu te voi mai putea ajuta" şi sfătuind-o să nu îi fie frică "atâta vreme cât noi nu ne-am însuşit niciun leu din subvenţia de la APIA".

Declaraţiile coroborate ale inculpatei B. în faza de urmărire penală şi în primă instanţă, precum şi ale martorilor T. şi R. prezenţi la convorbirile analizate, demonstrează că afirmaţiile incriminate au intervenit în contextul îngrijorării manifestate de inculpată faţă de posibilele consecinţe penale ale activităţii desfăşurate în cadrul asociaţiei şi s-au concretizat, în realitate, în asigurări date de inculpatul A. că aceasta nu va păţi nimic. "(..) O asigura pe B. că nu are ce să păţească, întrucât ea nu şi-a însuşit banii din campania 2013, dându-i asigurări că nu va păţi nimic, spunând textual "te ajut eu". (declaraţia martorului T. din data de 17 iulie 2015); "(..) Atât mie cât şi celorlalţi de faţă, cu ocazia celor 3 - 4 deplasări, A. ne dădea asigurări că nu vom păţi nimic, spunându-ne că nu am luat noi banii şi că dacă sunt nereguli banii vor fi daţi înapoi de către consiliul local (...) Cu ocazia aceloraşi întâlniri, A. ne-a cerut mie şi lui B. (...) să nu-l implicăm pe el în anchetele derulate de DNA şi APIA Bucureşti, în sensul să spunem că noi am înfiinţat asociaţia, că noi am luat toate deciziile în cadrul acesteia privind depunerea cererilor la APIA, adăugând că noi putem scăpa mai uşor deoarece el este demnitar şi are funcţie aleasă" (declaraţia martorei R. din data de 17 iulie 2015).

Analizate din această perspectivă necesară, afirmaţiile inculpatei B. regăsite în declaraţia din data de 17 iulie 2015 - "Mie personal A. mi-a spus că, dacă voi fi întrebată de organele de anchetă referitor la ACAUP OADICI Udeşti, să spun că eu am înfiinţat din proprie iniţiativă această asociaţie, să nu care cumva să-l implic pe el cu ceva, ameninţându-mă voalat că dacă "tu mă vei acuza pe mine, eu nu te voi mai putea ajuta" - pun în evidenţă exclusiv percepţia sa subiectivă asupra caracterului şi finalităţii afirmaţiilor făcute de A. în contextul descris.

Inculpata a precizat, de altfel, că "aceste cuvinte mi-au creat o stare de frică pe care o aveam de altfel şi înainte întrucât A. era agresiv verbal, avea un mod de lucru dictatorial, mă umilea (...)", confirmând, astfel, că starea de temere pretins resimţită a avut drept cauză determinantă nu conduita incriminată, adoptată de inculpat în discuţiile informale purtate în zonele împădurite învecinate comunei, ci stilul managerial şi abordarea acestuia de ansamblu în relaţiile profesionale. Or, aceste din urmă elemente erau preexistente şi independente de afirmaţiile pretins intimidante făcute de inculpat în perioada infracţională; ele conturează modalitatea subiectivă în care B. l-a perceput pe superiorul său, dar sunt irelevante în privinţa aptitudinii obiective a afirmaţiilor incriminate de a limita, prin ele însele, libertatea psihică a acesteia, în contextul şi în scopul pretinse de acuzare.

În mod asemănător, afirmaţiile regăsite în declaraţia dată în apel, la data de 31 ianuarie 2020, în care B. a descris ameninţările adresate de coinculpat, pun în lumină o aparentă confuzie între atitudinea inculpatului în perioada premergătoare înfiinţării ACAUP Udeşti (marcată de uzul autorităţii specifice funcţiei deţinute de A., pentru a o determina pe inculpată să accepte calitatea de reprezentant al asociaţiei) şi conduita acestuia în contextul ulterior al discuţiilor purtate în anul 2014 cu privire la strategia de apărare în cauza penală (de a cărei evoluţie ambii inculpaţi erau în mod evident interesaţi şi în egală măsură preocupaţi să asigure o armonizare a declaraţiilor viitoare, în interesul lor procesual comun). Obiectul factual al acuzaţiei de influenţarea declaraţiilor este limitat la această din urmă conduită, fiind irelevante, aşadar, eventualele excese manifestate de inculpat în urmă cu 1 an şi jumătate.

În condiţiile în care declaraţia dată în apel se află în contradicţie cu toate celelalte relatări anterioare ale inculpatei B., referitoare la ameninţările pretins proferate de A. pentru a o determina să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului, se relevă tendinţa inculpatei de a distorsiona activitatea apelantului sub acest aspect, fie pe fondul confuziei generate de trecerea timpului, fie al dorinţei de a minimaliza amploarea propriei contribuţii în demersurile efectuate la APIA. Indiferent de motivaţia reală a inculpatei B., Înalta Curte apreciază că inadvertenţele constatate legitimează caracterizarea ca subiectivă a declaraţiei date în apel într-o măsură suficientă pentru a justifica nevalorificarea sa probatorie sub acest aspect.

Prin urmare, contrar primei instanţe, constată că afirmaţiile pretins ameninţătoare adresate de inculpatul A., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi confirmate testimonial, nu devoalează, în conţinutul lor obiectiv, nici răul cu producerea căruia B. ar fi fost ameninţată (nerezultând ce tip de ajutor i-ar fi refuzat astfel inculpatul), nici vătămarea suferită de inculpată prin absenţa ajutorului pretins şi, cu atât mai puţin, aptitudinea acestor afirmaţii de a-i produce o stare de temere serioasă, aptă a-i limita libertatea psihică.

Rezerva sau temerea preexistente, pretins resimţite de B. în raporturile cu inculpatul, au fost unii din factorii care au stat la baza demersurilor sale anterioare lunii iulie 2014 (orientate spre acceptarea implicării în înfiinţarea asociaţiei şi obţinerea de subvenţii), dar nu au avut un rol semnificativ în coordonarea ulterioară a apărărilor şi declaraţiilor ambilor inculpaţi, menite a le asigura acestora poziţii procesuale favorabile în cauza penală de faţă. Această stare de temere, pe care Înalta Curte a examinat-o şi în analiza acuzaţiilor de folosire de documente/declaraţii falsificate la APIA, a avut, în mod evident, cauze anterioare şi autonome discuţiilor purtate în privat, în pădure, ulterior lunii iulie 2014, cauze concretizate în stilul de lucru autoritar manifestat de inculpat, dar şi în ascendentul său profesional, grefat pe ierarhia funcţiilor deţinute.

Aceste din urmă elemente urmează a fi avute în vedere la evaluarea periculozităţii concrete a persoanei inculpatei şi a tratamentului sancţionator adecvat, fiind, însă, irelevante, sub aspectul caracterului pretins ameninţător al afirmaţiilor atribuite inculpatului A., orientate spre determinarea fostei sale subordonate de a face declaraţii nereale în faţa organelor judiciare.

Afirmaţiile incriminate nu se circumscriu nici unei fapte cu efect vădit intimidant, ca modalitate alternativă de comitere a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, întrucât, aşa cum s-a argumentat în precedent, în absenţa altor acţiuni întreprinse de inculpat, simpla comunicare verbală a consecinţei negative - absenţa "ajutorului" în procedurile penale - nu echivalează cu un demers factual apt să conducă la intimidarea inculpatei şi, implicit, să o determine să îşi retragă declaraţiile.

Pe cale de consecinţă, neexistând o concordanţă între afirmaţiile incriminate şi cerinţa constrângerii psihice sau comiterii unei fapte cu efect vădit intimidant, ca modalităţi alternative de realizare a elementului material, Înalta Curte conchide că nu sunt întrunite toate cerinţele de conţinut tipic obiectiv proprii infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen., fiind incident, în plan procesual, impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

c) În fine, sub aspectul acuzaţiei de sustragere sau distrugere de înscrisuri, inculpaţilor B. şi A. li s-a imputat, în calitate de autor, respectiv, instigator, activitatea de alterare a înscrisurilor ce puteau constitui mijloace de probă în dosarul penal, dar şi dovezi în dosarul de subvenţie, constând în înlocuirea Anexei nr. 4 din 3 aprilie 2014, depusă în dosarul de subvenţii al ACAUP OADICI Udeşti, cu Anexa nr. 4 din data de 11 noiembrie 2014, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară.

Factual, activitatea anterior descrisă nu a fost contestată, rezultând că, urmare a discuţiilor purtate cu numita RRR., funcţionar în cadrul APIA, (care i-a adus la cunoştinţă caracterul inexact/incomplet al înscrisului) inculpata B. a completat un al doilea formular al Anexei 4 şi l-a depus la APIA la data de 11 noiembrie 2014, în scopul de a înlocui documentul asemănător incomplet şi parţial falsificat, depus la data de 3 aprilie 2014. Ambele înscrisuri au rămas, însă, la dosarul de subvenţie şi au fost identificate în original de către organele de urmărire penală.

Raportat la acest conţinut factual al activităţii ilicite, Înalta Curte constată că încercarea inculpatei B. de a înlocui documentul anterior menţionat depus la dosarul de subvenţie nu se circumscrie unei activităţi de "alterare" de înscrisuri, în sensul şi în scopul prevăzut de art. 275 alin. (1) C. pen.

Norma penală invocată incriminează "Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară"

Alterarea presupune o atingere adusă integrităţii respectivului înscris, realizată în aşa fel încât, deşi continuă să se afle la dispoziţia organelor judiciare, respectivul înscris îşi pierde, total sau parţial, proprietăţile scriptice, cu consecinţa diminuării sau pierderii potenţialului său probator.

Asemănător celorlalte modalităţi alternative de realizare a elementului material (sustragerea, distrugerea, etc.), alterarea de înscrisuri are consecinţe definitive asupra integrităţii fizice a mijlocului de probă, în sensul în care, odată executată integral acţiunea incriminată, înscrisul supus activităţii ilicite îşi pierde aptitudinea probatorie. Spre deosebire de variantele alternative ale elementului material care implică dispariţia efectivă a înscrisului, alterarea presupune, însă, rămânerea sa la dispoziţia organelor judiciare, atingerea adusă valorii sociale protejate de lege având drept cauză, în această ipoteză, nu absenţa fizică a mijlocului de probă, ci pierderea proprietăţilor sale ca o consecinţă a acţiunii distructive la care este supus.

În speţă, s-a apreciat că activitatea de alterare s-ar fi realizat prin pretinsa înlocuire a înscrisului denumit Anexa 4 şi depus la 3 aprilie 2014 la dosarul de subvenţie, cu un document cu un conţinut diferit, depus la acelaşi dosar la data de 11 noiembrie 2014.

În absenţa unei definiţii legale, termenul "a înlocui" are înţelesul regăsit în vorbirea curentă, adică a pune ceva sau pe cineva în locul altuia. Înlocuirea unui înscris înseamnă, aşadar, ieşirea din sfera de dispoziţie a organelor judiciare a respectivului înscris, efectul negativ asupra realizării justiţiei realizându-se independent de orice eventuală alterare, anterioară sau ulterioară, a conţinutului său.

Atunci când este executată integral, înlocuirea unui înscris cu un altul cu un conţinut diferit, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, poate reprezenta modalitatea faptică în care se obiectivează activitatea de sustragere, ca variantă alternativă a elementului material, cu condiţia ca înscrisul iniţial, cu potenţial probator, să fie definitiv scos din sfera de dispoziţie a organelor judiciare. Atunci când acest din urmă înscris-mijloc de probă rămâne, însă - integral şi nealterat - la dispoziţia organelor judiciare, nu se diminuează şi nici nu se pierde aptitudinea sa probatorie, chiar dacă el este eventual însoţit de un al doilea înscris, cu un conţinut diferit.

Înlocuirea unui înscris nu reprezintă, însă, o modalitate de alterare a sa, de vreme ce această din urmă varianta presupune, prin ipoteză, existenţa unui singur suport documentar asupra căruia se exercită acţiunea incriminată, pe când înlocuirea implică existenţa a cel puţin două astfel de documente, din care doar unul are potenţial probator şi este scos din sfera de dispoziţie a organelor judiciare, tocmai pentru a împiedica valorificarea sa ca mijloc de probă.

Distinct de aceste consideraţii teoretice care aduc în discuţie varianta elementului material corect aplicabilă speţei, Înalta Curte remarcă, însă, că activitatea de înlocuire imputată inculpatei B. nu s-a consumat, de vreme ce ambele înscrisuri denumite Anexa 4 se regăsesc în dosarul de subvenţie şi au fost avute în vedere de organele judiciare la soluţionarea prezentei cauze.

Prin urmare, demersurile incriminate nu au produs, în cauza de faţă, consecinţe asupra integrităţii fizice a înscrisurilor ce pot fi utilizate ca mijloace de probă în procesul penal, existenţa nealterată a Anexei 4 din data de 3 aprilie 2014, alături de cea din 11 noiembrie 2014, demonstrând că activitatea ilicită nu a fost executată integral, iar starea de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiţiei nu s-a produs. Astfel configurată, activitatea inculpatei B. se concretizează, în realitate, într-o încercare de înlocuire a unui înscris, specifică tentativei ca formă atipică de infracţiune.

În sistemul român de drept penal este consacrată, însă, concepţia incriminării limitate a tentativei, numai la infracţiunile grave, unde şi tentativa prezintă un grad de pericol social ridicat. În acest sens, dispoziţiile art. 33 alin. (1) C. pen. prevăd că "Tentativa se pedepseşte numai atunci când legea prevede în mod expres aceasta", ceea ce înseamnă că, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) C. pen., tentativa ar fi pedepsibilă numai în ipoteza existenţei unei norme care să prevadă o atare posibilitate.

Cum însă nici dispoziţiile art. 275 C. pen. şi nici alte dispoziţii inserate în cuprinsul Titlului IV, Partea specială a C. pen., nu instituie caracterul pedepsibil al tentativei la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, rezultă, pe cale de consecinţă, că activitatea concret realizată de inculpată în speţă nu este prevăzută de legea penală.

În plan procesual, este incident, astfel, impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., atât în privinţa autoarei B., cât şi în privinţa instigatorului A.. În cazul celui din urmă, răspunderea penală poate interveni numai în ipoteza în care instigatul a comis fapta prevăzută de legea penală la care a fost determinat de participantul secundar sau, cel puţin, o tentativă pedepsibilă, condiţie evident neîndeplinită în speţă.

Raportat la considerentele expuse şi impedimentul la exercitarea acţiunii penale a cărui incidenţă o antrenează, Înalta Curte apreciază superfluă examinarea celorlalte critici formulate de apelanţii inculpaţi A. şi B., prin motivele de apel.

Pentru completa soluţionare a cauzei, subliniază, însă, caracterul nefondat al criticii formulate de apelantul inculpat, referitoare la neîndeplinirea cerinţei de conţinut obiectiv comună celor două infracţiuni analizate, respectiv existenţa unei proceduri judiciare în cursul căreia martora EE. să fi dat declaraţii, respectiv să fi fost valorificat probator înscrisul denumit Anexa 4.

Ambele activităţi incriminate au intervenit în luna noiembrie 2014, la un moment de timp la care organele de urmărire penală efectuau cercetări penale în cauza nr. 38/P/2013, în legătură cu modalitatea de acordare a subvenţiilor către Consiliul Local Udeşti.

Împrejurarea că, la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii nu se începuse urmărirea penală în dosarul nr. x din 2014, este irelevantă sub aspectul întrunirii cerinţei de tipicitate analizate, de vreme ce probele a căror distorsionare s-ar fi urmărit erau sau urmau a fi administrate în cauza penală iniţială, cu nr. 38/P/2013, în care urmărirea penală era începută şi din care, la data de 4 decembrie 2014, s-au disjuns cercetările referitoare la infracţiunile deduse judecăţii. În mod asemănător, faptul că, premergător discuţiei avute cu B., martora EE. fusese ascultată de către inspectorii APIA, iar nu de către organul judiciar, nu are consecinţe asupra existenţei cerinţei de tipicitate analizate, esenţială sub acest ultim aspect fiind nu declaraţia deja dată de către martoră, ci depoziţia ce se prefigura a fi luată în procesul penal şi al cărei conţinut se dorea a fi diferit.

IV. Cu privire la acuzaţiile de abuz în serviciu, respectiv, complicitate la această infracţiune, aduse inculpaţilor A. şi C.

În dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că acţiunile întreprinse de cei doi inculpaţi trimişi în judecată sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, nu îndeplinesc toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii analizate.

Astfel, factual, inculpatului A. i se impută că, în perioada iulie 2011 - aprilie 2014, în calitate de primar al comunei Udeşti şi ordonator de credite, a încheiat 10 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 32.440 RON cu Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de coinculpatul C., fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - respectiv, principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte) - şi, în plus, prevederile O.U.G. nr. 26/2012 - obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către consiliul local (pentru celelalte 6 contracte), contracte în baza cărora inculpatul a avizat la plată facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C. şi a aprobat şi semnat dispoziţii sau ordine de plată, potrivit unor referate de necesitate întocmite formal şi aprobate tot de inculpat, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpatul C..

În concret, cele şase contracte încheiate între inculpaţii A., în calitate de primar şi C., în calitate de avocat, fără aprobarea Consiliului Local Udeşti, au fost înregistrate sub nr. x din 28 iunie 2012, y din 28 septembrie 2012, z din 7 mai 2013, x/2013, x din 28 iunie 2013 şi x din 28 august 2013 şi în baza lor s-au efectuat plăţi în valoare de totală de 8.500 RON.

În plus, cele patru contracte încheiate între aceiaşi doi inculpaţi prin proceduri de achiziţie trucate - fără respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv, a principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, au fost înregistrate sub nr. x din 20 iulie 2011, y din 10 august 2012, z din 1 aprilie 2013 şi x din 2 aprilie 2014 şi în baza lor s-au efectuat plăţi în valoare de totală de 23.940,00 RON.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut contribuţia secundară, specifică complicelui, numai la încheierea acestor ultime patru contracte, în sensul în care, în calitate de avocat, reprezentant al Cabinetului de Avocatură C., acesta l-ar fi sprijinit pe A., primarul comunei Udeşti, să încheie cele patru contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 23.940 RON fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii - nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice -, contracte în baza cărora A. a avizat la plată facturi fiscale emise de inculpatul C. în numele cabinetului de avocatură. Sprijinul celui din urmă a constat în punerea la dispoziţie a mai multor oferte trucate din partea unor avocaţi, în scopul de a da aparenţă de legalitate procedurii de achiziţie servicii şi selecţie oferte, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit şi prejudicierii bugetului local al comunei Udeşti cu suma de 23.940 RON.

Presupusa contribuţie a apelantului inculpat C. la încheierea celorlalte şase contracte anterior menţionate, deşi reţinută în sarcina acestuia prin rechizitoriu, nu a mai făcut obiectul analizei instanţei de fond, care s-a limitat la a lua act de precizările procurorului de şedinţă privind restrângerea acuzaţiilor aduse acestui inculpat la cele 4 contracte tip abonament.

Înalta Curte notează lipsa de fundament legal al opţiunii instanţei de fond de "a lua act" de o atare restrângere a acuzaţiilor, în condiţiile în care exigenţele unei juste şi complete soluţionări a cauzei reclamau examinarea efectivă a integralităţii acuzaţiilor descrise în actul de sesizare (act procedural a cărui legalitate fusese constatată în mod definitiv în camera preliminară) şi eventuala înlăturare, din structura infracţiunii continuate de abuz în serviciu, a acelor activităţi nesusţinute probator, nicidecum a celor enumerate doar verbal de către procurorul de şedinţă.

Soluţionarea cauzei în aceste limite nu a făcut, însă, obiect de critică în apelul Ministerului Public şi, în contextul soluţiei de achitare ce va fi dispusă de instanţa de apel faţă de inculpatul A., astfel cum se va argumenta în cele ce succed, nu se mai impune a fi cenzurată detaliat. Aceeaşi este şi situaţia acuzaţiilor referitoare la avizarea la plată a patru facturi fiscale, înlăturate de chiar prima instanţă din conţinutul faptic al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A., fără ca această soluţie să fie criticată în apelul procurorului.

Factual, circumstanţele încheierii şi derulării celor zece contracte de interes în speţă nu au fost contestate în apel, iar reevaluarea din oficiu a probatoriului administrat confirmă reţinerea temeinică a acestor împrejurări prin sentinţa apelată.

Hotărârea reflectă, însă, o interpretare eronată a exigenţelor normative real aplicabile în procedura de încheiere a celor zece contracte de consultanţă, respectiv, asistenţă juridică, precum şi a cerinţelor de conţinut tipic obiectiv propriu infracţiunii de abuz în serviciu, mai ales sub aspectul pagubei pretins suferite de autoritatea contractantă şi al legăturii de cauzalitate între încheierea propriu-zisă a contractelor şi prejudiciul pretins cauzat unităţii administrativ- teritoriale.

Astfel, sub aspectul celor patru contracte de consultanţă juridică tip abonament, încheiate cu Cabinetul de Avocatură C. la datele de 20 iulie 2011, 10 august 2012, 1 aprilie 2013 şi 2 aprilie 2014, instanţa de fond a reţinut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului ANRMAP nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, mai exact a principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, ca urmare a atribuirii lor discreţionare, în urma parcurgerii unei proceduri trucate şi prin simpla voinţă a inculpatului A..

Contrar statuărilor primei instanţe, Înalta Curte constată că încheierea celor patru contracte având ca obiect prestarea de servicii juridice (respectiv, consultanţă pentru autorităţile administraţiei publice locale - obiect al contractelor încheiate în anii 2011, 2012 şi 2013 şi asistenţă şi consultanţă juridică - obiect al contractului din anul 2014) nu era supusă exigenţelor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aplicabilă tuturor celor patru contracte, prevedeau în mod expres că "În cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta ordonanţă de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) şi se limitează la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2)".

Contrar aprecierii primei instanţe, interpretarea gramaticală şi logică a textului relevă faptul că principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţă erau aplicabile exclusiv procedurii de atribuire a contractelor de servicii cu o valoare egală sau superioară celei prevăzute de art. 57 alin. (2) (respectiv, echivalentul în RON a 125.000 de euro, pentru anii 2011 - 2012, şi 130.000 de euro, pentru anii 2013 - 2014). Sensul noţiunii de procedură de atribuire este expres prevăzut de art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 34/2006 şi el se referă la "etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil (...)", în înţelesul actului normativ, procedurile de atribuire fiind "licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii".

Or, este necontestat că cele patru contracte de consultanţă juridică încheiate în speţă au natura unor contracte de servicii, în înţelesul prevăzut de art. 6 din O.U.G. nr. 34/2006 şi fac parte din categoria celor incluse în Anexa 2B, pct. 21 - Servicii juridice. Valoarea acestor contracte a fost cuprinsă între minimul de 4000 RON (în anul 2012) şi maximul de 7.200 RON (în anul 2013), fiind, prin urmare, vădit inferioară plafonului de 125.000 de euro prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

În acest context normativ, rezultă că cele patru contracte de consultanţă juridică fac parte din categoria contractelor de servicii exceptate, conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, de la aplicarea prevederilor aplicabile în materia atribuirii contractelor de achiziţie publică. Achiziţionarea de servicii juridice de către comuna Udeşti era, prin urmare, supusă exclusiv cerinţelor impuse de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv achiziţie directă pe bază de document justificativ, fără a fi necesară parcurgerea uneia din procedurile de atribuire prevăzute de art. 3 lit. ş) din ordonanţă, cu toate cerinţele imperative aplicabile acestor proceduri, inclusiv cele reglementate de art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Prevederile art. 2 alin. (2) din H.G nr. 925/2006, la care s-a făcut trimitere explicit în considerentele sentinţei, nu susţin concluzia primei instanţe referitoare la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi în cazul achiziţiei directe de servicii juridice.

Hotărârea de Guvern invocată reprezintă un act de legislaţie secundară adoptat în aplicarea prevederilor legislaţiei primare, astfel că, prin ipoteză, el nu ar putea institui reguli contrare celor reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, ci doar reguli care să completeze şi să dezvolte cadrul de aplicare a acestor din urmă prevederi. În plus, din perspectiva conţinutului normativ al incriminării abuzului în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat în urma Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016), efectuarea unui act de serviciu cu încălcarea exclusivă a unei norme din legislaţia secundară nu satisface cerinţele de conţinut obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen., o atare activitate plasându-se în afara sferei ilicitului penal.

Pe cale de consecinţă, prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 956/2002 - potrivit cărora "În cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgentă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului." - reafirmă reguli de principiu aplicabile contractelor de achiziţie, însă nu au ca efect incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în domenii pe care ordonanţa le exclude în mod expres din sfera sa de aplicare şi nici nu pot constitui baza exclusivă a inculpării pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

În fine, împrejurarea că, pentru încheierea celor patru contracte, în absenţa unei obligaţii legale, reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale ar fi optat, totuşi, pentru o procedură atipică, "trucată", aparent asemănătoare cererii de oferte, nu determină, prin ea însăşi, incidenţa normelor corespunzătoare din O.U.G. nr. 34/2006, cu toate consecinţele juridice aplicabile în caz de încălcare a acestora.

Pentru realizarea conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu, prezintă relevanţă cadrul normativ real şi imperativ aplicabil actelor de serviciu a căror îndeplinire incorectă se impută făptuitorului, iar nu cel la care în mod eronat s-a raportat funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Aceasta înseamnă că atunci când cadrul normativ primar, mai restrictiv, nu disciplinează în realitate efectuarea unui act de serviciu, iar îndeplinirea respectivului act face obiectul exclusiv al legislaţiei secundare, eventuala nesocotire a cadrului normativ primar nu are, prin ea însăşi, semnificaţia comiterii infracţiunii analizate.

Sub aspectul încheierii celor şase contracte de asistenţă juridică şi reprezentare reţinute în sarcina inculpatului A. (respectiv, două contracte încheiate în cursul anului 2012 şi patru contracte încheiate pe parcursul anului 2013), Înalta Curte constată, contrar primei instanţe, că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în sensul în care, în realitate, a existat aprobarea Consiliului Local Udeşti pentru încheierea contractelor de asistenţă juridică în anii de referinţă.

În contextul instituirii, în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale, a unei interdicţii de principiu de a achiziţiona servicii juridice, norma legală antereferită statua, cu titlu de excepţie, că "În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea: (...) consiliilor locale (...), pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale".

Legea permitea, astfel, achiziţionarea de servicii juridice de asistenţă juridică şi reprezentare numai în măsura în care erau îndeplinite două condiţii, respectiv: imposibilitatea asigurării activităţilor juridice necesare autorităţilor publice de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi şi, cumulativ, supunerea respectivei achiziţii aprobării prealabile a consiliului local.

În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că martorii U. şi S. (secretarii succesivi ai comunei Udeşti în anii 2012 - 2013) aveau ca atribuţii de serviciu acordarea asistenţei juridice de specialitate, astfel că nu ar mai fi fost necesară şi oportună încheierea contractelor de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, că încheierea acestor contracte s-a realizat fără a exista aprobarea Consiliului Local Udeşti.

Concluzia instanţei de fond sub acest aspect reflectă o interpretare eronată a probatoriului administrat, dar şi a dispoziţiilor legale pertinente.

Deşi deţinător de studii juridice superioare, secretarul unităţii administrativ- teritoriale nu exercită o funcţie sau atribuţii specifice consilierului juridic; rolul celui dintâi este, în esenţă, acela de a aviza pentru legalitate actele adoptate şi de a gestiona buna desfăşurare a şedinţelor consiliului, din punct de vedere administrativ, la nivelul autorităţii locale, spre deosebire de consilierul juridic, căruia i s-au atribuit normativ prerogative de asigurare a consultanţei şi reprezentării juridice a autorităţii publice în serviciul căreia se află, precum şi de apărare a drepturilor şi intereselor sale legitime în raporturile cu terţii, respectiv cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi orice persoană fizică sau juridică.

O atare diferenţiere rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 116 şi art. 117 din Legea nr. 215/2001 (referitoare la statutul şi atribuţiile secretarului unităţii administrativ-teritoriale) cu art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Legea limitează activitatea cu specific juridic desfăşurată de secretar la avizarea pentru legalitate a dispoziţiilor primarului ori a hotărârilor de consiliu local, fără a-i conferi, însă, concomitent, şi atribuţii de consultanţă sau asistenţă juridică de natura celor exercitate de consilierul juridic.

Împrejurarea că, prin fişa postului, în sarcina secretarului comunei s-ar fi stabilit şi atribuţii de acordare a asistenţei juridice ori că, în contextul unui deficit de personal de specialitate, acesta ar fi desfăşurat de facto astfel de activităţi nu justifică o eventuală confuzie între rolul şi funcţiile exercitate de cele două categorii de funcţionari publici. Prin urmare, faptul că cei doi secretari succesivi ai comunei Udeşti au asigurat, în cazuri punctuale, reprezentarea subiectului de drept în faţa instanţelor judecătoreşti nu înseamnă că ei exercitau, astfel, atribuţii conferite de lege şi nici că puteau asigura, în concret, necesarul de activităţi juridice pentru autoritatea administraţiei locale.

Condiţionând achiziţionarea de servicii juridice de imposibilitatea asigurării acestora de către personalul de specialitate juridică angajat, prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 instituie nu o cerinţă formală, privitoare la angajarea de personal juridic, ci mai degrabă una de ordin calitativ, care implică posibilitatea efectivă a angajaţilor cu pregătire juridică de a asigura activităţile de consultanţă, asistenţă sau reprezentare necesare autorităţii publice. Or, această ultimă condiţie implică o evaluare concretă a întinderii şi particularităţilor situaţiilor litigioase în care este implicată unitatea administrativ-teritorială la un anumit moment de timp, pentru a se stabili dacă ele pot fi gestionate în mod real de către personalul angajat.

În cauza de faţă, instanţa de fond a omis să examineze aceste împrejurări, limitându-se la a constata că secretarii succesivi ai unităţii administrativ-teritoriale ar fi putut asigura asistenţa şi reprezentarea juridică a comunei. O atare alegaţie nu este susţinută probator, având în vedere nu doar numărul şi tipologia cauzelor în care inculpatul avocat C. a asigurat asistenţa juridică, ci înseşi hotărârile succesive ale Consiliului Local Udeşti prin care s-a aprobat, în anii 2012 şi 2013, încheierea unor contracte pentru asigurarea asistenţei juridice, dar şi împuternicirea avocatului să reprezinte comuna Udeşti în faţa instanţei de judecată.

Astfel, prin HCL Udeşti nr. 73 din 31 iulie 2012 s-a aprobat încheierea unui contract pentru asigurarea asistenţei juridice pentru autorităţile administraţiei publice locale din comuna Udeşti, jud. Suceava, pentru anul 2012, iar prin HCL nr. 72 de la aceeaşi dată, a fost împuternicit domnul avocat C. "să reprezinte comuna Udeşti, autorităţile administraţiei publice locale din comuna Udeşti, Comisia locală de fond funciar din comuna Udeşti în faţa instanţei de judecată, în dosarele în care acestea sunt parte, cu respectarea prevederilor legale", fiind desemnat primarul comunei cu aducerea la îndeplinire a acestor prevederi. În preambulul ambelor hotărâri de consiliu local s-au invocat, printre altele, dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012, referitoare la neasigurarea activităţilor juridice necesare de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi.

Situaţia este asemănătoare şi în anul 2013, când prin HCL nr. 16 din 25 martie 2013, respectiv HCL nr. 18 din 25 martie 2013, Consiliul Local Udeşti a aprobat încheierea unui contract pentru asigurarea asistenţei juridice pentru anul 2013, respectiv împuternicirea unui cabinet de avocatură să reprezinte comuna Udeşti şi autorităţile sale în faţa instanţei de judecată, ambele hotărâri întemeindu-se, şi de această dată, pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012.

Or, adoptarea acestor hotărâri de consiliu local în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012 demonstrează eo ipso că situaţia particulară a necesarului de servicii juridice la nivelul comunei Udeşti a făcut obiectul analizei autorităţii sale deliberative, care a decis în sensul necesităţii încheierii unor contracte de asistenţă juridică şi a reprezentării sale de către un avocat.

O atare constatare a consiliului local nu a făcut obiectul vreunei minime analize de legalitate în faza de urmărire penală şi nici al examinării instanţei de fond, care a omis a avea în vedere existenţa celor patru hotărâri de consiliu local antereferite şi a evalua efectele lor juridice asupra legalităţii celor şase contracte de asistenţă juridică incriminate în speţă.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine, contrar primei instanţe, că a existat aprobarea Consiliului Local Udeşti pentru încheierea contractelor nr. x din 28 iunie 2012, y din 28 septembrie 2012, z din 7 mai 2013, x/2013, x din 28 iunie 2013 şi x din 28 august 2013, toate având ca obiect asistenţa juridică şi reprezentarea Consiliului Local Udeşti de către avocatul C., în cauze aflate pe rolul Tribunalului Suceava.

Faptul că, în cuprinsul HCL nr. 72/2012 şi nr. 18/2013, nu au fost indicate punctual cauzele civile în care avocatul C. a asigurat reprezentarea entităţii ori, după caz, numele avocatului, este irelevant sub aspectul analizat, de vreme ce, prin aceste două hotărâri avocatului i-a fost acordată o împuternicire generală de reprezentare în faţa instanţelor de judecată, efectuarea formalităţilor contractuale necesare pentru aducerea la îndeplinire a acestor prevederi revenind fostului primar A..

Acuzarea nu a susţinut şi, cu atât mai puţin, dovedit faptul că cele şase contracte de asistenţă juridică ar fi fost încheiate cu nerespectarea limitelor hotărârilor consiliului local, premisa unică a actului de sesizare şi, ulterior, a soluţiei dispuse prin hotărârea apelată fiind în mod eronat aceea a inexistenţei aprobării Consiliul Local Udeşti, premisă infirmată, însă, de probatoriul administrat.

Deşi, în cazul tuturor celor zece contracte de asistenţă juridică, constatarea inexistenţei încălcării dispoziţiilor legale reţinute în structura acuzaţiei este suficientă eo ipso pentru a se reţine neîndeplinirea unei cerinţe de conţinut tipic obiectiv al abuzului în serviciu, Înalta Curte apreciază necesar să evalueze şi cerinţa normativă referitoare la producerea unei pagube.

Aceasta deoarece, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., abuzul în serviciu este o infracţiune de rezultat, a cărei latură obiectivă presupune nu doar neîndeplinirea/îndeplinirea cu încălcarea legii a unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale autorului, ci şi cauzarea, prin activitatea astfel desfăşurată, a unei pagube ori vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. În plus, specifică infracţiunilor de rezultat este şi stabilirea unei legături de cauzalitate între actul efectuat de funcţionar cu încălcarea legii (sau, după caz, omisiunea acestuia) şi rezultatul vătămător produs.

În cauza de faţă, contrar statuărilor primei instanţe, între "trucarea" procedurilor parcurse prealabil încheierii celor patru contracte tip abonament - prin recurgerea formală la oferte alternative din partea altor avocaţi - fără a se asigura (inclusiv în privinţa restului de şase contracte) nediscriminarea, tratamentul egal sau recunoaşterea reciprocă, pe de o parte, şi pretinsa pagubă cauzată, pe de altă parte, nu există legătură de cauzalitate.

Conduita imputată inculpaţilor A. şi C. sub acest aspect a avut ca efect principal poziţionarea favorabilă a cabinetului de avocatură în raporturile cu alţi potenţiali ofertanţi şi, prin urmare, a fost susceptibilă a genera consecinţe păgubitoare nu pentru autoritatea contractantă, ci pentru eventualii competitori ai avocatului astfel favorizat, privaţi de garanţia unui tratament egal şi nediscriminatoriu.

Din perspectiva autorităţii contractante, producerea unei pagube presupunea, în schimb, o pierdere patrimonială suferită de aceasta, adică o diminuare a fondurilor publice echivalentă fie unei cheltuieli căreia nu îi corespundeau servicii real executate, fie unei cheltuieli supradimensionate ori interzise explicit de lege. Simpla justificare documentară incorectă sau incompletă a operaţiunilor prealabile încheierii contractelor de servicii este, în sine, insuficientă pentru producerea unei pagube şi, implicit, pentru reţinerea infracţiunii, esenţial fiind, în schimb, a se verifica dacă respectivele servicii juridice au fost, totuşi, prestate în realitate, în conţinutul contractat, şi care a fost baza lor legală.

În cauza de faţă, aşa cum s-a argumentat anterior, toate contractele de asistenţă juridică au avut o bază legală, fiind necontestat, totodată, că serviciile juridice achiziţionate de comuna Udeşti au fost efectiv prestate de inculpatul C.. Sub acest ultim aspect, probaţiunea a confirmat acordarea de consultanţă juridică în baza celor patru contracte tip abonament, precum şi asigurarea efectivă a reprezentării şi asistenţei juridice în faţa instanţelor de judecată, în baza celorlalte şase contracte. Neregularităţile documentare intervenite exclusiv în procesul de efectuare propriu-zisă a plăţilor, descrise în hotărârea apelată în corelaţie cu activitatea inculpatului A., sunt irelevante sub acest aspect, de vreme ce între aceste neregularităţi şi prejudiciul pretins nu există, şi nici nu s-a pretins a exista, un raport cauzal.

Raportat la ansamblul acestor considerente, Înalta Curte concluzionează că nu sunt întrunite toate cerinţele laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, fiind incident, în cazul ambilor inculpaţi, impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Pe cale de consecinţă, apreciază superfluă examinarea celorlalte critici formulate de apelanţii inculpaţi A. şi C., prin motivele de apel.

V. Cu privire la tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor faţă de care s-au dispus soluţii de condamnare

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte reţine, sub un prim aspect, că infracţiunile de folosire sau prezentare de declaraţii ori documente falsificate şi fals intelectual, ambele în formă continuată, au fost comise (şi epuizate) sub imperiul legii vechi, anterioară intrării în vigoare a noului C. pen. În cazul acestor două infracţiuni sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen., astfel că tratamentul sancţionator trebuie aplicat în conformitate cu legea penală identificată ca fiind mai favorabilă.

În schimb, infracţiunea de instigare la folosirea sau prezentarea de declaraţii ori documente falsificate, aferentă campaniei agricole 2013, s-a consumat ulterior intrării în vigoare a actualului C. pen., împrejurare care atrage incidenţa obligatorie a legii penale în vigoare şi are ca efect, totodată, sancţionarea întregii pluralităţi de infracţiuni a concursului conform acestei ultime legi, în concordanţă cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Reevaluând pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii vechi, instanţa de apel reţine că legea nouă este, în ansamblu, mai favorabilă, având în vedere, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, limitele speciale de pedeapsă evident mai reduse, iar în cazul falsului intelectual, împrejurarea că diferenţele între limitele minime speciale nu sunt atât de semnificative încât, în contextul repetabilităţii faptei şi al orientării spre minimul special, să impună aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită prin sentinţă.

În limitele normative astfel configurate, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. au fost just individualizate, ele reflectând echilibrat forma continuată a faptelor săvârşite, mijloacele calificate de comitere, intervalul de timp îndelungat în care s-au realizat actele materiale, valoarea mare a prejudiciului infracţional rezultat din săvârşirea celor două infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prejudiciu parţial recuperat. Ansamblul acestor circumstanţe reale, corelate cu modalitatea în care inculpatul a înţeles să ignore în mod repetat atributele funcţiei de autoritate publică exercitate, deturnând specificul rolului său legal şi acţionând discreţionar, în vederea obţinerii ilicite a unor fonduri consistente, evidenţiază o gravitate însemnată a infracţiunilor comise.

Chiar dacă este contrabalansat de periculozitatea mai scăzută a persoanei inculpatului (care se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social şi familial, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine corespunzătoare), gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite rămâne unul extrem de ridicat şi el trebuie să se reflecte în mod corespunzător în durata şi modalitate de executare a sancţiunilor penale aplicate.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite de către prima instanţă sunt de natură a asigura realizarea funcţiilor de prevenţie generală şi specială ale pedepsei, asigurând o constrângere proporţională cu gravitatea faptelor şi persoana inculpatului, dar şi iniţierea reeducării acestuia din urmă. Atingerea acestui scop este condiţionată, însă, de executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie, natura şi caracterul repetat al faptelor, dar şi conduita de ansamblu manifestată de inculpat în raporturile cu subordonaţii săi, anterior inculpării sale în prezenta cauză, formând convingerea instanţei că numai în această modalitate este posibilă realizarea funcţiilor coercitiv - preventive ale sancţiunii.

Critica Ministerului Public, referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare şi accesorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este fondată.

Norma de incriminare prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, sancţiune pe care instanţa de fond a omis a o stabili pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru instigare la folosirea sau prezentarea de declaraţii/documente falsificate.

Prin urmare, reevaluând natura infracţiunii săvârşite, specificul funcţiei publice în exercitarea căreia inculpatul a acţionat şi circumstanţele sale personale, Înalta Curte apreciază că atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei principale reclamă completarea represiunii specifice acesteia cu restricţiile proprii pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

Interzicerea cu acelaşi titlu a dreptului de a exercita funcţia de primar, conform art. 66 lit. g) C. pen. nu este necesară în speţă, de vreme ce primarul este alesul local care exercită o funcţie de autoritate publică ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, competenţa de a da dispoziţii obligatorii şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor. Prin urmare, interdicţia de a ocupa o atare funcţie publică rezultă în mod direct şi inevitabil din interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., fiind superfluă completarea temeiului de drept al acestei interdicţii şi cu cel prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va înlătura din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., reevaluând ansamblul particularităţilor cauzei, Înalta Curte apreciază temeinic individualizată pedeapsa aplicată.

Circumstanţele în care inculpata s-a implicat în activităţile repetate de folosire sau prezentare la APIA de declaraţii sau documente falsificate, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri comunitare, caracterul repetat al actelor materiale şi relativa disponibilitate a acesteia de a ignora atributele inerente statutului său de funcţionar public evidenţiază o gravitate moderată a infracţiunii comise. Înalta Curte reţine, însă, elementele factuale care nuanţează semnificativ acest grad de pericol social, respectiv, nivelul de participaţie mai redus, rolul determinant pe care l-a avut relaţia de subordonare ierarhică faţă de coinculpatul A. în implicarea inculpatei în activitatea ilicită, precum şi faptul că aceasta din urmă nu a obţinut vreun beneficiu material direct în urma săvârşirii infracţiunii.

Luând în considerare şi circumstanţele de ordin personal favorabile apelantei inculpate, respectiv lipsa antecedentelor penale şi conduita corespunzătoare avută pe parcursul procesului penal, Înalta Curte apreciază că pedeapsa echivalentă minimului special legal aplicată acesteia reflectă echilibrat toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Critica subsidiară a inculpatei B., referitoare la necesitatea aplicării circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., este nefondată, în cauză nedecelându-se împrejurări legate de fapta comisă care să pună în lumină o gravitate mai redusă a infracţiunii sau o periculozitate mai scăzută a autoarei sale.

Subordonarea ierarhică sau temerea de a-l confrunta şi a i se opune coinculpatului A. clarifică parţial motivaţia care a stat la baza demersurilor ilicite întreprinse de inculpată, însă, în contextul caracterului repetat al actelor comise, nu relevă o periculozitate atât de redusă a persoanei sale încât să impună cu necesitate reducerea pedepsei sub minimul special legal.

În schimb, aceste elemente, coroborate cu circumstanţele personale favorabile inculpatei - cu precădere evoluţia pozitivă a modului în care ea s-a raportat la exigenţele procesului penal şi, totodată, intervalul de timp relativ îndelungat scurs de la data săvârşirii faptei şi până în prezent - conduc la concluzia că inculpata B. are posibilităţi concrete de reintegrare socială în cazul lăsării sale în libertate, şi chiar fără executarea pedepsei, ea nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Prin urmare, apreciind fondată critica apelantei sub acest aspect, Înalta Curte va reconsidera modalitatea de executare a pedepsei, dispunând, în baza art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, impunând inculpatei, pe durata acestui termen, măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen.

Pe latură civilă, consecinţa directă a dispunerii soluţiei de achitare a inculpaţilor A. şi C., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, este lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitate în cauză de către partea civilă Comuna Udeşti, în baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

Sub aspectul modalităţii de soluţionare a acţiunii civile exercitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva inculpaţilor A. şi B., se constată că nu au fost formulate critici în apel, iar Înalta Curte nu a constatat, din oficiu, elemente de nelegalitate sau netemeinicie care să impună cenzurarea soluţiei dispuse.

În fine, luând în considerare şi limitele în care s-a menţinut obligarea inculpatului A. la repararea prin echivalent a prejudiciului produs, se va menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 194/P/2014 din 23 decembrie 2014 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta hotărâre.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 72 din data de 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi rejudecând, în fond:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor şi sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: instigare la influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen., instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 C. pen. şi abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Va înlătura aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. va aplica inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

Va înlătura din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 187/2012 va contopi pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu o treime din celelalte pedepse respectiv, 1 an închisoare, în final inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei B., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 C. pen. şi sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 275 alin. (1) C. pen.

Va înlătura sporul de 6 luni închisoare.

Va înlătura aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi va dispune ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei B., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., va dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., va dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Complexul de recuperare neuro-psihomotorie "O nouă viaţă" Suceava sau al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Centrul de Plasament "Speranţa" Suceava.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse prin prezenta hotărâre sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, va începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

IV. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă Comuna Udeşti faţă de inculpaţii A. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Va menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 194/P/2014 din 23 decembrie 2014 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta hotărâre, respectiv către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

V. Având în vedere soluţia de achitare dispusă prin prezenta decizie, va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă şi, totodată, va reduce în mod corespunzător cuantumul sumelor reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., după cum urmează: de la 9.200 RON la 8.000 RON pentru inculpatul A. şi de la 5.000 RON la 4.000 RON pentru inculpata B., restul cheltuielilor judiciare avansate în primă instanţă vor rămâne în sarcina statului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi B. şi C. şi pentru apelantul-intimat inculpat A. în cuantum de câte 500 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi rejudecând, în fond:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: instigare la influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen., instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 C. pen. şi abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Înlătură aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

Înlătură din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 187/2012 contopeşte pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu o treime din celelalte pedepse respectiv, 1 an închisoare, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei B., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 C. pen. şi sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 275 alin. (1) C. pen.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare.

Înlătură aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei B., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Complexul de recuperare neuro-psihomotorie "O nouă viaţă" Suceava sau al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Centrul de Plasament "Speranţa" Suceava.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse prin prezenta hotărâre sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei rezultante principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

IV. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă Comuna Udeşti faţă de inculpaţii A. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 194/P/2014 din 23 decembrie 2014 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta hotărâre.

V. Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă.

Reduce cuantumul sumelor reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., după cum urmează: de la 9.200 RON la 8.000 RON pentru inculpatul A. şi de la 5.000 RON la 4.000 RON pentru inculpata B., restul cheltuielilor judiciare avansate în primă instanţă rămânând în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi B. şi C. şi pentru apelantul-intimat inculpat A. în cuantum de câte 500 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2020.

GGC - LM