Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 17 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au dispus următoarele:
În baza art. 49 şi art. 52 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, văzând Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de statul solicitant Statele Unite Ale Americii.
S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii specialităţii prev. de art. 74 din Legea nr. 302/2004 şi de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
S-a menţinut starea de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la 21 noiembrie 2019 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (5), art. 52 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Tratat s-a dispus sechestrarea şi remiterea statului solicitant a telefonului mobil B. cu seria x x şi carcasă de culoare albă, găsit asupra persoanei extrădabile la momentul depistării.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, deliberând asupra cererii de extrădare formulate de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a înaintat solicitarea Statelor Unite ale Americii de arestare provizorie, în caz de urgenţă, în vederea extrădării către statul solicitant, a numitului A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- conspiraţie la comiterea de fraudă cu dispozitive de acces cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U., Secţiunea 1.029 (b)(2);
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu şi fraudă bancară, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, C.S.U., Secţiunea 1.349;
- furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U., Secţiunea 1.028A;
- fraudă bancară, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U., Secţiunea 1.344 şi
- fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U., Secţiunea 1.029 (a)(1) şi (b)(1).
S-a arătat că faţă de persoana extrădabilă, la fel ca şi faţă de alte persoane de cetăţenie română, judecătorul american a emis la data de 9 septembrie 2019 un mandat de arestare. În baza acestuia, autorităţile judiciare americane au emis solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării, anterior formulării cererii de extrădare.
Persoana extrădabilă a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 21.11.2019, ora 15:00, până la 22 noiembrie 2019 ora 15:00.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 44 alin. (7) raportat la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 592 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală raportat la art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificată prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea formulată de statul solicitant Statele Unite ale Americii şi, în consecinţă, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 22 noiembrie 2019 până la 21 decembrie 2019 inclusiv.
Prin Încheierile din 16 decembrie 2019 şi 7 ianuarie 2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitive prin necontestare, a fost menţinută măsura arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile.
La data de 15 ianuarie 2020 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, a înaintat cererea de extrădare formulată de autorităţile din Statele Unite Ale Americii, după efectuarea controlului de regularitate prev. de art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Înscrisurile prev. de art. 36 din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, inclusiv traduse, au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data 16 ianuarie 2020, însoţite de Ordonanţa nr. 3258/II-5/2019 din aceeaşi dată prin care s-a solicitat Curţii să aprecieze asupra cererii de extrădare.
La termenul din 22 noiembrie 2019 persoana extrădabilă a fost identificată ca fiind A., la care se referă şi cererea de arestare provizorie de urgenţă. De altfel, pe parcursul procedurii acesta nu a avut obiecţii privind identitatea, iar fotografia transmisă de autorităţile din Statele Unite ale Americii corespunde cu semnalmentele persoanei extrădabile.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2020 i s-au adus la cunoştinţă persoanei extrădabile faptele pentru care este judecată în Statele Unite ale Americii şi pentru care a fost emis mandatul de arestare din 9 septembrie 2019 de către un judecător din cadrul Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud al statului New York, iar la interpelarea instanţei a arătat că doreşte să dea o declaraţie, aceasta fiind consemnată şi ataşată la dosar. Printre altele, a arătat că înţelege să se prevaleze de principiul specialităţii.
De asemenea, persoana extrădabilă a învederat că înţelege să formuleze opoziţie la cererea de extrădare, invocând motivul obligatoriu de refuz prev. de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004. Persoana extrădabilă a arătat prin avocaţi aleşi că nu înţelege să se prevaleze de termenul de 8 zile prev. de art. 49 alin. (2) pentru a formula în scris opoziţia, înţelegând să se prevaleze de probele de la dosar.
În esenţă, s-a susţinut că a autorităţile din Statele Unite ale Americii au încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece procedurile s-au desfăşurat în lipsă şi nu a avut cunoştinţă de proces. Lipsind dovada citării persoanei extrădabile, s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru extrădare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
În fapt, la data de 9 septembrie 2019 un Mare juriu federal din Statele Unite ale Americii a înaintat un rechizitoriu suplimentar înlocuitor prin care persoana extrădabilă A. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunilor de:
- conspiraţie la comiterea de fraudă cu dispozitive de acces cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1.029 (b)(2) - pedeapsă maximă de 7 ani şi 6 luni închisoare;
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu şi fraudă bancară, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secţiunea 1.349 - pedeapsa maximă de 30 de ani închisoare;
- furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1.028A şi pentru sprijin şi ajutor la comiterea faptei, conform Secţiunii 2 din Titlul 18 din Codul Statelor Unite - pedeapsa maximă este de 2 ani închisoare;
- fraudă bancară, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1.344 şi pentru sprijin şi ajutor la comiterea faptei, conform Secţiunii 2 din Titlul 18 Codul Statelor Unite - pedeapsa maximă de 30 de ani închisoare şi
- fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1.029 (a)(1) şi (b)(1) şi pentru ajutor şi sprijin la comiterea faptei, conform Secţiunii 2 din Titlul 18 din Codul Statelor Unite - pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.
Rechizitoriul a fost înaintat Tribunalului districtual pentru Districtul de Sud al statului New York, iar la 09.09.2019 un magistrat din cadrul acestei instanţe a emis un mandat de arestare pe numele persoanei extrădabile.
În sarcina persoanei extrădabile se reţine că a fost membru al unei organizaţii transnaţionale care a participat la activităţi cunoscut sub numele de "skimming", obţinând nelegal informaţii din cardurile de debit ale deţinătorilor de cont, folosind dispozitive apte să înregistreze pe ascuns numerele de card de debit şi PIN-urile aferente. Astfel, grupul infracţional a clonat cardurile de debit şi au folosit ulterior aceste carduri. Faptele ar fi început să fie comise în anul 2014, iar prejudiciul se ridică la peste 20 milioane USD.
Referitor la participaţia persoanei extrădabile A. s-a arătat că, la data de 8 martie 2017, ar fi expediat prin C. un colet din mun. Bucureşti către un alt participant care se găsea atunci în Brooklyn - New York. În urma percheziţiei coletului au fost identificate 10 componente folosite la confecţionarea dispozitivelor de skimming.
Referitor la retragerile frauduloase de numerar de la A.T.M. folosind cardurile clonate şi instalarea dispozitivelor de skimming în vederea clonării acestora, pe baza înregistrărilor camerelor de supraveghere, persoana extrădabilă a fost identificată, singură sau împreună cu alţi participanţi, ca efectuând astfel de operaţiuni în cursul lunii octombrie 2016 (D. din Massachusetts - 554 conturi de carduri de debit compromise), 27 mai 2017 (E. din Allston, Massachusetts; F., Brookline, Massachusetts; E., Boston, Massachusetts; E., Boston, Massachusetts), 5 mai 2017 - 14 mai 2017 (G. - Pennsylvania, 274 carduri compromise), luna mai 2017 (H. - New Yok City), 21 mai 2017 (H. - New Yok City), 1 iulie 2017 (I., Brookline, Massachusetts; F. - Brighton, Massachusetts; F. - Brookline, Massachusetts; F. - Boston, Massachusetts); 2 iulie 2017 (I., din localităţile Newton, Sommerville, Brookline, Cambridge şi Natik, toate din statul Massachusetts; F. - Brookline şi Boston, Massachusetts), 3 iulie 2017 (de la trei filiale ale băncii J. din New York, o filială a băncii Santander din New York şi de la H. - oraşul New York) şi 4 iulie 2017 (J., Long Island City, statul New York).
Pedepsele maxime prevăzute de legea Statelor Unite ale Americii pentru infracţiunile menţionate se situează între 2 şi 30 de ani închisoare, astfel cum s-a arătat anterior. Referitor la prescripţia răspunderii penale, s-a arătat că pentru capetele de acuzare 1, 2, 3 şi 5 din rechizitoriu, termenul este de 5 ani de la comiterea infracţiunii, iar pentru capătul de acuzare 4 termenul este de 10 ani de la comiterea infracţiunii. Din momentul înregistrării rechizitoriului x, termenul se suspendă şi nu mai curge; or, faptele corespunzătoare capetelor de acuzare 1 - 3 au fost comise până în septembrie 2019, iar faptele corespunzătoare capetelor de acuzare 4 şi 5 până în 21 mai 2017, termenele nefiind împlinite.
Fiind audiat atât de procuror, cât şi de instanţă, A. a precizat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate, dar s-a opus extrădării invocând dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
În drept, s-a reţinut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
În cauză, A. este cetăţean român, iar între România şi Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Referitor la dubla incriminare, condiţie impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât şi de art. 2 din Tratat, s-a constatat că toate infracţiunile enunţate dau loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română: efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 250 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) C. pen., grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi falsificarea de titlu de credit sau instrumente de plată prev. de art. 311 C. pen., deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prev. de art. 314 C. pen.
De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislaţiei ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puţin 1 an, fiind respectată condiţia prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport de data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).
Curtea a constatat, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004). Deşi persoana extrădabilă s-a opus la extrădare invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de Românie), singurul argument adus în acest sens a fost acela că nu a fost încunoştinţată de desfăşurarea procedurilor judiciare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
S-a reţinut că, motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 priveşte un proces deja încheiat printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce oricum la citarea sau nu a persoanei extrădabile.
Or, în situaţia în care procesul nu s-a finalizat, cum este cazul în speţă, desfăşurarea lui în lipsă până la acest moment nu se circumscrie nici măcar acestei ipoteze.
În consecinţă, câtă vreme persoana arestată este persoana urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziţie cu privire la identitate şi nefiind incident niciun motiv obligatoriu/facultativ de refuz, Curtea a constatat că extrădarea este admisibilă în cauză, constatând totodată că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialităţii.
Totodată, Curtea a constatat că se impune a se analiza în ce măsură predarea ar putea fi amânată, aspect invocat de apărare prin concluziile orale. Din această perspectivă, pe de-o parte, s-a reţinut că la dosar nu există niciun înscris din care să reiasă că persoana extrădabilă are calitatea de suspect sau inculpat în vreun dosar penal (chiar acesta învederând că nu s-a prezentat la vreo unitate de parchet după arestarea sa în cauză) - nefiind aşadar incident art. 58 alin. (1) din lege, iar pe de altă parte simpla împrejurare că este asociat şi administrator la 2 societăţi comerciale şi că ar dori să rezolve chestiunile administrative ce ţin de executarea contractelor în derulare (aspecte invocate pe parcursul procesului) nu se poate circumscrie ipotezei prev. de art. 58 alin. (2) lit. c) din lege - din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.
În ceea ce priveşte sechestrarea şi remiterea unor bunuri care au legătură cu infracţiunile pentru care se acordă extrădarea, s-a reţinut că această posibilitate este prevăzută atât de art. 17 alin. (1) şi (5) din lege, cât şi de art. 16 alin. (1) din Tratat. Asupra persoanei extrădabile, cu ocazia depistării, a fost identificat telefonul mobil B. cu seria x şi carcasă de culoare albă. Or, autorităţile americane au solicitat expres "confiscarea" bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile la momentul arestării şi care ar putea servi ca dovezi sau ar putea fi produsul faptelor de care este acuzat. În acest sens, s-a reţinut că terminalul mobil ar putea fi util în anchetă şi, oricum, ar putea reprezenta un bun care provenit din infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabile, sens în care se impune sechestrarea şi remiterea telefonului mobil, aflat în dosarul înaintat instanţei, în plic sigilat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a formulat contestaţie persoana extrădabilă A..
Contestaţia nu a fost motivată în scris, prin concluziile orale formulate de apărătorul ales, cu ocazia dezbaterilor, solicitându-se desfiinţarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de extrădare, întrucât persoana extrădabilă a nu a beneficiat de un proces echitabil, având în vedere că nu a fost încunoştinţată de desfăşurarea procedurilor judiciare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
În cauză, persoana extrădabilă A. este cetăţean român, iar între România şi Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Referitor la dubla incriminare, condiţie impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât şi de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reţine că toate infracţiunile enunţate dau loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română.
Astfel, este îndeplinită cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât faptele respective, indiferent de forma de participaţie şi independent de încadrarea juridică şi terminologia folosită, sunt incriminate şi de legea penală română, ca infracţiuni: efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 250 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen. operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) C. pen., grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi falsificarea de titlu de credit sau instrumente de plată prev. de art. 311 C. pen., deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prev. de art. 314 C. pen.
De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislaţiei ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puţin 1 an, fiind respectată condiţia prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport de data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).
Persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor din tratatele bilaterale şi pe bază de reciprocitate şi, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România şi Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.
Înalta Curte constată, de asemenea, în acord cu instanţa de fond, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004). Deşi persoana extrădabilă s-a opus la extrădare, invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de Românie), argumentul adus în acest sens a fost acela că nu a fost încunoştinţată de desfăşurarea procedurilor judiciare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Înalta Curte reţine că în diverse faze ale procesului penal se poate pune în discuţie respectarea dreptului la un proces echitabil, însă motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 priveşte un proces deja încheiat, printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce la citarea persoanei extrădabile.
Acest lucru rezultă indirect din dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, deoarece în situaţia în care se pune problema unei hotărâri date în lipsă împotriva persoanei extrădabile (când extrădarea se solicită în vederea executării unei pedepse), statul român poate refuza extrădarea (refuzul fiind prin urmare facultativ). Aşadar, chiar şi în situaţia în care procesul s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, simpla împrejurare că persoana extrădabilă nu a fost prezentă la judecată reprezintă un motiv facultativ de refuz. Or, în situaţia în care procesul nu s-a finalizat, cum este cazul în speţă, desfăşurarea lui în lipsă până la acest moment nu se circumscrie nici măcar acestei ipoteze.
Pe de altă parte, contestatorul persoană extrădabilă a declarat încă de la momentul luării măsurii arestării provizorii că a avut cunoştinţă de demersurile judiciare ale autorităţilor americane, învederând chiar că a fost arestat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, iar mai apoi eliberat pe cauţiune, părăsind teritoriul statului solicitant. În aceste condiţii, culpa în neparticiparea la proceduri îi aparţine în exclusivitate.
Astfel, în cauză, fiind îndeplinite toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi de tratat, neexistând niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a dispus extrădarea persoanei extrădabile A.
În consecinţă, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.
GGC - LM