Şedinţa publică din data de 05 februarie 2021
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 decembrie 2020, în dosarul nr. x de Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Creteil - Serviciul de Executări pedepse, privind persoana solicitată A..
A luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a şi 121 - 5 din C. pen. francez şi ameninţare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, fapta incriminată şi în legislaţia română potrivit art. 32 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 206 C. pen. român.
A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.
A constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.
A constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore în baza Ordonanţei nr. 234/II/5/2021 emisă la data de 20 ianuarie 2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21 ianuarie 2021 până la data de 19 februarie 2021, inclusiv, cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 113 din aceeaşi lege.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că solicitarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a şi 121 - 5 din C. pen. francez şi ameninţare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franţei, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârşit infracţiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 şi ameninţare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019.
În consecinţă, la data de 21.01.2021, persoana solicitată A. a fost prezentă în faţa instanţei, prin videoconferinţă, fiind asistată de un avocat din oficiu, a fost verificată identitatea acesteia şi i s-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost ascultată, afirmaţiile sale fiind consemnate în procesul-verbal de ascultare.
Persoana menţionată a recunoscut în faţa judecătorului, în prezenţa apărătorului din oficiu, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autorităţile italiene şi nu a consimţit cu privire la predare. De asemenea, persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Curtea a reţinut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română se precizează următoarea stare de fapt:
La data de 17 iulie 2019, în Alfortville, doi indivizi au atacat cu două beţe de târnăcop pe B. (cetăţean român) în timp ce îşi schimba anvelopele vehiculului său, care fuseseră înţepate în aceeaşi dimineaţă. Surprins de violenţa loviturilor, B. a reuşit să scape şi s-a refugiat într-o parcare subterană. El a fost prins de cei doi indivizi care au profitat de deschiderea uşii garajului pentru a se alătura lui şi l-au lovit repetat până când a leşinat. Atacatorii i-au smuls dinţii cu o pensă, în timp ce victima se afla la pământ, crezându-l mort. Un martori i-a văzut pe cei doi indivizi şi aceştia au scăpat, au aruncat beţele în tufişuri şi au plecat la borul unui autovehicul BMW seria x, înmatriculat în Bulgaria cu şoferul care îi aştepta cu motorul pornit. Întreaga scenă a fost filmată de camerele de supraveghere video ale parcării. Victima a fost dusă la spital, prognosticul vital al acesteia nu a fost transmis, dar a avut multiple traumatisme severe la cap, răni multiple ale scalpului şi diverse fracturi ale feţei şi antebraţelor.
Victima şi partenera sa C., l-au identificat pozitiv pe A., fostul soţ al C. şi pe fratele acestuia, D.,ca fiind cei doi agresori înregistraţi de supravegherea video a parcării unde B. a fost atacat şi lăsat să moară.
La 12 august 2019, B. a primit ameninţări cu moartea pe contul de facebook al lui C., în mod special referindu-se la atacul care avusese loc anterior în data de 17 iulie şi unde l-au ameninţat că îl vor omorî în bătaie la o întâlnire ulterioară.
Faţă de cele arătate anterior, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului, ţinând seama că informaţiile comunicate de autorităţile franceze sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară italiană şi că nu a renunţat la regula specialităţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A..
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi desfiinţarea hotărârii atacate.
În subsidiar, a arătat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură restrictivă mai blândă.
De asemenea, a precizat că pe rolul Judecătoriei Piteşti s-a înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect stabilirea paternităţii, în ceea ce priveşte pe persoana solicitată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 din C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a şi 121 - 5 din C. pen. francez şi ameninţare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franţei, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârşit infracţiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 şi ameninţare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019.
Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.
Înalta Curte reţine, în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.
Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
De asemenea, împrejurarea că persoana solicitată a formulat o cerere de stabilire a paternităţii, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/2021, nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare sau un temei suficient pentru a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai uşoară. Dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la motive de refuz ale executării mandatului european de arestare, vizează exclusiv situaţia în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare şi nu situaţia în care persoana solicitată este parte într-un litigiu de natură civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 205 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 205 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 februarie 2021.