Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 74 EAW din data de 20 noiembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19 decembrie 2020 şi până la data de 17 ianuarie 2021, inclusiv.
În baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 227/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:
Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare din 6 noiembrie 2020, emis de COUR D`APPEL DE PARIS - TRIBUNAL JUDICIAIRE DE PARIS, pe numele persoanei solicitate A..
Dispune predarea persoanei solicitate A. către autorităţile franceze cu condiţia respectării regulii specialităţii.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.
Dispune arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20 noiembrie 2020 până la data de 19 decembrie 2020, inclusiv.
Constată că persoana solicitată a fost reţinută la data de 20 noiembrie 2020, ora. 04.00.
Prin Decizia penală nr. 850/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 decembrie 2020 s-a respins contestaţia inculpatului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, s-a reţinut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.
Prin Adresa nr. x din data de 17 decembrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Franţa, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 29 decembrie 2020.
În acest sens, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea termenului de predare.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea a constatat că, potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":
"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".
Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".
În aplicarea acestor dispoziţii legale, Curtea a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate să stabilească data de predare a persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definită a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european ce face obiectul prezentei cauze.
În acest cadru, Curtea a reţinut că situaţia generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. În contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 şi art. 4 din Anexa 3, sunt restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forţă majoră" mai sus-menţionată, astfel cum aceasta a fost interpretată şi în Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobişnuită şi imprevizibilă, ale cărei consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită şi în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).
Prin urmare, Curtea a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.
Astfel fiind, chiar dacă autorităţile competente ale statului emitent şi ale statului român nu au reuşit să stabilească iniţial o dată de predare în interiorul termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, rezultă că, în ipoteza imposibilităţii predării persoanei solicitate în termenul iniţial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autorităţile statului emitent şi ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită
În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a reţinut prevederile art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare" şi a constatat, în acest context, că în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, Curtea trebuie să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.
În cauză, procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenţiei nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile, astfel că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate.
Împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., fără a arăta motivele contestaţiei.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".
Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, prin adresa nr. x din data de 17 decembrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Franţa prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 29 decembrie 2020.
În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanţă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 19 decembrie 2020 şi şi până la data de 17 ianuarie 2021, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluţii, solicitând punerea sa în libertate până la momentul predării către autorităţile franceze.
Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.
Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.
Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel francez, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial, 19 decembrie 2020.
De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.
Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:
"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."
În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată în vederea predării, începând cu data de 19 noiembrie 2020, când, prin Sentinţa penală definitivă nr. 227/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia şi s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20 noiembrie 2020 până la data de 19 decembrie 2020, inclusiv.
În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Franţa constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de prima instanţă în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 decembrie 2020.
Procesat de GGC - LM