R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11 din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice a faptei de "camătă", pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 351 C. pen., în infracţiune prev. de art. 61 din Legea nr. 93/2009.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de "contrabandă" în formă continuată, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale), în infracţiunea de "contrabandă" în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale).
În baza art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat".
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale) şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "contrabandă" în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 351 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "camătă".
În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "spălare de bani".
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, modificată, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri".
În baza art. 89 alin. (1) C. pen., a anulat amânarea aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, stabilită pentru inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 128 din 30 septembrie 2015 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă la data de 27 octombrie 2015, prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen..pen., faptă săvârşită la data de 13 iunie 2014, concurentă cu faptele din prezenta cauză.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 89 alin. (1) C. pen., din pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (inclusiv din pedeapsa de 8 luni închisoare), respectiv 2 (doi) ani 8 (opt) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare şi în final inculpatul execută pedeapsa de 7 (şapte) ani 8 (opt) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele complementare de mai sus, a aplicat inculpatului A. pe cea mai grea, şi anume, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., se va fi executat după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele accesorii de mai sus, a aplicat inculpatului A. pe cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 362 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. prin ordonanţa procurorului din data de 24 iunie 2014, dată în Dosarul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, cu obligaţiile stabilite prin Ordonanţa procurorului din data de 1 septembrie 2015 şi Încheierea din data de 26 noiembrie 2015 a Tribunalului Covasna.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de "contrabandă" în formă continuată, pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale), în infracţiunea de "contrabandă" în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale).
În baza art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat".
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale) şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "contrabandă" în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., din pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 1 (un) an închisoare şi în final inculpatul va fi executat pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele complementare de mai sus, a aplicat inculpatului B. pe cea mai grea, şi anume, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., se va fi executat după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele accesorii de mai sus, a aplicat inculpatului B. pe cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 362 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul B. prin ordonanţa procurorului din data de 24 iunie 2014, dată în Dosarul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, cu obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului din data de 1 septembrie 2015 şi încheierea din data de 26 noiembrie 2015 a Tribunalului Covasna.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de "contrabandă" în formă continuată, pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), în infracţiunea de "contrabandă" în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).
În baza art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "aderarea la un grup infracţional organizat".
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de "contrabandă" în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., din pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 1 (un) an închisoare şi astfel inculpatul va fi executat pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 227 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă la data de 30 aprilie 2013 prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. din 1969 şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţă şi în final inculpatul va fi executat pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
A revocat şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969, aplicată, în baza art. 71 C. pen. din 1969, prin sentinţa penală nr. 227 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuţi şi interzice exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei.
În baza art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele complementare de mai sus, a aplicat inculpatului C. pe cea mai grea, şi anume, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., se va fi executat după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., din pedepsele accesorii de mai sus, a aplicat inculpatului C. pe cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 362 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul C. prin ordonanţa procurorului din data de 24 iunie 2014, dată în Dosarul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, cu obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului din data de 1 septembrie 2015 şi încheierea din data de 26 noiembrie 2015 a Tribunalului Covasna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în drept următoarele:
Fapta inculpatului A., de a constitui, în vara anului 2013, împreună cu inculpaţii B. şi D. un grup infracţional organizat, grupare ce a fiinţat până la intervenţia organelor judiciare în data de 24 iunie 2014, din care au mai făcut parte inculpatul C. şi alte persoane a căror identitate nu a fost determinată, în scopul obţinerii unor venituri ilicite, prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea, în perioada vara 2013 - vara 2014, a infracţiunii de contrabandă, în formă continuată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada vara 2013 - vara 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul B., a deţinut, transportat, preluat, depozitat, respectiv a vândut, în datele de 3 octombrie 2013, 10 octombrie 2013, 11 octombrie 2013, 22 octombrie 2013 - în două situaţii, 28 octombrie 2013 - în trei situaţii, 16 noiembrie 2013, 19 noiembrie 2013, 24 noiembrie 2013, 7 decembrie 2013, 23 decembrie 2013, 30 decembrie 2013, 30 mai 2014, bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, şi anume tutun cu timbru de Ucraina şi alte state extracomunitare, cunoscând că acestea provin din contrabandă, vândute de către inculpaţii D. şi C., în datele de 29 august 2013, 6 septembrie 2013, 19 noiembrie 2013, 26 noiembrie 2013, 3 decembrie 2013, 8 aprilie 2014, 24 aprilie 2014, în data de 24 iunie 2014 fiind depistat în timp ce deţinea cantitatea de 15.469 asemenea ţigarete destinate vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "contrabandă", în formă continuată, prev de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale).
Fapta inculpatului A., care, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, în repetate rânduri şi neautorizat, a dat cu titlu de împrumut mai multor persoane, dintre care au fost identificate: E., F., G., H., I., J. şi K., diferite sume de bani, cu dobândă, ca îndeletnicire, suma totală împrumutată fiind de 249.000 RON şi 10.000 de euro, iar dobânda totală percepută fiind de 28.950 RON şi 800 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "camătă", prev. de art. 351 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, a deţinut şi folosit diferite sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", prin introducerea lor în circuitul financiar bancar şi nebancar, prin efectuarea de operaţiuni de depuneri de numerar, retrageri de numerar, încasări şi plăţi, suma totală supusă procesului de spălare fiind de 1.580.181 RON, din care 49.264 RON reprezintă dobânda netă încasată pe seama fondurilor deţinute la instituţiile financiar bancare şi nebancare, şi, de asemenea, a folosit sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", pentru achiziţionarea a două autovehicule, şi anume: autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în iunie 2012, cu suma de 3000 euro, respectiv autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în 06 martie 2014, cu suma de 3000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "spălare de bani", prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Fapta inculpatului A., de a deţine, la data de 24 iunie 2014, în afara antrepozitului fiscal, în recipiente nemarcate, cantitatea de 137 litri alcool etilic, cu o concentraţie alcoolică de 52%, 56%, 72%, 80% şi 89%, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri", prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif.
Având în vedere că cele cinci infracţiuni au fost comise de inculpatul A., înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Fapta inculpatului B. de a constitui, în vara anului 2013, împreună cu A. şi D. un grup infracţional organizat, grupare ce a fiinţat până la intervenţia organelor judiciare în data de 24 iunie 2014, din care au mai făcut parte C. şi alte persoane a căror identitate nu a fost determinată, în scopul obţinerii unor venituri ilicite prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea, în perioada vara 2013 - vara 2014, a infracţiunii de contrabandă, în formă continuată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada vara 2013 - vara 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu A., a deţinut, transportat, preluat, depozitat, respectiv a vândut, în datele de 29 august 2013, 1 septembrie 2013, 2 septembrie 2013 - în două situaţii, 3 septembrie 2013, 11 septembrie 2013 - în două situaţii, 13 septembrie 2013, 17 septembrie 2013, 21 septembrie 2013, 25 septembrie 2013, 25 noiembrie 2013, 1 decembrie 2013, 9 decembrie 2013, 14 decembrie 2013 - în două situaţii, 16 decembrie 2013, 21 decembrie 2013, 2 ianuarie 2014, 12 ianuarie 2014, 14 ianuarie 2014, 21 ianuarie 2014, 25 ianuarie 2014, 31 ianuarie 2014, 14 februarie 2014, 15 februarie 2014 şi 5 aprilie 2014, bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, şi anume tutun cu timbru de Ucraina şi alte state extracomunitare, cunoscând că acestea provin din contrabandă, vândute de către inculpaţii D. şi C., în datele de 29 august 2013, 6 septembrie 2013, 19 noiembrie 2013, 26 noiembrie 2013, 3 decembrie 2013, 8 aprilie 2014, 24 aprilie 2014, în data de 24 iunie 2014 fiind depistat în timp ce deţinea cantitatea de 15.469 asemenea ţigarete destinate vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "contrabandă", în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale).
Văzând că cele două infracţiuni au fost comise de inculpatul B., înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Fapta inculpatului C. de a adera, în toamna anului 2013, la grupul infracţional organizat, constituit de către inculpaţii A., B. şi D., grupare ce a fiinţat până la intervenţia organelor judiciare în data de 24 iunie 2014, din care au mai făcut parte şi alte persoane a căror identitate nu a fost determinată, în scopul obţinerii unor venituri ilicite prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea, în perioada vara 2013 - vara 2014, a infracţiunii de contrabandă în formă continuată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada toamna 2013 - vara 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut, a transportat şi a depozitat, respectiv a vândut numiţilor A. şi B., în data de 19 noiembrie 2013, împreună cu D., precum şi altor persoane în datele de 27 ianuarie 2014, 08 februarie 2014 - în două situaţii, bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, şi anume tutun cu timbru de Ucraina şi alte state extracomunitare, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în data de 24 iunie 2014 fiind depistat că a deţinut cantitatea de 10.200 asemenea ţigarete destinate vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "contrabandă", în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).
Faptele fiind comise în concurs real, faţă de inculpat sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Covasna, inculpaţii A., C., B. şi alţii.
Prin Decizia penală nr. 379/Ap din data de 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Covasna, inculpaţii A., C., şi alţii, împotriva Sentinţei penale nr. 11 din 10 martie 2017 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte:
- soluţia de condamnare a inculpatului A., şi alţii, privind infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi cuantumul pedepsei închisorii rezultante aplicate acestora,
- soluţia de condamnare a inculpatului C. privind infracţiunea de aderarea la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi cuantumul pedepsei închisorii rezultante aplicate acestuia,
- menţiuni privind confiscarea specială,
- menţiuni privind menţinerea sechestrului asigurător,
- cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A., C., şi alţii, şi rejudecând:
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, 8 luni şi 20 de zile închisoare şi în final inculpatul A. va fi executat pedeapsa de 6 ani, 8 luni şi 20 de zile închisoare.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de "aderarea la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 227 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă la data de 30 aprilie 2013 prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. din 1969 şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 5 ani închisoare şi în final inculpatul C. va fi executat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
A înlăturat menţiunile privind confiscarea specială, în baza art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 1121 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., a următoarelor bunuri obţinute prin săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor:
"De la inculpatul A.:
- a autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x;
- a autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, aflate în custodia I.P.J. Covasna în baza dovezilor seria x nr. x din 30 iunie 2014 şi seria x nr. x din 30 iunie 2014, şi
- a sumei de 1.580.181 RON, supusă procesului de spălare de bani."
A înlăturat menţiunile privind menţinerea sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa nr. 34/D/P/2013 din data de 24 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, şi a ridicat măsura sechestrului asigurător, dispunând în baza art. 255 din C. proc. pen. restituirea asupra următoarelor bunuri:
- sumele de bani din conturile bancare de la L. S.A., deţinute de numita M.;
- autoutilitara x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, înmatriculată la 16 mai 2012;
A înlăturat menţiunile privind menţinerea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 34/D/P/2013 din data de 25 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, şi a ridicat măsura sechestrului asigurător, dispunând în baza art. 255 din C. proc. pen. restituirea asupra următoarelor bunuri:
- suma de 12.150 RON, ridicată de la numita M.;
- conturile deţinute de numita M. la instituţii financiare nebancare de pe raza judeţului Covasna, precum Casa de Ajutor Reciproc "OLT", cu sediul în Sf. Gheorghe str. x bl. 10 sc. D, jud. Covasna, etc.
În baza art. 398 C. proc. pen., cu aplicarea art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de acesta, după cum urmează:
- A. suma de 10.000 RON în loc de 16.400 RON, din care suma de 15.000 RON cheltuieli din faza urmăririi penale şi 1.400 RON din faza judecăţii;
- C. suma de 7.000 RON în loc de 9.000 RON, din care suma de 8.000 RON cheltuieli din faza urmăririi penale şi 1.000 RON din faza judecăţii.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B. şi alţii.
În baza art. 241 alin. (1) c din C. proc. pen., a încetat de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpaţii A., B. şi C.
Examinând cauza potrivit art. 420 din C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a probelor administrate în faţa instanţei de apel, Curtea de Apel Braşov a constatat ca apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Covasna, inculpaţii A. şi C., şi alţii, sunt fondate şi apelurile formulate de inculpatul B., şi alţii, sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă, dispunându-se şi condamnarea inculpaţilor cu excepţia soluţiei de condamnare a inculpatului C. privind infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi condamnarea inculpaţilor A., şi alţii, privind infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Examinând, în continuare, elementele constitutive ale infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat", prin prisma motivelor de apel formulate de inculpaţii B., A., şi alţii, s-a constatat că în mod întemeiat prima instanţă a reţinut vinovăţia acestor inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen.., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinând că inculpaţii D., B. şi A. au constituit, în vara anului 2013, un grup infracţional organizat, grupare ce a fiinţat până la intervenţia organelor judiciare în data de 24 iunie 2014, în scopul obţinerii unor venituri ilicite, prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea, în perioada vara 2013-vara 2014, a infracţiunii de contrabandă, în formă continuată.
Activitatea infracţională, privind grupul infracţional organizat şi contrabanda, deşi a început în anul 2013, s-a terminat în vara anului 2014, în 24 iunie 2014, deci în raport de momentul epuizării infracţiunii, nu sunt incidente dispoziţiile legii penale mai favorabile, la încadrarea juridică a faptelor fiind avută în vedere legea penală nouă, respectiv C. pen. intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, infracţiunile regăsindu-se şi în reglementările anterioare legii noi.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal şi prezentate pe larg de către instanţa de fond în cuprinsul hotărârii atacate, a rezultat faptul că inculpaţii B., A., D. au constituit un grup infracţional organizat în scopul de a săvârşi infracţiunea de contrabandă, în scopul obţinerii unor venituri ilicite, prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea unei infracţiuni de contrabandă în formă continuată.
În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum era reglementată înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 187/2012, s-a constatat că "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsea cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi." Potrivit art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în vigoarea la momentul săvârşirii faptelor, anterior intrării noii legi în vigoare, potrivit lit. a) se înţelegea prin grup infracţional organizat, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Potrivit lit. b), pct. 16 printre infracţiunile grave figura infracţiunea de contrabandă.
În prezent, urmare modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, a fost redefinit grupul infracţional organizat, infracţiunea de "constituirea unui grup infracţional organizat" fiind reglementată de art. 367 din noul C. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014. Astfel conform art. 367 alin. (6) din noul C. pen., prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Conform art. 367 alin. (1) din C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În cazul de de faţă, întreaga activitate infracţională a fost coordonată de inculpaţii B., A. şi D. care au acţionat în scopul comiterii şi infracţiunii de contrabandă pentru a obţine beneficii, fiind un grup structurat, format din trei persoane, care a existat pentru o perioadă şi a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii de contrabandă, pentru a obţine direct un beneficiu financiar. Este evident că între inculpaţi a intervenit un consens neechivoc privind constituirea unui grup infracţional organizat, având ca scop săvârşirea de infracţiuni de contrabandă, fără a interesa contribuţia concretă a fiecărei persoane la constituirea grupului, prin următoarele activităţi: acţiuni de colectare, deţinere, transport, preluare, depozitare şi vânzare de ţigări introduse ilegal în ţară, acţiunea de valorificare finală a ţigărilor, la un preţ sub preţul pieţii pentru ţigările pentru care sunt plătite taxele, fiind scopul final, rezultând din numărul actelor materiale în care au fost implicaţi membrii grupului.
Întreaga acţiune a inculpaţilor, din modul de desfăşurare al acesteia, este una ilicită, în afara legalităţii, ţigările respective nefiind obţinute pe căi legale, pe baza unor documente de provenienţă, facturi fiscale şi fără a se prezenta vreo chitanţă pentru acele bunuri şi nefiind timbrate potrivit legii române, având chiar timbre de Ucraina, fiind vorba de ţigarete N. cu timbru de Ucraina sau N. cu timbru de Federaţia Rusă, O. cu ambalaj de culoare albastră cu timbru de Ucraina şi P., Q. cu menţiunea "for duty free sale only", pachete pe care nu figura menţiunea "tutunul dăunează grav sănătăţii", R., care aveau timbre cu litere ruseşti, care erau mai ieftine decât în magazin, inculpatul D. folosind mai multe cartele telefonice pentru a comunica cu ceilalţi inculpaţi.
Aşa cum a arătat prima instanţă, din declaraţia inculpatului A. din 24 iunie 2014, dată în calitate de suspect, a rezultat că inculpatul D. a fost cel care a avut iniţiativa acestei colaborări privind aducerea unor ţigări de contrabandă, introduse în ţară din Ucraina, la preţul de 5,5 - 6 RON pachetul . Acest inculpat a arătat în mod detaliat modul în care inculpatul D. a adus cu un autoturism x cu număr înmatriculat de Italia prima oară în luna iunie 2013, 8 baxuri de ţigări de Ucraina, N., pentru care a plătit aproximativ 24.000 RON. Inculpatul mai arată că în 29 august 2013, D. a venit cu autoturismul său la Reci şi le-a adus 12 baxuri de ţigări de contrabandă, N. cu timbru de Ucraina, tip de ţigarete găsite la percheziţia inculpatului din garsoniera sa din Sfântu Gheorghe, că în 17 noiembrie 2013, prin sms, i-a transmis inculpatului D. că doreşte 10 baxuri, iar acesta i le-a adus în data de 19 noiembrie 2013, în această dată inculpatul D. fiind însoţit de inculpatul C., întâlnindu-se cu aceştia la restaurantul benzinăriei S., lăsându-i banii pentru ţigările N., aproximativ 30.000 RON lui D.. Inculpatul a confirmat şi transportul de ţigări aduse de inculpatul D. în data de 26 noiembrie 2013 la Sfântu Gheorghe, de 10 baxuri de ţigări, transportul din 3 decembrie 2013, la Reci, inculpatul D. aducând 10 baxuri de ţigări de contrabandă, transportul din 8 aprilie 2014 la Reci, "măcar" 10 baxuri, pentru care a comunicat fiului său să îi ceară lui D. în 7 aprilie 2014 să aducă ţigări, transportul din 24 aprilie 2014, când D. a adus 10 baxuri de ţigări de contrabandă: P., R., N. cu timbru de Federaţia Rusă, O. cu timbru de Ucraina.
În declaraţia dată în calitate de inculpat la aceeaşi dată, 24 iunie 2014, inculpatul A. a menţinut declaraţiile date în calitate de suspect şi a precizat că, în data de 26 noiembrie 2013, D. le-a adus 2 baxuri de ţigări O. cu ambalaj de culoare albastră şi 8 baxuri de ţigări N. cu ambalaj de culoare roşie, în 3 decembrie 2013, 10 baxuri de ţigări N. şi 10 cartuşe R., în 8 aprilie 2014, 9 baxuri de ţigări N. şi 1 bax de ţigări P., în 24 aprilie 2014, 6 baxuri de ţigări N. şi 4 baxuri de ţigări P., precizând că un cartuş conţinea 10 pachete de ţigări şi un bax are 50 de cartuşe.
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii A. a arătat că fiul său B. îl ajuta, pregătea banii, descărcau marfa împreună, o depozitau în casa din Reci, inculpatul A. fiind cel care îi înmâna banii lui D., clienţii pentru ţigările de contrabandă fiind din localităţi de pe raza judeţului Covasna, ţigarete vândute cu 7 sau 8 RON pachetul, că D. a venit cu ţigări de contrabandă de 6 - 7 ori la acesta şi la fiul său, ţinând legătura cu inculpatul D. şi fiul său, B. şi soţia sa. Inculpatul D. a mai adus ţigări O. cu ambalaj de culoare albastră şi P., întotdeauna inculpatul D. aducând marfa într-un bax mare de carton, învelit cu folie neagră, sau în saci de plastic negri, legaţi cu bandă adezivă, inculpatul aşezând marfa în spate, în portbagaj şi între scaunele din spatele şoferului. Inculpatul A. arată că din marfa primită a reuşit să vândă tot, mai puţin cantităţile găsite de poliţie la percheziţia domiciliară.
Şi din declaraţia inculpatului B. din 24 iunie 2014, dată în calitate de suspect, rezultă împrejurările din care inculpatul D. a fost cel care a avut iniţiativa acestei colaborări privind aducerea unor ţigări, la preţul de 5,4 RON pachetul, pe care nu era scris "tutunul dăunează grav sănătăţii", erau mai ieftine decât în magazin, bănuind că erau aduse din Ucraina sau Republica Moldova, care era vândut mai departe cu 5,6 RON . Inculpatul B. a făcut referite la transportul, urmare a convorbirilor din 26 şi 28 august 2013, prin care inculpatul D. a adus la casa din Reci 10 baxuri de ţigări N. pentru care a plătit 27.000 RON, sensul dat lui D. în 04 septembrie 2013 cu numărul de telefon al tatălui său, faptul că la sfârşitul lunii noiembrie 2013, s-a dus la casa de la Reci unde i-a dus bani tatălui său pentru a plăti ţigările aduse de D., dându-i banii direct lui D., confirmând discuţiile telefonice din 7 aprilie 2014, prin care urmau să îi ceară lui D. să le aducă 10 baxuri de ţigări, transportul din 24 aprilie 2014, când D. le-a adus ţigări N. şi P., în total 8 baxuri, din care a vândut mare parte, restul găsindu-se la percheziţia domiciliară. Acest inculpat confirmă că, în discuţiile telefonice cu clienţii se refereau la ţigări când spuneau "tărâţă, mere roşii, galbenă, flori galbene, galbene, roşii.
Aceste declaraţii au fost date de către inculpaţii A. şi B. în raport de conţinutul convorbirilor purtate cu ceilalţi inculpaţi şi interceptate în cauză şi care le-au fost prezentate de procuror cu ocazia audierii.
Apărările inculpaţilor prin care se solicită a nu se ţine seama de declaraţiile acestora nu sunt întemeiate în condiţiile în care aceştia au dat declaraţiile în raport de convorbirile interceptate şi în raport de dispoziţiile art. 83 lit. a) din C. proc. pen., declaraţiile inculpaţilor putând fi folosite împotriva acestora. De altfel, în aceleaşi împrejurări, D. s-a prevalat de dreptul la tăcere cu ocazia posibilităţii de a fi ascultat ca suspect şi inculpat în cursul urmăririi penale în data de 24 iunie 2014. Astfel, în mod justificat prima instanţă a ţinut seama de declaraţiile inculpaţilor T. date în cursul urmăririi penale, în 24 iunie 2014, declaraţiile acestora coroborându-se cu conţinutul mesajelor şi convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorilor clienţi care au cumpărat ţigări de la inculpaţii T., precum şi cu rezultatele percheziţiilor domiciliare.
Apărările inculpaţilor prin care se contestă cantitatea de baxuri transportată de către inculpatul D. către inculpaţii Benko, în raport de volumul şi cantitatea de ţigări care putea fi transportată cu autovehiculul x, sunt contrazise în mod evident prin faptul că pachetele de baxuri puteau fi aşezate şi pe scaunele din spatele şoferului, inculpatul A. declarând în mod expres că D. aducea marfa într-un bax mare de carton, învelit cu folie neagră, sau în saci de plastic negri, legaţi cu bandă adezivă, inculpatul aşezând marfa în spate, în portbagaj şi între scaunele din spatele şoferului . De asemenea, trimiterile inculpaţilor în declaraţiile date în cursul urmăririi penale sunt la număr de baxuri, acest aspect rezultând şi din sumele plătite pentru baxurile respective, sume care nu puteau fi plătite doar pentru un număr de cartuşe, inculpatul A. declarând, aşa cum se arată mai sus, că un cartuş conţinea 10 pachete de ţigări şi un bax are 50 de cartuşe.
De asemenea, apărările inculpaţilor B. şi A. legate de împrejurarea că aceştia nu puteau face parte dintr-un grup organizat în condiţiile în care sunt tată şi fiu nu sunt întemeiate în condiţiile în care dispoziţiile privind incriminarea grupului infracţional organizat, atât în vechea reglementare, cât şi în noua reglementare nu conţineau vreo clauză de nepedepsire în situaţia în care membrii grupului sunt în relaţie de rudenie.
În prezentul dosar, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a constatat în apel că prima instanţă a efectuat o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi probelor propuse de părţi, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Perez împotriva Franţei şi Van de Hurk împotriva Olandei).
S-a constatat, însă, că legătura inculpatului C. cu acest grup prin aderarea în toamna anului 2013, la grupul infracţional organizat, constituit de către inculpaţii A., B. şi D., prin comiterea, în perioada vara 2013 - vara 2014, a infracţiunii de contrabandă în formă continuată, nu este dovedită, fiind dovedit doar un act de complicitate la transportul organizat de inculpatul D. către inculpaţii A. şi B., în data de 19 noiembrie 2013, a unor bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, şi anume tutun cu timbru de Ucraina şi alte state extracomunitare, cunoscând că acestea provin din contrabandă. Această împrejurare nu conduce în mod automat la reţinerea acţiunii de aderare la grup, participarea acestuia la respectivul transport apărând ca fiind ocazională în raport de acţiunile grupului desfăşurate pe o perioadă îndelungată de timp, participarea acestuia fiind ocazională, în scopul comiterii imediate a unei infracţiuni de contrabandă, neavând continuitate în grupul celor trei inculpaţi, cu vreun rol prestabilit pentru acesta în cadrul grupului grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a unei infracţiuni de contrabandă. În aceste condiţii, urmează să se dispună, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de "aderarea la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen.
În declaraţiile date în calitate de suspect în data de 24 iunie 2014, inculpatul C. confirmă deplasarea cu inculpatul D., făcută cu autoturismul acestuia marca x, din Fălticeni în municipiul Sfântu Gheorghe, faptul că anterior a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, confirmând că în perioada 17 ianuarie - 8 februarie 2014 a cumpărat de câteva ori între 2 şi 5 cartuşe marca x cu suma de 5,4 - 5,85 RON/pachet, din care a dat cunoştinţelor sale în special cu titlu gratuit, menţionând că în discuţiile telefonice purtate în acea perioadă când se făcea vorbire de albe sau roşii era vorba de ţigări marca x. Acesta mai arată legat de ţigările găsite în autoturismul său marca x cu numărul de înmatriculare emis în Spania, că, în data de 23 iunie 2014, s-a deplasat cu maşina în piaţa din Fălticeni de unde a cumpărat 500 de pachete de ţigări marca x şi 10 pachete de ţigări marca x. Inculpatul C. arată chiar că recunoaşte faptul că a deţinut aceste ţigări găsite cu ocazia percheziţiei în mod ilegal şi ştie că aveau timbre cu litere ruseşti. Deci, şi acţiunile inculpatului C. din data de 19 noiembrie 2013 constituie acţiuni de transport, desfacere şi vânzare în sensul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la starea de fapt reţinută de prima instanţă şi mijloacele de probă coroborate la punctul 3 al stării de fapt, considerente care sunt însuşite de către instanţa de apel.
În ceea ce priveşte actele materiale reţinute în sarcina inculpatului D., privind actele materiale privitoarea la deţinerea, transportarea, depozitarea, respectiv vânzarea unor persoane rămase neidentificate, în datele de 23 noiembrie 2013, 4 decembrie 2013, 06 decembrie 2013 - în două situaţii, 7 decembrie 2013, 8 decembrie 2013, 9 decembrie 2013, 12 decembrie 2013, 16 decembrie 2013, 21 decembrie 2013, 23 decembrie 2013, 28 decembrie 2013, ţigări care trebuiau plasate sub regim vamal, şi anume tutun cu timbru de Ucraina şi alte state extracomunitare, cunoscând că acestea provin din contrabandă, s-a constatat că aceste acte materiale sunt săvârşite în interiorul aceleiaşi perioade, între 29 august 2013 şi 24 aprilie 2014, pentru care este dovedită acţiunea sa infracţională privind constituirea grupului infracţional organizat şi contrabandă împreună cu inculpaţii T.. De aceea, raţionamentul primei instanţe a fost însuşit în totalitate de către instanţa de apel, mijloacele de probă coroborându-se în raport de numărul de telefon utilizat de inculpatul D. şi datele care rezultă din interceptarea comunicaţiilor, fiind indicate situaţiile în care a putut fi indicată cantitatea de marfă de contrabandă sau când nu a putut fi determinată respectiva cantitate.
Explicaţiile prin care unii dintre inculpaţi încearcă să arate că nu aveau reprezentarea că bunurile valorificate sunt obţinute fraudulos sunt neserioase şi nu pot fi primite, având în vedere circumstanţele săvârşirii faptelor, prezentate mai sus. Apărarea inculpaţilor prin care invocă faptul că aceştia nu au cunoscut faptul că mărfurile proveneau din contrabandă, nu poate fi primită de către instanţa de apel în condiţiile în care inculpaţii au realizat cu toţii în plan subiectiv că acţiunile acestora sunt ilicite, în afara legalităţii, ţigările respective nefiind obţinute pe căi legale, pe baza unor documente de provenienţă, facturi fiscale şi fără a se prezenta vreo chitanţă pentru acele bunuri şi nefiind timbrate potrivit legii române, având chiar timbre de Ucraina, fiind vorba de ţigarete N. cu timbru de Ucraina sau N. cu timbru de Federaţia Rusă, O. cu ambalaj de culoare albastră cu timbru de Ucraina şi P., Q. cu menţiunea "for duty free sale only", pachete pe care nu figura menţiunea "tutunul dăunează grav sănătăţii", R., care aveau timbre cu litere ruseşti, ţigări care erau mai ieftine decât în magazin.
În vigoare la data faptelor (în raport de momentul epuizării vara 2014), potrivit Legii nr. 86/2006, privind Codul vamal al României, textul infracţiunii de contrabandă, în cuprinsul art. 270, consta în următoarele:
"(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal. (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Conform art. 274 din aceeaşi lege, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
S-a solicitat de către inculpaţii A. şi D. schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin sentinţa apelată, respectiv: din infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.., în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., şi din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din legea 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.. S-a arătat că nu se mai poate reţine că inculpatul a comis infracţiunea de contrabandă împreună cu alte persoane, adică în condiţiile de agravare prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât este vorba de acelaşi aspect care determină, atât răspunderea pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi răspunderea pentru comiterea infracţiunii ce a intrat în scopul grupului, tot într-o formă oarecum organizată, de către mai multe persoane împreună. Se arată că, din moment ce există în cauză întrunite condiţiile răspunderii penale pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, ca formă a pluralităţii constitutive de făptuitori, în sarcina inculpaţilor nu se mai poate reţine ca ar fi comis infracţiunea ce a intrat în scopul grupării împreună cu mai multe persoane.
Instanţa de apel a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost formulată mai sus nu este întemeiată. Astfel, potrivit art. 367 alin. (3) din C. pen., dacă faptele prevăzute de în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni. Cele două infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat şi contrabandă sunt distincte, se sancţionează deci în mod diferit, în funcţie de împrejurările săvârşirii faptelor.
În mod justificat s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de contrabandă de două sau mai multe persoane împreună, acţiunile inculpaţilor privind contrabanda fiind detaliate pe larg în cursul stării de fapt reţinută de către prima instanţă, elementul material al infracţiunii asimilate de contrabandă constând în colectarea (sinonim cu adunarea, strângerea, achiziţionarea), deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea ţigărilor, ceea ce a atras incidenţa în cauză şi a dispoziţiilor art. 274, sancţiunea în acest caz fiind pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Infracţiunea de contrabandă, reglementată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună în ceea ce priveşte unele din actele materiale, la unul din transporturile de ţigări inculpatul D. fiind însoţit de inculpatul C. şi la multe din actele materiale preluarea şi depozitarea ţigărilor având loc de către ambii inculpaţi B. şi A..
Urmare reţinerii dispoziţiilor art. 274, sancţiunea în acest caz fiind pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, atrage şi aplicarea articolului 367 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora "când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, inculpatul C. invocă dispoziţii din hotărârea emisă în cauza CTUE C 459/07 CTUE, hotărâre ce cuprinde lămuriri în ceea ce privesc noţiunile relevante pentru interpretarea legii în cauza de faţă precum şi lămuririle date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materie, prin Decizia nr. 32/2015 în lămurirea unor chestiuni de drept, precum şi jurisprudenţa Curţii De Justiţie A Uniunii Europene, Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet - Hotărârea din 29 aprilie 2010, privind noţiunea de contrabandă, decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, din care rezultă legătura dintre noţiunea de "contrabandă" şi introducerea în ţară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noţiunii de "contrabandă" la care se referă dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Examinând aceste hotărâri, instanţa de apel a constatat că prin condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de contrabandă sunt îndeplinite dispoziţiile respectivelor hotărâri, nefiind încălcate chestiunile de drept stabilite prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizii în cuprinsul cărora a fost avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
S-a mai constatat, raportat la invocarea de către inculpatul A. a împrejurării că ar fi incidente dispoziţiile art. 2961 lit. l) din Codul fiscal cu privire la deţinerea de ţigarete, elementul material al laturii obiective al infracţiunii asimilate contrabandei este mai larg faţă de cel al infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete. Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. (1) lit. I) din C. fisc. , cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabandă. Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.
S-a mai avut în vedere că prin Decizia nr. 32/2015, ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcând trimitere şi la considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, a stabilit că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal". În motivarea acestei decizii se reţine că necesitatea incriminării acestor fapte ca infracţiune este reliefată prin expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă sus- menţionate, respectiv de scopul întăririi supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, este unul complex deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat. Prin obligaţii fiscale se înţelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA şi accizele. Ca şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege, se urmăreşte sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Se consideră că atributul obiectului material al infracţiunii constând în provenienţa din contrabandă ori în destinarea săvârşirii contrabandei nu este în legătură cu infracţiunea de contrabandă întrucât, în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la "contrabandă", iar nu la "infracţiunea de contrabandă". În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz - Hotărârea din 2 aprilie 2009 -, noţiunea de "contrabandă" este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet - Hotărârea din 29 aprilie 2010 -, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv. Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noţiunea de "contrabandă" şi introducerea în ţară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noţiunii de "contrabandă" la care se referă dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Astfel, prin decizia menţionată s-a stabilit că:
"fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României". Totodată, s-a arătat:
"Contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă (...) o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (...), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos."
De asemenea, în considerentele deciziei anterior menţionate, completul competent să judece recursul în interesul legii a mai reţinut că:
"la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal." Sensul noţiunii de "contrabandă" este dat de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) şi (3) al acestui articol, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală. Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol şi nu de rezultat. Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal: - să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora; - să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în "acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări (...)". În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Prin Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă. Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal. Dacă s-ar accepta că existenţa infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiţionată de "infracţiunea de contrabandă", iar nu de "contrabandă", ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracţiunii, şi anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârşirii contrabandei, întrucât sintagma "sunt destinate" exprimă o acţiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conţinutul constitutiv al acesteia. Noţiunea de "contrabandă" din textul legal ce reglementează infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înţeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracţiunea de contrabandă în ipoteza provenienţei bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal şi, în mod diferit, a avut în vedere noţiunea de "contrabandă" în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincţie, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).
În consecinţă, noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia. Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noţiunea de "contrabandă" folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
Ori, în cauză, inculpaţii care sunt cercetaţi pentru infracţiunea de contrabandă în forma prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au cunoscut că au desfăşurat operaţiuni cu ţigări care trebuiau plasate sub un regim vamal, fiind introduse în ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, împrejurările care conduc la aceste reţineri fiind prezentate mai sus în momentul analizării infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, acelaşi raţionament fiind aplicabil şi inculpatului C. care recunoaşte, aşa cum se prezintă mai sus, procurarea ţigărilor din piaţa din Fălticeni de unde a cumpărat 500 de pachete de ţigări marca x şi 10 pachete de ţigări marca x. Inculpatul C. arată chiar că recunoaşte faptul că a deţinut aceste ţigări găsite cu ocazia percheziţiei în mod ilegal şi ştie că aveau timbre cu litere ruseşti.
Martorul U., martor propus de apelantul inculpat C., a declarat la termenul din 23 ianuarie 2018 că îl cunoaşte pe inculpatul C. din perioada liceului, că inculpatul C. înainte să plece în Spania a lucrat şi la Bucureşti şi acesta făcea taximetrie şi într-o perioadă a lucrat camionagiu la o firmă şi efectua şi transportul de persoane, inculpatul fiind cunoscut că se ocupa cu transportul şi într-un timp era angajat pe un microbuz cu care efectua transporturi în Belgia. Martorul a arătat că ştie de la inculpatul C. că accidentul inculpatului D. a avut loc în zona Rădăuţi şi a apelat la inculpatul C. să îl ajute pentru că a intrat într-o coliziune cu o căruţă şi era să moară. Despre inculpatul D., martorul a arătat că provine dintr-o familie bună care nu a fost implicată în evenimente negative, că inculpatul D. se ocupa cu vânzare cumpărarea de maşini, că mai are o firmă, adică un bar, de care se ocupă soţia lui, că acesta câştiga bani, de exemplu din transportul internaţional, că inculpatul D. apela la serviciile lui C. pentru transport, îl mai ducea la RAR şi pe unde mai avea nevoie, dar nu ştie ca inculpatul C. să fi verificat tehnic maşinile respective.
Inculpatul C., fiind ascultat la termenul de judecată din data de 20 martie 2018, a arătat că menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, menţionând că din ţigări mai oferea persoanelor care îl ajutau sau le vindea celor pe care îi mai lua la ocazie şi uneori unele dintre aceste persoane chiar îi dădeau bani şi îi rugau să le cumpăr ţigări din oraş. Inculpatul declară că nu ştia că ţigările provin din contrabandă, arătând însă că nu a primit bon fiscal când le-a cumpărat. Fiind întrebat de către procuror, inculpatul nu a explicat prezenta sa la întâlnirea din benzinăria S. cu T., arătând că T. vorbea ceva cu D. legat de un x şi ei era tot cu un x, mergând la Videle să cumpere D. o maşină.
Astfel, s-a constatat de către instanţa de apel că inculpatul C. a confirmat faptul că, pe lângă activităţile pe care le desfăşura, activităţi de transport la care a făcut referire martorul U., inculpatul şi vindea ţigări care ar fi trebuit să fi fost plasate sub un regim vamal, fiind introduse în ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal. Era evident că ţigările proveneau din comerţ ilegal, în situaţia în care a fost analizată mai sus declaraţia inculpatului prin care arată cum procura ţigările şi cum acestea aveau timbre cu litere ruseşti, acest inculpat fiind condamnat anterior chiar pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
Instanţa de apel a avut în vedere şi datele care caracterizează persoana inculpatului C. aşa cum rezultă din înscrisurile constând în caracterizări ale acestuia, adeverinţă imobilul în care locuieşte, eliberată de Primăria Comunei Dolheşti, extras CF privind un imobil aparţinând inculpatului V. căsătorit cu W., autorizaţie pentru executare lucrări eliberată lui V. şi fotografii imobil .
În ceea ce priveşte datele raportului de evaluare psihologică extrajudiciară din 20 aprilie 2017, depus în faţa instanţei de apel, s-a constatat că evaluarea inculpatului datează din 20 aprilie 2019 şi are ca obiectiv stabilirea dacă acest inculpat este capabil să constituie un grup infracţional, să îl conducă, să ia decizii cu privire la efectuarea unor infracţiuni, să găsească modalităţi de eludare a legii şi eventual să se folosească de un grup relaţional deja existent sau să îşi creeze unul în vederea efectuării de infracţiuni, să se stabilească dacă are capacitatea decizională şi poate convinge ale persoane să adere la grup şi dacă îşi poate impune punctul de vedere în faţa altor persoane. În cuprinsul acestui raport se indică temeiul juridic al evaluării art. 172 alin. (7) din C. proc. pen. şi art. 330 alin. (3) din C. proc. pen.
S-a constatat, însă, că acest raport de evaluare nu a fost solicitat de către instanţa de apel pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (7) din C. proc. pen. sau art. 330 alin. (3) din C. proc. civ., aşa cum se invocă în partea introductivă a raportului, fără a se discuta administrarea acestei probe, în condiţiile art. 100 din C. proc. pen., urmând a nu se ţine seama de conţinutul acestui înscris de către instanţa de apel, probă care nu a fost solicitată de către instanţă, cu obiectivul indicat de către psihologul evaluator.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind deţinerea de către inculpatul A. în afara antrepozitului fiscal de alcool etilic, în cantitate de 137 litri conform dispoziţiilor încălcate, se constată că potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2961 lit. l), constituie infracţiune deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri. Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel: a) cu închisoare de la 1 an la 4 ani, cele prevăzute la lit. c), i), l), m), n), o) şi p).
Cu referire la această infracţiune, se menţionează de către inculpatul A. faptul că acele cantităţi de alcool se găseau în trei gospodarii diferite, că alcoolul nu era deţinut peste limita legii, provenea şi aparţinea unor familii diferite şi avea destinaţii diferite, indicându-se că în locuinţe erau două familii şi fiecare nu depăşea cota legal stabilita, nu provenea din acte de import, trecere frontiera, plata accize.
Inculpatul A. a declarat în cursul urmăririi penale că alcoolul găsit la percheziţie provine de la persoane necunoscute din Moacşa şi din producţia proprie, iar inculpatul B. a declarat în cursul urmăririi penale că alcoolul găsit la percheziţie provine de la persoane necunoscute din Braşov.
Martorul X., propus de apelantul inculpat A., a declarat în apel că ştie familia Benko de multă vreme, fiind vecini în aceeaşi comună, că tatăl inculpaţilor Benko a decedat în urmă cu doi ani, că acesta avea alcool pentru că dădea grâne la schimb alcool de la fabrica din Ozun, fără a şti dacă A. deţinea alcool în gospodărie sau dacă familia Benko producea alcool. Iar martorul Y. arată în faţa instanţei de apel că familia Benko făcea alcool în gospodărie şi palincă din fructele din livadă.
Însă, s-a constatat că respectivele imobile erau deţinute sau locuite de inculpatul A., în imobilul de la Reci fiind identificată cantitatea de 54 de litri de alcool etilic, în imobilul din Sfântu Gheorghe 63 de litri alcool etilic şi la un alt imobil din Sfântu Gheorghe, 20 de litri, deci în două dintre locuinţe fiind depăşită limita de 40 de litri prevăzută de lege, fiind incriminată de lege chiar simpla deţinere în afara antrepozitului fiscal, fără a se indica cărei alte familii i-ar mai fi aparţinut parte din respectivul alcool etilic.
În privinţa infracţiunii de cămătărie, s-a constatat că aceasta a fost prevăzută iniţial de Legea nr. 216 din 16 noiembrie 2011 privind interzicerea activităţii de cămătărie, publicată în Monitorul Oficial nr. 827 din 22 noiembrie 2011, prin camătă înţelegându-se dobândă pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut şi prin cămătar - persoană fizică ce dă împrumuturi băneşti în schimbul unei camete. De la acea dată, darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă. Această lege a reglementat interzicerea activităţii de cămătărie până la intrarea în vigoare a C. pen. la 1 februarie 2014, prin care la articolul 351 a fost prevăzută infracţiunea de camătă, potrivit căruia, darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
S-a reţinut de către prima instanţă că fapta inculpatului inculpatului A., care, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, în repetate rânduri şi neautorizat, a dat cu titlu de împrumut mai multor persoane, dintre care au fost identificate: E., F., G., H., I., J. şi K., diferite sume de bani, cu dobândă, ca îndeletnicire, suma totală împrumutată fiind de 249.000 RON şi 10.000 de euro, iar dobânda totală percepută fiind de 28.950 RON şi 800 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "camătă", prev. de art. 351 C. pen.
S-a invocat de către inculpatul A. regimul legal ce a caracterizat infracţiunea şi care scoate în afara oricărei susceptibilităţi sumele ce se aflau în contul acestuia anterior anului 2011, respectiv suma de 622.254 RON. Esenţială în ceea ce priveşte infracţiunea de camătă reţinută în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, se arată că este sfera tuturor persoanelor împrumutate (cunoştinţe şi rude ce au apelat pentru nevoi ocazionale şi temporare), inexistenţa dobânzilor, sau dobânda modică, inexistenţa oricăror garanţii şi restituirea sumelor după posibilităţile persoanelor respective, ceea ce atestă împrejurarea că împrumuturile nu erau date cu camătă în înţelesul dat de lege, cu caracter de îndeletnicire profesională, respectiv nu aveau ca scop depăşirea dobânzii legale.
Însă, instanţa de apel şi-a însuşit raţionamentul primei instanţe prezentat în considerentele hotărârii atacate, cu trimitere la mijloacele de probă prezentate pe larg, inculpatul A. ţinând o evidenţă într-un "caiet care se afla sub cutie", în care se scria ce se dă, cât se dă, cum se dă, aşa cum rezultă din interceptarea unei convorbiri telefonice prezentate de prima instanţă, acesta practicând o dobândă de 1 - 15%, inculpatul recunoscând chiar acordarea unor împrumuturi cu dobândă modică, aspecte coroborate cu declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză, însemnările privind acordarea împrumuturilor, conversaţiile telefonice, toate acestea fiind analize de către prima instanţă.
Pe perioada cât a fost în vigoare Legea nr. 216 din 16 noiembrie 2011 privind interzicerea activităţii de cămătărie, publicată în Monitorul Oficial nr. 827 din 22 noiembrie 2011 şi până la 1 februarie 2014, legea prevedea în mod expres că sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă. Iar potrivit art. 118 C. pen. din 1969, erau supuse de asemenea confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă; e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
În prezent, potrivit C. pen. în vigoare, art. 112 lit. b), sunt supuse confiscării speciale: b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. De asemenea, potrivit art. 112 lit. e) din C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
În aceste condiţii, se constată că măsurile luate de către prima instanţă privind confiscare specială de la inculpatul A., în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a sumelor de 249.000 RON şi 10.000 euro, reprezentând sume împrumutate, folosite la săvârşirea infracţiunii de "camătă" şi în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a sumelor de 28.950 RON şi 800 euro, reprezentând dobânda percepută, dobândite prin săvârşirea infracţiunii de "camătă", sunt întemeiate.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului A., s-a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului A. şi faptul că, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, a deţinut şi folosit diferite sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", prin introducerea lor în circuitul financiar bancar şi nebancar, prin efectuarea de operaţiuni de depuneri numerar, retrageri numerar, încasări şi plăţi, suma totală supusă procesului de spălare fiind de 1.580.181 RON, din care 49.264 RON reprezintă dobânda netă încasată pe seama fondurilor deţinute la instituţiile financiar bancare şi nebancare, şi, de asemenea, a folosit sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", pentru achiziţionarea a două autovehicule, şi anume: autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în iunie 2012, cu suma de 3000 euro, respectiv autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în 6 martie 2014, cu suma de 3000 de euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "spălare de bani", prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Prima instanţă a apreciat că în drept fapta inculpatului A. care, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, a deţinut şi folosit diferite sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", prin introducerea lor în circuitul financiar bancar şi nebancar, prin efectuarea de operaţiuni de depuneri de numerar, retrageri de numerar, încasări şi plăţi, suma totală supusă procesului de spălare fiind de 1.580.181 RON, din care 49.264 RON reprezintă dobânda netă încasată pe seama fondurilor deţinute la instituţiile financiar bancare şi nebancare, şi, de asemenea, a folosit sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", pentru achiziţionarea a două autovehicule, şi anume: autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în iunie 2012, cu suma de 3000 euro, respectiv autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în 6 martie 2014, cu suma de 3000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "spălare de bani", prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Instanţa de apel a avut în vedere cuprinsul textului în vigoare la 1 februarie 2014 pentru spălarea de bani, potrivit Legii nr. 656/2002 din 7 decembrie 2002, art. 29, constituind infracţiunea de spălare a banilor şi pedepsindu-se cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. (4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective. Conform art. 33 din aceeaşi lege, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului se aplică dispoziţiile art. 118 din C. pen. privind confiscarea bunurilor. (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă. (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal. (6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.
S-a arătat că apărările inculpatului A. sunt întemeiate, fiind analizate prin prisma textelor care reglementează spălarea de bani, precum şi în raport starea de fapt reţinută prin rechizitoriu care conduce la încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.
Apărările inculpatului A. în legătură cu această infracţiune fac trimitere la faptul că sumele de bani deţinute de acesta sunt existente şi gospodărite de mai bine de 30 de ani, ca ele nu provin din infracţiuni şi nu ascund originea banilor, posesia reala. Se arată că soldul la data de 2011 de 622.254 RON este rezultatul muncii şi activităţii întregii familii de generaţii. Cămătăria nu era pedepsită până la data de 2011, iar rulajul banilor nu era o activitate ilicită. La sfârşitul perioadei cercetate suma aflata în cont era de 621.845 RON, ceea ce denota faptul ca banca nu era decât depozitarul sumelor deţinute legal, gospodărite şi economisite. Depunerile, retragerile inclusiv utilizarea dobânzilor nu sunt decât acte de prudenţă. Spălarea de bani are o infracţiune premisă ori în cazul de faţă nu este stabilită suma ce ar fi rezultat din vreo infracţiune în perioada analizată 2013 - 2014. În raport de infracţiunile reţinute, contrabanda, cămătăria, deţinerea în antrepozit fiscal, bunurile şi faptele imputate nu stabilesc cuantumuri de venituri care sa impună operaţia de spălare de bani.
S-a avut în vedere că prin Decizia nr. 16/2016, ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a învederat însă, că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune. S-a mai arătat, de asemenea, că este evident însă că în situaţia în care nu există o condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile instanţa învestită cu soluţionarea cauzei privind infracţiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracţională, ci şi să aibă certitudini în acest sens.
Din analiza acestor dispoziţii rezultă că în toate cazurile în care subiectul activ al infracţiunii premisă (predicat, principale) efectuează una sau mai multe modalităţi ale spălării banilor, această din urmă infracţiune va putea fi reţinută în sarcina acestuia numai dacă ea este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile. Deci, dacă spălarea banilor nu este suficient de bine particularizată în raport cu infracţiunea principală (din care provin banii murdari), va fi realizat exclusiv conţinutul infracţiunii principale, nefiind întrunit conţinutul infracţiunii subsecvente (spălarea banilor). Dacă nu există o hotărâre de condamnare pentru premisă, instanţa sesizată cu infracţiunea de spălare a banilor, indiferent că este sau nu învestită cu acuzaţia privind comiterea infracţiunii principale, anterior condamnării pentru infracţiunea de spălare a banilor trebuie să stabilească în mod cert că în lumea obiectivă s-a comis infracţiunea din care se pretinde că rezultă bunurile ce se presupune că reprezintă obiect al spălării banilor.
S-a ţinut seama de faptul că martorul Y. propus de apelantul inculpat A., la termenul de judecată din data de 2 martie, a arătat că din 1985 este prieten cu A., că înainte de revoluţie părinţii lui A. erau foarte harnici, ţineau animale, că bătrânii vindeau porci şi vindeau carne, mai vindeau lapte, aveau vaci, iepuri, aveau livadă şi părinţii lui au făcut bani din muncă grea, că inculpatul A. se gospodărea cu părinţii şi cu sora inculpatului, arătând că familia inculpatului a muncit şi avea foarte mulţi bani, că inculpatul l-a împrumutat pe martor fără dobândă. Martorul a mai arătat că familia Benko făcea alcool în gospodărie şi palincă din fructele din livadă.
În speţă s-a indicat faptul că autorul infracţiunilor de contrabandă şi cămătărie, din care provin sumele de bani, inculpatul A., în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, a deţinut şi folosit diferite sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", prin introducerea lor în circuitul financiar bancar şi nebancar, prin efectuarea de operaţiuni de depuneri de numerar, retrageri de numerar, încasări şi plăţi, suma totală supusă procesului de spălare fiind de 1.580.181 RON, din care 49.264 RON reprezintă dobânda netă încasată pe seama fondurilor deţinute la instituţiile financiar bancare şi nebancare.
S-a constatat, însă, că există o condamnare a inculpatului A. pentru infracţiunile de contrabandă şi cămătărie, urmând ca în raport de actele materiale reţinute în sarcina acestuia să fie stabilite sumele la plata cărora va fi obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile şi sumele de bani care vor fi confiscate în raport de cele două infracţiuni.
Nu s-a dovedit, însă, că suma totală supusă procesului de spălare, de 1.580.181 RON, din care 49.264 RON reprezintă dobânda netă încasată pe seama fondurilor deţinute la instituţiile financiar bancare şi nebancare, provine din săvârşirea infracţiunilor de "camătă" şi "contrabandă", care ar fi fost săvârşite în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014.
Prin analiza sumelor de bani deţinute în perioada respectivă, se urmăreşte de fapt aplicarea dispoziţiilor privind confiscarea specială, reglementată de dispoziţiile art. 112 din C. pen., care ar însoţi confiscarea altor bunuri decât cele menţionate la art. 112 din C. pen.
Ori în cauză, nu s-a pus în discuţia părţilor şi nu s-a solicitat verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1121 din C. pen., respectiv dacă persoana este condamnată pentru vreuna din infracţiunile prevăzute expres în cuprinsul acestui articol, dacă faptele sunt susceptibile să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este de 4 ani sau mai mare. De asemenea confiscarea extinsă poate fi dispusă în condiţiile art. 1121 alin. (2) din C. pen., respectiv dacă valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit, precum şi dacă instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1). Pentru aplicarea acestor condiţii, se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul. Prin bunuri, conform acestui articol, se înţelege şi sumele de bani. La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.
De asemenea, s-a constatat că prin Decizia nr. 11/2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a stabilit că dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. a) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare (22 aprilie 2012) a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
De aceea analiza veniturilor familiei Benko în perioada 2007 - 2014, privind veniturile inculpatului A., ale inculpatului B., ale numitei Z., soţia inculpatului A., şi ale numitei M., fiica inculpatului A., investigaţia privind rulajul sumelor de bani din conturile bancare deţinute la mai multe instituţii financiare, de către inculpaţii A., B., precum şi ale soţiei şi fiicei inculpatului A. din perioada 2009 - 2014, deci într-o perioadă de 5 ani înainte de momentul consumării infracţiunilor de contrabandă şi camătă, precum şi apoi analiza financiară în raport de soldul la 22 noiembrie 2011 şi respectiv 2014, dobânda încasată în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014 nu conduce decât la concluzia că procurorul a urmărit aplicarea dispoziţiilor privind confiscarea extinsă, iar nu sumele de bani, bunurile deţinute şi folosite doar de inculpatul A. în urma săvârşirii infracţiunii de cămătărie şi contrabandă, sume pentru care, de altfel, urmează să se dispusă soluţii de confiscare specială şi obligare la plata despăgubirilor civile. De altfel, procurorul prin rechizitoriu solicită confiscarea specială de la inculpatul A. atât a celor două autovehicule, cât şi a sumei de 1.580.181 RON, iar prima instanţă a indicat ca temei al confiscării celor două autovehicule şi a sumei de 1.580.181 RON de la inculpatul A., atât dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002, cât şi dispoziţiile art. 112 lit. e) C. pen., art. 1121 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., ultimul articol fiind cel care priveşte confiscarea extinsă.
Însă, confiscarea extinsă nu se poate aplica pentru bunurile dobândite înainte de intrarea în vigoare la 22 aprilie 2012 a Legii nr. 63/2012 şi nu a fost nici supusă în atenţia inculpatului aplicarea dispoziţiilor art. 1121 din C. pen. privind confiscarea extinsă în raport de infracţiunile de contrabandă şi camătă, aşa cum rezultă din raţionamentul procurorului şi al instanţei de judecată. În aceste condiţii, s-a susţinut că nu se poate stabili faptul că suma indicată, de 1.580.181 RON, sumă care ar proveni din infracţiunile de camătă şi contrabandă, calculul acestei sume nefiind stabilit în mod clar, fiind adunate atât sumele de bani depuse, încasate cât şi cele ridicate sau plătite prin virament bancar, precum şi sumele de bani încasate cu titlu de dobândă, de către toţi membrii familiei T. în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, fără a fi verificate dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1121 din C. pen.
În ceea ce priveşte autovehiculele achiziţionate de inculpatul A.: autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în iunie 2012, cu suma de 3.000 euro, respectiv autoturism x, nr. de înmatriculare x, achiziţionat în 6 martie 2014, cu suma de 3.000 de euro, şi autovehiculele achiziţionate de inculpatul D.: autoutilitară x, nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, înmatriculată la 25 februarie 2014, prin contractul de vânzare - cumpărare din 21 februarie 2014, pentru suma de 1.000 euro şi autoturismul marca x înmatriculat cu numărul x, achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare din 6 noiembrie 2013, pentru suma de 5.000 euro, s-a constatat de către instanţa de apel că în raport de valoarea redusă a acestor autovehicule, infracţiunea de spălare de bani nu poate fi reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, deoarece nu este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunile din care provin bunurile, instanţa neavând certitudini că autovehiculele respective au fost plătite efectiv cu sume provenite din infracţiunile de camătă şi contrabandă, valoarea acestora nefiind una ridicată în raport cu achiziţionarea unor autovehicule, familia T. deţinând importante sume de bani înainte de 22 noiembrie 2011, de altfel pentru respectivele autovehicule fiind luată şi măsura sechestrului asigurător, respectivele bunuri urmând să servească la despăgubirea în ceea ce priveşte prejudiciul produs prin infracţiunea de contrabandă şi pentru a a se asigura măsura confiscării speciale a sumelor de bani, măsură dispusă faţă de inculpatul A., urmare infracţiunilor de camătă.
În aceste condiţii, instanţa de apel, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Corespunzător soluţiilor de achitare care vor fi dispuse pentru infracţiunile de spălare de bani, urmează a fi înlăturate şi menţiunile privind confiscarea specială, în baza art. 33 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 1121 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., a următoarelor bunuri obţinute prin săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor:
"De la inculpatul A.: a autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x; a autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, aflate în custodia I.P.J. Covasna în baza dovezilor seria x nr. x din 30 iunie 2014 şi seria x nr. x din 30 iunie 2014, şi a sumei de 1.580.181 RON, supusă procesului de spălare de bani."
În situaţia în care nu se dispune confiscarea extinsă, conform art. 1121 alin. (3) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte bunurile altor persoane asupra cărora s-a aplicat măsura sechestrului asigurător, respectiv M., fiica inculpatului A., au fost înlăturate menţiunile privind menţinerea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 34/D/P/2013 din data de 24 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna şi a fost ridicată măsura sechestrului asigurător, dispunând în baza art. 255 din C. proc. pen. restituirea asupra următoarelor sumelor de bani din conturile bancare de la L. SA, deţinute de numita M., fiica inculpatului A., urmând a fi înlăturate şi menţiunile privind menţinerea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 34/D/P/2013 din data de 25 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna, şi va fi ridicată măsura sechestrului asigurător, dispunând în baza art. 255 din C. proc. pen. restituirea asupra următoarelor bunuri: suma de 12.150 RON, ridicată de la numita M.; conturile deţinute de numita M. la instituţii financiare nebancare de pe raza judeţului Covasna, precum Casa de Ajutor Reciproc "OLT", cu sediul în Sf. Gheorghe str. x bl. 10 sc. D, jud. Covasna, etc.
S-a reţinut că, în speţă, raportat la gravitatea deosebit de ridicată a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi restul inculpaţilor şi pentru care se dispune condamnarea, nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante constând în împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Pentru faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, mai puţin cele pentru care se va dispune achitarea prin decizie, se constată că prima instanţă a ţinut seama de datele care caracterizează persoana inculpaţilor şi de celelalte criterii prevăzute de art. 74 din C. pen., instanţa de apel având în vedere şi înscrisurile depuse de inculpatul C. în apel, din care rezultă şi situaţia medicală a acestuia, situaţia medicală a inculpatului A. astfel cum rezultă din înscrisurile medicale şi cele privind acordarea pensiei de invaliditate depuse în apel, precum şi de înscrisurile depuse de inculpatul B. în apel.
Se constată deci că prima instanţă i-a condamnat pe inculpatul A. la pedepse egale cu minimul special pentru constituire de grup infracţional organizat, contrabandă, camătă şi art. 2961 din Legea nr. 571/2003, inculpatul B. la pedepse egale cu minimul special pentru constituire de grup infracţional organizat şi contrabandă şi pe inculpatul C. la o pedeapsă egală cu minimul special pentru contrabandă, fără a se impune majorarea pedepselor aplicate, acestea putându-şi asigura scopul prevăzut de lege. Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 254/2013 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate. În raport de cuantumul pedepsele rezultante ce vor fi aplicate, s-a constatat că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani.
Având vedere aceste considerente, instanţa de apel a pronunţat soluţia expusă în cele ce preced.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs în casaţie, în termenul legal, inculpaţii A., B. şi C., motivele fiind expuse în încheierea de dezbateri din data de 25 februarie 2020, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 379/AP din data de 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, şi a stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursurilor în casaţie la data de 25 februarie 2020.
La termenul din data de 25 februarie 2020, au avut loc dezbaterile asupra fondului recursurilor în casaţie declarate de inculpaţi, fiind stabilită pronunţarea pentru data de 10 martie 2020.
Înalta Curte, analizând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A., constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşadar, se constată că potrivit noului C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un al doilea apel.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpaţii C., B. şi A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, adică doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.
Se constată că susţinerile recurenţilor inculpaţi, în sensul că faptele lor nu sunt prevăzute de lege, întrucât acţiunile şi inacţiunile ilicite care li se impută nu se circumscriu elementelor de tipicitate prevăzute de normele legale de incriminare a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, contrabandă şi camătă, nu sunt apte a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atât timp cât faptele, astfel cum au fost ele reţinute în mod definitiv de instanţele de fond şi de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor anterior menţionate, pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, Înalta Cute constată, în acord cu instanţele de fond şi de apel, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, pentru care inculpaţii B. şi A. au fost condamnaţi, instanţa de apel reţinând că aceştia au constituit, în vara anului 2013, un grup infracţional organizat, grupare ce a fiinţat până la intervenţia organelor judiciare în data de 24 iunie 2014, în scopul obţinerii unor venituri ilicite, prin sustragerea de la plata taxelor şi accizelor aferente în detrimentul bugetului consolidat al statului, prin comiterea, în perioada vara 2013 - vara 2014, a infracţiunii de contrabandă, în formă continuată.
Cu privire la apărările inculpaţilor B. şi A. legate de împrejurarea că aceştia nu puteau face parte dintr-un grup infracţional organizat în condiţiile în care sunt tată şi fiu, se constată, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, că acestea nu sunt întemeiate, în condiţiile în care dispoziţiile privind incriminarea grupului infracţional organizat, atât în vechea reglementare, cât şi în noua reglementare nu conţineau vreo clauză de nepedepsire în situaţia în care membrii grupului sunt în relaţie de rudenie.
În ceea ce priveşte infracţiunea de camătă, Înalta Curte constată, de asemenea, că, în mod corect au reţinut instanţele de fond şi de apel că fapta inculpatului inculpatului A., care, în perioada 22 noiembrie 2011 - 24 iunie 2014, în repetate rânduri şi neautorizat, a dat cu titlu de împrumut mai multor persoane, dintre care au fost identificate: E., F., G., H., I., J. şi K., diferite sume de bani, cu dobândă, ca îndeletnicire, suma totală împrumutată fiind de 249.000 RON şi 10.000 de euro, iar dobânda totală percepută fiind de 28.950 RON şi 800 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "camătă", prev. de art. 351 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, se constată, în deplin acord cu instanţele de fond şi de apel, că sunt întrunite şi elementele constitutive ale acestei infracţiuni, iar apărările inculpaţilor C., B. şi A., prin care aceştia arată că nu au cunoscut faptul că mărfurile proveneau din contrabandă, nu pot fi primite, având în vedere că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, inculpaţii au realizat cu toţii în plan subiectiv că acţiunile acestora sunt ilicite, în afara legalităţii, ţigările respective nefiind obţinute pe căi legale, pe baza unor documente de provenienţă, facturi fiscale şi fără a se prezenta vreo chitanţă pentru acele bunuri şi nefiind timbrate potrivit legii române, având chiar timbre de Ucraina, fiind vorba de ţigarete N. cu timbru de Ucraina sau N. cu timbru de Federaţia Rusă, O. cu ambalaj de culoare albastră cu timbru de Ucraina şi P., Q. cu menţiunea "for duty free sale only", pachete pe care nu figura menţiunea "tutunul dăunează grav sănătăţii", R., care aveau timbre cu litere ruseşti, ţigări care erau mai ieftine decât în magazin.
În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de către toţi cei trei inculpaţi, susţinându-se că acestora li s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind încălcat, astfel, principiul legalităţii şi al pedepselor, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate de instanţele de fond şi de apel sunt în limitele prevăzute de lege.
Se constată, de asemenea, că instanţa de apel în mod legal a apreciat cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 227 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă la data de 30 aprilie 2013 prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul C. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. Aşadar, pedeapsa acestuia a fost aplicată în limitele stabilite de lege şi din acest punct de vedere, astfel că apare ca fiind nefondată critica apărării în acest sens.
Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap din data de 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap din data de 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.
Procesat de GGC - LM