Şedinţa publică din data de 05 februarie 2021
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156/P din data de 04 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A..
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 449/07.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018 s-a dispus condamnarea inculpatei A. în baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 6 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune Constanţa;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 588/P/07.07.2020 a Curţii de Apel Constanţa a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 449/07.11.2019 pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2018
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând, au fost înlăturate dispoziţiile privind aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 faţă de inculpaţii B., C. şi A..
S-a dispus majorarea pedepsei principale aplicate inculpatei A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În baza art. 60 C. pen., pedeapsa principală aplicată inculpatei s-a dispus să fie executată în regim de deţinere.
S-a înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile privind aplicarea art. 861 şi următoarele C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, faţă de inculpata A. şi dispoziţiile contrare deciziei penale şi s-a menţinut restul dispoziţiilor acesteia.
Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare este un instrument procesual prin care se invocă incidente ivite în cursul sau în vederea punerii în executare a unei hotărâri.
Petenta şi-a întemeiat contestaţia la executare pe cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind invocate ambele teze ale acestui text de lege.
Dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. permit formularea contestaţiei la executare atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ceea ce presupune ca nelămurirea să vizeze dispoziţiile susceptibile de executare ori o împiedicare la executare, care nu permite aducerea la îndeplinire la dispoziţiilor hotărârii.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor judecătoreşti definitive.
Prin contestaţia la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe aceasta cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuţie legalitatea si temeinicia hotărârilor in baza cărora se face executarea si nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor ramase definitive, nefiind permis a analiza aspecte ce ţin de vinovăţia sau nevinovăţia autorului, încadrarea juridică sau pedeapsa aplicată.
Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
Curtea a reţinut că, în cauză petenta susţine că a fost condamnată pentru o altă infracţiune decât aceea pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă.
Aşadar, prima instanţă a constatat că într-adevăr petenta a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.
Prin decizia instanţei de apel s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare, fiind menţionată infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În dispozitivul deciziei penale s-a omis menţionarea formei de participaţie penală a inculpatei A., respectiv complicitatea, însă această omisiune este consecinţa unei erori materiale în redactarea minutei hotărârii instanţei de apel, fără a avea semnificaţia juridică a unei schimbări de încadrare juridică. În măsura în care s-ar fi intenţionat schimbarea încadrării juridice, această operaţiune tehnico-juridică s-ar fi regăsit ca atare în hotărâre, conform art. 386 C. proc. pen., în timp ce aspectul invocat de petentă reprezintă în mod evident o eroare materială.
De altfel, Curtea a precizat că voinţa instanţei de apel rezultă din dispoziţia de majorare a pedepsei stabilită de prima instanţă, iar nu de condamnare a inculpatei A.. Procedeul de majorare a pedepsei este folosit atunci când se intenţionează doar aplicarea unei pedepse mai mari, cu menţinerea încadrării juridice, aşa cum s-a procedat în cauză.
Din considerentele deciziei penale nr. 588/P/07.07.2020 a Curţii de Apel Constanţa, a rezultat cu evidenţă că nu s-a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare pentru o altă infracţiune sau o altă formă de participaţie penală decât cea vizată de hotărârea primei instanţe, în condiţiile în care se menţionează explicit că se vor "majora pedepsele principale aplicate inculpatelor C. şi A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în modalitatea autoratului pentru inculpata C. şi a complicităţii pentru inculpata A., de la câte 4 ani închisoare la câte 6 ani închisoare."
Totodată, chiar dacă petenta A. ar fi fost condamnată de instanţa de apel pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de prima instanţă, fără a se schimba încadrarea juridică, Curtea a constatat că acest aspect ar fi putut constitui un element de nelegalitate al hotărârii instanţei de apel, iar nu un motiv pentru formularea unei contestaţii la executare.
Aşadar, Curtea a apreciat că omisiunea indicării formei de participaţie a inculpatei A. nu constituie o nelămurire în executarea hotărârii sau o împiedicare la executare, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci este o eroare materială, ce a şi fost îndreptată de instanţa de apel, în condiţiile art. 278 C. proc. pen.
Prin încheierea din data 04.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2018 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din decizia penală nr. 588/P/07.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018, urmând a se menţiona:
"Majorează pedepsele principale aplicate inculpatelor C. şi A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în modalitatea autoratului pentru inculpata C. şi a complicităţii pentru inculpata A., de la câte 4 ani închisoare la câte 6 ani închisoare" .
Aşadar, Curtea a constatat că în această modalitate a fost remediată eroarea materială din cuprinsul deciziei penale nr. 588/P/07.07.2020 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie condamnata A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, iar pe cale de consecinţă, instanţa să dispună încetarea executării pedepsei şi punerea de îndată în libertate a contestatoarei.
În esenţă, a arătat că instanţa de apel a comis o gravă eroare, deoarece a majorat pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., în condiţiile în care a fost cercetată pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, iar în cauză nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Astfel, în opinia condamnatei, există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, de natură a împiedica executarea acesteia, atât timp cât pedeapsa pe care o execută a fost pronunţată în legătură cu o altă infracţiune decât aceea care a făcut obiectul urmăririi penale, al judecăţii în prima instanţă.
Evaluând contestaţia la executare formulată de condamnata A., Înalta Curte notează următoarele:
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.
În acest context, analizând contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă prin prisma consideraţiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte apreciază, contestaţia formulată de condamnata A., ca fiind nefondată.
În acest sens notează că, prin cererea formulată, condamnata a criticat, în fapt, împrejurarea că instanţa de apel a majorat pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., în condiţiile în care a fost cercetată pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, iar în cauză nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care decizia penală nr. 588/P/07.07.2020 a Curţii de Apel Constanţa este neclară sub aspectul invocat de contestatoare, Înalta Curte constată că omisiunea indicării formei de participaţie a condamnatei nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., această omisiune fiind o eroare materială, ce a fost de altfel, îndreptată prin încheierea din data de 04.11.2020 a Curţii de Apel Constanţa.
Prin urmare, situaţia particulară a contestatoarei condamnate este clară şi nu necesită o lămurire a deciziei contestate în sensul invocat de acesta.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 156/P din data de 04 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 156/P din data de 04 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 februarie 2021.