Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosar nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la plata către stat a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Curtea de apel a constatat că prin încheierea din 14 iulie 2021 a Tribunalului Braşov a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de către A., invocată la termenul menţionat. Excepţia ridicată de către susnumitul viza hotărâri judecătoreşti, acte administrative şi Legea nr. 18/1991, Legea nr. 7/1996 şi Legea nr. 215/2001.
În cuprinsul încheierii instanţa a arătat că excepţia vizează hotărâri judecătoreşti şi nu texte legale din C. pen. sau din C. proc. pen., care să aibă legătură cu cauza. S-a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 7/1996 şi a Legii nr. 215/2001 vizează acţiuni civile care nu fac obiectul cauzei.
Împotriva modalităţii de soluţionare a excepţiei invocate a formulat recurs, la 20 iulie 2021, A.. În calea de atac a recursului, A. a solicitat, în esenţă, sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei invocate în faţa tribunalului.
La termenul din 28 iulie 2021, Curtea de Apel a pus în discuţia părţilor tardivitatea formulării căii de atac de către recurent.
Referitor la excepţia tardivităţii căii de atac a recursului promovată de către A., Curtea de Apel a constatat că, în conformitate cu art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Faţă de dispoziţia legală invocată, s-a constatat că încheierea supusă atenţiei este pronunţată la 14 iulie 2021, iar calea de atac a recursului a fost înaintată de către susnumit la 20 iulie 2021, conform datei poştale de pe plicul ataşat memoriului de recurs.
Astfel, s-a constatat că prezentul recurs a fost formulat după expirarea celor 48 ore de la pronunţarea hotărârii, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind neechivoc referitor la momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (pronunţare), mai ales în condiţiile în care recurentul a fost prezent în sală în momentul în care judecătorul a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate, cale de atac neprevăzută de lege.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală prin care s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de acesta împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Tribunalului Braşov privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Această decizie, prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a recursului, ca tardiv, este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi în dispozitivul acesteia.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Aşadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apară părţile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanţă şi trebuie să se respecte principiul legalităţii caii de atac. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii (Decizia penală nr. 1780 din 25 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Cu referire la regulile care guvernează exercitarea căilor de atac, s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Constituţională statuând că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite (Decizia nr. 99/2000, Decizia nr. 66/2001).
Având în vedere şi dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi prevederile art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiţie, respectiv exigenţele determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În speţă, se constată că recurentul A. a formulat un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive prin care s-a respins recursul său împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cauză cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, recursul nu este prevăzut de lege, Decizia penală nr. 8/R din 28 iulie 2021 făcând parte din cele care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate, fiind definitivă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.
GGC - MM