Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 528 C. proc. pen., raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 74/PI/2021, pronunţate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 74/PI/2021, pronunţate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino numărul 537/2020 SIEP Dosarul nr. x/2021, pe seama persoanei solicitate A. şi în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut şi s-a dispus punerea în executare a Sentinţei nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. 3532/09 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, Italia, la data de 07.03.2019, definitivă la data de 07.11.2019, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român.
S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român. S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă ordonanţa de reţinere din data de 01.07.2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 11:00, precum şi durata arestării provizorii începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă prin Încheierea nr. 32/IP/2021 pronunţată de această curte de apel şi menţinută prin încheierea din data de 14.07.2021, până la zi, respectiv 12 august 2021.
S-a reţinut că, autorităţile judiciare din Italia au comunicat o copie certificată a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, precum şi certificatul prevăzut la Anexa I a Deciziei-cadru 2008/909/JAI din care rezultă că, persoana solicitată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român, fapta constând în aceea că, persoana solicitată, prin violenţă ce a constat în apropierea bruscă din spate, în momentul când se plimba pe stradă, de B., de 18 ani şi palpându-i fesele a constrâns-o să sufere acte sexuale fără voie şi fără dorinţă în Carmagnola, în data de 04.07.2009.
Deşi s-a invocat prescripţia răspunderii penale, instanţa a reţinut pe de o parte că hotărârea de condamnare al contestatorului a fost pronunţată în 2019, iar pe de altă parte potrivit legislaţiei române infracţiunea de agresiune sexuală se prescrie în 8 ani la care se adaugă alţi 8 ani privind prescripţia specială. Întrucât în cauză s-a pronunţat relativ recent o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, nu se poate pune în discuţie că aceasta ar fi prescrisă.
Din actele depuse de către autorităţile judiciare din Italia a rezultat că contestatarul nu a executat nicio perioadă din durata acestei pedepse, motiv pentru care susţinerile acestuia în sensul că ar fi executat pedeapsa sau o parte din aceasta sunt nefondate.
În ceea ce priveşte cererile de amânare a aplicării pedepsei sau de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, contestatorul exprimându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată, curtea a reţinut că există autoritate de lucru judecat în cauză, motiv pentru care nu se mai poate face o altă reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei.
Referitor la împrejurarea că judecarea cauzei s-ar fi realizat în lipsă ori că nu a beneficiat de apărător, Curtea a reţinut că aceste apărări puteau şi trebuia să fie invocate în primul dosar în care s-a recunoscut şi s-a dispus punerea în executare a Sentinţei nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. x/09 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, apărări care nesocotesc principiul autorităţii de lucru judecat.
În fine, în ceea ce priveşte cererea de contopire a pedepselor executate în Italia, s-a reţinut că, contestatorul nu a depus niciun înscris din care ar rezulta că ar fi suferit o altă condamnare în Italia pentru fapte concurente, ori că ar fi executat vreo pedeapsă sau fracţie de pedeapsă, iar la dosarul cauzei nu există astfel de probe.
Mai mult, Curtea a reţinut că prin cererile succesive formulate în cauză contestatorul s-a abătut de la obiectul contestaţiei la executare care a vizat şi putea privi doar anumite vicii ale hotărârii judecătoreşti privind recunoaşterea condamnării din străinătate.
Astfel, în baza dispoziţiilor art. 528 C. proc. pen., raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de către contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 74/PI/2021, pronunţate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021.
Împotriva Sentinţei penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 13 octombrie 2020, sub nr. x/2021 şi repartizată, în mod aleatoriu, completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat pentru data de 09.11.2021.
Examinând cauza cu prioritate, prin prisma excepţiei de necompetenţă invocată, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 şi următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Oradea, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Deopotrivă, conform dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 74/PI/2021, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino numărul 537/2020 SIEP Dosarul nr. x/2021, pe seama persoanei solicitate A. şi în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut şi s-a dispus punerea în executare a Sentinţei nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. x/09 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, Italia, la data de 07.03.2019, definitivă la data de 07.11.2019, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român.
Totodată, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român. S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă ordonanţa de reţinere din data de 01.07.2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 11:00, precum şi durata arestării provizorii începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă prin Încheierea nr. 32/IP/2021 pronunţată de această curte de apel şi menţinută prin încheierea din data de 14.07.2021, până la zi, respectiv 12 august 2021.
Împotriva executării acestei hotărâri condamnatul A. a formulat mai multe cereri, respectiv una de contopire, de amânare a aplicării pedepsei, privind acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi o cerere de modificare a pedepsei, prin aceea că ar exista şi alte pedepse definitive aplicate acestuia pentru infracţiuni comise în concurs, aplicate de către autorităţile judiciare italiene, demersuri care, în urma celor precizate atât de contestator cât şi de apărătorul din oficiu al acestuia, au fost calificate şi analizate de către instanţa de fond din perspectiva dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Deşi cererea cu care a fost învestită instanţa de fond se referă la o sentinţă penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autorităţile judiciare din Italia, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel care a pronunţat respectiva sentinţă penală, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar, transmise ulterior transferării, prin care persoanei condamnate să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparţine contestatorului, care a solicitat reducerea pedepsei cu închisoare aplicată în străinătate şi în a cărei executare se află, invocând, în acest sens, o cauză de micşorare a pedepsei intervenită pe parcursul executării acesteia, împrejurare care atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
De asemenea, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M. Of. nr. 742/05.11.2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte arată că instanţa competentă să judece prezenta contestaţie la executare nu este curtea de apel, ci judecătoria, instanţă competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate (infracţiunea de viol prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român), deoarece potrivit dispoziţiilor art. 35 din C. proc. pen. competenţa de judecată în primă instanţă a acestei infracţiuni revine judecătoriei.
Având în vedere şi faptul că judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului A., Penitenciarul Oradea este Judecătoria Oradea, se constată că această instanţă este competentă să judece prezenta contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 35 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi rejudecând va trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, la Judecătoria Oradea.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, Judecătoria Oradea.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.
GGC - NN