Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72 din data de 20 februarie 2018, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2016, Tribunalul Constanţa a hotărât următoarele:
1. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 în ref.la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. A. S.R.L., administrator B., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. -Constanţa şi lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanţa, la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi a evidenţierii în actele contabile de operaţiuni comerciale fictive.
În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 498 C. proc. pen.
La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;
A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziţii, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. A. S.R.L., administrator B., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa şi lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanţa.
2. În baza art. art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref.la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa şi lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanţa, la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii în actele contabile de operaţiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen.1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatei S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. E. S.R.L. la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societăţii.
A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport şi de această infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;
A aplicat inculpatei S.C. E. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 300.000 RON
A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa şi lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanţa.
În baza art. 498 C. proc. pen.
La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;
A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziţii, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa şi lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanţa.
3. În baza art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii în actele contabile de operaţiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatei S.C. G. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref.la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;
A condamnat ă inculpata S.C. G. S.R.L la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societăţii.
A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport şi de această infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;
A aplicat inculpatei S.C. G. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 600.000 RON.
A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa.
În baza art. 498 C. proc. pen.
La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;
A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziţii, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa.
4. În baza art. art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 în ref.la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii în actele contabile de operaţiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatei S.C. I. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;
A condamnat inculpata S.C. I. S.R.L la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societăţii.
A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport şi de această infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;
A aplicat inculpatei S.C. I. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 600.000 RON.
A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa.
În baza art. 498 C. proc. pen.
La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;
A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziţii, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvenţă C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanţa.
5. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 şi art. .5 C. pen.;
A condamnat inculpatul K., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat - perioada 2009 - 2010.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.
6. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat inculpatul L., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat - perioada 2009 - 2010.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A aplicat inculpatului L. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.
7. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat inculpatul M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen. 1969 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.
8. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat inculpatul N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A aplicat inculpatului N. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare.
În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.
A admis acţiunea civilă.
În baza art. 19 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen. în ref. la 99 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. şi art. 1349, art. 1357 C. civ., 1370 C. civ. şi art. 1381, art. 1385 - 1386 C. civ.;
A obligat pe inculpaţii S.C. A. S.R.L, K., L., M., şi alţii, în solidar la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a sumei de totale de 6.135.929 RON (TVA - 3.578.081 RON şi impozit pe profit - 2.557.848 RON) la care se adaugă accesoriile respectiv dobânzi şi penalităţi întârziere ce urmează a fi calculate în condiţiile codului de procedură fiscală.
A obligat pe inculpaţii S.C. I. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., K., L., M., N., şi alţii, în solidar la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a sumei de totale de 4.171.385 RON (T.V.A- 2.502.831 RON, impozit pe profit - 1.668.554 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi şi penalităţi întârziere ce urmează a fi calculate în condiţiile codului de procedură fiscală.
În baza art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005;
A dispus instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpaţilor:
- L., (autoturism marca x, capacitatea cilindrică 796 cmc, serie motor x, serie caroserie x), conform Adresei nr. x din 23.11.2015 a S.P.I.T. Constanţa;
- M., (motocicletă marca x, capacitate cilindrică 652 cmc, serie motor x, serie caroserie x şi autoturism marca x, capacitate cilindrică 1596 cmc, serie motor x, serie caroserie x), conform Adresei nr. x din 23.11.2015 a S.P.I.T. Constanţa, şi alţii.
A dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor S.C. A. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. I. S.R.L., K., L., M., N., şi alţii, blocarea conturilor bancare ale acestor persoane fizice sau juridice şi poprirea sumelor de bani datorate de bănci cu orice titlu, acestor inculpaţi până la concurenţa prejudiciului datorat.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005;
A dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti de condamnare, instanţa să comunice ONRC o copie a dispozitivului acesteia.
Împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 20.02.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2016, au declarat apel inculpaţii K., L., M., N., şi alţii.
Prin Decizia penală nr. 1192/P din 18.12.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a decis următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat M. împotriva Sentinţei penale nr. 72/20.02.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2016, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare:
În baza art. 290 C. pen. din 1969 raportat la art. 16, alin. (1), lit. f), teza II-a C. proc. pen. şi art. 396 alin. (1) şi alin. (6) C. proc. pen.,
A încetat procesul penal privind pe inculpatul M. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;
A contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru infracţiunile concurente - 5 ani închisoare şi 5 ani închisoare - şi a aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 (cinci) închisoare
În baza art. 65 C. pen. din 1969 rap. art. 66 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. din 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. din 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.
2. În baza art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen.,
A respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi K., L. şi N. împotriva Sentinţei penale nr. 72/20.02.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2016.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin deciziei penale.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat prezentele recursuri în casaţie inculpatul N., la data de 28.07.2020, inculpatul K., la data de 01.08.2020, inculpatul L., la data de 28.07.2020, şi inculpatul M., la data de 28.07.2020.
1. Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul M. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Referitor la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a arătat că, "constituie infracţiune sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate", astfel că subiectul activ va fi calificat, întrucât legea cere ca declaraţia fictivă să fie făcută în cazul societăţii cu răspundere limitată de asociatul unic sau împuternicitul societăţii pentru oricare alt tip de societate, respectiv administratorii ori mandatarii cu capacitate penală, situaţie care nu se regăseşte în speţă, pentru că nu era cel care trebuia să îndeplinească obligaţiile societăţii comerciale faţă de organele fiscale, acesta nefiind administratorul societăţii şi nici nu s-a reţinut în situaţia de fapt că ar fi ajutat administratorul societăţilor să dea o declaraţie fictivă, ci doar la cesionarea părţilor sociale, fără a da nicio declaraţie în faţa ORCT Constanţa.
A precizat că, în cauză nu s-a constatat că inculpatul M. a ajutat în calitate de complice al administratorilor societăţilor S.C. G. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., respectiv H., O. şi J., ca aceştia să declare fictiv sediul societăţilor şi să se sustragă de la verificările fiscale.
Inculpatul M. a cesionat doar părţile sociale de la S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., fără a ajuta la declaraţiile făcute de administratorii acestor societăţi în faţa Oficiului Registrului Comerţului Constanţa sau în faţa organelor fiscale.
Drept urmare, a solicitat achitarea, deoarece inculpatul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat în speţă pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a arătat că infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 nu se circumscrie infracţiunilor grave prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, din două puncte de vedere:
- pe de o parte este o infracţiune de pericol care nu produce niciun prejudiciu material
- pe de altă parte, minimul special al pedepsei închisorii este de 2 ani şi nu de cel puţin 5 ani
Cu privire la situaţia de fapt reţinută de Curtea de Apel Constanţa ("Legătura inculpatului M. cu grupările infracţionale menţionate a fost asigurată de inculpatul L. Acesta din urmă asigura inclusiv conectarea inculpatului M. la cerinţele "pieţei" în care aceştia activau, prezentându-i oportunităţile de achiziţie/transmitere părţi sociale la diverse societăţi comerciale. Inculpatul L. intermedia toate acţiunile mai sus descrise şi îndeplinea toate formalităţile necesare, prestând inclusiv servicii de contabilitate societăţilor comerciale implicate în operaţiunile frauduloase."), a arătat că inculpatul M. a interacţionat, într-adevăr, doar cu contabilul L., dar acest fapt nu îl poziţionează într-un grup organizat şi structurat format din trei sau mai multe persoane, deoarece, aşa cum s-a reţinut, inculpatul nu îi cunoştea pe ceilalţi inculpaţi din dosar.
Drept urmare, a solicitat achitarea, deoarece inculpatul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, în speţă pentru fapta de constituire într-un grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Având în vedere practica constantă Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a apreciat ca este incident şi motivul de nulitate absolută a deciziei penale, reglementat de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că se impune desfiinţarea deciziei penale recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de împrejurarea că hotărârea a fost pronunţată de alţi judecători decât cei în faţa cărora au fost administrate probatoriile, în apel judecătorii din completul de judecată s-au schimbat de mai multe ori, fără a relua cercetarea judecătorească.
Pe latura civilă, a arătat că infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de pericol care nu produce prejudiciu material şi, prin urmare, inculpatul M. nu putea fi condamnat pe latură civilă în solidar cu inculpaţii care au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 la plata sumei totale de 6.135.929 RON (TVA - 3.578.081 RON şi impozit pe profit - 2.557.848 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi şi penalităţi întârziere şi a sumei totale de 4.171.385 RON (T.V.A.- 2.502.831 RON, impozit pe profit - 1.668.554 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi şi penalităţi întârziere.
A arătat că, pe calea apelului a invocat aceste motive, dar instanţa de apel a omis să le analizeze şi să răspundă în concret la faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea acestor infracţiuni pentru care a fost condamnat.
A mai menţionat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale recursului în casaţie, că acesta este formulat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii şi că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
2. Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul N. a arătat, în esenţă, următoarele:
I.1. A invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., precizând că în mod greşit instanţa de apel a individualizat pedeapsa, atât din perspectiva cuantumului de pedeapsă, cât şi a modalităţii de executare.
A arătat că, în principiu, cercetarea judecătorească s-a făcut cu încălcarea fundamentală a dreptului la apărare, situaţie ce rezultă din următoarele aspecte:
- considerentele hotărârii sunt copie a rechizitoriului cu toate că în faţa instanţei de judecată au fost reaudiaţi martori şi administrate probe care au arătat o altă situaţie;
- astfel, deşi în rechizitoriu se reţine faptul că ar fi avut o relaţie cu societatea, de fapt de toată administrarea ei şi implicarea în activitatea economică s-a ocupat inculpatul P.;
- se poate observa din declaraţiile martorilor că inculpatul nu a semnat acte şi nici nu a negociat afaceri şi cu atât mai mult nu a beneficiat de vreo sumă de bani. A considerat că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere declaraţia dată de inculpaţi şi martori, în faţa instanţei de judecată, unde au arătat faptul că inculpatul nu se ocupa efectiv de administrarea societăţii. Ba mai mult, din actele contabile depuse la dosar rezultă în mod clar că acestea nu au fost întocmite, semnate şi depuse de către inculpat pentru a i se putea reţine vreo contribuţie la pretinsa schemă infracţională.
A opinat că, potrivit dispoziţiilor C. pen., răspunderea penală este individuală şi nu i se poate reţine situaţia celorlalţi inculpaţi pentru a se dispune condamnarea sa pentru fapte ce nu-i sunt imputabile.
În ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat, coroborând toate probele, depoziţiile martorilor, precum şi ale inculpaţilor, se poate observa că nu a existat o infracţiune de asociere, relaţia fiind una de rudenie, fără să existe vreo dovadă a implicării sale în activitatea societăţii. În mod greşit instanţa a refuzat să analizeze situaţia din perspectiva probelor administrate de inculpat, din care rezulta faptul că, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât mai ales din perspectiva laturii subiective, nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în mod evident nu a avut nicio implicare în societate, astfel încât nu a existat niciun ajutor care să îmbrace forma complicităţii. Nu există nicio probă efectivă care să ateste implicarea sa, fiind doar o prezumţie instituită de către procuror şi preluată de către instanţă, fără a face o cercetare efectivă a situaţiei probaţionale administrate.
2. În mod greşit instanţa de apel a individualizat pedeapsa.
Din perspectiva încadrării juridice, a arătat că apelantul-inculpat a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare, a opinat următoarele:
II. Pe limitele de pedeapsă:
În cauza de faţă s-a solicitat judecarea cauzei pe procedura de drept comun.
Potrivit dispozitivului, instanţa de judecată a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare prin reţinerea concursului.
A opinat că pedeapsa rezultantă potrivit legii penale mai favorabile, C. pen. vechi, poate fi sub pedeapsa dată de instanţa de fond.
Aceste limite pot fi coborâte sub minimul special prevăzut de vechiul C. pen., ţinând cont că în cauza de faţă există circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) din vechiul C. pen., dintre care:
- este la prima tangenţă cu legea penală;
- realizează venituri constante fiind încadrat în muncă;
- este căsătorit;
- are un copil minor în întreţinere;
- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetăţean integrat;
- stăruitor în perfecţionarea profesională, absolvent de cursuri superioare;
A solicitat instanţei de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, potrivit cu care:
"când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.", iar sporul era facultativ.
A opinat că pedeapsa rezultantă a fost individualizată în mod greşit din următoarele considerente:
- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetăţean integrat;
- lipsa antecedentelor penale;
- are în întreţinere doi copii minori;
A solicitat instanţei de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (1) şi (2) C. pen., potrivit cu care:
"În cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".
Cu toate că instanţa de fond reţine în dispozitiv aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în fapt prin analizarea cuantumului de pedeapsă aplicat acest lucru nu se regăseşte.
Ori, de esenţă, în calea de atac a apelului instanţa ar fi trebuit să se pronunţe pe aceste aspecte care vizau individualizarea pedepsei prin respectarea normelor procedurale.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie.
3. Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul L. a arătat, în esenţă, următoarele:
I.1. A invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., arătând că, în mod greşit instanţa de apel a individualizat pedeapsa, atât din perspectiva cuantumului de pedeapsă, cât şi a modalităţii de executare.
A precizat că, în principiu, cercetarea judecătorească s-a făcut cu încălcarea fundamentală a dreptului la apărare.
A considerat că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere declaraţia dată de inculpaţi şi martori, în faţa instanţei de judecată, unde au arătat faptul că nu se ocupa de situaţia contabilă a societăţii, aceasta având angajată o firmă de contabilitate.
Ba mai mult, din actele contabile depuse la dosar rezultă în mod clar că acestea nu au fost întocmite, semnate şi depuse de către inculpat pentru a i se putea reţine vreo contribuţie la pretinsa schemă infracţională.
A opinat că, potrivit dispoziţiilor C. pen., răspunderea penală este individuală şi nu i se poate reţine o situaţie a celorlalţi inculpaţi pentru a se dispune condamnarea sa pentru fapte ce nu-i sunt imputabile.
În ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat, coroborând toate probele, depoziţiile martorilor, precum şi ale inculpaţilor, se poate observa că nu a existat o infracţiune de asociere, relaţia fiind una de moment, neexistând vreo dovadă a implicării sale în activitatea societăţii. În mod greşit, instanţa a refuzat să analizeze situaţia din perspectiva probelor administrate de inculpat, din care rezulta faptul că, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât mai ales din perspectiva laturii subiective, nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în mod evident nu a avut nicio implicare în societate, astfel încât nu a existat niciun ajutor care să îmbrace forma complicităţii. Nu există nicio probă efectivă care să ateste implicarea sa, fiind doar o prezumţie instituită de către procuror şi preluată de către instanţă, fără a face o cercetare efectivă a situaţiei probaţionale administrate.
2. În mod greşit instanţa de apel a individualizat pedeapsa.
I. Din perspectiva încadrării juridice.
Apelantul-inculpat a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare, a opinat următoarele:
II. Pe limitele de pedeapsă:
În cauza de faţă s-a solicitat judecarea cauzei pe procedura de drept comun.
Potrivit dispozitivului, instanţa de judecată a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare prin reţinerea concursului.
A opinat că pedeapsa rezultantă potrivit legii penale mai favorabile, C. pen. vechi, poate fi sub pedeapsa dată de instanţa de fond.
Aceste limite pot fi coborâte sub minimul special prevăzut de vechiul C. pen., ţinând cont ca în cauza de faţă există circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) din vechiul C. pen., dintre care:
- inculpatul este la prima tangenţă cu legea penală;
- realizează venituri constante fiind încadrat în muncă;
- este căsătorit;
- are un copil minor în întreţinere;
- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetăţean integrat;
- stăruitor în perfecţionarea profesională, absolvent de cursuri superioare;
A solicitat instanţei de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, potrivit cu care:
"când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.", iar sporul era facultativ.
A opinat că pedeapsa rezultantă a fost individualizată în mod greşit din următoarele considerente:
- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetăţean integrat;
- lipsa antecedentelor penale;
- are în întreţinere doi copii minori;
A solicitat instanţei de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (1) şi (2) C. pen., potrivit cu care:
"în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".
Cu toate că instanţa de fond reţine în dispozitiv aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în fapt prin analizarea cuantumului de pedeapsă aplicat acest lucru nu se regăseşte.
Ori, de esenţă în calea de atac a apelului instanţa ar fi trebuit să se pronunţe pe aceste aspecte care vizau individualizarea pedepsei prin respectarea normelor procedurale.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie.
4. Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul K. a solicitat, în esenţă:
1. În temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie pe fond, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1192/P/18.12.2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanta - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa achitării inculpatului;
2. Rejudecarea cauzei, cu consecinţa achitării, întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fiind incident art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Astfel, a arătat că, prin soluţia dată de instanţa de fond, menţinută prin respingerea apelului, nu se realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
Astfel, corelarea situaţiei de fapt reţinute cu privire la operaţiunile şi documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora, cu dispoziţiile legale în accepţiunea Legii nr. 241/2005, constituie o veritabilă eroare de drept, cu consecinţa transformării unor fapte contravenţionale în fapte penale.
Noţiunea de "tipicitate", regăsită în sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală", se referă la elementele obiective din structura normei de incriminare, care nu ar fi fost întrunite dacă nu s-ar fi produs eroarea de drept prin aprecierea greşită a situaţiei de fapt reţinute.
Totodată, înlăturându-se eroarea de drept, se va constata, fără a contesta sub niciun aspect situaţia de fapt, existenţa unor fapte contravenţionale şi că nu sunt întrunite nici elementele subiective din structura infracţiunii, sub aspectul intenţiei, fiind acoperite prin expresia " nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".
Prin norma de incriminare de la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 se stabileşte un model abstract al faptei: "c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;", model abstract care nu are corespondenţă cu aprecierea, din punct de vedere a dreptului, asupra situaţiei de fapt.
A arătat că, pentru a fi relevante penal, faptele descrise în situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, şi care au condus la pronunţarea hotărârii recurate, ar trebui sa corespunda descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice; nu există tocmai această concordanţă (rezultată prin eroarea de drept în apreciere) între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Pentru existenţa infracţiunii este indispensabil ca operaţiunea nereală sau ilicită să fie evidenţiată în registrele contabile, în situaţia contabilă recapitulativă şi să genereze efecte şi la nivelul declaraţiei fiscale.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 se realizează atunci când: operaţiunea fictivă este mai întâi consemnată în documentul justificativ, iar mai apoi acest document justificativ este înregistrat în documentele de evidenţă contabilă (ex. registru jurnal, jurnal de achiziţii, jurnal de vânzări, balanţe de verificare, deconturi de TVA, declaraţii de impozit pe venit, declaraţii de impozit pe profit etc.) sau operaţiunea fictivă este înregistrată doar în evidenţele contabile, fără a exista în acest sens un document justificativ fals.
Confuzia între cheltuieli şi achiziţii, făcută de Curtea de Apel şi Tribunal este de neacceptat, în condiţiile în care chiar art. 12 - 17 din Legea nr. 82/1991 şi Normele de aplicare ale acesteia, disting fără putinţă de tăgadă între cele două operaţiuni.
Referitor la forma de participaţie ca instigator, pentru a se putea reţine săvârşirea unei asemenea fapte, a arătat că se cer îndeplinite anumite condiţii, respectiv:
- existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat;
- să existe o activitate de instigare care sa constea în îndemn, iar aceasta să aibă ca rezultat determinarea;
- acţiunea de determinare să fie anterioară începerii executării acţiunii sau inacţiunii şi să se refere la o anumită infracţiune care să fie săvârşită într-un anumit timp
- instigatul să înceapă săvârşirea acţiunii la care a fost determinat sau să se fi abţinut să efectueze acţiunea cerută de lege;
- activitatea de instigare să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.
Astfel, a considerat că, în ceea ce priveşte instigarea sau constituirea grupului infracţional organizat, dacă infracţiunea care intră în scopul grupului organizat sau la care a instigat nu există, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.
A mai precizat că instanţei de casare nu-i solicită judecarea procesului propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecarea din punct de vedere al dreptului, înţelegând că scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de instanţa de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii M., K., L. şi N. împotriva Deciziei penale nr. 1192/P din 18.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.
La termenul din data de 16.02.2021, au avut loc dezbaterile asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţi, pronunţarea deciziei fiind stabilită pentru data de 02.03.2021.
Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii M., K., L. şi N., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşadar, se constată că potrivit noului C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un al doilea apel.
I. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpaţii N. şi L.
Conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Astfel, constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii), aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen., ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).
Cazul de casare menţionat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Examinând în limitele mai sus precizate recursul în casaţie declarat de inculpaţii N. şi L., Înalta Curte constată că pedepsele la care au fost condamnaţi aceştia au fost aplicate în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, iar ceea ce critică, în realitate, inculpaţii, este greşita (în opinia lor) individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare, ca urmare a nereţinerii de către instanţele inferioare a cicumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 din vechiul C. pen., aspecte care, însă, nu pot fi cenzurate de către instanţa de casaţie prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, întrucât reţinerea sau nereţinerea acestor circumstanţe atenuante sunt la latitudinea instanţelor de fond şi de apel.
Cu privire la cele arătate în cererile de recurs în casaţie, unde ambii inculpaţi au arătat că, "Cu toate că instanţa de fond reţine în dispozitiv aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în fapt prin analizarea cuantumului de pedeapsă aplicat acest lucru nu se regăseşte.", Înalta Curte constată că cei doi inculpaţi s-au aflat în eroare când au susţinut cele anterior menţionate, având în vedere că în dispozitivele hotărârilor instanţelor de fond şi de apel nu a fost reţinută vreo circumstanţă atenuantă în favoarea vreunui inculpat, în hotărârea instanţei de fond arătându-se chiar în mod expres că "Tribunalul nu sesizează atenuante favorabile vreunui inculpat din prezenta cauză."
II. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpaţii K. şi M.
Cazul de recurs în casaţie invocat de cei doi inculpaţi, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, adică doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.
Se constată că susţinerile recurenţilor inculpaţi, în sensul că faptele lor nu sunt prevăzute de lege, întrucât acţiunile şi inacţiunile ilicite care li se impută nu se circumscriu elementelor de tipicitate prevăzute de normele legale de incriminare a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală nu sunt apte a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atâta timp cât faptele, astfel cum au fost ele reţinute în mod definitiv de instanţele de fond şi de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor anterior menţionate, pentru care au fost condamnaţi.
Având în vedere cele mai sus precizate, Înaltei Curţi va examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, adică va face o examinare doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii, criticile inculpaţilor privind vinovăţia lor în comiterea faptelor neputând fi analizate pe calea recursului în casaţie.
Se mai reţine că instanţa de casaţie poate analiza prin intermediul acestui caz de recurs în casaţie doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, cazul de recurs în casaţie neputând fi invocat pentru a se obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.
Examinând cererile de recurs în casaţie în limitele anterior menţionate, Înalta Curte Cute constată, în acord cu instanţele de fond şi de apel, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost judecaţi, iar acestea sunt prevăzute de legea penală.
Critica apărării care a arătat că nu există o corespondenţă între situaţia de fapt reţinută şi norma de incriminare este nefondată, Înalta Curte constatând că această corespondenţă este realizată, iar, raportat la situaţia de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţele de fond şi de apel, aceste fapte sunt prevăzute de legea penală. Astfel, în drept, fapta inculpatului K., constând în aceea că, în perioada 2009 - 2010, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu P. şi B., grup sprijinit de L. şi M., în scopul obţinerii de beneficii materiale importante prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin intermediul S.C. A. S.R.L., S.C. E. S.R.L., SC. G.., care au desfăşurat activităţi în domeniul comerţului cu cereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; Faptele inculpatului K., constând în aceea că, în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a instigat-o şi a sprijinit-o pe B., ca în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale aferente derulării de activităţi în domeniul comerţului cu cereale, să accepte ca în contabilitatea S.C. A. S.R.L. să fie evidenţiate operaţiuni prin care să se ateste în mod fictiv că s-au achiziţionat astfel de produse de la S.C. E. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., dar care în realitate erau achiziţionate de la persoane fizice, neplătitoare de T.V.A., cauzând un prejudiciu mai mare de 500.000 euro de (6.135.929 RON), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 5 din noul C. pen.
De asemenea, în drept, faptele inculpatului M., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a sprijinit pe O., administratorul S.C. E. S.R.L., pe H., administratorul S.C. G. S.R.L. şi pe J., administratorul S.C. I., să se sustragă de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa a sediilor sociale ale acestor societăţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din noul C. pen. Faptele inculpatului M., constând în aceea că în perioada 2009 - 2010 a sprijinit, împreună cu L., grupul infracţional organizat format din P., K. şi B., în scopul obţinerii de beneficii materiale importante prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin intermediul societăţilor comerciale S.C. A. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. care au desfăşurat activităţi în domeniul comerţului cu cereale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Din analiza considerentelor deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor fiind prevăzută de legea penală şi întrunind elementele constitutive ale complicităţii şi instigării la infracţiunea de evaziune fiscală, precum şi ale infracţiunilor de constituire şi de sprijinire a unui grup infracţional organizat, aspecte care au fost amplu argumentate de către instanţele de fond şi de apel, cu trimiteri la probatoriile pe care le-au avut în vedere, argumente pe care instanţa de casaţie le împărtăşeşte întru totul.
Cu privire la celelalte critici invocate de către inculpaţi, Înalta Curte constată că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate sau modul de administrare şi de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, excedând competenţelor pe care legiuitorul le-a stabilit în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
În ceea ce priveşte critica apărării inculpatului M., care a arătat că infracţiunea de evaziune fiscală nu se regăseşte între infracţiunile grave, limitativ şi expres prevăzute de Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că este nefondată această susţinere, la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 fiind menţionată şi infracţiunea de evaziune fiscală printre infracţiunile grave.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii M., L., K. şi N. împotriva Deciziei penale nr. 1192/P din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe fiecare recurent-inculpat la plata către stat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi N. şi K., în sumă de câte 160 RON, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat L., în sumă de 627 RON, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii M., L., K. şi N. împotriva Deciziei penale nr. 1192/P din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata către stat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi N. şi K., în sumă de câte 160 RON, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat L., în sumă de 627 RON, se plătesc din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.
GGC - NN