Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire, a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 1525/2019 din 18 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment, a admis contestaţia formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi, în ceea ce priveşte măsura lichidatorului judiciar A. - Filiala Iaşi, vizând respingerea cererii de plată nr. x/05.09.2019 şi a anulat măsura lichidatorului judiciar luată prin adresa nr. x/01.10.2019, de respingere la plată a creanţei curente a creditoarei D.G.R.F.P. Iaşi în sumă de 13.009 RON, conform art. 64 alin. (6) din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs A. - Filiala Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 285/2020 din 22 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins recursul formulat de A. - Filiala Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 1525/2019 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment şi a menţinut hotărârea recurată.
Prin sentinţa civilă nr. 1363/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă ca nefondată contestaţia la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea activelor debitoarei B. S.R.L. şi la planul de distribuire parţială nr. 1 din 30.08.2019, publicate în B.P.I. nr. 16143/30.08.2019, formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., respectiv A. - Filiala Iaşi.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea/desfiinţarea sentinţei atacate şi, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea contestaţiei formulate şi refacerea distribuirii parţiale a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor debitoarei B. S.R.L., în sensul distribuirii sumelor rămase după îndestularea creditorului ipotecar C. S.A. şi a cheltuielilor de procedură, către D.G.R.F.P. Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, potrivit procentului, câtimii şi rangului de preferinţă al creanţei fiscale.
Prin decizia nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1363/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment şi a menţinut hotărârea primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2010, petenta D.G.R.F.P - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, sub nr. x/2020.
Prin decizia civilă nr. 886/2020, pronunţată la 18 noiembrie 2020 de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, invocată de intimata C. Iaşi şi a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020.
În dezvoltarea motivului de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac arată că există două hotărâri definitive care, urmare a efectelor pe care acestea le produc asupra distribuirii sumelor rezultate din averea debitoarei, una contravine celeilalte, respectiv se creează o situaţie de imposibilitate de punere în practică a ultimei hotărâri pronunţate, decizia nr. 504/21.09.2020 a Curţii de Apel Iaşi, care nu a ţinut seama de decizia nr. 285/22.06.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Arată că îşi întemeiază cererea, în principal, pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., având drept corespondent art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 130/2010.
Astfel, arată că, în cuprinsul apelului (recalificat recurs) declarat împotriva sentinţei civile nr. 1363/20.11.2019, creditorul a motivat faptul că, în mod greşit, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia A.J.F.P. Iaşi, acţiune prin care s-a solicitat refacerea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidarea activelor debitoarei B. S.A. Iaşi, considerând că aceasta este nefondată.
Aceeaşi instanţă de fond a admis, în cadrul altui litigiu, generat tot în procedura insolvenţei, solicitarea creditorului contestator în contradictoriu cu lichidatorul judiciar şi debitorul, de obligare la plata unei sume suplimentare născute în cursul procedurii (declarate de debitor), aceasta fiind întemeiată şi creditorul AJFP Iaşi fiind îndreptăţit să o primească.
Împotriva ambelor hotărâri s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege şi ambele au fost respinse, aplicându-se astfel ce a hotărât instanţa de fond.
În condiţiile în care se analizează efectele celor două hotărâri, apreciază că, dacă s-ar distribui sumele conform planului propus şi menţinut de instanţa de fond şi cea de recurs, ar fi anulate efectele sentinţei civile nr. 1525/18.12.2019, menţinută de Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 285/22.06.2020.
Prin urmare, arată că decizia nr. 504 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2010, care se solicită a fi retractată, contravine consecinţelor produse de decizia nr. 285/22.06.2020, care a menţinut efectele juridice şi dispoziţiile sentinţei civile nr. 1525/18.12.2019 a Tribunalului Iaşi, pronunţată tot în cadrul procedurii falimentului debitorului B. S.A. Iaşi şi, totodată, anulează ceea ce instanţa de fond a hotărât în acest caz, respectiv plata cu prioritate a sumei de 13.009 RON.
Or, în situaţia dată, sumele indicate, şi care conform art. 64 alin. (6) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei se plătesc cu prioritate, nu ar mai putea fi achitate din cauza faptului că s-au valorificat activele şi nu mai sunt alte sume în averea debitoarei din care să fie stinse cele reclamate la plată prin cererea de plată.
Arată că, măcar şi pentru acest motiv, recursul creditorului D.G.R.F.P.- A.J.F.P. Iaşi trebuia admis, modificată în parte (dacă nu chiar casată/anulată) sentinţa civilă nr. 1363/20.11.2019 a Tribunalului Iaşi şi refăcută distribuţia sumelor, potrivit celor susţinute de creditor şi cunoscute de lichidatorul judiciar, care, de la o perioadă la alta, a refăcut, cu încălcarea prevederilor Legii 85/2006, tabelele definitive de creditori, apoi distribuirile de sume etc.
Pe cale de consecinţă, solicită admiterea prezentei căi de atac, reformarea deciziei civile nr. 504, în sensul admiterii apelului formulat de revizuentă împotriva sentinţei civile nr. 1363/20.11.2019 pronunţate de Tribunalul Iaşi şi modificării, chiar şi parţiale, prin includerea la plată cu prioritate a sumei reclamate şi admise de instanţa de fond prin sentinţa nr. 1525/18.12.2019, în cadrul aceleiaşi proceduri privind debitorul B. S.A. Iaşi.
Dintr-un alt punct de vedere, se arată că decizia a cărei revizuire se cere contravine şi prevederilor legale privind rangul ipotecilor şi distribuirea sumelor conform rangului de preferinţă.
Susţine că planul de distribuire sume s-a întocmit prin încălcarea prevederilor Noului C. civ. (art. 2326-2327, art. 2421 şi urm.) coroborat cu dispoziţiile art. 865-867 şi 874 din C. proc. civ. (cu privire la distribuţia sumelor şi a rangului creanţelor garantate), prin faptul că acesta nu asigură includerea în distribuţia sumelor rămase după îndestularea creditorului garantat rang. I - respectiv C., a creanţelor fiscale pentru care a fost instituit sechestru (şi care, în raport de ceilalţi creditori reprezintă un drept de ipotecă).
Intimata C. S.A. - Sucursala Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în subsidiar, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Intimata A. - filiala Iaşi, lichidator judiciar al B. S.R.L., a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
De asemenea, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Conform prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (pct. 7).
Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aşadar, posibilitatea de a cere revizuirea pe acest temei este supusă, între altele, condiţiei ca, hotărârile pretins potrivnice să conţină elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, fiind, deci, necesar ca hotărârile să fie date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, şi cu acelaşi obiect.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.
Căci, în asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia revizuită şi celelalte hotărâri invocate de revizuentă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 din vechiul C. civ. - "una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Prin "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi de părţi, de obiect şi de cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluţionarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
În cauză, revizuenta invocă contradictorialitatea dintre decizia nr. 504/21.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2010 şi decizia nr. 285/22.06.2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2010, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 285 din 22.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2010, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1525/2019 din 18.12.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Iaşi, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La originea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 se află contestaţia creditoarei D.G.R.F.P. Iaşi împotriva măsurii lichidatorului judiciar A. privind refuzul de a stinge prin plată creanţa curentă solicitată prin cererea de plată nr. x/05.09.2019, formulată de organul fiscal pentru suma de 13.009 RON, reprezentând TVA datorat de debitoarea B. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2010, a fost respins recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi - A.J.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1363/2019 din 20.11.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea activelor debitoarei B. S.R.L. şi la planul de distribuire parţială nr. 1 din 30.08.2019, publicate în BPI nr. 16143-30.08.20019, formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iaşi, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., respectiv A.
Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune. Instanţa supremă observă că dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2010 nu au acelaşi obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea activelor debitoarei şi la planul de distribuire parţială, întemeiată pe dispoziţiile art. 122-124 din Legea nr. 85/2006 şi o contestaţie la măsura lichidatorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 şi urm. din Legea nr. 85-2006.
În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.
În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.
Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuenta încearcă, în realitate, reluarea judecăţii contestaţiei ce a format obiectul dosarului x/2010, prevalându-se de calea de atac formulată.
În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.
De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).
Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2010, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2010, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.