Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. art. 2502 din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţele nr. x/P/2016 din datele de 19.02.2018 şi 01.02.2018 pentru inculpatul A., Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018 pentru inculpatul B., Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018, modificată şi îndreptată prin ordonanţa din data de 22.02.2018, pentru inculpatul C..

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţele menţionate.

În temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a constatat nelegalitatea şi netemeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

A ridicat măsura asiguratorie constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurator, asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la adresa din jud. Sibiu, respectiv 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA, consemnate la D. potrivit recipiselor seria x nr. x şi seria x nr. x, sume care vor reveni în patrimoniul numiţilor E. şi B., în prezent decedat.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.200.000 euro, după cum urmează:

- imobil situat în municipiul Arad. strada x nr. 9, apartamentul nr. x, înscris în Cartea funciară nr. x-0-UI O a localităţii Arad, O.C.P.I. Arad. B.C.P.I. Arad. nr. CF vechi x număr cadastral x suprafaţă construită de 116 mp ce se compune din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, boxă, teren aferent apartamentului în cotă de 96/868, proprietate personală, fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/2000;

- imobil situat în Bucureşti, strada x, nr. 10, care se compune din teren intravilan în suprafaţă de 400 mp din acte/381 mp din măsurători şi construcţie imobil 5 niveluri, cu o suprafaţă construită la sol de 170 mp, edificată în anul 1997, consolidată între anii 2009 - 2012, formată din S+P+1E+M1+M2P. Imobilul a fost dobândit de inculpatul A., căsătorit cu F., prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 15.05.2009.

În continuare, a reţinut că în motivarea ordonanţei de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce priveşte bunurile imobile ale inculpatului A. a fost descrisă infracţiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) şi alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. se-a impus în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială, în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziţii conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute de Capitolul III, capitol în care este inclus art. 6.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reţinut, conform probelor administrate, că suma primită de A. este de 1.200.000 de euro pentru a formula acuzaţia împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

În drept au fost indicate dispoziţiile art. 249 alin. (1) - (2) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) din C. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Măsura asiguratorie luată prin ordonanţa menţionată a fost pusă în executare conform procesului-verbal din 20.02.2018 .

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 01.02.2018 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- ceas marca x, prevăzut cu o curea de culoare neagră. având inscripţionate pe carcasă seriile x;

- ceas marca x, cu o curea de culoare maro, având pe carcasă inscripţionate seriile x;

- ceas marca x, curea de culoare neagră, cu seria x.

Bunurile au fost lăsate în custodia inculpatului A.

Dispoziţiile ordonanţei au fost puse în executare prin procesul-verbal din 01.02.2018 .

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile inculpatului B., după cum urmează:

- imobil înscris în cartea funciara nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu, BCPI Sibiu, reprezentând un teren intravilan în suprafaţa de 1.738 mp cu nr. cadastral x, 143, teren obţinut prin contractul de donaţie nr. x din 2008, cota 1/2, B. şi soţia acestuia, G.;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu, BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul I, situat în localitatea Cristian, jud. Sibiu, cu nr. cadastral x, 143/1 compus din: la demisol, bucătărie, cămară, debara, antreu, pivniţa, la parter 2 camere, hol, baie, la mansarda, camera, antreu, pod, casa scării anexe-magazin, în cota de 1/2 B. şi soţia acestuia, G., obţinut prin contractul de schimb nr. x din 2008;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu. BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul II, situat în localitatea Cristian, judeţul Sibiu, nr. cadastral x, 143/II - ap. II, compus la demisol din bucătărie, cămară, debara, antreu, pivniţa, la parter 2 camere, la mansarda cameră, antreu pod, obţinut de B. şi soţia acestuia, G. prin contractul de donaţie nr. x din 2008.

În motivarea ordonanţei de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce priveşte bunurile imobile ale inculpatului B. a fost descrisă infracţiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) şi alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului B. s-a impus în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziţii conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reţinut, conform probelor administrate, că suma primită de B. este de 960.000 de euro pentru a formula acuzaţia împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 249 alin. (1) - (2) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) din C. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Dispoziţiile ordonanţei menţionate mai înainte au fost puse în executare prin procesul-verbal din 21.02.2018 .

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 20.12.2017 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător, asupra sumelor de bani ridicate de la domiciliul numitului B., tatăl inculpatului B., respectiv sumele de sumele de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA. S-a dispus ca sumele menţionate să fie consemnate la D. pe numele inculpatului B., fiind delegat un ofiţer de poliţie judiciară pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanţă.

În cuprinsul ordonanţei a fost menţionată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul B. şi s-a arătat că la percheziţia domiciliară efectuată la data de 18.12.2017 la domiciliul lui B., tatăl inculpatului, au fost găsite şi ridicate sumele de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 249-252 din C. proc. pen. şi art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 rap. la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza dispoziţiei din ordonanţă, sumele de bani au fost consemnate la D. pe numele inculpatului B., recipisele de consemnare seria x nr. x şi seria x nr. x, însoţite de chitanţe precum şi adresa D. fiind depuse la dosar - dosar urmărire penală.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C., până la concurenţa sumei de 300.000 de euro, după cum urmează:

- teren intravilan în suprafaţă de 1.890 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 27/10/2009, cota 1/2 H., căsătorită cu C., cota 1/2; intabulat cu drept de proprietate împreună cu I., căsătorită cu J., bun comun, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 246 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. Cadastral 2572, cota indiviză 2/3 conform contractului de vânzare cumpărare x din 27.10.2009, H., căsătorită cu C. (2/6), teren cumpărat împreună cu I., căsătorită cu J. (2/6), restul cotei de 1/3 aparţine soţilor K. şi L., imobil deţinut în coproprietate;

- teren extravilan în suprafaţă de 10.000 mp pădure, înscris în Cartea funciară x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, situat în punct Colţii, jud. Dâmboviţa, nr. Cadastral x, contract de vânzare cumpărare din 06.04.2015, întabulare cu drept de proprietate C., căsătorit cu H., imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 877 mp din acte, înscris în Cartea funciară nr. x, înregistrată la OCPI Bucureşti, BCPI Sectorul 1, teren situat în Bucureşti, strada x nr. 31A, nr. cadastral x şi construcţie de locuinţe cu nr. cadastral x, situată în Bucureşti, strada x nr. 31A, cu 4 niveluri, construită la sol 263 mp, clădire din cărămidă, an construcţie 2017, suprafaţa construită desfăşurată 789.30 mp. Terenul a fost cumpărat de M., căsătorit cu N. şi H., căsătorită cu C., în cote egale şi indivize de 1/2 fiecare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 15.12.2015 şi conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 26.06.2014, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.000 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în oraşul Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, întabulat drept de proprietate C., soţ şi H., soţie, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 6.625 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în oraşul Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, nr. cadastral x cu construcţie nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 85 mp. C1 birouri+cabină basculă şi construcţie cu nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 15 mp, C2-basculă, întabulare drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 175 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, situat în oraşul Fundulea, jud. Călăraşi, cu nr. Cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 16.07.2014, întabulat cu drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie.

În motivarea ordonanţei de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce priveşte bunurile imobile ale inculpatului C. a fost descrisă infracţiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) şi alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului C. se impunea în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că în ceea ce priveşte confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială, în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziţii conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute de capitolul III, capitol în care este inclus art. 6.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reţinut, conform probelor administrate, că suma primită de C. este de 300.000 de euro pentru a formula acuzaţia împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

Măsurile asiguratorii potrivit ordonanţei menţionate au fost puse în aplicare potrivit procesului-verbal din data de 22.02.2018 . Potrivit menţiunilor din acest proces-verbal, inculpatul, prin avocat ales a formulat o serie de obiecţiuni . În esenţă, s-a solicitat ca măsura asiguratorie să vizeze doar cota sa de proprietate din aceste bunuri, nu şi cotele deţinute de soţie, respectiv prieteni, precum şi ridicarea măsurii asiguratorii de pe cele două terenuri din Fundulea cu privire la care există un drept de superficie în favoarea SC O. SRL, societate care are în derulare construcţia unui proiect cu fonduri europene, în condiţiile în care celelalte imobile acoperă ca valoare suma de 300.000 euro, până la concurenţa căreia s-a instituit măsura asiguratorie.

La 22.02.2018, inculpatul C. a solicitat ridicarea măsurii în ceea ce priveşte terenurile pe care există un drept de superficie în favoarea societăţii O. SRL şi a depus la dosar rapoarte de evaluare din care rezultă că valoarea terenului din str. x A şi a construcţiei ridicate pe acesta depăşeşte 500.000 de euro.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 22.02.2018, s-a dispus admiterea cererii formulate de C. şi ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C. dispusă prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018, cu privire la următoarele două bunuri imobile:

- teren intravilan în suprafaţă de 6.625 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în oraşul Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, nr. cadastral x cu construcţie nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 85 mp, C1 birouri+cabină basculă şi construcţie cu nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 15 mp, C2 -basculă, intabulare drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C. dispusă prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018, cu privire la următoarele bunuri imobile:

- teren intravilan în suprafaţă de 1.890 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 27/10/2009, cota 1/2 H., căsătorită cu C., cota 1/2 întabulat cu drept de proprietate împreună cu I., căsătorită cu J., bun comun, imobil deţinut în coproprietate;

- teren extravilan în suprafaţă de 10.000 mp pădure, înscris în Cartea funciară x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, situat în punct Colţii, jud. Dâmboviţa, nr. Cadastral x, contract de vânzare cumpărare din 06.04.2015, intabulare cu drept de proprietate C., căsătorit cu H., imobil deţinut în devălmăşie;

- teren intravilan în suprafaţă de 877 mp din acte, înscris în Cartea funciară nr. x, înregistrată la OCPI Bucureşti, BCPI Sectorul 1, teren situat în Bucureşti, strada x, nr. 31A, nr. cadastral x şi construcţie de locuinţe cu nr. cadastral x, situată în Bucureşti, strada x, nr. 31 A, cu 4 niveluri, construită la sol 263 mp, clădire din cărămidă, an construcţie 2017, suprafaţa construită desfăşurată 789.30 mp. Terenul a fost cumpărat de M., căsătorit cu N., şi H., căsătorită cu C., în cote egale şi indivize de 1/2 fiecare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 15.12.2015 şi conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 26.06.2014, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 175 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, situat în oraşul Fundulea, jud. Călăraşi, cu nr. Cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 1607.2014, intabulat cu drept de proprietate C. soţ şi H. soţie, imobil deţinut în devălmăşie.

De asemenea, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din Ordonanţa nr. x/P/2016.

În cuprinsul ordonanţei au fost arătate motivele care au justificat ridicarea sechestrului pe cele două imobile, iar în ceea ce priveşte solicitarea de îndreptare a erorilor s-a arătat că din cuprinsul ordonanţei iniţiale rezultă că măsura sechestrului vizează doar persoana inculpatului C. şi doar bunurile aflate în proprietatea acestuia, fără să se refere la alte persoane sau proprietatea acestora. Toate bunurile identificate sunt, atât în proprietatea inculpatului cât şi a altor persoane, fie în devălmăşie, conform comunităţii legale, în ceea ce o priveşte pe H., soţia acestuia, fie în coproprietate pe cote părţi în ceea ce le priveşte pe celelalte persoane, menţionate în contractele prin care bunurile au fost cumpărate.

S-a arătat că nu pot fi afectaţi de măsura asiguratorie ceilalţi coproprietari iar în ceea ce priveşte bunurile aflate în proprietatea devălmaşă a soţilor, în condiţiile în care nu se poate stabili o cotă care îi revine inculpatului, separată de partea soţiei acestuia, măsurile asiguratorii pot fi luate asupra bunurilor aflate în proprietatea comună.

În raport cu aceste aspecte, s-a precizat că solicitarea de îndreptare a erorii materiale va fi admisă doar în ceea ce priveşte bunurile aflate exclusiv în devălmăşie, pentru care se va menţiona în loc de "coproprietate", "devălmăşie".

Conform art. 278 alin. (3) din C. proc. pen., la sfârşitul Ordonanţei nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a făcut menţiune cu privire la îndreptarea erorii materiale.

Sechestrul a fost aplicat conform procesului-verbal din 23.02.2018 .

Prin actul de sesizare a instanţei, în temeiul art. 330 din C. proc. pen., s-a solicitat menţinerea măsurilor asiguratorii a sechestrului dispuse prin ordonanţele din 19.02.2018 şi 01.02.2018 pentru A., 19.02.2018 pentru B., 19.02.2018 şi 22.02.2018 pentru C., în vederea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prin echivalent, cu privire la inculpatul A., până la concurenţa sumei de 1.200.000 de euro, cu privire la inculpatul B., până la concurenţa sumei de 960.000 de euro, iar cu privire la inculpatul C., până la concurenţa sumei de 300.000 de euro.

Curtea a evidenţiat că, deşi în capitolul din rechizitoriu privind măsurile asiguratorii este indicată în privinţa inculpatului B. şi Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, solicitarea Ministerului Public din actul de sesizare de menţinere a măsurilor asiguratorii nu vizează şi aceste măsuri dar nici nu sunt alte dispoziţii referitoare la acestea, iar ulterior, cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de menţinere a tuturor măsurilor asiguratorii luate în cauză.

La dosar au fost depuse concluzii scrise cu privire la aspectele legate de verificarea măsurilor asiguratorii, precum şi înscrisuri în susţinerea solicitării de ridicare a unor măsuri .

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., curtea a reţinut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare aşadar din 21.02.2021, a fost introdus după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., curtea a reţinut că potrivit art. 249 din C. proc. pen. (condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii):

"(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public şi nici bunurile exceptate de lege".

În continuare, curtea a mai reţinut că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868/20.11.2015 (parag. 14 şi 15), Curtea Constituţională a reţinut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3) - (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată în timpul procesului penal, prin încheiere motivată, producându-şi efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunţării hotărârii definitive în dosarul penal.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut că măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau încheiere), îndeplinirea condiţiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii şi, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul şi valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activităţi din care să rezulte că ar intenţiona ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă.

Prin Decizia nr. 10/14.01.2016 a Curţii Constituţionale s-a mai reţinut că dispunerea măsurilor asigurătorii şi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) şi sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă C. proc. pen. şi legile speciale prevăd excepţii referitoare, atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât şi la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor şi tipul bunurilor.

Cu privire la cea dintâi categorie de excepţii, dispoziţiile art. 249 alin. (7) din C. proc. pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal şi indiferent dacă acesta înţelege să formuleze o cerere de sechestru.

Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi la art. 20 din Legea nr. 78/2000, criticat de autorul excepţiei, Curtea Constituţională reţinând că reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

În cauza de faţă, în motivarea ordonanţelor de instituire a măsurilor asiguratorii s-a făcut referire la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, text menţionat şi cu prilejul dezbaterilor, potrivit căruia, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III din lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Dispoziţiile legale menţionate nu împiedică în niciun caz instanţa de judecată să facă verificarea prevăzută de dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., nefiind intenţia legiuitorului de a lăsa în afara sferei de control măsurile asiguratorii dispuse în cauzele în care, potrivit dispoziţiilor legale, luarea acestora este obligatorie.

Prin urmare, procedând la efectuarea acestei verificări, Curtea a reţinut că pentru ca măsurările asigurătorii să fie legal instituite, trebuie respectate următoarele condiţii: să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni; sunt temeiuri de a se crede că un obiect poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii infracţiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare sau instituirea/menţinerea măsurii este dispusă în vederea confiscării/confiscării extinse; măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanţa de judecată şi bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

Cu privire la prima condiţie, respectiv să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fără a face aprecieri care să depăşească limitele verificărilor pe care le presupune analiza legalităţii şi temeiniciei măsurii asiguratorii sau să afecteze în vreun fel prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii, curtea a considerat că probele administrate în cauză îndreptăţesc reţinerea unei suspiciuni rezonabile privind comiterea de către inculpaţii A., B. şi C. a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Referirile apărării la măsurile luate în procedura de cameră preliminară nu sunt de natură a conduce la concluzia că în cauză nu s-ar putea reţine această suspiciune rezonabilă, în condiţiile în care măsura excluderii a vizat doar o parte a probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, curtea a reţinut că prin ordonanţele de instituire a măsurilor asiguratorii cu privire la bunuri imobile şi bunuri mobile aparţinând inculpaţilor procurorul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora luarea unor măsuri asiguratorii ar fi obligatorie, arătându-se că măsurile se impun pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în condiţiile art. 289 alin. (3) din C. pen. Chiar dacă nu se indică în mod expres prevederile art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., curtea a mai reţinut că din motivarea ordonanţelor din datele de 19.02.2018, 01.02.2018 şi 22.02.2018 rezultă cu claritate că măsurile asiguratorii au fost instituite în vederea confiscării speciale.

Cu privire la a treia condiţie, respectiv ca măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanţa de judecată, se reţine că în cauza de faţă măsurile au fost dispuse prin ordonanţe emise de procuror, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

Cu privire la a patra condiţie pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii, respectiv ca bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului, se impune precizarea că niciunul din bunurile indisponibilizate nu este exclus de la instituirea măsurii asigurătorii.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, curtea constată şi respectarea, în prezenta cauză, a exigenţelor de proporţionalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, s-a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care ar putea face obiectul confiscării speciale.

Prin urmare, s-a apreciat că măsurile asigurătorii sunt proporţionale şi necesare, în raport cu scopul urmărit prin instituirea lor, apreciind că nu se poate face abstracţie în cauză nici de cuantumul sumelor pretins primite cu titlu de mită şi nici de existenţa unui risc de sustragere de la urmărire.

Contrar susţinerilor apărării, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nici durata procedurilor în cauza de faţă şi nici măsurile dispuse de judecătorii de cameră preliminară nu justifică o soluţie de ridicare, la acest moment procesual, a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză prin ordonanţele menţionate.

În ceea ce priveşte motivul de critică formulat privind nerezonabilitatea termenului scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, s-a reţinut că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (P. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, în hotărârea din data de 28 septembrie 2010, că o durată a măsurii asiguratorii de 5 ani apare ca fiind proporţională.

Curtea a considerat că durata măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţele procurorului menţionate mai sus este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu sumele indicate în acuzaţie ca fiind primite cu titlul de mită de către inculpaţi.

Faţă de aceste aspecte, la acest moment procesual, curtea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea măsurilor asiguratorii, acestea fiind luate cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond impuse de lege şi nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestora.

În ceea ce priveşte măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, curtea a apreciat că prin ordonanţa menţionată s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA. S-a reţinut că aceste sume ar fi fost ridicate de la domiciliul numitului B., tatăl inculpatului B..

S-a dispus ca sumele menţionate să fie consemnate la D. pe numele inculpatului B., fiind delegat un ofiţer de poliţie judiciară pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanţă.

Referitor la împrejurările în care au fost ridicate aceste sume de bani de către organele judiciare, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere faptul că, în cauza de faţă judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a emis mandatul de percheziţie domiciliară nr. 149/15.12.2017 la adresa din jud. Sibiu, unde figurau cu domiciliul activ părinţii inculpatului B., respectiv B. şi E..

Din procesul-verbal întocmit la data de 18.12.2017 cu prilejul efectuării percheziţiei la adresa menţionată au rezultat cu claritate împrejurările în care au fost predaţi banii de către tatăl inculpatului, acesta arătând că sumele respective reprezintă "economii strânse de-a lungul timpului, respectiv din anul 2007 din pensia de magistrat precum şi din salariile încasate anterior", sumele de bani fiind ridicate în vederea continuării cercetărilor, iar obiecţiunile făcute de B. şi E. cu privire la ridicarea sumei de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA au fost consemnate. Din acelaşi proces-verbal a mai rezultat că au fost ridicate mai multe contracte de depozit cu privire la care B. a precizat că sumele de bani nu mai există în conturile respective.

După ridicarea de la percheziţie a acestor sume de bani B., tatăl inculpatului B., a formulat cereri de restituire a acestora, prima la data de 20.12.2017, iar cea de a doua la data de 22.01.2018 .

Prin cererile formulate s-a arătat că sumele ridicate reprezintă economii proprii, făcute din salariile de magistrat şi apoi din pensia primită, fiind depuse la dosar dovezi în ceea ce priveşte veniturile realizate.

Curtea de apel a mai reţinut că aceste cereri au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 162 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor supuse confiscării, în condiţiile legii, la momentul formulării acestora nefiind comunicată ordonanţa de instituire a măsurilor asiguratorii către persoana de la care au fost ridicate aceste sume de bani. De altfel, în cauză nu s-a întocmit ulterior nici un proces-verbal privind punerea în aplicare a măsurilor asiguratorii, aceste sume de bani fiind consemnate din dispoziţia procurorului la D. pe numele inculpatului B., chiar dacă acestea fuseseră ridicate de la părinţii acestuia, cu prilejul percheziţiei în imobilul în care locuiau aceştia. În plus, această comunicare nu s-a realizat nici către inculpatul B., pe numele căruia s-au consemnat la D. acele sume de bani.

Aspecte legate de demersurile organelor judiciare privind aceste măsuri asiguratorii se regăsesc şi la dosar de urmărire penală.

În continuare, a arătat că cererile de restituire făcute de tatăl inculpatului B. au primit o soluţionare din partea Ministerului Public prin Ordonanţa nr. x/P/2019 din data de 12.02.2019 în sensul respingerii, reţinându-se că nu era vorba despre restituirea care putea opera în baza dispoziţiilor art. 162 alin. (4) sau (5) din C. proc. pen. în condiţiile în care pentru aceste sume de bani s-au instituit măsuri asiguratorii, iar cu privire la acestea se poate face contestaţie. Abia această ordonanţă, în care apar menţiuni privind măsura asiguratorie dispusă anterior, este comunicată inculpatului B., în calitate de moştenitor al tatălui său, care decedase.

Instanţa a mai precizat că, în contextul în care nu a fost informat cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii şi nici cu privire la aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, petentul B., tatăl inculpatului B., nu şi-a putut exercita dreptul în calitate de persoană interesată, de a formula contestaţie în condiţiile art. 250 din C. proc. pen. cu privire la măsurile asiguratorii luate sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, astfel încât cu prilejul verificării efectuate în condiţiile art. 2502 din C. proc. pen., în cauza de faţă, sunt analizate pentru prima dată aspectele privind legalitatea şi temeinicia măsurii asiguratorii privind banii ridicaţi de la acesta cu prilejul efectuării percheziţiei.

Curtea a reţinut că, spre deosebire de celelalte ordonanţe prin care s-au instituit măsuri asiguratorii în cauză, Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017, chiar dacă face referire la cercetările efectuate faţă de inculpatul B. şi la faptul că au fost ridicate sumele de bani vizate prin măsurile asiguratorii cu prilejul unei percheziţii domiciliare, este practic nemotivată, ordonanţa nerespectând dispoziţiile art. 286 din C. proc. pen.

Referitor la acest aspect, a arătat că jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă, în sensul că măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau încheiere), îndeplinirea condiţiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii şi, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul şi valoarea care urmează a fi garantată în acest fel.

În cazul de faţă, s-a apreciat că ordonanţa menţionată nu îndeplineşte exigenţele de motivare în condiţiile în care nu este menţionat nici scopul în care se instituie măsura asiguratorie, nici nu este prezentat vreun element care să vină în susţinerea instituirii acestei măsuri asupra unor sume de bani ridicate din domiciliul părinţilor inculpatului B. sau să justifice concluzia că ar putea fi vorba despre sume de bani care ar putea proveni din activitatea presupus infracţională care ar fi fost desfăşurată de inculpatul B..

Menţionarea unor dispoziţii legale generice şi indicarea faptului că banii au fost ridicaţi de la o percheziţie (efectuată de altfel la domiciliul părinţilor inculpatului şi nu la o adresă la care locuia doar tatăl inculpatului), precum şi menţionarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează cercetări faţă de B. nu poate echivala cu motivarea acestei ordonanţe, câtă vreme aşa cum s-a arătat, procurorul nu face nicio referire la instituirea măsurii în vederea confiscării speciale, nu justifică în niciun fel instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aparţinând unor terţi - părinţii inculpatului, cu precizarea că la consemnarea acestor sume la D. procurorul stabileşte că acestea vor fi consemnate pe numele inculpatului B., dispoziţie din care ar rezulta faptul că teza de la care a pornit procurorul ar fi că acele sume de bani ar fi fost ale inculpatului. De asemenea, în condiţiile în care persoanele de la care se ridicaseră banii formulaseră obiecţiuni, susţinând că aceştia le aparţin şi reprezintă economii, în ordonanţa menţionată nu se fac referiri la aceste apărări.

Curtea a reţinut că aceste carenţe legate de motivare echivalează în cauză cu nemotivarea soluţiei de instituire a măsurii asiguratorii, ceea ce atrage nelegalitatea acesteia, după cum nelegală a fost şi consemnarea la D. acestor sume nu pe numele persoanei/persoanelor de la care au fost ridicate, ci pe numele inculpatului B..

Curtea a mai reţinut că şi dacă nu se ajungea la concluzia caracterului nelegal al ordonanţei de instituire a măsurii asiguratorii, toate înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală dar şi la dosarul instanţei privind veniturile părinţilor inculpatului B., permit reţinerea concluziei că banii ridicaţi la percheziţie puteau avea sursa indicată de aceştia, fără legătură cu activitatea presupus infracţională care ar fi fost desfăşurată de inculpatul B., astfel încât nu se impunea instituirea măsurilor asiguratorii cu privire la aceste sume de bani.

În raport de aceste aspecte, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a constatat nelegalitatea şi netemeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

Împotriva încheierii din data de 09 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii B., A. şi C., motivele contestaţiilor fiind susţinute de către reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorii aleşi, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatori, cât şi în raport cu actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor:

A., pentru săvârşirea infracţiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen.,

B., pentru săvârşirea infracţiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. şi

C., pentru săvârşirea infracţiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 22 august 2019.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea***) părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, în raport cu criticile invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA. S-a reţinut că aceste sume ar fi fost ridicate de la domiciliul numitului B., tatăl inculpatului B., sumele menţionate fiind consemnate la D. pe numele inculpatului B., fiind delegat un ofiţer de poliţie judiciară pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanţă.

În acord cu instanţa de fond se constată că ordonanţa antemenţionată nu a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor art. 286 alin. (2) lit. d) şi d)1) din C. proc. pen., nefiind indicate motivele de fapt şi de drept ale acesteia şi nici calea de atac disponibilă, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată.

Astfel, sumele ce fac obiectul măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa antemenţionată au fost consemnate la D. pe numele inculpatului, deşi au fost ridicate de la domiciliul părinţilor acestuia, ordonanţa ce face obiectul prezentei cauze nu a fost comunicată tatălui inculpatului B., pentru a avea posibilitatea contestării acestora.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public referitoare la faptul că persoana interesată B. (tatăl inculpatului B.) a formulat, în timpul urmăririi penale două cereri de restituire nu pot fi primite de instanţă, deoarece procedându-se în această manieră, persoana interesată B. a fost în imposibilitatea de a exercita, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 250 din C. proc. pen., cale de atac împotriva ordonanţei din data de 20 decembrie 2021, neavând relevanţă la acest moment solicitările formulate în temeiul dispoziţiilor art. 162 alin. (4) sau (5) din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, cu referire la caracterul nefondat al măsurii asiguratorii instituite, instanţa supremă are în vedere înscrisurile depuse în faza de urmărire penală de persoana interesată, din care rezultă veniturile acestuia (cuantumul şi sursa acestora) precum şi înscrisurile depuse de inculpatul B. la termenul la care a fost analizată oportunitatea măsurilor asiguratorii, din care reiese că la data de 15 octombrie 2018 a survenit decesul persoanei interesate B., iar inculpatul a renunţat la succesiune, conform dispoziţiilor art. 1120 din C. civ.

Totodată, Înalta Curte consideră că solicitarea de ridicare a măsurii asiguratorii vizând indisponibilitatea, prin instituirea sechestrului asigurator, asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la adresa din loc. Cârţa, Sibiu, în cuantum de 59.100 euro şi 10.200 dolari SUA este întemeiată, urmând a respinge contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cu referire la contestaţiile formulate de contestatorii B., A. şi C., instanţa supremă constată următoarele:

În cursul urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.200.000 euro, după cum urmează:

- imobil situat în municipiul Arad. strada x nr. 9, apartamentul nr. x, înscris în Cartea funciară nr. x-0-UI O a localităţii Arad, O.C.P.I. Arad. B.C.P.I. Arad. nr. CF vechi x număr cadastral x suprafaţa construită 116 mp, compus din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, boxă, teren aferent apartamentului în cotă de 96/868, proprietate personală, fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2000.

- imobil situat în Bucureşti, strada x, nr. 10, compusă din teren intravilan în suprafaţă de 400 mp din acte 381 mp din măsurători şi construcţie imobil 5 niveluri, cu o suprafaţă construită la sol 170 mp. edificată în anul 1997, consolidată între anii 2009-2012, formată din S+P+1E+M1 +M2P. Imobilul a fost dobândit de inculpatul A., căsătorit cu F., prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 15.05.2009.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 01.02.2018 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului A.:

- ceas marca x, prevăzut cu o curea de culoare neagră, având inscripţionate pe carcasă seriile x;

- ceas marca x, cu o curea de culoare maro, având pe carcasă inscripţionate seriile x;

- ceas marca x, curea de culoare neagră, cu seria x-91.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile inculpatului B., după cum urmează:

- imobil înscris în curtea funciara nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu BCPI Sibiu, reprezentând un teren intravilan în suprafaţa de 1.738 mp cu nr. cadastral x, 143, teren obţinut prin contractul de donaţie nr. x din 2008, cota 1/2, B. şi soţia acestuia, G.;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul I, situat în localitatea Cristian, jud. Sibiu, cu nr. cadastral x, 143/1 compus din: la demisol, bucătărie, cămară, debara, antreu, pivniţa, la parter 2 camere, hol, baie, la mansarda, camera, antreu, pod, casa scării anexe-magazin, în cota de 1/2 B. şi soţia acestuia, G., obţinut prin contractul de schimb nr. x din 2008;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Cristian, OCPI Sibiu BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul II, situat în localitatea Cristian, judeţul Sibiu, nr. cadastral x, 143/II - ap. II, compus la demisol din bucătărie, cămară, debara, antreu, pivniţă, la parter 2 camere, la mansarda camera, antreu pod, obţinut de B. şi soţia acestuia, G. prin contractul de donaţie nr. x din 2008.

- teren intravilan în suprafaţă de 1.890 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27/10/2009, cota 1/2 H., căsătorită cu C., cota 1/2; intabulat cu drept de proprietate împreună cu I., căsătorită cu J., bun comun, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 246 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. Cadastral x, cota indiviză 2/3 conform contractului de vânzare cumpărare x din 27.10.2009, H., căsătorită cu C. (2/6), teren cumpărat împreună cu I., căsătorită cu J. (2/6), restul cotei de 1/3 aparţine soţilor K. şi L., imobil deţinut în coproprietate;

- teren extravilan în suprafaţă de 10.000 mp pădure, înscris în Cartea funciară x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, situat în punct Colţii, jud. Dâmboviţa, nr. Cadastral x, contract de vânzare cumpărare din 06.04.2015, intabulare cu drept de proprietate C., căsătorit cu H., imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.000 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în oraşul Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, intabulat drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 6.625 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în oraşul Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, nr. cadastral x cu construcţie nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 85 mp. C1 birouri+cabină basculă şi construcţie cu nr. cadastral x cu suprafaţa construită la sol 15 mp, C2-basculă, intabulare drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, imobil deţinut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafaţă de 175 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Fundulea, înregistrată la OCPI Călăraşi, BCPI Călăraşi, situat în oraşul Fundulea, jud. Călăraşi, cu nr. Cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 16.07.2014, întabulat cu drept de proprietate C., soţ, şi H., soţie.

Măsurile asiguratorii dispuse au fost menţinute prin încheierea din 09 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Cu privire la motivele de critică formulate de inculpaţii B., A. şi C., Înalta Curte constată că aceştia au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, iar dispoziţiile art. 20 din lege justifică ope legis obligativitatea luarea măsurilor asigurătorii. Sub acest aspect, din probele administrate în cauză, chiar dacă nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, care subzistă în favoarea inculpaţilor, rezultă indicii cu privire la faptul că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi.

Înalta Curte reaminteşte că în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzaţiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigenţelor principiului separării funcţiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangenţial şi aspecte ce ţin de vinovăţia şi faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii.

Pentru aceste motive, în acest stadiu procesual, susţinerile inculpaţilor în sensul că a trecut o perioadă mare de timp de la momentul luării acestor măsuri asiguratorii, respectiv că o parte din probatoriul administrat în faza de urmărire penală a fost înlăturat în procedura camerei preliminare sunt chestiuni ce vizează fondul cauzei şi care nu pot fi examinate decât tangenţial în prezenta procedură judiciară, iar, din perspectiva căii de atac cu care a fost învestită instanţa de control judiciar, existenţa unei pretinse pagube cauzată prin săvârşirea unor fapte penale presupus comise de inculpată în condiţiile reţinute, oferă datele necesare analizei temeiurilor măsurii asiguratorii.

Înalta Curte consideră că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (parag. 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte apreciază că au fost respectate, în prezenta cauză, exigenţele de proporţionalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

În ceea ce priveşte motivul de critică formulat de toţi contestatorii din prezenta cauză privind nerezonabilitatea termenului de 4 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (P. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

În acest sens, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului menţionate mai sus este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reţinut în sarcina fiecărui inculpat.

Faţă de cele antemenţionate, Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanţele nr. x/P/2016 din datele de 19.02.2018 şi 01.02.2018 pentru inculpatul A., Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018 pentru inculpatul B. şi Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018, aşa cum a fost îndreptată prin ordonanţa din data de 22.02.2018 pentru inculpatul C., măsurile luate fiind în continuare legale şi temeinice.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 2502 cu referire la art. 4252 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii B., A. şi C. împotriva încheierii din data de 09 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii B., A. şi C. împotriva încheierii din data de 09 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 decembrie 2021.

GGC - GV

High Court of Cassation and Justice

scj