Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 103 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea formulată de către autorităţile judiciare din Franţa, Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans privind executarea mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, faţă de persoana solicitată A..
A luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă IPJ Dâmboviţa, nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa, în baza mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Franţa, nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, de către autorităţile judiciare din Franţa- Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Orleans.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârşirea infracţiunilor de "furt în bandă organizată", prev. şi ped. de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez, fapte sancţionate cu pedeapsă de până la 15 ani închisoare şi care dau loc la predare, fără verificarea condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoană predată să fie transferată în România.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. x/II/5/2021 din data de 23.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 23.11.2021 orele 20:30 până la data de 24.11.2021 orele 20:30.
Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2021 până la data de 23 decembrie 2021, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franţa, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa - Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Orleans.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că prin adresa nr. x/2021 din data de 24.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost sesizată instanţa pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive şi asupra predării persoanei solicitate A., în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă IPJ Dâmboviţa, către autorităţile judiciare din Franţa, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x- Instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans.
De asemenea, s-a mai arătat că prin Ordonanţa nr. x/II/5/2021 din data de 24.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate începând cu data de 23.11.2021 orele 20, 30 până la data de 24.11.2021, orele 20:30.
Cu privire la situaţia de fapt, aceasta a constat, în esenţă, în următoarele: "Cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care şi A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021. Este vorba de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spaţiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, numărul de persoane implicate, modul de operare desfăşurat, incluzând exploatarea locaţiei, logistica şi posibilităţile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenţei unei bande organizate. S-a stabilit o legătură între acuzaţi şi liniile telefonice asociate acestora pe de o parte, şi ansamblurile rutiere situate la locul furturilor pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul naţional cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acţiune la nivel de poliţie judiciară a fost declanşată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021."
Instanţa de fond a apreciat că infracţiunile ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară franceză solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, că infracţiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancţionate de dispoziţiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi prevăzută de art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, şi 131-26-2 din C. pen. francez. De asemenea, a reţinut că nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi că nu sunt incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ.
Totodată, instanţa a reţinut că, în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o cauză penală.
În ceea ce priveşte consimţământul la predare, s-a reţinut că, deşi persoana solicitată, fiind audiată, nu şi-a exprimat consimţământul la predare, acest aspect nu constituie un impediment la executarea mandatului european de arestare, întrucât aşa cum s-a specificat, faptele descrise sunt încadrate juridic în infracţiunea de "furt organizat sau armat" în mandatul de arestare fiind expres menţionate disp. art. 97 alin. (1) pct. 18 şi, fiind sancţionate de legea statului emitent cu pedeapsa de până la 15 ani închisoare, dau loc la predare fără verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, persoana solicitată înţelegând regula specialităţii şi declarând că nu renunţă la aceasta şi solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în ţara de origine, adică în România.
De asemenea, a apreciat că predarea persoanei solicitate se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Aşa fiind, curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.
Faţă de cele ce preced, constatând că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, Curtea a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, urmare adresei nr. x/2021 din data de 24.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva Sentinţei penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen procedural, a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original şi copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autorităţile judiciare franceze au menţionat că solicitarea adresată autorităţilor judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, faţă de numitul A., cetăţean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021, fapte ce sunt sancţionate de dispoziţiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi prevăzute de dispoziţiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, şi 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, modalitatea de săvârşire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni de furt constând în sustragerea de mărfuri -cosmetice, alcool, cauciucuri- din spaţiile de odihnă pe autostradă, la care a participat un număr mare de persoane), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum şi gravitatea faptelor săvârşite, Înalta Curte apreciază că măsura instanţei de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanţe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Sub acest aspect, faţă de criticile apărării referitoare la legalitatea şi oportunitatea încuviinţării mandatului european de arestare, întrucât faţă de persoana solicitată s-ar fi emis mandatul european de arestare anterior emiterii mandatului de arestare naţional, Înalta Curte are în vedere faptul că mandatul de arestare a fost emis de judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei din Orleans, iar mandatul european de arestare se face referire la acest mandat la fila x, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - Cadru antemenţionate. În consecinţă, în acord cu judecătorul primei instanţe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Cu referire la susţinerile apărării, vizând existenţa motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv că persoana solicitată este urmărită, în România, pentru aceeaşi faptă care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în Dosarul nr. x/2021 al DIICOT, Biroul Teritorial Dâmboviţa, invocat de apărare, calitatea de suspect o au alte persoane. De asemenea, cercetările în cadrul acestui dosar vizează o perioada de timp mai îndelungată de timp, iulie 2019- noiembrie 2021, iar faptele cercetate au fost săvârşite pe teritoriul Franţei, Germaniei şi Austriei, aşa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de arestare depus în susţinerea acestei critici de apărare.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege.
Totodată, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind amânarea predării nu poate fi primită, aspectele invocate neîncadrându-se în situaţiile prevăzute ca motive de amânare a predării în conţinutul dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 decembrie 2021.
GGC - GV