Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (10) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză.
A luat act că persoana solicitată, A., în prezent aflat în Centru de reţinere şi arest preventiv din cadrul IPJ Dâmboviţa, nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet 20 140/103 - Instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, Republica Franceză.
A fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore conform ordonanţei nr. 198/II/5/2021 din 23.11.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 24.11.2021 şi până la data de 23.12.2021 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă. Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Republica Franceză, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa ce va fi aplicată.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, prin adresa nr. x/2021 din data de 24.11.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a sesizat instanţa pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A., în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 emis la data de 23.11.2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt în bandă organizată, pedepsită cu 15 ani de închisoare, pentru efectuarea urmăririi penale.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care şi A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021. Este vorba de furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spaţiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, numărul de persoane implicate, modul de operare desfăşurat, incluzând explorarea locaţiei, logistica şi posibilităţile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenţei unei bande organizate.
S-a stabilit o legătură între acuzaţii şi liniile telefonice asociate acestora, pe de o parte, şi ansamblurile rutiere situate la locul furturilor, pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul naţional cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acţiune la nivel de poliţie judiciară a fost declanşată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021.
Cu privire la natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, s-a arătat că acestea sunt prevăzute de articolele 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez, iar predarea este necesară pentru efectuarea urmăririi penale.
În cuprinsul sesizării s-a precizat că persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităţilor emitente.
Analizând solicitarea, curtea a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 23.11.2021, ora 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a emis ordonanţa nr. 198/II/5/2021 pentru reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore.
De asemenea, că potrivit art. 104 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, conţinutul mandatului european, infracţiunile pentru care este urmărit şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant şi posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Republica Franceză, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii în condiţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale.
A mai precizat, totodată, că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, că solicită să fie asistat de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită în această fază procesuală.
Având în vedere situaţia de fapt expusă anterior, curtea a reţinut următoarele:
- mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie 2-21-40 din data de 23.11.2021 al Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene;
- faptele prezentate anterior sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceste fapte pot constitui infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de furt calificat şi dau dreptul la predare între statele membre, fiind prevăzute şi de art. 367 şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român;
- solicitarea s-a formulat pentru efectuarea cercetării penale, în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre;
- persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză în condiţiile art. 104 alin. (7) şi art. 112 din Legea nr. 302/2004 adoptată de Statul Român şi art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea sa, consemnându-se poziţiei persoanei solicitate faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, stabilindu-se că nu există asemenea obiecţii;
- nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 99 din Legea nr. 302/2004, în cazul solicitării predării unui cetăţean român în vederea efectuării urmăririi penale.
Prin urmare, curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 şi 109 din Legea nr. 302/2004, astfel că solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Republica Franceză este întemeiată.
În aceste condiţii, în baza art. 104 alin. (10) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză.
Împotriva Sentinţei penale nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termenul procedural a formulat contestaţie persoana solicitat A. motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin sesizarea nr. 194/II/5/2021 din 24 noiembrie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare franceze la 23 noiembrie 2021, faţă de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârşirea infracţiunii de "furt în bandă organizată" prevăzută de dispoziţiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, şi 131-26-2 din C. pen. francez.
Sesizării i-au fost anexate mandatul european de arestare, procesul-verbal de depistare şi cel de aducere la cunoştinţă a emiterii de către autorităţile franceze a unui mandat european de arestare, precum şi a drepturilor din 23 noiembrie 2021, ordonanţa din 23 noiembrie 2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2021 prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate B. pe 24 de ore, începând cu data 22 noiembrie 2021, ora 20:20, până la 24 noiembrie 2021, ora 20:20.
Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis la data de 23 noiembrie 2021 mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Franţa, pentru săvârşirea infracţiunii de furt în bandă organizată. De asemenea, că la momentul prezentării sale în faţa instanţei, în prezenţa avocatului, persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea, precizând că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Înalta Curte arată că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În temeiul acestor principii, stipulate, atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Franţa, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
Analizând actele şi lucrările cauzei, în aceste coordonate, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanţe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original şi copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autorităţile judiciare franceze au menţionat că solicitarea adresată autorităţilor judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, faţă de numitul A., cetăţean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021, fapte ce sunt sancţionate de dispoziţiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi prevăzute de dispoziţiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, şi 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, modalitatea de săvârşire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni de furt constând în sustragerea de mărfuri -cosmetice, alcool, cauciucuri- din spaţiile de odihnă pe autostradă, la care a participat un număr mare de persoane), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum şi gravitatea faptelor săvârşite, Înalta Curte apreciază că măsura instanţei de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanţe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Sub acest aspect, faţă de criticile apărării referitoare la legalitatea şi oportunitatea încuviinţării mandatului european de arestare, întrucât faţă de persoana solicitată s-ar fi emis mandatul european de arestare anterior emiterii mandatului de arestare naţional, Înalta Curte are în vedere faptul că mandatul de arestare a fost emis de judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei din Orleans, iar mandatul european de arestare se face referire la acest mandat la fila x, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - Cadru antemenţionate. În consecinţă, în acord cu judecătorul primei instanţe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Cu referire la susţinerile apărării, vizând existenţa motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv că persoana solicitată este urmărită, în România, pentru aceeaşi faptă care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021 al DIICOT, Biroul Teritorial Dâmboviţa, invocat de apărare, calitatea de suspect o au alte persoane. De asemenea, cercetările în cadrul acestui dosar vizează o perioada de timp mai îndelungată de timp, iulie 2019 - noiembrie 2021, iar faptele cercetate au fost săvârşite pe teritoriul Franţei, Germaniei şi Austriei, aşa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de arestare depus în susţinerea acestei critici de apărare.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege.
Totodată, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind amânarea predării nu poate fi primită, aspectele invocate neîncadrându-se în situaţiile prevăzute ca motive de amânare a predării în conţinutul dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 decembrie 2021.
GGC - MM