Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 85, art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. a fost pus în executare mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Scoţia, la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A.
În temeiul art. 85, art. 114 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la împlinirea vârstei de un an a minorei B.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare din Scoţia, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu renunţă la regula specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep. rap. la art. 85 din Legea nr. 302/2004 rep.
În temeiul art. 85 rap. la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A., să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind avocatul din oficiu, în cuantum de 1012 RON, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a arătat că, la data de 16.03.2021, pe rolul acestei instanţe, a fost înregistrată, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare scoţiene, la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A.
Curtea a reţinut, din cuprinsul sesizării că, la data de 26.02.2021, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A., faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de a fi implicată în traficul de persoane contrar art. 11 (1) (A) din Legea penală (consolidare) (Scoţia) Act 1995, spălare a banilor din venituri obţinute din infracţiuni contrare art. 327 din Legea privind venituri din acte de criminalitate din 2002 şi neprezentarea în instanţă, în perioada de eliberare condiţionată prin încălcarea art. 27 alin. (7) din Legea privind procedura penală din 1995.
S-a mai reţinut că, împotriva persoanei solicitate A., procurorul nu a luat măsura reţinerii întrucât aceasta are un copil minor, B., iar tatăl minorei C. se află în Scoţia sub măsura controlului judiciar.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 112 din Titlul VII al Acordului comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Curtea a constatat că, potrivit art. 112 din acest act normativ - Titlul VII- Predare se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziţie.
Din verificarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare scoţiene, la data de 24.12.2020, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 112 din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în condiţiile în care perioada de tranziţie s-a încheiat la o data ulterioară, respectiv 31.12. 2020.
S-a arătat, totodată, că este îndeplinit şi principiul proporţionalităţii prev. de art. 76 din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, având în vedere drepturile persoanei căutate şi interesele victimelor, precum şi gravitatea faptelor, pedeapsa probabilă care ar fi impusă şi posibilitatea ca un stat să ia măsuri mai puţin coercitive decât predarea persoanei căutate, în special pentru a evita perioade inutil de lungi de arest.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite şi dispoziţiile art. 86 din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, privind conţinutul şi forma mandatului de arestare.
Astfel, s-a notat că mandatul de arestare se referă la trei infracţiuni ca fiind săvârşite de persoana solicitată A., cuprinzând, totodată, descrierea circumstanţelor în care acestea ar fi fost săvârşite, inclusiv timpul, locul, cât şi gradul de participare.
În drept, s-a arătat că faptele au fost încadrate în dispoziţiile art. 11 (1) (A) din Legea penală consolidare Scoţia, Act 1995, art. 327 din Legea privind veniturile de acte de criminalitate din 2002, spălare a banilor din venituri obţinute din infracţiuni, art. 27 alin. (7) din Legea privind procedura penală din 1995 - neprezentarea în instanţă, în perioada de eliberare condiţionată.
Contrar opiniei apărării, privind existenţa motivului de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată A. este cetăţean român, Curtea a avut în vedere prevederile art. art. 83 alin. (1) din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord - Excepţia legată de cetăţenie, potrivit cărora, executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că persoana căutată este cetăţean al statului de executare.
În schimb, raportat la Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului, aplicabilă în raport cu art. 112 din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Curtea a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind predarea amânată, în condiţiile în care persoana solicitată A. avea, la acel moment, un copil minor mai mic de un an, astfel cum rezulta din actul depus la dosar.
În ceea ce priveşte refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare din Scoţia pe motiv ca are doi copii minori, instanţa de fond a reţinut că acesta este în contradicţie cu motivele de neexecutare a mandatului european de arestare prev. de art. 80 şi art. 81 din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Curtea a reţinut, însă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind regula specialităţii la care nu a renunţat persoana solicitată A.
Raportat la aceste dispoziţii, instanţa de fond a luat în considerare şi dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord - eventuala urmărirea penală pentru alte infracţiuni, potrivit cărora, Regatul Unit şi Uniunea, în numele oricăruia dintre statele membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii şi cooperarea judiciară că, în relaţiile cu alte state cărora li se aplică aceeaşi notificare şi precizarea că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acestuia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepţia situaţiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judecătorească de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată rap la art. art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată Curtea a constatat că acestea se regăsesc şi în dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. b) din Acordul comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în sensul că, predarea poate fi supusă condiţiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul de executare pentru a executa acolo sancţiunea sau măsura de siguranţă către statul de executare, garanţia că persoana în cauza este returnată în statul de executare pentru a-şi executa pedeapsa, fiind supusă condiţiei ca persoana căutata, după ce a fost audiată, să consimtă să fie returnată în statul de executare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat contestaţie persoana solicitată A., la data de 27 octombrie 2021.
Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrat pe rolul secţiei Penale la data de 28.10.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 03.11.2021 cu citarea contestatoarei şi cu asigurarea apărării.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de persoana solicitată.
Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii invocată de reprezentantul Ministerului Public, prin prisma actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 104 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Conform art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
În acest cadru, se reţine că, în lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 302/2004 republicată), termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva sentinţei prin care s-a dispus cu privire la executarea mandatului european de arestare se calculează conform dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 269 C. proc. pen.: (1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
Din actele dosarului rezultă că, Sentinţa penală nr. 62/F a fost pronunţată la data 23 martie 2021, când au avut loc şi dezbaterile la care a participat persoana solicitată A.
Termenul de 5 zile în care persoana solicitată putea declara contestaţie a început să curgă în data 24 martie 2021 şi s-a împlinit pe data de 30 martie 2021.
Prin urmare, calea de atac formulată de persoana solicitată la data de 27 octombrie 2021 a fost exercitată cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), ce curge de la data pronunţării sentinţei şi va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinţa respingerii contestaţiei, ca tardiv, formulată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2021.
GGC - ED